Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
Ceea ce am remarcat la prima citire este constructia poemului. Pare lucrat cu croseta. Asta place. Dar e un poem perfectibil si Virgil are dreptate cand afirma ca sunt prea multe cuvinte. Spre exemplu, eu as citi strofa a doua astfel "ghemuit sub streașina unui templu scriu un poem plin de spaime un blestem strecurat printre dinți" Ar avea mai multa acuitate. Dar e doar o parere si nu este imposibil sa fie gresita. Deasemenea sunt prea multe epitete in text. Un poem scris cu multa traire poetica. Si nu e lucru putin.
Right Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
Margas
Sincer, nici nu m-am gândit la Eminescu când am scris acest text.
Aşa mi-a venit atunci, dar, dacă vi se pare plagiat, ceea ce eu nu cred a fi, avănd în vedere că două cuvinte nu se pot numi plagiat, căci dacă aş căuta în mai multe versuri ale unor poeţi de renume, cred că această expresie aş întâlni-o, şi nu o dată, dar după cum spuneam, dacă pare plagiat, voi schimba acest ultim vers.
Vă mulţumesc, Cezar
Parerea mea e ca desi textul nu e neaparat prost are doua chestii: una este un anumit gen de alunecare spre macabru-promiscuu care pare mai degraba teribilista decit semnificativa, iar a doua, un anume gen de vulgar-pontos-misogin(kiwi, marar, silicon, etc) care pare destul de demonetizat (dupa parerea mea). Nu prea am incercat niciodata sa imi imaginez sexul unei sirene (ca parca despre asa ceva se face vorbire aici), ramine o problema obscura si de aceea ideea textului mi se pare ca exploateaza spre pornografic desi ar fi putut sa utilizeze mai mult instrumentul sugestiei. La fel si bautul singelui e destul de neplauzibil. Finalul cu Lilly Marlene e previzibil insa. Remarc ideea in general si construirea cadrului aproape cinematografic.
M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
totusi ma intreb cum e corect in limba romana, surealism sau suprarealism. eu inteleg ca ne pocim limba dupa franceza dar totusi cum ramine cu acest cuvint?
ma bucura mult cuvintele tale de apreciere, iti multumesc pentru semnul galben, yester, conteaza mult pentru mine, desi ... uite, acum "lirismul" meu s-a umflat in pene, de parca ar fi castigat pariul cu Timpul :) dar, o sa incerc sa-l mentin intre limite "rezonabile", pentru ca vreau sa mai vii pe-aici! toate bune si tie, sarbatori cu bucurie!
"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
Despre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
bobadil, sa ma crezi, putin imi pasa ce te deranjează pe tine aici. sa nu indraznesti sa ma faci croncanitoare. blogurile mele si existenta lor sa nu te intereseze. si nici degetelele mele ori cit sunt de batatorite. vezi-ti de treaba andule si las-o pe ela in pace ca mi-ai facut capul patrat cu obsesiile tale. merci de steaua descolorata, îți raman datoare.
Încerc să fiu scurt, pentru că ești, probabil, ocupat cu problemele legate de schimbarea formulei. Totuși, am să mai explic o dată de ce mi se pare mai potrivit cuvântul STAGIAR (cu toată conotația lui temporală - dar și "novice" o presupune), decât cel de NOVICE (de "începător" sau "ucenic" nici nu poate fi vorba, cel puțin "novice" e neologic). Pe Hermeneia, ca și pe alte site-uri, vin să posteze opameni cu diverse CV-uri. Am analizat lista de autori de pe Hermeneia. Uneori membrii nu-și publică biobibliografia, dar eu știu despre mai mulți dintre ei că sunt autori de mai multe volume de versuri sau de proză, iar tu i-ai încadrat la "novici". Nota bene! Nu spun că n-ai făcut-o cu temei, având în vedere faptul că în România și pretutindeni în lume sunt mii de autori de cărți care au probleme cu gramatica literaturii și chiar cu gramatica limbii în care scriu. Având în vedere, însă, situația aceasta, termenul de "stagiar" în locul celui de "novice" mi se pare mai potrivit, întrucât e mai...benign. Și nu implică o etichetare brutală, care are drept consecință o anume ezitare a unora de a încerca să posteze pe site-ul tău (al nostru). Mai gândește-te. Aici vine a doua problemă, și, ca să fiu mai convingător, am să dau chiar exemplul meu. Ca să postez (motivele pentru care am dorit s-o fac nu e cazul să le discutăm aici) pe Hermeneia, mi s-au cerut, prin regulament, trei texte (iar nu și o biobibliografie care să-mi ateste calitatea de scriitor). Eu am avut, desigur, prudența să aleg cu grijă textele și să strecor unele sugestii privind calitatea autorului acestora. Pe urmă, tu ești (ca și membrii Consiliului) un băiat deștept și cu intuiție, așa că nu-ți puteai permite să evaluezi greșit. Dar să admitem că nu erai suficient de deștept, ci doar (cum spun unii pe site-ul tău!) discreționar. Și că m-aș fi trezit etichetat drept "novice". S-ar fi produs o dublă descalificare: a ta (pentru că ai fi încercat să infirmi opinia unor critici români importanți, care au scris favorabil despre mine, întroducându-mă în dicționare naționale și citându-mă în istoriile literare) și a mea (căci nu mai eram ce am părut a fi). Cu atât mai mult cu cât încadrarea la categoria "novice" nu vizează textele, ci autorul acestora! Situații precum aceasta (pe care am citat-o pur demonstrativ) le creează (la start!) autorilor deja afirmați o rezervă față de acest site. Pentru că, iată, după ce am trimis textele, am primit un e-mail prin care am fost înștiințat că am fost încadrat la categoria "autor". Am intrat pe site și am constatat că eram deja prezent ca atare. Prin urmare, și dacă eram încadrat la "novice" (lucru pe care l-aș fi considerat drept un act de lezare a imaginii mele!), tot aș fi apărut pe site, cu această etichetă. De aceea am propus ca, înainte de a face vizibil, sub o anumită etichetă, un autor pe site, să i se ia acceptul, de pildă, printr-un reply la e-mailul prin care este înștiințat la ce categorie e încadrat. Departe de a împuțina numărul postatorilor, acest procedeu ar aduce (așa cred eu) pe site autori de valoare. Și tot așa în cazul declasificărilor plănuite (și justificate, după cum am încercat s-o și demonstrez într-un comentariu recent pe marginea textului unui autor). Cât privește problema lui "nou-venit", eu n-am încercat să susțin cum ar fi just, ci doar cum e stipulat. Răposatul meu de profesor de la Universitate, Dimitrie Macrea, autor al unui celebru "Dicționar al limbii române moderne", m-a sfătuit, într-o discuție, să nu am inițiative în domeniul ortografic decât dacă scriu un articol pe o temă, astfel încât, chiar în textul în care combat o situație ortografică, dacă ea îmi apare sub condei, eu s-o tratez în spiritul normei "la zi" (iar nu al susținerii mele). De pildă - ca să iau un exemplu absurd - , dacă eu aș scrie un articol în care pledez pentru forma "de asemeni" în locul lui "de asemenea", chiar în articolul respectiv eu să scriu, ori de câte ori termenul îmi vine sub condei, "de asemenea". Și tot așa, în orice text, până când susținerea mea nu este acceptată ca normă! Ca profesor, nu pot să-i învăț pe elevii mei decât cum se cere, pentru că, altminteri (ai dreptate!), ei vor răspunde greșit la examen și vor lua nu 4, ci 1. Și tot așa, în revista "Litere", pe care o conduc de 10 ani, mă văd obligat să impun respectarea normelor ortografice în vigoare. În acest sens, nu știu cum se împacă cu el însuși importantul critic N. Manolescu, care la Facultate ar fi obligat să le ceară studenților să respecte normele ortografice în vigoare (obligatorii și prin programa universitară), iar în "România literară" susține scrierea cu "î" în loc de "â" ("adînc", nu "adânc"), ca și forma "sînt" pentru "sunt". În particular vorbind, eu consider că așa cum se scrie în "România literară" (ca și în jumătate din presa noastră) e mai justificat (nu însă și corect, deoarece corectitudinea e condiționată de respectarea normei!), dar consider că trebuie să respectăm normele, pentru că ele sunt niște legi (exterioare) ale limbii. La noi apare, însă, această problemă: nu respectăm niciun fel de legi. Am promis să fiu scurt și, iată, nu m-am ținut de cuvânt! Promit să nu mai insist, pentru că, în fond, tu ești cel care decide. Dar dialogul dintre noi nu e decât un schimb de idei care, mie unul, îmi face plăcere.
e aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
...măi mie-mi place titlul de mor. știu, nu e o exprimare academică, dar am revenit să citesc poemul de vreo patru ori din pricina titlului. mă fascinează:)! și îmi mai plac versurile: Pentru că în agenda ta copertată ploaia asta e doar o ploaie și nimic mai mult, am hotărât să îți las un bilet sub ușă și să plec: corelate cu O să te învăț cândva- ți-am promis cum se strâmbă copiii și de ce. ai tu ceva al tău... în rest... Luminița a punctat și vezi că foarte bine intenționat a făcut-o. a...dumnezeule, cum era să uit... și versul acesta îmi cade bine: Îți mulțumesc că ai ochii mari cu gânduri bune, subiectiv precum veșnic, paul
mă părăsesc
precum frunzele unui copac
în mijlocul iernii
foșnetul-cîntec despre
amintiri înțepenite printre rădăcini
îmi spune tot mai puțin
rămân gîndurile
bîntuind printre crengi
ca un amestec din ațe de pescuit
șireturi bucăți de hîrtie
șomoioage de lînă
și panglici multicolore
de zmeie
să nu fie cu bănat că am îndrăznit să modific puţin.
Mahmoud, ai scris un haiku bun, pe mine unul m-a convins, reuseste sa pastreze spiritul acestui tip de poezie si se apropie foarte mult de clasici. felicitari si tine-o tot asa. Haiku inseamna in primul rand exercitiu. petre
mi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
Am citit si nu pot spune ca ma dau in vant! :)) Multumesc mult pentru comentariu. "Mortii" nu-i pot inlocui cu nimic pentru ca nu gasesc un substantiv mai potrivit...despre ei este vorba peste tot..."raposatii" mi-ar rataci sensul, gandurile s-ar pierde in substanta iar textul ar pluti printre comentarii. Iar asa ceva nu exista: esenta fara aroma. Pana si ambiguitatile au sens. Poti citi mult, extrem de mult si sa nu ai coerenta. Am auzit aprecierea stupida: "Are talent. Scrie atat de bine ca nu intelegi nimic". Ideea e ca in momentul in care scrii doar pentru tine, scrii degeaba! Mai nou, titlul ajuta continutul sa fie mult mai clar fara sa repete cuvinte iar textul nu iti da batai de cap dar nici nu il judecam dupa sabloane. Oricum, poezia de astazi nu mai are bariere sau reguli...Ca nu mai sunt! In fine, textul e mai vechi, nu e nici extraordinar, nici nemaivazut dar nu inteleg sa-l studiem in detaliu dupa reguli care nu mai exista... Trebuie sa curga, sa atinga coarde sensibile s.a. si nu sa respecte teorema lui Pitagora... Lumina se poate ascunde de tine iar ferestrele ca si sursa...se pot acoperi sub falduri ca asa vezi/ vrei tu. Poate textul a vrut sa spuna prea multe in doar 13 versuri. "Din cand in cand e 13"- zi fatala...sau poate de nastere...:)) Multumesc mult pentru comm. Te mai astept in pagina mea! Cu prietenie, LM
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
pentru textul : Durerea până la capăt deAcum iti iese. Din nefericire, rar. Dar asta e Boba.
pentru textul : absalor denu, îți zic eu, ăsta ți-o ieșit din plin. eu simt chestii de astea
pentru textul : how sweet the sound deCeea ce am remarcat la prima citire este constructia poemului. Pare lucrat cu croseta. Asta place. Dar e un poem perfectibil si Virgil are dreptate cand afirma ca sunt prea multe cuvinte. Spre exemplu, eu as citi strofa a doua astfel "ghemuit sub streașina unui templu scriu un poem plin de spaime un blestem strecurat printre dinți" Ar avea mai multa acuitate. Dar e doar o parere si nu este imposibil sa fie gresita. Deasemenea sunt prea multe epitete in text. Un poem scris cu multa traire poetica. Si nu e lucru putin.
pentru textul : Poem cataleptic deRight Corina și din nou ai pus, feminin, punctul pe un atemporal 'i'... eu am cântecul acela 'from a distance you look right my friend...', mi-a plăcut mereu. Spor la scris și te mai aștept cu postări care să-mi dea de gândit pe acilea pe la noi pe Hermeneia.
pentru textul : Shhhh... deMargas
Sincer, nici nu m-am gândit la Eminescu când am scris acest text.
pentru textul : ruginiu deAşa mi-a venit atunci, dar, dacă vi se pare plagiat, ceea ce eu nu cred a fi, avănd în vedere că două cuvinte nu se pot numi plagiat, căci dacă aş căuta în mai multe versuri ale unor poeţi de renume, cred că această expresie aş întâlni-o, şi nu o dată, dar după cum spuneam, dacă pare plagiat, voi schimba acest ultim vers.
Vă mulţumesc, Cezar
un fel de a spune 'e un fel de frig'
pentru textul : dragoste origami deimi place finalul
'ucigator de singure' mi se pare ucigator de uzat:)
El si ea... imi e cunoscuta povestea... faina si dinamica imaginea aceea cu umbrele... aproape samanica.
pentru textul : îşi spunea singură şi cam atât deParerea mea e ca desi textul nu e neaparat prost are doua chestii: una este un anumit gen de alunecare spre macabru-promiscuu care pare mai degraba teribilista decit semnificativa, iar a doua, un anume gen de vulgar-pontos-misogin(kiwi, marar, silicon, etc) care pare destul de demonetizat (dupa parerea mea). Nu prea am incercat niciodata sa imi imaginez sexul unei sirene (ca parca despre asa ceva se face vorbire aici), ramine o problema obscura si de aceea ideea textului mi se pare ca exploateaza spre pornografic desi ar fi putut sa utilizeze mai mult instrumentul sugestiei. La fel si bautul singelui e destul de neplauzibil. Finalul cu Lilly Marlene e previzibil insa. Remarc ideea in general si construirea cadrului aproape cinematografic.
pentru textul : gigantic e trupul fetei deM-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
pentru textul : oolong tea detotusi ma intreb cum e corect in limba romana, surealism sau suprarealism. eu inteleg ca ne pocim limba dupa franceza dar totusi cum ramine cu acest cuvint?
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 dema bucura mult cuvintele tale de apreciere, iti multumesc pentru semnul galben, yester, conteaza mult pentru mine, desi ... uite, acum "lirismul" meu s-a umflat in pene, de parca ar fi castigat pariul cu Timpul :) dar, o sa incerc sa-l mentin intre limite "rezonabile", pentru ca vreau sa mai vii pe-aici! toate bune si tie, sarbatori cu bucurie!
pentru textul : de la o ploaie la alta detotul pare ok pina la sfirsit unde nu stiu de ce dar devine putin confuz
pentru textul : două mâini deCălin, acum am găsit comentariul tău, și mă bucură că vezi aici o pasăre de foc. Mulțumesc mult. Daniela
pentru textul : cerc închis dePrea "didactica". Nu "respira" dincolo de text. Si prea lunga. Cu toate ca "avem tot mai puține/ cuvinte"
pentru textul : întoarceri I deSilviana, crede-mă, ideea ta s-a ascuns foarte bine sub carapace... :) mai ceva că o țestoasă speriată.
pentru textul : anura sapiens sapiens de"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deDespre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
bobadil, sa ma crezi, putin imi pasa ce te deranjează pe tine aici. sa nu indraznesti sa ma faci croncanitoare. blogurile mele si existenta lor sa nu te intereseze. si nici degetelele mele ori cit sunt de batatorite. vezi-ti de treaba andule si las-o pe ela in pace ca mi-ai facut capul patrat cu obsesiile tale. merci de steaua descolorata, îți raman datoare.
pentru textul : soare viu deÎncerc să fiu scurt, pentru că ești, probabil, ocupat cu problemele legate de schimbarea formulei. Totuși, am să mai explic o dată de ce mi se pare mai potrivit cuvântul STAGIAR (cu toată conotația lui temporală - dar și "novice" o presupune), decât cel de NOVICE (de "începător" sau "ucenic" nici nu poate fi vorba, cel puțin "novice" e neologic). Pe Hermeneia, ca și pe alte site-uri, vin să posteze opameni cu diverse CV-uri. Am analizat lista de autori de pe Hermeneia. Uneori membrii nu-și publică biobibliografia, dar eu știu despre mai mulți dintre ei că sunt autori de mai multe volume de versuri sau de proză, iar tu i-ai încadrat la "novici". Nota bene! Nu spun că n-ai făcut-o cu temei, având în vedere faptul că în România și pretutindeni în lume sunt mii de autori de cărți care au probleme cu gramatica literaturii și chiar cu gramatica limbii în care scriu. Având în vedere, însă, situația aceasta, termenul de "stagiar" în locul celui de "novice" mi se pare mai potrivit, întrucât e mai...benign. Și nu implică o etichetare brutală, care are drept consecință o anume ezitare a unora de a încerca să posteze pe site-ul tău (al nostru). Mai gândește-te. Aici vine a doua problemă, și, ca să fiu mai convingător, am să dau chiar exemplul meu. Ca să postez (motivele pentru care am dorit s-o fac nu e cazul să le discutăm aici) pe Hermeneia, mi s-au cerut, prin regulament, trei texte (iar nu și o biobibliografie care să-mi ateste calitatea de scriitor). Eu am avut, desigur, prudența să aleg cu grijă textele și să strecor unele sugestii privind calitatea autorului acestora. Pe urmă, tu ești (ca și membrii Consiliului) un băiat deștept și cu intuiție, așa că nu-ți puteai permite să evaluezi greșit. Dar să admitem că nu erai suficient de deștept, ci doar (cum spun unii pe site-ul tău!) discreționar. Și că m-aș fi trezit etichetat drept "novice". S-ar fi produs o dublă descalificare: a ta (pentru că ai fi încercat să infirmi opinia unor critici români importanți, care au scris favorabil despre mine, întroducându-mă în dicționare naționale și citându-mă în istoriile literare) și a mea (căci nu mai eram ce am părut a fi). Cu atât mai mult cu cât încadrarea la categoria "novice" nu vizează textele, ci autorul acestora! Situații precum aceasta (pe care am citat-o pur demonstrativ) le creează (la start!) autorilor deja afirmați o rezervă față de acest site. Pentru că, iată, după ce am trimis textele, am primit un e-mail prin care am fost înștiințat că am fost încadrat la categoria "autor". Am intrat pe site și am constatat că eram deja prezent ca atare. Prin urmare, și dacă eram încadrat la "novice" (lucru pe care l-aș fi considerat drept un act de lezare a imaginii mele!), tot aș fi apărut pe site, cu această etichetă. De aceea am propus ca, înainte de a face vizibil, sub o anumită etichetă, un autor pe site, să i se ia acceptul, de pildă, printr-un reply la e-mailul prin care este înștiințat la ce categorie e încadrat. Departe de a împuțina numărul postatorilor, acest procedeu ar aduce (așa cred eu) pe site autori de valoare. Și tot așa în cazul declasificărilor plănuite (și justificate, după cum am încercat s-o și demonstrez într-un comentariu recent pe marginea textului unui autor). Cât privește problema lui "nou-venit", eu n-am încercat să susțin cum ar fi just, ci doar cum e stipulat. Răposatul meu de profesor de la Universitate, Dimitrie Macrea, autor al unui celebru "Dicționar al limbii române moderne", m-a sfătuit, într-o discuție, să nu am inițiative în domeniul ortografic decât dacă scriu un articol pe o temă, astfel încât, chiar în textul în care combat o situație ortografică, dacă ea îmi apare sub condei, eu s-o tratez în spiritul normei "la zi" (iar nu al susținerii mele). De pildă - ca să iau un exemplu absurd - , dacă eu aș scrie un articol în care pledez pentru forma "de asemeni" în locul lui "de asemenea", chiar în articolul respectiv eu să scriu, ori de câte ori termenul îmi vine sub condei, "de asemenea". Și tot așa, în orice text, până când susținerea mea nu este acceptată ca normă! Ca profesor, nu pot să-i învăț pe elevii mei decât cum se cere, pentru că, altminteri (ai dreptate!), ei vor răspunde greșit la examen și vor lua nu 4, ci 1. Și tot așa, în revista "Litere", pe care o conduc de 10 ani, mă văd obligat să impun respectarea normelor ortografice în vigoare. În acest sens, nu știu cum se împacă cu el însuși importantul critic N. Manolescu, care la Facultate ar fi obligat să le ceară studenților să respecte normele ortografice în vigoare (obligatorii și prin programa universitară), iar în "România literară" susține scrierea cu "î" în loc de "â" ("adînc", nu "adânc"), ca și forma "sînt" pentru "sunt". În particular vorbind, eu consider că așa cum se scrie în "România literară" (ca și în jumătate din presa noastră) e mai justificat (nu însă și corect, deoarece corectitudinea e condiționată de respectarea normei!), dar consider că trebuie să respectăm normele, pentru că ele sunt niște legi (exterioare) ale limbii. La noi apare, însă, această problemă: nu respectăm niciun fel de legi. Am promis să fiu scurt și, iată, nu m-am ținut de cuvânt! Promit să nu mai insist, pentru că, în fond, tu ești cel care decide. Dar dialogul dintre noi nu e decât un schimb de idei care, mie unul, îmi face plăcere.
pentru textul : hermeneia 2.0 dee aici o alternanță între ceea ce ești și ceea ce vei deveni și asta îmi place mie la tine dinspre particular mai mult spre general pe lângă emoția tremurândă din acest poem dar să-mi spui sincer cum a fost momentul de după poem sau chiar dinainte - eu aș spune că un altceva ăsta-i startul unui target ambițios bine direcționat precis chiar
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deo bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deoff topic. ar iesi o povestire fainuta din schimburile de replici din subsol. :)
ma simt ca la cinema.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară de...măi mie-mi place titlul de mor. știu, nu e o exprimare academică, dar am revenit să citesc poemul de vreo patru ori din pricina titlului. mă fascinează:)! și îmi mai plac versurile: Pentru că în agenda ta copertată ploaia asta e doar o ploaie și nimic mai mult, am hotărât să îți las un bilet sub ușă și să plec: corelate cu O să te învăț cândva- ți-am promis cum se strâmbă copiii și de ce. ai tu ceva al tău... în rest... Luminița a punctat și vezi că foarte bine intenționat a făcut-o. a...dumnezeule, cum era să uit... și versul acesta îmi cade bine: Îți mulțumesc că ai ochii mari cu gânduri bune, subiectiv precum veșnic, paul
pentru textul : Bilet sub o ușă deCristina, mă bucur că ai trecut pe aici și examenul despre care scriai. :) Mulțumesc pentru aprecieri.
pentru textul : kansas in june dede asemenea, multumesc almei ptr. generozitate
pentru textul : doamne ce încet mă mișc defără cuvinte
mă părăsesc
precum frunzele unui copac
în mijlocul iernii
foșnetul-cîntec despre
amintiri înțepenite printre rădăcini
îmi spune tot mai puțin
rămân gîndurile
bîntuind printre crengi
ca un amestec din ațe de pescuit
șireturi bucăți de hîrtie
șomoioage de lînă
și panglici multicolore
de zmeie
să nu fie cu bănat că am îndrăznit să modific puţin.
pentru textul : fără cuvinte deMahmoud, ai scris un haiku bun, pe mine unul m-a convins, reuseste sa pastreze spiritul acestui tip de poezie si se apropie foarte mult de clasici. felicitari si tine-o tot asa. Haiku inseamna in primul rand exercitiu. petre
pentru textul : Haiku demi-a plăcut mult poezia, tenta ei diafană, gingaşă, cu tot parfumul acela ameţitor care se strecoară printre încheieturile de lemn, într-un moment de tensiune maximă, cum "întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului", cu tot cu finalul ei ce curmă vraja albă, dincolo de durere, dar care te face să porţi în minte poemul mult timp după aceea, la fel cum nu poţi uita destinul prinţului din levant al lui Ştefan Augustin Doinaş, care mi-a venit în minte acum. un poem care îndeamnă spre tăcere, şi de aceea mă opresc aici, păstrând imaginea albă a florilor de mireasă.
pentru textul : povestea florilor de mireasă ▒ deAm citit si nu pot spune ca ma dau in vant! :)) Multumesc mult pentru comentariu. "Mortii" nu-i pot inlocui cu nimic pentru ca nu gasesc un substantiv mai potrivit...despre ei este vorba peste tot..."raposatii" mi-ar rataci sensul, gandurile s-ar pierde in substanta iar textul ar pluti printre comentarii. Iar asa ceva nu exista: esenta fara aroma. Pana si ambiguitatile au sens. Poti citi mult, extrem de mult si sa nu ai coerenta. Am auzit aprecierea stupida: "Are talent. Scrie atat de bine ca nu intelegi nimic". Ideea e ca in momentul in care scrii doar pentru tine, scrii degeaba! Mai nou, titlul ajuta continutul sa fie mult mai clar fara sa repete cuvinte iar textul nu iti da batai de cap dar nici nu il judecam dupa sabloane. Oricum, poezia de astazi nu mai are bariere sau reguli...Ca nu mai sunt! In fine, textul e mai vechi, nu e nici extraordinar, nici nemaivazut dar nu inteleg sa-l studiem in detaliu dupa reguli care nu mai exista... Trebuie sa curga, sa atinga coarde sensibile s.a. si nu sa respecte teorema lui Pitagora... Lumina se poate ascunde de tine iar ferestrele ca si sursa...se pot acoperi sub falduri ca asa vezi/ vrei tu. Poate textul a vrut sa spuna prea multe in doar 13 versuri. "Din cand in cand e 13"- zi fatala...sau poate de nastere...:)) Multumesc mult pentru comm. Te mai astept in pagina mea! Cu prietenie, LM
pentru textul : Vizuală deNu mă turbura, bădie!
pentru textul : haiku cu strigături deAm catrință, am și ie,
Și rochiță vișinie...
Dar mă-ntreb: Ce-ți pasă ție?!
Pagini