Întreg poemul are o nuanță de sidefiu-gălbui, feminin, cald dar și translucid, rotund dar și de o formă geometrică aparent ciudată, necunoscută, mereu în schimbare, precum "alunecarea luminilor", toate suprapunându-se și translând una în cealaltă imagine. Un portret reușit, în contururi aproape "invizibile". Ai un "i" în minus la "aparițiile".
Avem cu noi un maestru în ceea ce priveşte parodia - Vlad. Fiind mai în temă decât cei mai mulţi dintre noi, dacă el spune că e un text bun, am bărbăţia să-mi înghit cuvintele.
Pai tu, ca editor pe un site care e partener media pentru un cenaclu din orasul tau, ai putea sa te urnesti sa vezi care-i treaba macar. Sau sa mananci un piscot moka. Daca vrei, iti pregatim si tie un pachet de piscoturi, mai avem unul pentru Hutzo. :)
Pe amandoi si pe toti ceilalti va asteptam cu drag!
Iti multumesc, ma bucura comentariul tau cu atat mai mult cu cat am impresia ca intre mine si poeziile-mi s-a insinuat un mare gap, care provoaca reactii de indepartare. Senzatia asta de irealitate/ onirism nu-i neaparat ceva dezirabil/ estetic etc. Am speranta ca nu-mi voi indeparta totusi cititorii.
Emil, mă gândesc că, dacă nu era ieșit la pensie îngerul acela, nu făcea o așa greșeală... eu cred că determinarea aceea e bine-venită, dar nici eu nu mă împac cu versurile semnalate "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva"... deși face trimitere poate la valurile care se sparg... dacă n-ar fi avut dedicație probabil că mă încumetam să intru într-o joacă experimentală, dar așa închid pagina și plec în tăcere.
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
domnule Frosin, ati facut incadrarea foarte bine a poemelor. de asemenea, am inteles ca sint poemele sint creatii proprii, de aceea nu ar trebui sa mai adaugati in titlu numele dumneavoastra sau in subtitlu. insa, daca sint o serie, un ciclu, poate ar trebui adaugate pe rind, nu cite cinci deodata. de altfel, trebuie spus ca sint deosebite ca versificatie si este remarcabila compozitia cu atit mai mult cu cit le compuneti direct in franceza. felicitari!
Frumoase imagini de prizonier al propriului destin "duceam de mană întunericul îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii norocul sta singur într-o ramă deasupra patului" și apoi încercarea de a găsi o ieșire, salvarea ...prin apocalipsă. Ai putea renunța la cuvântul "singurătatea" fiindcă răzbate cu prisosință din text. Ce să-ți urez? Seninătate și inspirație!
Mi-a placut targuiala ta cu versul ce asta data pe tine te-a imbogatit... asul ascuns din final de efect desi fie vorba intre noi simteam ca o vei spune de la obraz pana la urma :) Nu stiu de ce guguștiucii trebuie sa fie musai fraieri... lasa-i nevinovati, nu-i impovara cu regretele tarzii ale ostenitelor figuri de la finalul ospatului.
Absolut lăudabilă inițiativa, asta ca să nu mai menționez spumanta vitalitate a lui Sixtus, un om cu care nu pot decât să mă laud așa, ca ardeleanu', că am stat pe prispă împreună.
Ce obiectez însă este că nu cred că aici, pe Hermeneia, sau pe 'celălalt site' - care o fi el - e oportună o dezbatere cu asemenea conotații profunde și legături cum propune maestrul Sixtus. Este o dezbatere mai degrabă demnă de aula Academiei sau de ce nu, de aleea șahiștilor din Cișmigiu pe care nu am uitat să o frecventez din când în când.
Poate că aici, pe Hermeneia, o dezbatere directă pe tema poeziei și de ce nu, cu un focus cât mai actual, cu nume de poeți actuali, chiar dacă nu încă recunoscuți, ar fi mai binevenită.
În acest sens Virgil a făcut un demers la prima masă rotundă, pe care am citit-o absent fiind.
Dar cred că s-ar putea merge mai departe, la cazuri concrete, ca în eseul de față, care însă, repet, țintește cred eu prea sus.
Este doar o sugestie desigur...
Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bâtrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă.
Andu
Eu scriu prost. Mi-au spus asta multi oameni "de litere" chiar si un critic , am fost chiar cenzurat pe web, chiar exclus dintr-un club de poezie. Acesta e si motivul pentru care ma consider un... exemplu bun :) . Din pacate la polemica care a durat doar 4 zile? Dece oare? Poate ca ori de cate ori spunem ceva cu vorbele noastre ceelalti aud altceva adica cuvintelelor. Asa este si in scris si peste tot. Asa se face ca atunci cand scri "poezie" fiecare intelege altceva. Majoritatea celor care citesc nu au capacitatea unor definitii propri si evident folosesc in a intelege cuvintele definitiile altora " poezia este...." ( J.F. Groter 1881) sau "poezia este..." ( acad. prof. doc. emerit T. Torbescu). Eu numesc aceasta exaltare culturala "reflex scolaresc" ( se dobandeste in anii multi de scoala ). Acelasi reflex ne face sa spunem fara sa gandim ca poezia e literatura, literatura e arta, arta e talent, talentul e inascut si validat de un critic, "e" nu se foloseste in textele literare preferabil fiind "este", etc. Si atunci gandim steril ca cineva care isi defineste textul ca "poezie" inseamna ca are "pretentia" ca scrie literatura = deci face arta = adica are talent = adica s-a nascut geniu = mai mult vrea ca noi ( cetitorii ) sa recunoastem toate astea! Nimic mai gresit!!! ( exemplu eu, care stiu ca scriu prost, intelegant toate astea imi public textele la "cutia cu nisip" ) Pentru ca am obosit sa explic "cum sta treaba" cu scrierea care nu mai are prea mare legatura cu secolul trecut si cu definitiile poeziei. Cei care scriu nu se mai numesc "scriitori" ci "blogeri" ( sau cam asa ceva ), cei care "critica" se numesc "ceicarescriucomentarii". Atunci care e problama in Mileniul III ? Eu indraznesc sa cred ca problema e somajul :)... da, somajul criticilor, a istoicilor "literaturii" si de o suta de ori mai grav lipsa de profesionalism a profesorilor care predau o istorie ( evident moarta ) , rodul muncii lor fiind manelistii... Sa ne suparam pentru asta? Eu cred ca nu e necesar. E suficient sa il felicitam pe autorul acestui proiect "hermeneia" si sa ii dorim multi "concurenti", e suficient sa "scriem prost", sau sa comentam "acid" si cel mai important sa ii lasam pe ceelalti sa citeasca "cuvintele"........
Multe poezii frumoase ai scris in ultima vreme. Pe langa sinceritatea si forta pe care le degaja poemul acesta, mi-a placut in mod deosebit faptul ca nu se stie cine sau ce este Ea. Ar putea fi o femeie, sau doar inchipuirea ei, ar putea fi o iluzie de alta natura sau doar o cruda obsesie. Ar putea fi dragostea (care nu stie sa se supuna regulilor si nici nu se lasa invatata) sau moartea (careia putin ii pasa de ele). Ar putea fi altceva, ce numai tu stii. Asta mi-a placut mie aici, ca vorbesti despre ceea ce cunosti. Cheia poemului, sa inteleg, este in subtitlu? :)
Dorin Cozan, ați reușit printr-o singura frază să surprindeți toate sensurile poemului. talentul dvs. poetic e dublat, din cate vad, de o foarte buna percepție critică. vă mulțumesc pentru "trecere". la mulți ani!
Alina cam cat ar trebui sa lucrez strofele respective ca sa ajung sa-ti excit simtul estetic? Nu de alta dar nu stiu de unde sa incep pentru ca mie strofele nu mi se par rele... cat despre gaselnitele cu pricina imi permit sa iti sugerez sa citesti poeziile si trecand de nivelul strict literal, unii dintre noi nu ne multumim doar cu o bucata de realitate. P.S. Pana si fragmentul care se refera la tine contine in el altceva ;)
e atit de bine descrisa aceasta casa de la tara..., incit aproape o vizualizez, se materializeaza treptat, cu toata atmosfera, nostalgia: "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine privind micile fructe sălbatice care se coc fără să asculte telejurnalul de seară mâncând te miri ce dormind te miri ce primind scrisori pentru că sunt demodate primind în piept grindina de lumină pe care pentru prima dată o simt lăsând aerul să-mi ardă traheea ca un jet necruțător de alice scriind cele mai stranii poeme pentru că tot nu le citește nimeni" finalul e superb dar imposibil. prietenii stiu de ce. Toate cele bune!
mie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
idolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
Scuza-ma Ionut dar ultimul tau comentariu ma face sa izbucnesc in ris. Din mai multe motive. Si iti dai seama ce bine rizi cind ai mai multe motive in acelasi timp. Ca sa ma pot opri din ris am pus sa ascult o versiune completa a imnului uniunii sovietice intre timp. Ca sa ma pot opri din ris si sa pot sa scriu. Motivele sint in primul rind ca manifesti o nevoie patrunzatoare de a te autobaga in seama, apoi faptul ca nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo si mai ales nu ai inteles spiritul a ceea ce am scris eu acolo. Apoi am ris si pentru ca perseverezi in aceasta dorinta de a ne arata ce important si cunoscator esti tu. Ceva ce te asigur cu mina pe inima ca aici nu intereseaza absolut pe nimeni. Adica, ca sa folosesc o sintagma mai frusta, nimeni nu da nici o ceapa degerata pe asa ceva. Vorba Adrianei, daca scriai un articol separat probabil ca vreo citiva ar fi catadicsit sa il citeasca eventual si ar fi avut un rost. Altfel nu e decit o chestie asa undeva intre comic si jenant. Si nu ti-o spun cu rea vointa ci pentru ca asa se vede de aici. Desigur insa ca nu esti obligat sa consideri opinia mea. De obicei fiecare pasare pe limba ei ....
Alina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Întreg poemul are o nuanță de sidefiu-gălbui, feminin, cald dar și translucid, rotund dar și de o formă geometrică aparent ciudată, necunoscută, mereu în schimbare, precum "alunecarea luminilor", toate suprapunându-se și translând una în cealaltă imagine. Un portret reușit, în contururi aproape "invizibile". Ai un "i" în minus la "aparițiile".
pentru textul : expression deAvem cu noi un maestru în ceea ce priveşte parodia - Vlad. Fiind mai în temă decât cei mai mulţi dintre noi, dacă el spune că e un text bun, am bărbăţia să-mi înghit cuvintele.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deAdrian, ba eu am înțeles ce vrei să zici. Repet: adu-mi argumente din romantici. Axează-te mai mult pe text.Eugen.
pentru textul : Simbioză dePai tu, ca editor pe un site care e partener media pentru un cenaclu din orasul tau, ai putea sa te urnesti sa vezi care-i treaba macar. Sau sa mananci un piscot moka. Daca vrei, iti pregatim si tie un pachet de piscoturi, mai avem unul pentru Hutzo. :)
Pe amandoi si pe toti ceilalti va asteptam cu drag!
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu de*jurnal
pentru textul : Cine sunt eu?.. deUn poem tanka deosebit. Ar trebui menționat că textele sunt în japoneză, română, esperanto și engleză. Felicitări!
pentru textul : 心 (Kokoro - Inimă) deIti multumesc, ma bucura comentariul tau cu atat mai mult cu cat am impresia ca intre mine si poeziile-mi s-a insinuat un mare gap, care provoaca reactii de indepartare. Senzatia asta de irealitate/ onirism nu-i neaparat ceva dezirabil/ estetic etc. Am speranta ca nu-mi voi indeparta totusi cititorii.
pentru textul : Pianistul din mall deacel lautari imi suna prea direct pt finetea poemului si a gratiei cu care il continui. mi-a placut acel de m-ai aintge, iil el sta toata ondularea.
pentru textul : repetiție cu vioară dePoate colaj rezultat dintr-un fel de dualitate și ecou... Mulțumesc, Violeta.
pentru textul : despre altă călătorie demultumesc pentru citire...sper sa aveti dreptate in privinta profetiei
pentru textul : monociclu deam luat nota si despre parerea dv
Emil, mă gândesc că, dacă nu era ieșit la pensie îngerul acela, nu făcea o așa greșeală... eu cred că determinarea aceea e bine-venită, dar nici eu nu mă împac cu versurile semnalate "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva"... deși face trimitere poate la valurile care se sparg... dacă n-ar fi avut dedicație probabil că mă încumetam să intru într-o joacă experimentală, dar așa închid pagina și plec în tăcere.
pentru textul : albastru deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul demultumesc tuturor pentru critici, sugestii si aprecieri. va mai astept. o sa mai reflectez
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că dedomnule Frosin, ati facut incadrarea foarte bine a poemelor. de asemenea, am inteles ca sint poemele sint creatii proprii, de aceea nu ar trebui sa mai adaugati in titlu numele dumneavoastra sau in subtitlu. insa, daca sint o serie, un ciclu, poate ar trebui adaugate pe rind, nu cite cinci deodata. de altfel, trebuie spus ca sint deosebite ca versificatie si este remarcabila compozitia cu atit mai mult cu cit le compuneti direct in franceza. felicitari!
pentru textul : Poèmes de Constantin FROSIN deFrumoase imagini de prizonier al propriului destin "duceam de mană întunericul îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii norocul sta singur într-o ramă deasupra patului" și apoi încercarea de a găsi o ieșire, salvarea ...prin apocalipsă. Ai putea renunța la cuvântul "singurătatea" fiindcă răzbate cu prisosință din text. Ce să-ți urez? Seninătate și inspirație!
pentru textul : ultimul vis deMi-a placut targuiala ta cu versul ce asta data pe tine te-a imbogatit... asul ascuns din final de efect desi fie vorba intre noi simteam ca o vei spune de la obraz pana la urma :) Nu stiu de ce guguștiucii trebuie sa fie musai fraieri... lasa-i nevinovati, nu-i impovara cu regretele tarzii ale ostenitelor figuri de la finalul ospatului.
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, deAbsolut lăudabilă inițiativa, asta ca să nu mai menționez spumanta vitalitate a lui Sixtus, un om cu care nu pot decât să mă laud așa, ca ardeleanu', că am stat pe prispă împreună.
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deCe obiectez însă este că nu cred că aici, pe Hermeneia, sau pe 'celălalt site' - care o fi el - e oportună o dezbatere cu asemenea conotații profunde și legături cum propune maestrul Sixtus. Este o dezbatere mai degrabă demnă de aula Academiei sau de ce nu, de aleea șahiștilor din Cișmigiu pe care nu am uitat să o frecventez din când în când.
Poate că aici, pe Hermeneia, o dezbatere directă pe tema poeziei și de ce nu, cu un focus cât mai actual, cu nume de poeți actuali, chiar dacă nu încă recunoscuți, ar fi mai binevenită.
În acest sens Virgil a făcut un demers la prima masă rotundă, pe care am citit-o absent fiind.
Dar cred că s-ar putea merge mai departe, la cazuri concrete, ca în eseul de față, care însă, repet, țintește cred eu prea sus.
Este doar o sugestie desigur...
Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bâtrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă.
Andu
ti s-a dezlegat limba, domnule E Manantu. nu a fost greu ma gandeam: uite cineva a mai scris un text numit nerusinare. nice. c u
pentru textul : nerușinare deam să dau maxim, Ioana:))! îmi plac ecourile:))!
pentru textul : pentru prima dată deEu scriu prost. Mi-au spus asta multi oameni "de litere" chiar si un critic , am fost chiar cenzurat pe web, chiar exclus dintr-un club de poezie. Acesta e si motivul pentru care ma consider un... exemplu bun :) . Din pacate la polemica care a durat doar 4 zile? Dece oare? Poate ca ori de cate ori spunem ceva cu vorbele noastre ceelalti aud altceva adica cuvintelelor. Asa este si in scris si peste tot. Asa se face ca atunci cand scri "poezie" fiecare intelege altceva. Majoritatea celor care citesc nu au capacitatea unor definitii propri si evident folosesc in a intelege cuvintele definitiile altora " poezia este...." ( J.F. Groter 1881) sau "poezia este..." ( acad. prof. doc. emerit T. Torbescu). Eu numesc aceasta exaltare culturala "reflex scolaresc" ( se dobandeste in anii multi de scoala ). Acelasi reflex ne face sa spunem fara sa gandim ca poezia e literatura, literatura e arta, arta e talent, talentul e inascut si validat de un critic, "e" nu se foloseste in textele literare preferabil fiind "este", etc. Si atunci gandim steril ca cineva care isi defineste textul ca "poezie" inseamna ca are "pretentia" ca scrie literatura = deci face arta = adica are talent = adica s-a nascut geniu = mai mult vrea ca noi ( cetitorii ) sa recunoastem toate astea! Nimic mai gresit!!! ( exemplu eu, care stiu ca scriu prost, intelegant toate astea imi public textele la "cutia cu nisip" ) Pentru ca am obosit sa explic "cum sta treaba" cu scrierea care nu mai are prea mare legatura cu secolul trecut si cu definitiile poeziei. Cei care scriu nu se mai numesc "scriitori" ci "blogeri" ( sau cam asa ceva ), cei care "critica" se numesc "ceicarescriucomentarii". Atunci care e problama in Mileniul III ? Eu indraznesc sa cred ca problema e somajul :)... da, somajul criticilor, a istoicilor "literaturii" si de o suta de ori mai grav lipsa de profesionalism a profesorilor care predau o istorie ( evident moarta ) , rodul muncii lor fiind manelistii... Sa ne suparam pentru asta? Eu cred ca nu e necesar. E suficient sa il felicitam pe autorul acestui proiect "hermeneia" si sa ii dorim multi "concurenti", e suficient sa "scriem prost", sau sa comentam "acid" si cel mai important sa ii lasam pe ceelalti sa citeasca "cuvintele"........
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deMulte poezii frumoase ai scris in ultima vreme. Pe langa sinceritatea si forta pe care le degaja poemul acesta, mi-a placut in mod deosebit faptul ca nu se stie cine sau ce este Ea. Ar putea fi o femeie, sau doar inchipuirea ei, ar putea fi o iluzie de alta natura sau doar o cruda obsesie. Ar putea fi dragostea (care nu stie sa se supuna regulilor si nici nu se lasa invatata) sau moartea (careia putin ii pasa de ele). Ar putea fi altceva, ce numai tu stii. Asta mi-a placut mie aici, ca vorbesti despre ceea ce cunosti. Cheia poemului, sa inteleg, este in subtitlu? :)
pentru textul : despre ea deDorin Cozan, ați reușit printr-o singura frază să surprindeți toate sensurile poemului. talentul dvs. poetic e dublat, din cate vad, de o foarte buna percepție critică. vă mulțumesc pentru "trecere". la mulți ani!
pentru textul : casa de pe colină deAlina cam cat ar trebui sa lucrez strofele respective ca sa ajung sa-ti excit simtul estetic? Nu de alta dar nu stiu de unde sa incep pentru ca mie strofele nu mi se par rele... cat despre gaselnitele cu pricina imi permit sa iti sugerez sa citesti poeziile si trecand de nivelul strict literal, unii dintre noi nu ne multumim doar cu o bucata de realitate. P.S. Pana si fragmentul care se refera la tine contine in el altceva ;)
pentru textul : Impresii dee atit de bine descrisa aceasta casa de la tara..., incit aproape o vizualizez, se materializeaza treptat, cu toata atmosfera, nostalgia: "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine privind micile fructe sălbatice care se coc fără să asculte telejurnalul de seară mâncând te miri ce dormind te miri ce primind scrisori pentru că sunt demodate primind în piept grindina de lumină pe care pentru prima dată o simt lăsând aerul să-mi ardă traheea ca un jet necruțător de alice scriind cele mai stranii poeme pentru că tot nu le citește nimeni" finalul e superb dar imposibil. prietenii stiu de ce. Toate cele bune!
pentru textul : casa de pe colină demie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
pentru textul : bebeluşul albastru deidolii de lut se intorc cu spatele, in ritmul baroc al serilor in care umbrela varstei se deschide din cand in cand... imi place acest ciclu Botero in care te uiti dincolo printre degete cautand fericirea...
pentru textul : Tibik & Rameau deNa, interesant!
pentru textul : Bilet să te găsească deam mai adăugat o varianta
pentru textul : exaust deScuza-ma Ionut dar ultimul tau comentariu ma face sa izbucnesc in ris. Din mai multe motive. Si iti dai seama ce bine rizi cind ai mai multe motive in acelasi timp. Ca sa ma pot opri din ris am pus sa ascult o versiune completa a imnului uniunii sovietice intre timp. Ca sa ma pot opri din ris si sa pot sa scriu. Motivele sint in primul rind ca manifesti o nevoie patrunzatoare de a te autobaga in seama, apoi faptul ca nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo si mai ales nu ai inteles spiritul a ceea ce am scris eu acolo. Apoi am ris si pentru ca perseverezi in aceasta dorinta de a ne arata ce important si cunoscator esti tu. Ceva ce te asigur cu mina pe inima ca aici nu intereseaza absolut pe nimeni. Adica, ca sa folosesc o sintagma mai frusta, nimeni nu da nici o ceapa degerata pe asa ceva. Vorba Adrianei, daca scriai un articol separat probabil ca vreo citiva ar fi catadicsit sa il citeasca eventual si ar fi avut un rost. Altfel nu e decit o chestie asa undeva intre comic si jenant. Si nu ti-o spun cu rea vointa ci pentru ca asa se vede de aici. Desigur insa ca nu esti obligat sa consideri opinia mea. De obicei fiecare pasare pe limba ei ....
pentru textul : și eu te iubesc deAlina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
pentru textul : îngeri sub cărămizi dePagini