imi plac textele fara pretentie scrise cu detasare si cu gindul la detinuti. remarcabil versul "Dumnezeu se află într-un pahar cu vin la sfârșit de octombrie". unvers pentru care invidiez autorul
şi marga
"dacă carte" nu există
putem vorbi atunci de lipsă
sau adriana
dacă ritmul s-a crăpat
mai poţi să faci din rimă un bărbat
iar vlad
dacă lopata nu e pată
calitativ e substantiv sau e lopată?
căci eu pricep cum spune spb
că ţara are preşedinte de pe Marte
dar s-ar putea ca să greşesc
aşa că prin urmare mă roiesc
Domnule Mircea, poezia incepe de la "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine..." Cu ocazia sărbătorilor aveți din partea mea o peniță de aur. La mulți ani Mahmoud Djamal
" Datul la păsărele " este un tablou celebru ( după părerea mea) a pictorului naiv Ion Nită Nicodin, din Brusturi, comuna Hălmagiu. In tablourile lui descoperim adevăruri fundamentale despre viață. Peisajul feeric de iarnă, imaculat si linistit parcă sopteste prin fâsâitul crengilor că cel ce se smereste va fi inalțat, cel ce se invinovățeste va fi indreptațit , iar zborul păsărilor- aspirația spre perfecțiune a sufletului, il ințelepțeste pe cel care nu are incredere in sine. Aranca, ca de obicei foarte atentă la tot ce se intâmplă in jur. O primavară frumoasă , iti doresc.
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
Dancus, pot spune ca am avut o zi frumoasa astazi...prima mea lansare de carte si penita primita de la tine! :) dar mai ales cuvintele ce o insotesc... multumesc. Adriana
cred că au ceva magic misterios călătoriile în care (ne) deprimă aproape o nouă arhitectură - "arhitectura așteptării" (în cadrul tipic californian) - din care desprindem trist umbrele îndepărtării. note furișate pe o nouă partitură lirică.
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
As fi foarte curios sa aud ce ai avea tu de spus Virgile despre acest poem, desi stiu ca nu imi vei satisface aceasta curiozitate unless o sa te prind eu intr-un fel de dublu-nelson literar. Mie mi se pare ca aici ai scribalit cateva cuvinte foarte potrivite de genul eu nu strivesc corola de minuni a lumii iar la final ai dat asa, acea magisrala tusa de ludic. Una peste alta un poem destul de comercial, bine realizat insa. Sa nu ma intelegi gresit, cand zic comercial, ma refer ca trairea nu am simtit-o, dar am apreciat-o ca mesaj. Oricum, imi place ca ti-a iesit ludicul, chiar ok. Andu
D-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).
Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)
Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
Dar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
Bianca, pai eu cred ca la final nu merge "Nu am spus nimic nimănui despre zilele și nopțile împărțite între cele două droguri..." si ar fi mai bine zis "nu am spus nimic nimanui pana acum despre ...." In rest, o lectura placuta si rafinata. Ma pui pe ganduri or what? Andu
Adrian, mulțumesc pentru intervenție. În legătură cu cuvântul repsectiv - faptul oricum deja e consumat. Dovadă că am și schimbat cuvântul specificând că e vorba de variantă cenzurată. În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce toți s-au cramponat strict de acest cuvânt și nu au încercat să privească contextul în care e așezat:
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască trași de umbre
pe sfoară
de către astrul nocturn.”
Anumite cuvinte din acest pasaj au fost utilizate cu bună știință, Adriane. Există o doză mare de autoironie, dezamăgire și sarcasm,
aici. Pentru că - așa am simțit eu atunci când am scris. Pricepi? Fraze dure, non-poetice,ve mai întâlni la Sociu Vasile Leac și Adrian Suciu în anumite contexte, pentru a exprima cu maximă precizie un anumit tip de trăire și/sau emoție(chiar dacă negativă).
”- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.”
Adrian, păi cred că tocmai asta e diferența dintre noi doi: tu scrii pentru public/ții cont de public. Iar eu scriu pentru mine, înțelegi? Textul de mai sus trebuie să mă exprime cu adevărat pe mine și ceea ce am simțit eu în ălea 45 de minute, timp în care mă despărțeam de cineva. Altfel, este un text confecționat și nu unul trăit cu fiecare fibră. Cu alte cuvinte, ultimul lucru la care mă gândesc atunci când mă apuc de scris, este publicul...
Pe de altă parte, știi și tu foarte bine, că am foarte puține texte(față de alții) conținând cuvinte obscene. Folosesc cu parcimonie astfel de cuvinte și numai acolo unde, consider eu, ca autor, că este potrivit sau necesar.
Cât despre faptul că tu îl consider banal: asta e ... e părerea ta, pe care o respect. Eu nu am făcut nimic altceva decât să încerc să exprim cât mai simplu(nu simplist) posibil ceea ce am simțit și trăit în alea 45 de minute. Nu este deocamdată pe hârtie, așadar, e posibil în timp să mai sufere modificări.
Noapte bună și mersi de semn
și sper să înțelegi corect spusele mele de mai sus.
îmi place! e un poem pe care îl așteptam de la tine. nu se dezvălui decât numai cât trebuie. o meditație subtilă, cu un parfum discret, înțelept. iar finalul este excepțional! frumos poem, Silviu!
ce ştiinţă să cuprindă
această dragoste nevenită pe lume
decât pentru un ceas
pentru un ochi închis în aşteptare
poate ai dreptate nicodeme. deși nu sînt convins de ultima ta afirmație. de exemplu dacă te uiți bine totuși acest text a fost citit de peste 400 de ori în timp ce textele tale rareori atrag mai mult de 100 de cititori. Asta că ai adus vorba despre cititor și cît de interesat este de acest text.
Virgil, nu stiu daca e un mod sadic de a chinui cititorul, dar cate satisfactii iti ofera un cuvant cand zdrobesi cutia de lemn in care sta inchis asteptand ochiul mintii. Mersi de trecere. Te mai astept
Oana, nu stiu daca merita penita...:) cred ca aici e mai mult gol decat plin, spun asta gandindu-ma la semnificatia pe care o au aceste cuvinte in arta plastica.
dar, fireste, bucuria pe care mi-ai facut-o rezonand este mare. multumesc.
Viorel, tie iti multumesc pentru lectie. pana devin poet, poate invat. sa numar. de asta iau pauze lungi, sa ma timp sa repet.
sub consecventa principiilor poetice aplicabile si in acest com, se remarca, intr*adevar, 2 idei veridice in paradigma actuala: nimicul si telegrama. adica paradoxul si anuntarea lui. fascinatia, atunci cand functioneaza reclama acea legatura-atractie a absentei, a golului. dar eu vorbesc intotdeauna din preamult si preaplin. incerc sa vorbesc despre conditiile de posibilitate a miracolului si a darului, acolo unde nu exista nimic. care, mai mult, permit aceasta. decorativul e doar de suprafata, si exista un adanc unde golul si plinul sunt una. multumesc.
da, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
în spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
... pentru nostalgia reținută a versurilor, pentru îmbinarea ideilor cu imaginea de ansamblu, în special pentru versurile: să nu regreți ne repetăm complice din cînd în cînd războaiele ca și ploile sau revoluțiile au ceva frumos ca un fel de pandant pe haina ternă a vîrstelor noastre mature ... și...aștept rama:)! (nu ar putea fi copilăria... de altă culoare, una caldă?)
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi plac textele fara pretentie scrise cu detasare si cu gindul la detinuti. remarcabil versul "Dumnezeu se află într-un pahar cu vin la sfârșit de octombrie". unvers pentru care invidiez autorul
pentru textul : corespondență de septembrie deşi marga
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! de"dacă carte" nu există
putem vorbi atunci de lipsă
sau adriana
dacă ritmul s-a crăpat
mai poţi să faci din rimă un bărbat
iar vlad
dacă lopata nu e pată
calitativ e substantiv sau e lopată?
căci eu pricep cum spune spb
că ţara are preşedinte de pe Marte
dar s-ar putea ca să greşesc
aşa că prin urmare mă roiesc
un vis de iubire. frumos. morile - sentiment al luptei cu imposibilul.
pentru textul : Vâslesc cu ochii umbrele deDomnule Mircea, poezia incepe de la "ascultând ploaia primordială care te face să te simți bine..." Cu ocazia sărbătorilor aveți din partea mea o peniță de aur. La mulți ani Mahmoud Djamal
pentru textul : casa de pe colină de" Datul la păsărele " este un tablou celebru ( după părerea mea) a pictorului naiv Ion Nită Nicodin, din Brusturi, comuna Hălmagiu. In tablourile lui descoperim adevăruri fundamentale despre viață. Peisajul feeric de iarnă, imaculat si linistit parcă sopteste prin fâsâitul crengilor că cel ce se smereste va fi inalțat, cel ce se invinovățeste va fi indreptațit , iar zborul păsărilor- aspirația spre perfecțiune a sufletului, il ințelepțeste pe cel care nu are incredere in sine. Aranca, ca de obicei foarte atentă la tot ce se intâmplă in jur. O primavară frumoasă , iti doresc.
pentru textul : Datul la păsărele despecii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deDancus, pot spune ca am avut o zi frumoasa astazi...prima mea lansare de carte si penita primita de la tine! :) dar mai ales cuvintele ce o insotesc... multumesc. Adriana
pentru textul : În zodia şopârlei deda. si hutopila si-o spart capu la tecuci :)) ai de grija
pentru textul : just scream peace decred că au ceva magic misterios călătoriile în care (ne) deprimă aproape o nouă arhitectură - "arhitectura așteptării" (în cadrul tipic californian) - din care desprindem trist umbrele îndepărtării. note furișate pe o nouă partitură lirică.
pentru textul : catalina island deLaurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru deDomnilor vă mulţumesc pentru complexul metafizic al ochiului al citirii al fiinţialului
pentru textul : atât de vie deomagiile mele
ma frate, pentru jocul cuvintelor, as da si eu penita. dar gandesc, ca ar fi prea mult trei penite pentru o asa scriere.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deAs fi foarte curios sa aud ce ai avea tu de spus Virgile despre acest poem, desi stiu ca nu imi vei satisface aceasta curiozitate unless o sa te prind eu intr-un fel de dublu-nelson literar. Mie mi se pare ca aici ai scribalit cateva cuvinte foarte potrivite de genul eu nu strivesc corola de minuni a lumii iar la final ai dat asa, acea magisrala tusa de ludic. Una peste alta un poem destul de comercial, bine realizat insa. Sa nu ma intelegi gresit, cand zic comercial, ma refer ca trairea nu am simtit-o, dar am apreciat-o ca mesaj. Oricum, imi place ca ti-a iesit ludicul, chiar ok. Andu
pentru textul : nu am nevoie de nălucile voastre deD-le Velea, n-am citit textul, desi aveam intenţia. Însă când am văzut că se întinde cât o anaconda, mi-am reconsiderat poziţia :).
Din punct de vedere al citirii, în mediul virtual, lungimea textului este un criteriu esenţial. Nimeni nu prea stă să citească ce depăseşte 3 sferturi de a4. De aceea, ar fi foarte bine dacă aţi fragmenta textul, postându-l pe rând. Eu l-aş citi :)
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) dePercep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deDar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
acel touch feminin, discret. Mulțumesc frumos, Daniela!
pentru textul : parcele ale aceluiași soare deBianca, pai eu cred ca la final nu merge "Nu am spus nimic nimănui despre zilele și nopțile împărțite între cele două droguri..." si ar fi mai bine zis "nu am spus nimic nimanui pana acum despre ...." In rest, o lectura placuta si rafinata. Ma pui pe ganduri or what? Andu
pentru textul : Fără oglindă. Muscari. deAi câteva typo; recitește-ți textul, te rog. Revin.
pentru textul : Tagore deAdrian, mulțumesc pentru intervenție. În legătură cu cuvântul repsectiv - faptul oricum deja e consumat. Dovadă că am și schimbat cuvântul specificând că e vorba de variantă cenzurată. În altă ordine de idei, nu înțeleg de ce toți s-au cramponat strict de acest cuvânt și nu au încercat să privească contextul în care e așezat:
Stăm în cur
pe treptele unei biserici
și ne holbăm la lună -
doi gură-cască trași de umbre
pe sfoară
de către astrul nocturn.”
Anumite cuvinte din acest pasaj au fost utilizate cu bună știință, Adriane. Există o doză mare de autoironie, dezamăgire și sarcasm,
aici. Pentru că - așa am simțit eu atunci când am scris. Pricepi? Fraze dure, non-poetice,ve mai întâlni la Sociu Vasile Leac și Adrian Suciu în anumite contexte, pentru a exprima cu maximă precizie un anumit tip de trăire și/sau emoție(chiar dacă negativă).
”- am să cred cu adevarat, Eugen, că tu consideri cuvântul "cur" ca fiind nonvulgar, dacă-mi spui cu mâna pe inimă că nu ţi-e jenă să-l rosteşti de faţă cu părinţii, copiii, sau dacă, fiind într-un autobuz plin, spui în gura mare "de la acest scaun tare mă doare curul", fără să te ruşinezi.
- dacă ai să-mi spui că nu te jenezi, am să te cred, dar am să-ţi spun că noi, cei mai mulţi, o facem. Şi de aici ajungem la fenomenul social şi la faptul că Mariana nu vorbeşte în numele celor mulţi, ci în numele ei, ea făcând parte din social şi din manifestarea acestuia.”
Adrian, păi cred că tocmai asta e diferența dintre noi doi: tu scrii pentru public/ții cont de public. Iar eu scriu pentru mine, înțelegi? Textul de mai sus trebuie să mă exprime cu adevărat pe mine și ceea ce am simțit eu în ălea 45 de minute, timp în care mă despărțeam de cineva. Altfel, este un text confecționat și nu unul trăit cu fiecare fibră. Cu alte cuvinte, ultimul lucru la care mă gândesc atunci când mă apuc de scris, este publicul...
Pe de altă parte, știi și tu foarte bine, că am foarte puține texte(față de alții) conținând cuvinte obscene. Folosesc cu parcimonie astfel de cuvinte și numai acolo unde, consider eu, ca autor, că este potrivit sau necesar.
Cât despre faptul că tu îl consider banal: asta e ... e părerea ta, pe care o respect. Eu nu am făcut nimic altceva decât să încerc să exprim cât mai simplu(nu simplist) posibil ceea ce am simțit și trăit în alea 45 de minute. Nu este deocamdată pe hârtie, așadar, e posibil în timp să mai sufere modificări.
Noapte bună și mersi de semn
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deși sper să înțelegi corect spusele mele de mai sus.
Hermeneia functioneaza foarte bine cu Firefox 4. Am actualizat si textul informativ de mai sus.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deîmi place! e un poem pe care îl așteptam de la tine. nu se dezvălui decât numai cât trebuie. o meditație subtilă, cu un parfum discret, înțelept. iar finalul este excepțional! frumos poem, Silviu!
ce ştiinţă să cuprindă
pentru textul : poem d2 deaceastă dragoste nevenită pe lume
decât pentru un ceas
pentru un ochi închis în aşteptare
poate ai dreptate nicodeme. deși nu sînt convins de ultima ta afirmație. de exemplu dacă te uiți bine totuși acest text a fost citit de peste 400 de ori în timp ce textele tale rareori atrag mai mult de 100 de cititori. Asta că ai adus vorba despre cititor și cît de interesat este de acest text.
pentru textul : poveste cu păsări și pești deVirgil, nu stiu daca e un mod sadic de a chinui cititorul, dar cate satisfactii iti ofera un cuvant cand zdrobesi cutia de lemn in care sta inchis asteptand ochiul mintii. Mersi de trecere. Te mai astept
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) deOana, nu stiu daca merita penita...:) cred ca aici e mai mult gol decat plin, spun asta gandindu-ma la semnificatia pe care o au aceste cuvinte in arta plastica.
dar, fireste, bucuria pe care mi-ai facut-o rezonand este mare. multumesc.
Viorel, tie iti multumesc pentru lectie. pana devin poet, poate invat. sa numar. de asta iau pauze lungi, sa ma timp sa repet.
pentru textul : poem imposibil desub consecventa principiilor poetice aplicabile si in acest com, se remarca, intr*adevar, 2 idei veridice in paradigma actuala: nimicul si telegrama. adica paradoxul si anuntarea lui. fascinatia, atunci cand functioneaza reclama acea legatura-atractie a absentei, a golului. dar eu vorbesc intotdeauna din preamult si preaplin. incerc sa vorbesc despre conditiile de posibilitate a miracolului si a darului, acolo unde nu exista nimic. care, mai mult, permit aceasta. decorativul e doar de suprafata, si exista un adanc unde golul si plinul sunt una. multumesc.
pentru textul : masa deda, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
pentru textul : karaoke deîn spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
... pentru nostalgia reținută a versurilor, pentru îmbinarea ideilor cu imaginea de ansamblu, în special pentru versurile: să nu regreți ne repetăm complice din cînd în cînd războaiele ca și ploile sau revoluțiile au ceva frumos ca un fel de pandant pe haina ternă a vîrstelor noastre mature ... și...aștept rama:)! (nu ar putea fi copilăria... de altă culoare, una caldă?)
pentru textul : antiplatonice VI deDihanie! Daca e vorba de o asa nesimtire din partea ta, chiar te rog sa vii. Vei avea o surpriza.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : Canibalism liric deeu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
ar fi fabulos!
pentru textul : Studentul dePagini