Draga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.
P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.
Efervescent, modern, destul de lax iti permite cateva unghiuri de lectura plus sinceritatea taioasa... mi-a placut. Nu as fi dat-o pe drama umana si pe "acceptiunea lui dante" atat de explicit pe final. Filozofia asta atat de direct exprimata in poezie nu imi place. Insa tot restul (care e mai mult de 95% inginereste vorbind :-) da. Penita de la mine nu de la dante
Cumva e un labirint. Asta sugerează imaginea. Și firul pe care pornim. labirintul de gânduri, de sentimente etc. există mereu o poartă. este și explorare, nu doar rătăcire. Sau oricum este căutare, nu pierdere. Și inconștientul își are labirintul său, iar firul creator de-acolo pornește. Asta am gândit asupra acestui colaj. Și multe altele încă.
un poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.
cel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
si cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
katya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix. mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama.... acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul... multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
Mulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu
Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!
De fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
Cumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
Ariana, cu un zambet retinut as putea spune ca stiu, doar de aceea scriu :-) Studiez de ieri sugestiile tale, nu ma pot hotari sa "repar", desi imi dau seama de rupere acolo, m-au pacalit cuvintele acelea ca ar fi toate autentice, si nu-s. Cred ca le-am descoperit pe infractoare :-) La certitudinile acelea nu pot renunta, stiu ele de ce. Dar incerc sa reformulez un picut. La urma urmelor, cuvintele apartin sau nu realitatii unui poem dupa cum noi le hotaram soarta... E un paradox pe care eu il iubesc la nebunie. Eu mai scriu, numai sa te vad daca te tii. Ah, trebuie sa iti raspund si eu, desi vad ca vorbesti cu altii in subsolul paginii mele: si eu cred poezia aceea mai buna. Cea de față mi-este insa mai draga. E acel "give in" pe care bine l-ai sesizat. Te mai astept.
Cred ca radacina latina, mai bogata in sensuri se potriveste textului care e mai degraba o calatorie intre organic si tehnologic (acel virusuri interesant si atent cautat a se nepotrivi cu virusi, varianta corecta in materie de computere) pe care insa o ratezi spre final cazand in apolinic. Remarc si eu "apa întindea mâinile să mă spele", formularea care e varful de gama a colectiei tale.
legătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
drumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
Cristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
Ce am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Draga Eugen, cand suntem indragostiti scriem intr-un fel, cand suntem singuri sau meditativi scriem altfel. Important este, in ambele cazuri, sa fim sinceri. Astfel, fiecare text isi va gasi un corespondent. Imi pare bine ca esti alaturi de saritor. Si eu am fost de partea altora dar, din pacate, nu am mai apucat sa ii felicit pentru performanta de a muri in rugaciune. Multumiri de semn, Ionut.
P.S. Da, scriu din nou, textele sunt datate corespunzator.
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deprobabil ca eu sint mai novice decit novicii, fa un bine si explica-mi
pentru textul : să ne rugăm deE un text trist si care se termina cu o metafora foarte frumoasa. Mai exista oameni care sa locuiasca in canale? :-(
pentru textul : Simion den-ar trebui sa existe suspiciuni, intelesul "celulei" fiind diferit:) sau nu?
pentru textul : din centru înspre nicio margine deEfervescent, modern, destul de lax iti permite cateva unghiuri de lectura plus sinceritatea taioasa... mi-a placut. Nu as fi dat-o pe drama umana si pe "acceptiunea lui dante" atat de explicit pe final. Filozofia asta atat de direct exprimata in poezie nu imi place. Insa tot restul (care e mai mult de 95% inginereste vorbind :-) da. Penita de la mine nu de la dante
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deCumva e un labirint. Asta sugerează imaginea. Și firul pe care pornim. labirintul de gânduri, de sentimente etc. există mereu o poartă. este și explorare, nu doar rătăcire. Sau oricum este căutare, nu pierdere. Și inconștientul își are labirintul său, iar firul creator de-acolo pornește. Asta am gândit asupra acestui colaj. Și multe altele încă.
pentru textul : obsesia firului deun poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
pentru textul : Anotimpul păpuşilor de"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.
Am schimbat subtitlul şi finalul. O să ma mai gîndesc şi la restul.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta deMulţumesc,
cel ce duce nu e. și se zice că dacă faci un typo o să-l mănînci pe lumea ailaltă. dar cel ce duce nu e. și n-ai nici un typo. și oricum nu ne mai facem cruce, nici măcar cu limba-n gură, iar asta nu e nici măcar rușinos. v-ați gîndit de ce în deal de universitate e stația triumf? la iași, normal, pe un copou tot mai poetic dar cu tot mai puțină poezie. să ne fie rușine. de două-mii-zece și de o-mie-nouă-sute-treizeci-și-opt de ori rușine. peniță. pentru că e!
pentru textul : BLA BLA BLA deperpetuum mobile (vizuală)
pentru textul : Dumnezeu desi cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
pentru textul : cheile deguys, i kind of disagree with you. but, let it be.
pentru textul : soirée denu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
pentru textul : Poemul pentru Chichere dekatya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix. mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama.... acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul... multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
pentru textul : Mama deMulţumesc pentru intervenţiile care mă bucură. Da, sunt mere de iarnă, sare pentru ospăţ (mi-a plăcut ideea) şi mustrare. Mhm, merge şi primul vers ca titlu
Nu cred că voi putea arunca vreodată mâţi în râu şi, oricum, e cale lungă de la autor până la personaj!
pentru textul : Mere târzii deDe fapt, poezia lui Blaga o știu de la 12 ani...și e preferata mea. Nu mai zic de creația lui Feodor Mihailovici Dostoievski! Textul acesta vrea/încearcă să speculeze ceva, din păcate, nu reușește. Am constatat că ai multe texte diferite mult valoric, încât mă întreb dacă nu datează cumva unele din alte perioade, dacă nu sunt reactualizate acum mai mult sau mai puțin. Așa e?
pentru textul : poveste cu nuferi debine ai venit Stefan Ciobanu! sper sa iti regasesti aici "libertate de încheietură nevoia de a dansa"...
pentru textul : și eu știu să țin minte decă rămân doi poeţi. câte unul pentru fiecare manual alternativ.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deCumva, în ultima strofă am vrut o revenire la elementele cu care lucrez de obicei, după evadarea din "cotidian". Posibil ca strofa a patra să fie o explicație în plus pentru ce am dorit să redau în text. Poate ar fi bine ca, din când în când, să stăm nemișcați 12''. :) Cu mulțumiri.
pentru textul : 12'' deAriana, cu un zambet retinut as putea spune ca stiu, doar de aceea scriu :-) Studiez de ieri sugestiile tale, nu ma pot hotari sa "repar", desi imi dau seama de rupere acolo, m-au pacalit cuvintele acelea ca ar fi toate autentice, si nu-s. Cred ca le-am descoperit pe infractoare :-) La certitudinile acelea nu pot renunta, stiu ele de ce. Dar incerc sa reformulez un picut. La urma urmelor, cuvintele apartin sau nu realitatii unui poem dupa cum noi le hotaram soarta... E un paradox pe care eu il iubesc la nebunie. Eu mai scriu, numai sa te vad daca te tii. Ah, trebuie sa iti raspund si eu, desi vad ca vorbesti cu altii in subsolul paginii mele: si eu cred poezia aceea mai buna. Cea de față mi-este insa mai draga. E acel "give in" pe care bine l-ai sesizat. Te mai astept.
pentru textul : Apă neîncepută deCred ca radacina latina, mai bogata in sensuri se potriveste textului care e mai degraba o calatorie intre organic si tehnologic (acel virusuri interesant si atent cautat a se nepotrivi cu virusi, varianta corecta in materie de computere) pe care insa o ratezi spre final cazand in apolinic. Remarc si eu "apa întindea mâinile să mă spele", formularea care e varful de gama a colectiei tale.
pentru textul : inventar dede ce în cutia cu nisip?
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deSilvia iti multumesc pentru rabdare si incredere, mai ales ca fiecare zi este un nou inceput...de drum...
pentru textul : primul pas deînțelesu-ne-am, ghilimelele m-au derutat! margas, niciodată să nu te lași înșelată de tine.
pentru textul : poem pentru dobrogea desînt de acord cu pisicile. nu însă și cu vremurile trecute.
pentru textul : neon fado delegătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
pentru textul : drumul spre casă dedrumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
Adina, mă bucură vizita ta la acest poem. mi-a plăcut cum ai primt aceste versuri... mulțumesc. te mai aștept. îți las aici un link cu privire la taguri - http://hermeneia.com/util/hcode.htm Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deîn fine... ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic? bine. dar ce facem cu avertismentele dacă un membru al site-ului va avea abateri de acum încolo?
pentru textul : Viraj mult prea strâns deDacă se mai poate și glumi, înseamnă că nu suntem chiar pierduți de tot...
pentru textul : Se prăpădi Viliță deCristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
pentru textul : Gărzile negre deCe am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
Pagini