loool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
ei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
această analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
onorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
Mie poemul ăsta mi-a plăcut, deși la o primă lectură se aseamănă mai degrabă cu o prelegere, cu o dădăceală, oricum este stilul acestui autor să-și dădăcească cititorii și cui nu-i place să fie dădăcit ar trebui să nu-l citească pe Virgil Titarenco și nici pe Hermeneia să nu aibe cont.
Ulterior, la a doua și a treia lectură am descoperit părți bune, robuste de text îndeosebi în partea mediană unde se vede că autorul, pornind de la idee, a început să dezvolte mai poetic. Finalul mi se pare lungit ca să zic așa, îmi amintește de o replică a celebrilor moși din Muppets Show când la final, unul zice what do you think about the show? celălalt zice it's ok but I think they should change a little bit the ending... How intreaba primul moș? Put it closer to the beginning!
P.S. As renunta la expresia asta 'cum că' nici nu sună bine nici nu se prea mai folosește de pe vremea primului mandat a lui Băsescu (mi-a plăcut aia cu votați aceeași netrebnici, mersi, deși acum noi pe aici trebuie să-i răbdăm că așa a ieșit mulțumită primarului mălai n-avem).
Iluzia că dragostea... etc simplu și direct nu e bine dom' profesor?
modul cum începe textul sună a orice numai nu a „lansare de carte”. nu că ar exista neaparat o rețetă anume dar mă tem că se confundă un text cu pretenție de articol sau eseu cu un fel de jurnal/blog de mîna a doua.
expresii precum „D-l preşedinte al Fundaţiei Culturale” sau domnul cutare sau cutare sună aproximativ ridicol într-un text cu pretențiile neutre ale unui articol.
Poezia câștigă cu fiecare recitire. Sau cititorul se îmbogățește cu fiecare nouă citire. Poate se diluează puțin ca mesaj exact acolo unde cred că ai vrut poate să spui mai mult, dar te-ai ascuns (chiar în partea în care ar trebui să fie cel mai puternic, unde se "subțiază" și vizual). De fiecare dată mă întreb, citindu-te, dacă multiplele drumuri și intersecții pe lângă care ne treci aparent în goană, Monica, sunt întâmplătoare. Am ajuns la concluzia că nu; și cred eu că acesta este un farmec al scrisului tău.
Fericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
Multam, Nicholas! e dintr-o lucrare ampla, incalcita si deocamdata vai de ea, care, totusi... se va finaliza candva:) deocamdata, mare parte e in mintea mea. bine ca e si acolo:) promit sa ajunga intregul la tine! cele bune, spor la scris si trait!
Inca ceva: nenorocirea este ca, in cf. cu "rationalismul" de sorginte iluminista perpetuat si adancit in materialism si empirism pozitivist, s-a preluat "previziunea" bazata pe "experiente obiective" de la nivelul stiintei la cel al societatii in general (inclusiv in economie). Ca sa nu mai vorbesc ca, acum, nici chiar in stiintele natutii (e.g. in fizica dar si in alte domenii) nu mai functioneaza in mod infailibil; a se vedea, printre altele principiul indeterminarii al lui Heisenberg sau complementaritatea. Asa ca, Ioane, lucrurile sunt mult mai complicate. Iar dihotomia platonica precum si "The hard problem" a lui Descartes sunt si ele puse in discutie. Ca sa nu mai vorbesc ca o "intuitie buna" nu inseamna musai descoperirea unui "adevar absolut" universal valabil in orice domeniu ci, eventual, unul limitat si circuscris unei anumite parti (mai mici sau mai mari) din Realitate. Revenind la Platon. In dialogurile sale tarzii chiar el nu mai considera "Lumea Ideilor" ca fiind imuabila, data o data pentru totdeauna. Ci inclina sa introduca in ea un anumit heraclitism.
Fluturii ucid doar in filmele lui Hitchcock. Alternativa : pasari mari ciugulind aerul spectatorului. Eu zic ca fetita va deschide fereastra ca sa lase fluturasul sa intre, nimic nu e mai trist decat aripi ude leoarca..
Frumos poem, dar fără femeia frumoasă de la final. Poemul se termină aici: "cum vara îmbătrîneşte în mine".
Spunea Leoveanu - azi se împlinesc 2 ani de la trecerea sa dincolo - că există doar câteva silabe în care poţi termina un poem şi întotdeauna ultimul sunet este o vocală, dar nu oricare, ci doar câteva au acest privilegiu, şi vreo două consoane sonore. Am mai discutat despre asta, cu ani în urmă.
ai dreptate Aranca… metaforele alea incarcau inutil, le-am scos… textul este mai expresiv asa si am castigat fluenta… iti multumesc ca vii, ai un ochi limpede, ma ajuta parerile tale!
am avut și eu o astfel de inițiativă (cu patru ani în urmă) pe alt site de poezie. știu din experiență că este un efort deosebit care presupune filtrarea unui volum mare de informație. presupune de asemenea un echilibru între percepția emoțională a autorului și rigurozitatea tehnică astfel încît din elemente disparate să ne rămînă pe retină un tablou credibil prin tonalitate și nuanță. iată o scenă în care Nicholas Dinu reușeste să strîngă cadrul fără a pierde din detalii.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
un text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
draga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?
în general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
textul este sub-mediocru
Virgil, Bineînțeles că o "părere", ca orice (altă) părere, e subiectivă...Totuși, aveam o altă "părere" despre "receptivitatea" ta...nu știu de ce ar fi/ar semăna cu un film(uleț) horror poemul meu...eu zic că pe undeva ți-a scăpat esența, "adâncul" adică ;) dar nu mă deranjează că ție acest poem nu-ți spune nimic... cum am mai spus în comm-ul anterior, chestiune "de gustibus". Oricum, cu două commuri în care se pomenește câte un regizor, nu mă pot abține să nu...zâmbesc :) cu drag desigur Claudia :)
cu siguranță mulțumesc pentru citiri și opinii. nici un autor nu poate pretinde asta unui cititor. de aceea îmi faceți o favoare. chiar dacă nu a plăcut unora. este și indignarea un efect la urma urmei, nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
loool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
pentru textul : autumn sîc deei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
această analiză a fenomenului de trecere prin toate straturile posibile, cu atributele potrivite fiecăruia.
pentru textul : faute de mieux deonorată de prezenţă şi semn, Vladimir, te mai aştept în această pagină. mulţumesc.
nu metrica m/a interesat, emiemi. multumesc de trecere!
pentru textul : Despre ale mele zile deSi sunt la "liber". Fara autor. Pentru orice eventualitate, am sa adaug: ©Sf. Google.
pentru textul : Șoarecele și Pisica deMie poemul ăsta mi-a plăcut, deși la o primă lectură se aseamănă mai degrabă cu o prelegere, cu o dădăceală, oricum este stilul acestui autor să-și dădăcească cititorii și cui nu-i place să fie dădăcit ar trebui să nu-l citească pe Virgil Titarenco și nici pe Hermeneia să nu aibe cont.
pentru textul : iluzia că dragostea deUlterior, la a doua și a treia lectură am descoperit părți bune, robuste de text îndeosebi în partea mediană unde se vede că autorul, pornind de la idee, a început să dezvolte mai poetic. Finalul mi se pare lungit ca să zic așa, îmi amintește de o replică a celebrilor moși din Muppets Show când la final, unul zice what do you think about the show? celălalt zice it's ok but I think they should change a little bit the ending... How intreaba primul moș? Put it closer to the beginning!
P.S. As renunta la expresia asta 'cum că' nici nu sună bine nici nu se prea mai folosește de pe vremea primului mandat a lui Băsescu (mi-a plăcut aia cu votați aceeași netrebnici, mersi, deși acum noi pe aici trebuie să-i răbdăm că așa a ieșit mulțumită primarului mălai n-avem).
Iluzia că dragostea... etc simplu și direct nu e bine dom' profesor?
modul cum începe textul sună a orice numai nu a „lansare de carte”. nu că ar exista neaparat o rețetă anume dar mă tem că se confundă un text cu pretenție de articol sau eseu cu un fel de jurnal/blog de mîna a doua.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deexpresii precum „D-l preşedinte al Fundaţiei Culturale” sau domnul cutare sau cutare sună aproximativ ridicol într-un text cu pretențiile neutre ale unui articol.
Poezia câștigă cu fiecare recitire. Sau cititorul se îmbogățește cu fiecare nouă citire. Poate se diluează puțin ca mesaj exact acolo unde cred că ai vrut poate să spui mai mult, dar te-ai ascuns (chiar în partea în care ar trebui să fie cel mai puternic, unde se "subțiază" și vizual). De fiecare dată mă întreb, citindu-te, dacă multiplele drumuri și intersecții pe lângă care ne treci aparent în goană, Monica, sunt întâmplătoare. Am ajuns la concluzia că nu; și cred eu că acesta este un farmec al scrisului tău.
pentru textul : contingență deFericit e cititorul acestui text, precum fericită trebuie să fie femeia căreia i-ai scris această bijuterie. Cântarea cântărilor îngerilor lui Altaiyr. Finalul e icoană sau Feng Shui? Îmi place foarte mult titlul. "noștri" cu 1 singur i.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu deerr. v-a starnit
pentru textul : coliba mea de corali deMultam, Nicholas! e dintr-o lucrare ampla, incalcita si deocamdata vai de ea, care, totusi... se va finaliza candva:) deocamdata, mare parte e in mintea mea. bine ca e si acolo:) promit sa ajunga intregul la tine! cele bune, spor la scris si trait!
pentru textul : Jocuri și jucători deInca ceva: nenorocirea este ca, in cf. cu "rationalismul" de sorginte iluminista perpetuat si adancit in materialism si empirism pozitivist, s-a preluat "previziunea" bazata pe "experiente obiective" de la nivelul stiintei la cel al societatii in general (inclusiv in economie). Ca sa nu mai vorbesc ca, acum, nici chiar in stiintele natutii (e.g. in fizica dar si in alte domenii) nu mai functioneaza in mod infailibil; a se vedea, printre altele principiul indeterminarii al lui Heisenberg sau complementaritatea. Asa ca, Ioane, lucrurile sunt mult mai complicate. Iar dihotomia platonica precum si "The hard problem" a lui Descartes sunt si ele puse in discutie. Ca sa nu mai vorbesc ca o "intuitie buna" nu inseamna musai descoperirea unui "adevar absolut" universal valabil in orice domeniu ci, eventual, unul limitat si circuscris unei anumite parti (mai mici sau mai mari) din Realitate. Revenind la Platon. In dialogurile sale tarzii chiar el nu mai considera "Lumea Ideilor" ca fiind imuabila, data o data pentru totdeauna. Ci inclina sa introduca in ea un anumit heraclitism.
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern deTe invit sa trimiti cateva texte si o scurta biografie literara, pentru antologia Virtualia 7 din acest an.
pentru textul : winter love I deFluturii ucid doar in filmele lui Hitchcock. Alternativa : pasari mari ciugulind aerul spectatorului. Eu zic ca fetita va deschide fereastra ca sa lase fluturasul sa intre, nimic nu e mai trist decat aripi ude leoarca..
pentru textul : Grey rain deFrumos poem, dar fără femeia frumoasă de la final. Poemul se termină aici: "cum vara îmbătrîneşte în mine".
pentru textul : copacul dinăuntru deSpunea Leoveanu - azi se împlinesc 2 ani de la trecerea sa dincolo - că există doar câteva silabe în care poţi termina un poem şi întotdeauna ultimul sunet este o vocală, dar nu oricare, ci doar câteva au acest privilegiu, şi vreo două consoane sonore. Am mai discutat despre asta, cu ani în urmă.
nu, ci pentru ca asa este civilizat
pentru textul : acatist deam să încerc o variantă mai scurtă şi mai concentrată. merci de trecere :)
pentru textul : în cădere liberă dezile de moină –
pentru textul : Renga dedin ultimul țurțure
picură soare
-pământ atârnat-umbră
întoarsă de sub mormânt
ai dreptate Aranca… metaforele alea incarcau inutil, le-am scos… textul este mai expresiv asa si am castigat fluenta… iti multumesc ca vii, ai un ochi limpede, ma ajuta parerile tale!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină de"Jgheabul, curata jgheabul calumea, muiere"-> ca lumea textul merita
pentru textul : Melancholia/Apoftegma demulțumesc frumos, Masha!
pentru textul : odată nu ai să mai știi unde locuiești deam avut și eu o astfel de inițiativă (cu patru ani în urmă) pe alt site de poezie. știu din experiență că este un efort deosebit care presupune filtrarea unui volum mare de informație. presupune de asemenea un echilibru între percepția emoțională a autorului și rigurozitatea tehnică astfel încît din elemente disparate să ne rămînă pe retină un tablou credibil prin tonalitate și nuanță. iată o scenă în care Nicholas Dinu reușeste să strîngă cadrul fără a pierde din detalii.
pentru textul : aşa a spus el deMulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt deA doua încercare... e un text ne-militant dar inspirat din ipostazele banditului nopții
pentru textul : ieși afară javră ordinară deun text pe care l-am citit cu plăcere, deși pe alocuri, am simțit nevoia unei recitiri. mi-au plăcut în mod special primele 3 distihuri și ultimul. Deși în contextul dat îmi sună cam artificial acel „ego”. apoi, nu prea am înțeles sensul acelui „luminat” în troleibuz pentru absenți. În penultimul distih, care mi se pare destul expresiv, aș renunța la unul din atributele care încheie fiecare vers : „neștiută”/„anonime”. Mi se pare că se cam bat cap în cap. Aș renunța mai degrabă la „neștiută”. Mi-au plăcut mult acele „lopeți darnice anonime”. În linii generale, un text care transmite ...
P.S. nu toți pacienții simt durere în timpul sau după instalarea necrozei miocardice.
Un cititor,
pentru textul : detalii în echilibru deBot Eugen.
un poem orgolios dar original
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul deo popunere ironică făcută la adresa realității și copiind, aproape până în amănunt, realitatea.
pentru textul : să schimbăm numerele la case dedraga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deîn general nu mă pronunț cu privire la modul cum alții oferă penițele, deși încurajez exigența ca principiu. de data aceasta mă tem că avem de a face cu o gafă jenantă. înclin să cred că persoana care a acordat penița a abuzat de privilegiul de a da penițe, sau nu are o minimă înțelegere despre literatură. ambele situații pun sub semnul întrebării încadrarea ca autor hermeneia.
pentru textul : Intrat în cântec detextul este sub-mediocru
Virgil, Bineînțeles că o "părere", ca orice (altă) părere, e subiectivă...Totuși, aveam o altă "părere" despre "receptivitatea" ta...nu știu de ce ar fi/ar semăna cu un film(uleț) horror poemul meu...eu zic că pe undeva ți-a scăpat esența, "adâncul" adică ;) dar nu mă deranjează că ție acest poem nu-ți spune nimic... cum am mai spus în comm-ul anterior, chestiune "de gustibus". Oricum, cu două commuri în care se pomenește câte un regizor, nu mă pot abține să nu...zâmbesc :) cu drag desigur Claudia :)
pentru textul : Eșafod decu siguranță mulțumesc pentru citiri și opinii. nici un autor nu poate pretinde asta unui cititor. de aceea îmi faceți o favoare. chiar dacă nu a plăcut unora. este și indignarea un efect la urma urmei, nu?
pentru textul : dimineață cu pace și chitară dePagini