adrian, memoria ne joacă uneori feste.
căteodată o idee se înşurubează acolo în cap şi iese la iveală când ne aşteptăm mai puţin.
am păţit o şi eu. uite aici ceva asemănător cu textul tău, chiar dacă mesajul este altul.
hermeneia.com/content/5_poeme_de_dragoste
textul este din 2007
citez finalul:
"femeile mele au început bine anul
au alăptat s-au făcut frumoase
și-au făcut culcuș în copacii de pîine
acvilele se vor mulțumi cu puțin
își vor umple ciocul cu mici rozătoare
femeile mele sunt foarte puternice
îmi dau mîinile pieptul și ochii
bărbații mei le iubesc pentru asta"
excelent ritm, muzicalitate, ca un pavan suflat in bucium. nu stiu care strofa s-o remarc inaintea celeilalte, mi-au palcut II, III, IV, IX, X, XI. pentru mesaj, structura, strofele mentionate, si pentru ca mie imi plac la nebunie astfel de poezii as acorda penita, dar nu mi se da posibilitatea aici, scriind acest comentariu.
desi imi place compozitia am si eu o rugaminte. formateaza culoarea fontului putin mai spre gri (ca tot veni vorba de grey) ca sa pot sa vad si eu ce scrie ca nu vad sau macar pune undeva jos textul in rest cred ca e ok
Andu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
Mircea, esti tu? comentariul tau elucideaza intr-un fel tain-ul din care vin, lumea careia ii apartin si pe care incerc s-o descriu. pentru multi lirica biblica, crestin bisericeasca e un dinozaur care n-a fost extins inca, spre stupefactia carturarilor de azi! ei bine, am o veste rea pentru literatura new age de astazi: nici portile locuintei mortilor nu vor birui biserica, mesajul si lirica ei. te mai astept. zic aici ca ne-am intalnit: "cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune". iti eram dator cu o apologie...
"sunt o femeie valsând în ambiguu
şi totuşi iubesc acest ritm."
şi eu iubesc ritmul acestui poem în care atât de frumos te descrii
" trăiesc
între soarele verii şi noapte
ca un copil fugit pe ascuns de acasă."
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
Propun introducerea de taguri pentru culori, pentru a se evita o muncă în plus pentru membrii care doresc să marcheze textul lor printr-o anumită culoare. Dar desigur, să nu se abuzeze de taguri. Sunt câteva cuvinte care cred că ar mai trebui lucrate: "se sărează", "sufletu-mi crud", "același aceeași". Interesant și puternic finalul cu "temutul tău trup fără cruce".
...și asta pentru că este textul tău Corina, iar eu sunt doar un comentator... deci este vorba și trebuie să fie vorba despre TINE și despre poemul TĂU right?
Despre mine dacă vrei neapărat poți divaga și cred că ai făcut-o dincolo chiar și de limitele Regulamentului, eu mă simt chiar băgat în seamă prea mult.
Ideea este cam așa... când postezi un text îl afișezi... când îl afișezi accepți că ți se scrie despre... și nu faci spume la gură pentru că nu îți convine ce ți se spune... this is the name of the game.
Mai mult, daca vrei să nu îți scriu despre recitare, nu eu sunt cel care nu trebuie să dau click pe buton, ci tu ești cea care nu trebuie să publici acel buton cu acea recitare împreună cu textul, right?
Eu o să dau click mereu, în speranța că voi observa o îmbunătățire, deși de la ce am ascultat acum la ceva acceptabil sunt cam 1357 de mile marine, este doar un estimat.
Acestea fiind spuse, un we frumos și ție și să ai și tu multă grijă de tine!
Eu vreau să fiu mai precis decât ai fost tu și spun să ai grijă de tine ca să nu mai spui tot felul de măscări fără să gândești cum ar trebui la nivelul pe care pretinzi că-l ai.
Ironia şi nostalgia au ceva esenţial în comun: ambele sunt duplicitare. Dacă, ironic, una spui şi alta se întâmplă (ca atunci când ieşi din casă, e o ploaie mizerabilă şi exclami: „ce timp frumos!”) în schimb, a fi nostalgic, înseamnă a încerca să trăieşti într-un timp idealizat iar ce se întâmplă sau se va întâmpla e cu totul altceva.
Aici par a se împleti ambele. Căci atunci:
„cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii cu mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Cu condţia de a se schimba finalul după cum urmează:
“cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii fără mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Interesanta ideea acestei "ghicitori" care excede spatiul informational al motoarelor de cautare si care face recurs doar la bagajul de cunostinte construit in noptile albe ale tineretilor noastre din lectura cartilor fundamentale... aproape ca devin nostalgic. Face bine sa stii ca unii mai pun pret pe asa ceva si ca se tin de cuvant.
fiind una dintre poeziile dragi mie, cu atat mai mult ma bucura aprecierile. iar comentariul tau destul de elaborat imi da speranta ca textele mele nu sunt doar niste mazgaleli aruncate pe situri literare. oricum invat. scriu si ar invat. mai mult de la mine, dar si de la altii o noapte linistita tuturor
Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
Dar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
finalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.
Uneori este dificil să "critici" o poezie. Autorul reușește să îți dea impresia că ești doar un intrus, un tolerat în lumea creată de el. Cam așa este și aici. Îmi rămân câteva imagini memorabile, aceea a zilelor cu două dimineți, a muzicuței care face totul să se piardă în umbre (de când n-am mai întâlnit evocarea acestui instrument atât de simplu - nice touch, Vlad), și aceea a femeilor care se îmbracă fără pudoare irevocabil în roșu. Asta sună aproape ca o sentință. M-aș mai gândi la ultimele două versuri ale primei strofe, sunt puțin cam... previzibile. "Dulceața destrămărilor repetate" spune mult, dar... e cam... exact dulce. Știu, acum n-ai cum să schimbi asta, tocmai asta ai vrut să lași cititorului, gustul leșinător de dulce al sfărșitului zdrențuit, dar eu tot m-aș mai gândi un pic. Despre buzele sărate, venind după sângele sufocat... nu știu ce să zic dar parcă nu merge. Am fost tentată, cu toate criticile, să las o peniță, pentru atmosfera și lucrurile nespuse, pentru imagini. Dar cred că, deși nu-ți stă ție în fire să schimbi, aici mai poți face ceva.
Când se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
aveam o datorie fata de poemul asta, despre care, atunci cand l-am citit, mi-am spus:
iata descrierea fermecatoare si convingatoare a unui fenomen care nu se lasa descris.
de obicei, despre asemenea fenomene se vorbeste cusanian, prin negatie sau negarea negatiei. dar Andrei a reusit sa o faca prin afirmatie.
man... onorat!
Alexandra, repetiția aia e aiurea rău, când am introdus textul eram varză voiam să scriu nu am aruncat nici jumătate... mulțumesc de sesizare!
Virgil, ai scris tu o parodie la textul meu! tu, care nu ai absolut nici un fel de simț al umorului!
Asta înseamnă enorm pentru mine!
Aștept, desigur, următorul tău post... nu de altceva, dar în ultima vreme nu ai mai scris nimic demn să-mi atragă dorința de a te parodia... ți-am dat doar când și când o peniță.
Thin, very thin ar spune Dany Glover
maia, mi amintesc acum cand am dat si eu prima penita pe hermeneia. si primul gand e ca am imbatranit si, vb cuiva, sunt mai amabil. insa, cum totul e o iluzie, eu stiu ca sunt tot mai frumos si mai demonic. si nici macar nu ma laud. multumesc, este o onoare gestul tau
Expresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
Te prinzi greu. Lui mister k. îi plac poveştile. Ca şi Ioanei. Şi multora, de altfel. Chiar şi mie (mai ales alea horror, lor nu). Ce-ar fi să-ţi torn una gen „te-alint şi te mângâi şi-ţi cânt/ şi tu te prefaci adormită”…etc. cum îmi trecea prin gând, la o aniversare a consoartei, să-i dedic una. Şi i-am dedicat-o. Vezi tu, schema-i următoarea. Cică Bulă lipseşte de la şcoală. A doua zi, tovarăşa: Bulă, de ce-ai lipsit ieri? Păi tovarăşa, am fost cu vaca la taur. Bine, Bulă, nu putea să facă taică-tu lucru’ ăsta? Ba da, da’ tauru’ o face mai bine. Aşa şi cu mine şi cu mulţi alţii: Dorin şi Ioana o fac de milioane de ori mai bine. Subsemnatul încearcă, de la un timp, să se mai abţină în public. Acu’, când zic „alţii”, nu vorbesc neapărat şi de tine care torni la braşoave care tot poveşti sunt. Când vorbim de marea revoluţie din octombrie, ne gândim la marele Lenin, când vorbim de socialism, ne gândim la comunism. Şi uite-aşa, dragi tovarăşi, una gândim şi alta spunem.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adrian, memoria ne joacă uneori feste.
căteodată o idee se înşurubează acolo în cap şi iese la iveală când ne aşteptăm mai puţin.
am păţit o şi eu. uite aici ceva asemănător cu textul tău, chiar dacă mesajul este altul.
hermeneia.com/content/5_poeme_de_dragoste
textul este din 2007
citez finalul:
pentru textul : Alb şi roşu de"femeile mele au început bine anul
au alăptat s-au făcut frumoase
și-au făcut culcuș în copacii de pîine
acvilele se vor mulțumi cu puțin
își vor umple ciocul cu mici rozătoare
femeile mele sunt foarte puternice
îmi dau mîinile pieptul și ochii
bărbații mei le iubesc pentru asta"
excelent ritm, muzicalitate, ca un pavan suflat in bucium. nu stiu care strofa s-o remarc inaintea celeilalte, mi-au palcut II, III, IV, IX, X, XI. pentru mesaj, structura, strofele mentionate, si pentru ca mie imi plac la nebunie astfel de poezii as acorda penita, dar nu mi se da posibilitatea aici, scriind acest comentariu.
pentru textul : Copilei dedesi imi place compozitia am si eu o rugaminte. formateaza culoarea fontului putin mai spre gri (ca tot veni vorba de grey) ca sa pot sa vad si eu ce scrie ca nu vad sau macar pune undeva jos textul in rest cred ca e ok
pentru textul : Grey rain deAndu păi pînă cînd atîta lipsă de punctuație? tre' să ne punem la punct nu? și să fim punctuali...:) mersi pentru interesul și aprecierea constante. pe cînd ne întrebuințăm la o recitare beroasă?
pentru textul : Anamnesis destrudo defie cum zici tu... vorba aceea: „las` să fie și-un lup mâncat de oaie”
Seară bună,
pentru textul : terorism individual* deEugen.
Francisc, cum sa renunti la comentarii si la scris? cu aceeasi sinceritate adăncă afirm ca esti o valoare in lumea literelor.
pentru textul : Cioplitorului de vers deMircea, esti tu? comentariul tau elucideaza intr-un fel tain-ul din care vin, lumea careia ii apartin si pe care incerc s-o descriu. pentru multi lirica biblica, crestin bisericeasca e un dinozaur care n-a fost extins inca, spre stupefactia carturarilor de azi! ei bine, am o veste rea pentru literatura new age de astazi: nici portile locuintei mortilor nu vor birui biserica, mesajul si lirica ei. te mai astept. zic aici ca ne-am intalnit: "cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune". iti eram dator cu o apologie...
pentru textul : Rugă de fiecare zi descuze pentru sublinierea exagerata. doar "cerusem" trebuia sa fie...
pentru textul : emanație de"sunt o femeie valsând în ambiguu
pentru textul : fugara deşi totuşi iubesc acest ritm."
şi eu iubesc ritmul acestui poem în care atât de frumos te descrii
" trăiesc
între soarele verii şi noapte
ca un copil fugit pe ascuns de acasă."
amintirile vorbesc mai mereu, adăpostite în matricea timpului căruia, noi toți, îi aparținem. și uneori credem pe dos, că timpul ne aparține. uităm atunci că, fără sfiiciune, totul este o simplă vânare de vânt. asta am simțit, citindu-ți poezia, sfiiciunea cu care tu povestești despre momentele lăsate în urmă.
am trecut cu plăcere! :)
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deca pe pagina ta de profil nu vad nici poza nici vreo informatie. simpla curiozitate (in mintea mea oamenii au o pozitie geografica bine definita)
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? dePropun introducerea de taguri pentru culori, pentru a se evita o muncă în plus pentru membrii care doresc să marcheze textul lor printr-o anumită culoare. Dar desigur, să nu se abuzeze de taguri. Sunt câteva cuvinte care cred că ar mai trebui lucrate: "se sărează", "sufletu-mi crud", "același aceeași". Interesant și puternic finalul cu "temutul tău trup fără cruce".
pentru textul : crucile de...și asta pentru că este textul tău Corina, iar eu sunt doar un comentator... deci este vorba și trebuie să fie vorba despre TINE și despre poemul TĂU right?
pentru textul : Carpe Diem deDespre mine dacă vrei neapărat poți divaga și cred că ai făcut-o dincolo chiar și de limitele Regulamentului, eu mă simt chiar băgat în seamă prea mult.
Ideea este cam așa... când postezi un text îl afișezi... când îl afișezi accepți că ți se scrie despre... și nu faci spume la gură pentru că nu îți convine ce ți se spune... this is the name of the game.
Mai mult, daca vrei să nu îți scriu despre recitare, nu eu sunt cel care nu trebuie să dau click pe buton, ci tu ești cea care nu trebuie să publici acel buton cu acea recitare împreună cu textul, right?
Eu o să dau click mereu, în speranța că voi observa o îmbunătățire, deși de la ce am ascultat acum la ceva acceptabil sunt cam 1357 de mile marine, este doar un estimat.
Acestea fiind spuse, un we frumos și ție și să ai și tu multă grijă de tine!
Eu vreau să fiu mai precis decât ai fost tu și spun să ai grijă de tine ca să nu mai spui tot felul de măscări fără să gândești cum ar trebui la nivelul pe care pretinzi că-l ai.
Ironia şi nostalgia au ceva esenţial în comun: ambele sunt duplicitare. Dacă, ironic, una spui şi alta se întâmplă (ca atunci când ieşi din casă, e o ploaie mizerabilă şi exclami: „ce timp frumos!”) în schimb, a fi nostalgic, înseamnă a încerca să trăieşti într-un timp idealizat iar ce se întâmplă sau se va întâmpla e cu totul altceva.
Aici par a se împleti ambele. Căci atunci:
„cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
că purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii cu mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Cu condţia de a se schimba finalul după cum urmează:
“cînd savanţii şi-au dat seama că eram un exemplar perfect
pentru textul : Epoca aceea se putea salva cu răbdare decă purtam propria casă
simbol al economiei supreme
oamenii fără mîini şi picioare au dat perdeaua la o parte
m-au lăsat descoperit
ca un experiment.”
Marina, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu. Te mai aștept Cu respect Djamal
pentru textul : Pe muchiile cercului deInteresanta ideea acestei "ghicitori" care excede spatiul informational al motoarelor de cautare si care face recurs doar la bagajul de cunostinte construit in noptile albe ale tineretilor noastre din lectura cartilor fundamentale... aproape ca devin nostalgic. Face bine sa stii ca unii mai pun pret pe asa ceva si ca se tin de cuvant.
pentru textul : poezia mea de azi defiind una dintre poeziile dragi mie, cu atat mai mult ma bucura aprecierile. iar comentariul tau destul de elaborat imi da speranta ca textele mele nu sunt doar niste mazgaleli aruncate pe situri literare. oricum invat. scriu si ar invat. mai mult de la mine, dar si de la altii o noapte linistita tuturor
pentru textul : Trei cinci opt deEu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
pentru textul : risipă de nori deDar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
finalul suna oarecum ludic si mi se pare aiurea in context. dar am senzatia ca "aiurea" e o chestie care ii place corinei. m-a amuzat si acel graseiat carpe diem de la inceput. anyway, un vers mi-a atras atentia ca remarcabil: "ești respirația gură la gură dintre pastilă și bubă". pentru el si pentru restul o penita de aur.
pentru textul : Carpe Diem deUneori este dificil să "critici" o poezie. Autorul reușește să îți dea impresia că ești doar un intrus, un tolerat în lumea creată de el. Cam așa este și aici. Îmi rămân câteva imagini memorabile, aceea a zilelor cu două dimineți, a muzicuței care face totul să se piardă în umbre (de când n-am mai întâlnit evocarea acestui instrument atât de simplu - nice touch, Vlad), și aceea a femeilor care se îmbracă fără pudoare irevocabil în roșu. Asta sună aproape ca o sentință. M-aș mai gândi la ultimele două versuri ale primei strofe, sunt puțin cam... previzibile. "Dulceața destrămărilor repetate" spune mult, dar... e cam... exact dulce. Știu, acum n-ai cum să schimbi asta, tocmai asta ai vrut să lași cititorului, gustul leșinător de dulce al sfărșitului zdrențuit, dar eu tot m-aș mai gândi un pic. Despre buzele sărate, venind după sângele sufocat... nu știu ce să zic dar parcă nu merge. Am fost tentată, cu toate criticile, să las o peniță, pentru atmosfera și lucrurile nespuse, pentru imagini. Dar cred că, deși nu-ți stă ție în fire să schimbi, aici mai poți face ceva.
pentru textul : insomnie decaractere*
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deCând se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
pentru textul : roza duhurilor deaveam o datorie fata de poemul asta, despre care, atunci cand l-am citit, mi-am spus:
pentru textul : poemul fără intenţie deiata descrierea fermecatoare si convingatoare a unui fenomen care nu se lasa descris.
de obicei, despre asemenea fenomene se vorbeste cusanian, prin negatie sau negarea negatiei. dar Andrei a reusit sa o faca prin afirmatie.
man... onorat!
pentru textul : spring time cassandra deAlexandra, repetiția aia e aiurea rău, când am introdus textul eram varză voiam să scriu nu am aruncat nici jumătate... mulțumesc de sesizare!
Virgil, ai scris tu o parodie la textul meu! tu, care nu ai absolut nici un fel de simț al umorului!
Asta înseamnă enorm pentru mine!
Aștept, desigur, următorul tău post... nu de altceva, dar în ultima vreme nu ai mai scris nimic demn să-mi atragă dorința de a te parodia... ți-am dat doar când și când o peniță.
Thin, very thin ar spune Dany Glover
Multumesc, din nou, Aranca. Sper ca am scos toate typos. In plus, a pus si sursa de unde am luat fotografia. Toate cele bune
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj demaia, mi amintesc acum cand am dat si eu prima penita pe hermeneia. si primul gand e ca am imbatranit si, vb cuiva, sunt mai amabil. insa, cum totul e o iluzie, eu stiu ca sunt tot mai frumos si mai demonic. si nici macar nu ma laud. multumesc, este o onoare gestul tau
pentru textul : Pe Acropole, cu barca de aur zburând… deCer scuze pentru repetiția cuvîntului spus, spune și pentru dart în loc de dat.
pentru textul : colivia de oțel deExpresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
pentru textul : noembrie să fie deAndule,
Te prinzi greu. Lui mister k. îi plac poveştile. Ca şi Ioanei. Şi multora, de altfel. Chiar şi mie (mai ales alea horror, lor nu). Ce-ar fi să-ţi torn una gen „te-alint şi te mângâi şi-ţi cânt/ şi tu te prefaci adormită”…etc. cum îmi trecea prin gând, la o aniversare a consoartei, să-i dedic una. Şi i-am dedicat-o. Vezi tu, schema-i următoarea. Cică Bulă lipseşte de la şcoală. A doua zi, tovarăşa: Bulă, de ce-ai lipsit ieri? Păi tovarăşa, am fost cu vaca la taur. Bine, Bulă, nu putea să facă taică-tu lucru’ ăsta? Ba da, da’ tauru’ o face mai bine. Aşa şi cu mine şi cu mulţi alţii: Dorin şi Ioana o fac de milioane de ori mai bine. Subsemnatul încearcă, de la un timp, să se mai abţină în public. Acu’, când zic „alţii”, nu vorbesc neapărat şi de tine care torni la braşoave care tot poveşti sunt. Când vorbim de marea revoluţie din octombrie, ne gândim la marele Lenin, când vorbim de socialism, ne gândim la comunism. Şi uite-aşa, dragi tovarăşi, una gândim şi alta spunem.
.
pentru textul : Febra desă vin pe aici pe unde cuvântul devine impozant şi de unde pleci cu acea stare cu care te încarci după ce contempli ceva ieşit din normal.
pentru textul : sfinx dePagini