Ela, așa cum ai spus, e o transcendere a întâiului plan în imediat următorul care, în lume, apare nu ca o oglindire, ci ca un plan secund, joc secund, gând secund... și poate de aceea traducerea nu este fidelă... Mulțumesc pentru comentariul tău. Sigur că mereu e loc de mai bine.

Inițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
Pentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu

m-au incantat doua versuri "iubirea este un gard viu " si "cuvintele mele sunt capre ce pasc între două zeități". da, si "intre mainile mele (..) niciodata nu e tarziu". azi m am trezit fara alergii poetice. simti cum ne ciugulesc cuvintele din palma?

Still, what you write here is some kind on mixture between an obituary and a soap-opera.
i.e. completely out of my range, so I tried to be funny because I love you and I didnt want to hurt your feelings.
this poem says words that dont meen anything to anybody else but you, its too personal
did you see the funny graves from sapantza?
try some nice poems from there
kissy kiss love hugs and many many auguri from the sky of the guru

întrebare - există această "Via della Croce"? cred că ar fi interesant de trecut pe acolo. eu cred că ai fi putut scrie mai multe despre "Piazza di Spagna". acolo se află aceste ruine? nu prea am înțeles. p.s. - și eu vreau să văd lumea. de aceea întreb, ca să știu unde să merg mai înainte. Madim

chei de lectura. inainte de a spune ceva despre boierism, precizez faptul ca nu subscriu acestui manifest, dar nici nu ma gasesc in contradictie. incerc sa ofer o alta reactie asupra celor 2 propozitii comentate aici 1. „Boierismul este un manifest literar și, în același timp, o razie.” = un manifest literar prezinta de regula un nou ideal, o noua viziune, un nou program etc. din cate imi amintesc, se preciza undeva ca tb sa ne raportam la intelesul pozitiv al termenului si se preciza si cum. fiind un manifest e firesc sa puna anumite precepte in discutie, sa reevalueze valorile acceptate pana atunci. de aici necesitatea ca orice manifest sa faca o razie, sa rupa cu anume pozitii si sa propuna altele. rezulta ca afirmatia tine pana la urma de bunul simt (literar). “A venit timpul să gândim și să scriem boierește: cu forță, vigoare, eleganță, evghenie, culoare.” =se propune un mod de a gandi si a scrie si anume boiereste, adica temerar, experimental, elegant, adica cu virtuozitate, cu anume sfiala care sade bine poetului ( sa fim adica respectuosi, pana la venerarea textului). in plus sa scriem colorat, adica divers, viu, cu incredere, sa exploram toata gama poetica. fireste ca in istoria lumii s-au propus noi moduri de a gandi si de a fi. insasi hermeneia a fost unul dintre ele. iar aceste cerinte, la fel, sunt specifice actului creator in sine, trasaturi generale as indrazni sa afirm, care fac cinste celui care le cauta ptr mine, afirmatia de mai sus e salutara, mai ales in contextul site-ului unde era necesara o astfel de reevaluare si o impingere inainte. unde se propune ceva, pana la urma. si nimic mai mult. deocamdata cu respect, francisc, avocatul diavolului

e o atmosfera coplesitoare de dezolare aici, de absenta a binelui si-a umanului.
Prutul sau Styxux - acelasi rau, aici...

mi-a placut. m-a facut sa inghet, dar mi-a placut.

da, textul nu e nou dar ca si atunci cind l-am citit prima data si acum zimbesc. uite ca imi place acest fel mucalit al tau de a scrie ca si cum ai privi cu coada ochiului peste umar. o lipsa sanatoasa de patima. o poezie

"Amplasamentul dvs. actual： produse textile, îmbrăcăminte, piele, încălțăminte. articole de voiaj ＞ piei prelucrate, piei brute, blănuri ＞ piele brută și tăbăcită, bovine și cabaline ＞ șpalt, piele netăbăcită de bovine" aș fi vrut să-ți zic și eu ceva mai pe text paule dar după explicația ta cu "șpalt" m-am blocat. omul cât trăiește învață... un poem un șpalt. și câte înțelesuri ! cum șpaltul tău se termină cu "și uit" atunci când îți aduci aminte încalță-te paule și așează-te

un text cursiv, plin de muzicalitate si candoare, pe un fundal marin. L-am citit cu placere, cu atat mai mult cu cat sunt nascut la malul marii.

mi se pare mai apropiat de felul meu de a fi. Alteori am scris poezii de tip narativ, de fapt am oscilat între mai multe forme de exprimare. Dar acest lucru nu e important. Lea, îţi mulţumesc pentru selecţia făcută, înseamnă că versurile acelea au reuşit să îţi transmită o parte din emoţiile şi ideile mele.

Inca ceva: nenorocirea este ca, in cf. cu "rationalismul" de sorginte iluminista perpetuat si adancit in materialism si empirism pozitivist, s-a preluat "previziunea" bazata pe "experiente obiective" de la nivelul stiintei la cel al societatii in general (inclusiv in economie). Ca sa nu mai vorbesc ca, acum, nici chiar in stiintele natutii (e.g. in fizica dar si in alte domenii) nu mai functioneaza in mod infailibil; a se vedea, printre altele principiul indeterminarii al lui Heisenberg sau complementaritatea. Asa ca, Ioane, lucrurile sunt mult mai complicate. Iar dihotomia platonica precum si "The hard problem" a lui Descartes sunt si ele puse in discutie. Ca sa nu mai vorbesc ca o "intuitie buna" nu inseamna musai descoperirea unui "adevar absolut" universal valabil in orice domeniu ci, eventual, unul limitat si circuscris unei anumite parti (mai mici sau mai mari) din Realitate. Revenind la Platon. In dialogurile sale tarzii chiar el nu mai considera "Lumea Ideilor" ca fiind imuabila, data o data pentru totdeauna. Ci inclina sa introduca in ea un anumit heraclitism.

am sa incerc sa decodific eu psalmul profetului. "doamne am văzut cum se strîng nebunii ca norii destrămați degeaba să îți cînte" e o afirmatie, o observatie, sau un repros la adresa celor care se mai incumeta sa cante halelul inchinarii. poate sa fie o jalnica lovitura sub centura vis a vis de ultima postare a subsemnatului. profetul nu-si mai raceste gura cu comentarii directe, mai usor e sa dai cu sageata ironiei in cel care inca mai scrie "versificatie" crestina. poate fi si un punch in directia celor multi de la Washington adunati la zarva inaugurarii, si cu siguranta are in vizor si pe cei bisericosi seriosi care marsaluiesc inainte fara a fi deranjati de "latratul cainelui". "și m-am întrebat acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme în această secetă lentă" aici profetul imprumuta limbajul unui profet autentic - Daniel - care spunea in cartea sa din Vechiul Testament, si de la un alt profet evanghelic - evanghelistul si apostolul Ioan, care spunea in cartea sa Apocalipsa lui Ioan, ca in vremea apostaziei ( din care autorul psalmului de mai sus face el insusi parte, pentru ca din faptele/scrierile lor ii veti cunoaste) apostazie, necaz si stramtorare cum n-au mai fost in istorie si nici nu vor mai fi, ca de la inaugurarea erei anticristice - care n-a sosit inca - va mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). "departe au rămas o mulțime de jumătăți de măsură nefolosite dar tu nu ai spus nimic am închis ochii prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi" aici avem nevoie de o sonda pentru a putea sonda prapastia din cosul pieptului psalmistului la fel de fierbinte ca si o nebuloasa, la fel de fierbinte ca si arsita zilei de apoi. ca poezie e OK, ca si psalm ii lipseste reverenta.

Prea mult. Nu pot comenta (deşi am citit cu atenţie totul). Fac doar precizarea că ai scos citatul din context. Îţi mai atrag atenţia că eu sunt analist, nu ideolog pătimaş. Prin urmare, îmi pot permite să fac comparaţii. Depinde la ce concluzie mă duc ele. În orice caz, nu mă duc la concluziile pe care le bănuieşti tu.
În al doilea rând, eu nu vorbeam de mafiile care-ţi bântuie ţie imaginaţia. Ci de o mafie vulgară, adică despre o clică de hoţi, care fură totul: şi ce a rămas de la epoca de tristă amintire şi ce împrumută azi şi se fac că ar investi.
În al treilea rând, mă preocupă cum va arăta ţara peste 20 de ani, pentru că am aici (şi peste Ocean) copii şi nepoţi. Din nefericire, pot să te asigur că ea şi-a amanetat viitorul pe cel puţin o jumătate de secol.
În al treilea rând, trebuie să-ţi atrag atenţia că eu m-am simţit liber şi în comunism, mă simt liber şi acum. Din păcate, şi acum, ca şi atunci, este vorba doar de libertatea interioară. Cea efectivă e aparentă. Poate vom mai vorbi despre asta, dar cu altă ocazie.
Nu-ţi port ranchiună. Te înţeleg.