da, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
în contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
Virgile, asta e ultima mea angajare într-o polemică cu tine aici pe Hermeneia. Și asta nu e nicidecum pentru că aș dori Doamne ferește să am eu ultimul cuvânt într-o astfel de dispută ci doar pentru că așa consider eu că între noi am cam spus ce era de spus și de bune și de rele și acum cu ce ai zis aici nu ar mai fi nimic de adăugat, lucru pentru care ultimately I thank you
Eu am rămas pe Hermeneia de 3 ani trecând prin poate cele mai penibile momente din viața cuiva nu pentru că sunt masochist (fără absolut nicio asemănare, așa cum o pui tu mulți scriitori sunt masochiști) ci pentru că am venit aici pe la începuturi și sunt lucruri care au rămas în inima și în sufletul meu (nu vreau chiar deloc să devin patetic cu atât mai puțin penibil). Am cunoscut și recunoscut pe Hermeneia cuvântul unor oameni pe care îi port în mine...
Eu pun oricum punct aici polemicilor cordiale (îți amintești de paler?) cu tine și să ne citim și comentăm cu bine dar mai ales cu inspirație.
Andu
andule, prețul e prea mare. și andule, am rîs măi omule de nu mă mai puteam opri. ești de milioane. dacă îți mai citesc încă o dată comentariul mă înec de rîs. și nu de alta da' rămîne hermeneia fără director. ești fenomenal dom'le. tu dacă vedeai veceul lui marcel duchamp (pardon „fîntîna”) trăgeai apa...
Ba da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
Dar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată, după părerea mea. pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism, dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult.
"sufletul arunca cu firimituri pe drum." aici aş modifica, prin "sufletul arunca firimituri pe drum".
ca să concluzionez, o poezie bună, aş mai reciti-o cu plăcere.
nu ai vrut să crezi cuvintele mute
zăpadă cu sânge în frunze
acel octombrie exilat
urmă de flori
pe morminte
cu nume ilustre
spălate de ploi
din palmă nisipul se scurge
voal cenușiu
pe chipul nevăzut
cu scuze, Virgil, așa văd eu poemul acesta.
am încercat să elimin tot ce era în plus, poate mi-au scăpat și mie...
e un poem fain ce merită lucrat la rece.
Eu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
Prima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
textul nu e prost, dar.. exista portiuni pe care le-as numi banale sau uzate: "marianele îmi par un pahar cu apă", "din subteranele mele sufletești", "oamenii uneori mai și mor" as inlocui "de iubiri de week-end" cu "iubirilor de week-end" in rest, imi place
Andu, nu voi fi niciodată reticent la critici și sugestii. Exact cum spui: ori nu le folosesc, ori abuzez de ele! :) (acolo merg degrabă să modific) Am intrat aici, fiindcă cercetând site-ul am găsit creații impresionante. Spre rușinea mea, nu am reușit să-ți lecturez vreun poem, dar o voi face in cel mai scurt timp. Tu ai înțeles "dragostea universală", eu trebuie să învăț genul "colegist".:) Cu respect și mulțumiri pentru întâmpinare, Cristi
Slab acest text, daca este sa-l compar cu al altor autori novice care isi dau silinta sa progreseze pe Hermeneia. Trebuie inteles, nu tot ce zboara se numeste poezie. Nu tot ce are un sambure de logica este poezie. Stiu ca unora le place sa cripteze si sa decripteze poezia, ca pe nu stiu ce cod secret care este la indemana celor (mai) inteligenti, dar istoria poeziei ne-a dovedit ca nu asta conteaza. Primordial este limbajul prin care se adreseaza mesajul artistic. Cu se se diferentiaza textul acesta de sutele de mii ce zac in arhivele siteurilor internet? Cu nimic. Repeti mirosul la gradul obsesiv. O sa-mi spui ca are si repetitia rolul ei. Da, are, amplifica sentimentul, creste sonoritatea, melodicitatea versurilor, da senzatia aceea de ecou poetic, cuvintele se duc si revin... Dar nu si aici. Aici este mai degraba o incercare de epatare, o repetitie obositoare si de prost gust. Pute, exact, pute, asa cum specifica si autorul, dar nu pute a poezie adevarata, asa cum e roata cu o singura spita a lui Nichita: *roata cu o singura spita Mirosea a mort de pe alta planeta. Pe sirile spinarilor de cai încoltea iarba si o egreta. Mirosea a mort de pe alta planeta. Inima toata mi-o bagasem în pietre . cum mâinile mamei în coca când ne gatea aer la gândul ca pasarea se sufoca. Ea ne povestea povestea cu-mparatul cel care se sprijinea de raze ca de un bat, si care zarind în luminis pe goala zeita, deodata, hat ! Ah, doamne, ce miros ! Mirosea a mort de pe alta planeta. Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta. Si toate acestea se întâmpla pre când roata numai o spita avea si nu roata se numea ci linie se numea.
Vezi, mâinile acestea muiate-n pământ
au rămas doar nişte arcuri care închid pieptul
şi(,) ce ai mai putea face acum toamna
decât să baţi aerul ca apa în scocurile morii
&
e un semn ca nu trebuie să fii pe drumuri
să te găsească moartea plecat
mai degrabă să-i pui busuiocul sub nas
"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
Ioana, foarte bine prinsă ideea, fără ostentație și nedând aproape nimic cititorului în plus pentru a-l ajuta. Doar titul ne spune adevărata poveste, și încă și aici trimițându-ne mai întâi pe cărări greșite. Nici nu știu ce altceva aș mai spune, pentru a nu strica echilibrul acesta fragil între moarte și viață, între festinul celor niciodată duși definitiv și pomana-ofranda celor care îi așteaptă. Se rupe ritmul la "pruncul de la sân", probabil ai vrut să eviți expresia în forma ei cea mai întâlnită, dar se duce ăuțin din atmosferă, m-ai făcut să mă opresc să-mi dau seama what's wrong... Cred că poți să îndrăznești să spui "pruncul din sân"... Cu admirație, Bianca
ioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
alma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
Domnule Paul Blaj, acesta mi se pare un poem foarte reușit. Are o foarte mare "densitate" lirică, e construit inteligent și conține sintagme memorabile: "ascultând wayman tisdale îmi zic că i-ar sta bine cu el / peretelui din fața patului simplu, ca un coșciug literar"; "mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile"; ce sumbru să ai rol de cortină... într-o lume fără piese de teatru. Felicitări!
RMN (sau IRM) - imagistică prin rezonanţă magnetică. Mă bucur că nu mi-aţi reproşat, ca prin alte părţi, că textul "n-aduce decâţ puţin cu Bacovia", de parcă mi-aş fi propus o pastişă bacoviană, ci nu doar împrumutul unor mecanisme. Mulţumesc de citire şi comentariu!
remarc acest poem deosebit, ce reflectă într-o manieră aparte, o posibilă reîntoarcere la viață prin ipostaze tangibile, ecou al propriei ființe în dialogul cu natura. și nu în ultimul rând, observ evoluția literară a autorului căruia îi doresc inspirație și succes!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, dar textul rămâne tot, din pct meu, unul slab, foarte slab. și cu greșeli de ortodrafie.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deîn contrast cu semenii mei nepăsători...etc, adică, uite, ce bun sunt eu față de ceilalți...
își joacă pariul fără călăuză...ce treabă are pariul cu călăuza ? un amestec de cuvinte a căror sens e cunoscut doar de autor, dar care nu provoacă nicio emoție poetică. unii au senzația că dacă scriu cifrat dau cititorul pe spate.
în orice caz, poezia cred că trebuie să fie și altceva decât un snop de pilde, îndemnuri cu caracter vag moralizator. putea fi scris pur si simplu atât: să fim mai buni, fraților/ să fie pace, pace pe pământ !
era mai ok.
capra vecinului și o dungă. hai, pa !
niciunul nu-și curmă suferința privindu-se...
"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
pentru textul : Eminescu deVirgile, asta e ultima mea angajare într-o polemică cu tine aici pe Hermeneia. Și asta nu e nicidecum pentru că aș dori Doamne ferește să am eu ultimul cuvânt într-o astfel de dispută ci doar pentru că așa consider eu că între noi am cam spus ce era de spus și de bune și de rele și acum cu ce ai zis aici nu ar mai fi nimic de adăugat, lucru pentru care ultimately I thank you
pentru textul : despre o femeie goală deEu am rămas pe Hermeneia de 3 ani trecând prin poate cele mai penibile momente din viața cuiva nu pentru că sunt masochist (fără absolut nicio asemănare, așa cum o pui tu mulți scriitori sunt masochiști) ci pentru că am venit aici pe la începuturi și sunt lucruri care au rămas în inima și în sufletul meu (nu vreau chiar deloc să devin patetic cu atât mai puțin penibil). Am cunoscut și recunoscut pe Hermeneia cuvântul unor oameni pe care îi port în mine...
Eu pun oricum punct aici polemicilor cordiale (îți amintești de paler?) cu tine și să ne citim și comentăm cu bine dar mai ales cu inspirație.
Andu
andule, prețul e prea mare. și andule, am rîs măi omule de nu mă mai puteam opri. ești de milioane. dacă îți mai citesc încă o dată comentariul mă înec de rîs. și nu de alta da' rămîne hermeneia fără director. ești fenomenal dom'le. tu dacă vedeai veceul lui marcel duchamp (pardon „fîntîna”) trăgeai apa...
pentru textul : poate deBa da. Dar nu ma refeream la el. Ci la femeia superponderala din hol care face pe balerina (daca o mai fi pe acolo; eu am vazut-o in 1999; clovnul de la intrare ori nu l-am observat, ori, atunci, nu exista). Imi pare rau de necazurile pe care le provoaca monitorul dumitale. Cu cele mai bune ganduri.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem demultumesc de lectura si de semnul lasat, PaulC. respectele mele !
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deVirgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deDar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată, după părerea mea. pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism, dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult.
"sufletul arunca cu firimituri pe drum." aici aş modifica, prin "sufletul arunca firimituri pe drum".
ca să concluzionez, o poezie bună, aş mai reciti-o cu plăcere.
pentru textul : Scrisoare denu ai vrut să crezi cuvintele mute
zăpadă cu sânge în frunze
acel octombrie exilat
urmă de flori
pe morminte
cu nume ilustre
spălate de ploi
din palmă nisipul se scurge
voal cenușiu
pe chipul nevăzut
cu scuze, Virgil, așa văd eu poemul acesta.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc III deam încercat să elimin tot ce era în plus, poate mi-au scăpat și mie...
e un poem fain ce merită lucrat la rece.
sugestiva, ma intreb daca nu ar fi mers mai bine introdusa la "arte vizuale"/arta fotografica
pentru textul : Totul despre Mine deEu am recomandat acest text. Procedura obisnuita de recomandare a unui text este destul de simpla si consta in faptul ca un membru al consiliului hermeneia face o propunere si are nevoie de macar o sustinere pentru a promova textul la rubrica de referinta. Nimeni nu isi permite sa promoveze un text slab ori pe alte considerente decat valoarea datorita acestui mecanism simplu de autoreglare. Personal nu vad de ce ar trebui ca editorul care recomanda un text sa aduca la cunostinta tuturor membrilor siteului faptul ca el este subiectul actional. Fiecare membru poate in mod neingradit sa isi spuna parerea, din punct de vedere literar, cu privire la text, sa-l remarce prin acordarea unei penite ori sa-i sublinieze neajunsurile etc Desigur editorul sau moderatorul pot sustine un text pentru rubrica recomandate iar in paralel sa-l evidentieze printr-o penita, demers insotit desigur de comentariul necesar. Insa recunoasterea unui text valoros si confirmarea acestei opinii de catre alt editor cred ca sunt de ajuns. A propune si a comenta sunt insa doua demersuri separate si nu vad ratiunea pentru care ar trebui unite. Eu cunosc foarte bine realitatea de la care Andrei a pornit atunci cand a problematizat pe aceasta tema insa pot spune ca in cazul hermeneia situatia este diferita in sensul bun. Pana la urma comentam texte si nu pe cei care le comenteaza/remarca/critica. Apreciez insa faptul ca sunt persoane interesate de perfectionarea mecanismelor de administrare a hermeneia, de imbunatatire a legaturilor dintre membri si invit pe cei care au alte astfel de sugestii sa le transmita pe adresa de contact a siteului.
pentru textul : puterea mea e în tine dePrima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
pentru textul : Ochi de leu destii ce-i ciudat?
pentru textul : Q Fever deca mie acest text mi-a amintit de tine...
Deși inițial am crezut că este un experiment, între visual poetry, colaj poetic și cutiecunisip, consider că textul poate rămâne încadrat la poezie. Ce am remarcat aici: ușurința cu care treci printre cuvinte, imagini, ritualuri și, cum toate își au un sens, și aici, toate își găsesc până la urmă, curgerea. Apropos de final.
pentru textul : candelabrele detextul nu e prost, dar.. exista portiuni pe care le-as numi banale sau uzate: "marianele îmi par un pahar cu apă", "din subteranele mele sufletești", "oamenii uneori mai și mor" as inlocui "de iubiri de week-end" cu "iubirilor de week-end" in rest, imi place
pentru textul : arhitectul de eșecuri deAndu, nu voi fi niciodată reticent la critici și sugestii. Exact cum spui: ori nu le folosesc, ori abuzez de ele! :) (acolo merg degrabă să modific) Am intrat aici, fiindcă cercetând site-ul am găsit creații impresionante. Spre rușinea mea, nu am reușit să-ți lecturez vreun poem, dar o voi face in cel mai scurt timp. Tu ai înțeles "dragostea universală", eu trebuie să învăț genul "colegist".:) Cu respect și mulțumiri pentru întâmpinare, Cristi
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deSlab acest text, daca este sa-l compar cu al altor autori novice care isi dau silinta sa progreseze pe Hermeneia. Trebuie inteles, nu tot ce zboara se numeste poezie. Nu tot ce are un sambure de logica este poezie. Stiu ca unora le place sa cripteze si sa decripteze poezia, ca pe nu stiu ce cod secret care este la indemana celor (mai) inteligenti, dar istoria poeziei ne-a dovedit ca nu asta conteaza. Primordial este limbajul prin care se adreseaza mesajul artistic. Cu se se diferentiaza textul acesta de sutele de mii ce zac in arhivele siteurilor internet? Cu nimic. Repeti mirosul la gradul obsesiv. O sa-mi spui ca are si repetitia rolul ei. Da, are, amplifica sentimentul, creste sonoritatea, melodicitatea versurilor, da senzatia aceea de ecou poetic, cuvintele se duc si revin... Dar nu si aici. Aici este mai degraba o incercare de epatare, o repetitie obositoare si de prost gust. Pute, exact, pute, asa cum specifica si autorul, dar nu pute a poezie adevarata, asa cum e roata cu o singura spita a lui Nichita: *roata cu o singura spita Mirosea a mort de pe alta planeta. Pe sirile spinarilor de cai încoltea iarba si o egreta. Mirosea a mort de pe alta planeta. Inima toata mi-o bagasem în pietre . cum mâinile mamei în coca când ne gatea aer la gândul ca pasarea se sufoca. Ea ne povestea povestea cu-mparatul cel care se sprijinea de raze ca de un bat, si care zarind în luminis pe goala zeita, deodata, hat ! Ah, doamne, ce miros ! Mirosea a mort de pe alta planeta. Nefiinta suava ne aparea tuturora concreta. Si toate acestea se întâmpla pre când roata numai o spita avea si nu roata se numea ci linie se numea.
pentru textul : Întrebare dedada, asa e! si eu cred la fel. serios.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deVezi, mâinile acestea muiate-n pământ
pentru textul : Să-i tai din gheare deau rămas doar nişte arcuri care închid pieptul
şi(,) ce ai mai putea face acum toamna
decât să baţi aerul ca apa în scocurile morii
&
e un semn ca nu trebuie să fii pe drumuri
să te găsească moartea plecat
mai degrabă să-i pui busuiocul sub nas
"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
pentru textul : yerba maté III ▒ deIoana, foarte bine prinsă ideea, fără ostentație și nedând aproape nimic cititorului în plus pentru a-l ajuta. Doar titul ne spune adevărata poveste, și încă și aici trimițându-ne mai întâi pe cărări greșite. Nici nu știu ce altceva aș mai spune, pentru a nu strica echilibrul acesta fragil între moarte și viață, între festinul celor niciodată duși definitiv și pomana-ofranda celor care îi așteaptă. Se rupe ritmul la "pruncul de la sân", probabil ai vrut să eviți expresia în forma ei cea mai întâlnită, dar se duce ăuțin din atmosferă, m-ai făcut să mă opresc să-mi dau seama what's wrong... Cred că poți să îndrăznești să spui "pruncul din sân"... Cu admirație, Bianca
pentru textul : f e s t i n deioana, nu te înșeli :)
camera siberia și pesemne paharul de argeș și someș mai apar la cineva. să spunem că a fost un soi de jam session. dar da, e auirea puțin. și pentru mine și pentru cititor cred.
mă bucur că textul de aici e ok :)
despre momentul x în care apar aici textele nu am idee. pesemne că sunt membru nou și ăsta ar fi motivul. bănuiesc că e un filtru, ceva...
așa voi face cu filmulețele
mulțumesc mult,
alex
pentru textul : cu maya deMultumesc de feed-back Alina.
pentru textul : camera somnului dealma, nu iti fa probleme, ieri numarul de vizite unice pe hermeneia.com a trecut de 200, si asta intr-o zi de duminica in care frecventa nu este neaparat cea mai buna. eu zic sa nu ne mai batem cu caramida in piept si sa nu mai aruncam sageti parte ca nu e frumos. eu nu m-am bucurat de demiterea ta dupa cum nu ma bucur niciodata de chestii din astea dar, dupa cum ti-a scris si ddm, daca esti atit de ocupata incit n-ai timp sa citesti ceva important si sa iti formezi o parere insa ai timp sa asculti la mahalagismele altora tocmai despre aceste texte ptr. care n-ai avut timp sa le citesti mi se pare ca te dezici de la un anumit nivel de exigenta intelectuala. asta ca sa nu zic si altceva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deDomnule Paul Blaj, acesta mi se pare un poem foarte reușit. Are o foarte mare "densitate" lirică, e construit inteligent și conține sintagme memorabile: "ascultând wayman tisdale îmi zic că i-ar sta bine cu el / peretelui din fața patului simplu, ca un coșciug literar"; "mă retrag mereu din lume pentru a-i observa ridurile"; ce sumbru să ai rol de cortină... într-o lume fără piese de teatru. Felicitări!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deRMN (sau IRM) - imagistică prin rezonanţă magnetică. Mă bucur că nu mi-aţi reproşat, ca prin alte părţi, că textul "n-aduce decâţ puţin cu Bacovia", de parcă mi-aş fi propus o pastişă bacoviană, ci nu doar împrumutul unor mecanisme. Mulţumesc de citire şi comentariu!
pentru textul : Bacoviană deremarc acest poem deosebit, ce reflectă într-o manieră aparte, o posibilă reîntoarcere la viață prin ipostaze tangibile, ecou al propriei ființe în dialogul cu natura. și nu în ultimul rând, observ evoluția literară a autorului căruia îi doresc inspirație și succes!
pentru textul : Dialog deIoana. Mă bucură reuşita ta! Din păcate nu am putut vizualiza postarea ta... Dar eu, oricum, te felicit cu drag!
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deBravo! Ţine-o tot aşa!
raspuns: depinde.
pentru textul : celui drag deun tecst ok. ba chiar as putea spune ca e chiar f bun, daca m-ar prinde intr-o ipostaza mai putin rautacioasa.
pentru textul : văd cireși de smoală dePagini