Multumesc, Alma. Ma bucura dar ma si surprinde putin faptul ca aceasta poezie a avut un asemenea ecou. Mi-ar face placere sa fie inclusa intr-o antologie de poezie, desi nu stiu cat de bine i-ar veni printre poeziile 'serioase'. E potrivita, intr-adevar, sa incheie un volum, daca va mai exista unul. Multumesc si pentru aceasta idee.
Virgil,
E foarte bine cum ai procedat.
Altă problemă ar fi că fiecare membru al juriului ar trebui sa primească, prin e-mail, precizări privind modalităţile de jurizare. Eu, unul, am citit majoritatea textelor şi am şi dat nişte note preliminare, pe un tabel. Aşadar, cum se va juriza, practic?
"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
Răzbate din text și urma adâncă a unei iubiri pierdute, și violetul unei patimi aprinse... dar și incertitudinea dusă la "nebunie", de a nu știi dacă risipirea ei a fost, până la urmă, bună sau rea. Poemul nu are ieșire, nu are soluție, se încolăcește în sine "precum șerpii" (o altă notă a "șerpilor"), autorul însuși nu știe dacă strigătul său e reproș ori regret. El oscilează, iar aceasta se traduce în construcția textului prin împletirea adresării directe, ce apare de trei ori, și face ca starea sufletească să se perpetueze, să nu aibă leac, să doară, să apase, împletită deci cu stările sufletești descrise prelung, cu răbdare, cu atentă privire, cu exces de procedee lingvistice (Ariana amintea de "amalgamul" timpurilor verbale). Mi se pare excelentă sugestia almei cu ultimul vers... e singurul care distonează - în formă, în sugestie e dens și grăitor.
O acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
Virgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
Clar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
.. spune Nicholas, fără să intre în detalii unde...
Primul gând pe care acest text mi l-a trezit este dacă el (textul) este sau nu scris de un evreu.
Din câte știu Virgil nu e evreu și chiar dacă ar fi eu respect evreii.
Dar știu că evreii nu-l acceptă pe Hristos.
Și din câte știu eu dinspre partea creștină, și nu-s un mare religios defel (las privilegiul acesta altora de pe aici) , Ideea este că Hristos dacă îl accepți trebuie acceptat în inimă și nu în minte sau în alte părți ale trupului sau în fundul curții.
De aceea mă gândesc că textul acesta trebuie că este scris de un evreu și apoi publicat de Virgil.
Uite că a strâns aprecierea cvasi-unanimă, dar eu nu pot să mă raliez.
ultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
Mie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
Poezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
"pe cheiurile portului ceața mirosea a gutuie
ne plimbam doar ne plimbam ecouri de sticle sparte
tu pierdeai trenuri lungi și roșii
eu mă gândeam la scriitorii care mor tineri
cineva pescuia sau era o iluzie
din norii uscați supura lumina" - f reuşită şi bine construită partea aceasta. Primul vers e foarte viu, încă-l simt pe retină şi în nări. Aş vrea şi eu să mai fiu vizitat de o aşa inspriaţie.
Eu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?
Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)
În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate
Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
Place începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)
propun să înfiinţaţi o secţiune în care să ne expunem fiecare gîndăceii descoperiţi pe hermeneia, precum şi alte gîzuliţe ce nu ne dau pace şi pe care nu vrem nici în ruptul capului să le cunoască doar webmaster-ul, chiar dacă adresa acestuia ne e la îndemînă. Andu cred că va fi de acord cu mine, sper să nu ne certăm că eu am insectar mai mare.
Îi felicit pe câştigători. Acest concurs a creat emulaţie şi a stârnit orgolii, aşa cum era de aşteptat.
Poate în felul acesta vom deveni mai creativi, mai atenţi la ce se întâmplă în această comunitate literară, care cu trecerea timpului capătă personalitate şi se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală ca altele.
Felicitări lui Virgil Titarenco şi lui Călin Sămărghiţan pentru strădanie.
a) o mica greseala: "mireazma" e mireasma, chiar daca e cuvint de origine slava (mirizma). b) repetitia "ierbii" ar vrea sa accentueze, dar nu stiu daca ajuta. ceva mai cerea poezia asta cu un asemenea titlu. parca. dar si asta e o parere. te mai gindesti tu.
Ca le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
aşa elev repetent, acuma da, putem sta de vorbă. scrierea asta de mai sus are niţel iz de naum, de nichita, dar la nivelul meu de colaborator al revistei literare Hermeneia, de-aia i-ai tras tu şuturi, pentru că d'ta eşti autor, artist, cenaclier, etc şi la nivelul d'tale de specialist şi membru pe la nu ştiu ce comunităţi literare multilateral dezvoltate, îţi permiţi să iei peste picior colegi într-ale scrisului, chiar dacă sînt ei cetăţeni ai imperiului mondial actual. şi mie mi se face greaţă, uneori, de atitudini flecare de la miştocari literari.
*
Silviu, mulţumesc, am să revin pe text ca să împac îngerii cu ursitoarea. promit.
*
Ottilia, treci şi petreci, cu tine mă simt ca acasă. mulţumesc pentru răsfoielile prin pagina mea.
pai daca e asa cum spui tu Sorine, atunci e foarte usor sa scrii poezie douamiista. totul e sa te apuce sughitul, sau spasmele, sau ticul nervos.. no offence intended,... eu credeam ca e o chestiune mai dificila, mai profunda... dar daca o fractura a logicii sau e suficienta atunci cred ca e simplu, cel putin pentru mine, ca eu am dificultati sa gindesc o chestie mai mult de citeva propozitii. imi tot sare gindul in alta parte. si tot nu stiam de ce. in alta ordine de idei sint intr-o dilema relativa. daca tot experimentezi, te-as intreba de ce nu ai incadrat-o la experiment sau la cutia_de_nisip. dar ma tem ca imi vei raspunde ca sablonul asta pe care tu il numesti o iesire din sabloane dar care tot este un sablon pentru ca se defineste totusi prin a fi ceva ce nu este, deci ma tem ca imi vei spune ca stilul asta sau sablonul asta este deja consacrat (si probabil ca ma vei trimite sa citesc prin diferite parti despre el dar eu te cred pe cuvint). deci dilema mea ramine, si se refera la ce anume am vrut eu sa numesc experiment cind am facut sectiunea cu pricina si unde este punctul din care ceva este consacrat (si de cine). dar e dilema mea, si nu e vina ta ca ma confrunt eu cu ea.
Ești foarte agresiv în comentariu, impertinent. Mai bine folosește-ți forța și sublimeaz-o în actul poetic. Îmi pare rău c-am trecut pe aici, am vrut să te-ajut, sincer.
Mariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
Îmi pare rău că nu se dorește. Nu este numai vorba de proporțiile exagerate prin comparație cu textul dar și de faptul că monitorul meu e prea mic și nu am imaginea de ansamblu... Cât despre hotelul Negresco, mie îmi place clovnul de la intrare. Total kitsch, dar nu e fascinant și urâtul?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, Alma. Ma bucura dar ma si surprinde putin faptul ca aceasta poezie a avut un asemenea ecou. Mi-ar face placere sa fie inclusa intr-o antologie de poezie, desi nu stiu cat de bine i-ar veni printre poeziile 'serioase'. E potrivita, intr-adevar, sa incheie un volum, daca va mai exista unul. Multumesc si pentru aceasta idee.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deVirgil,
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” - modificare la modificare deE foarte bine cum ai procedat.
Altă problemă ar fi că fiecare membru al juriului ar trebui sa primească, prin e-mail, precizări privind modalităţile de jurizare. Eu, unul, am citit majoritatea textelor şi am şi dat nişte note preliminare, pe un tabel. Aşadar, cum se va juriza, practic?
excelent! imi place pentru că, deși e în notă parodică, dă senzația de autentic, de cronică.
pentru textul : la pajere de"Cu pași elastici, de inorog, bunicul", "grup hoinar de licurici", "umbrele fantomatice ale liliecilor săgetau aerul plin de cântec de greieri", "Alunecarăm curând printre ele și ne scăldarăm..." sunt fragmente care parca fac parte dintr-o compunere pentru clasa a VIII -a. Interesanta ideea calatoriei initiatice, a ghidului (asa intre noi fie vorba am trait si eu, copil fiind, experiente foarte asemanatoare numai ca era vorba despre lupi si o padure de stejar prin care trebuia sa treci pentru a ajunge pe platou si a vedea bolta in toata splendoarea acesteia) insa foarte sarac exprimata din punct de vedere literar. Personal ma astept la mai multe de la tine.
pentru textul : Pulbere de stele deRăzbate din text și urma adâncă a unei iubiri pierdute, și violetul unei patimi aprinse... dar și incertitudinea dusă la "nebunie", de a nu știi dacă risipirea ei a fost, până la urmă, bună sau rea. Poemul nu are ieșire, nu are soluție, se încolăcește în sine "precum șerpii" (o altă notă a "șerpilor"), autorul însuși nu știe dacă strigătul său e reproș ori regret. El oscilează, iar aceasta se traduce în construcția textului prin împletirea adresării directe, ce apare de trei ori, și face ca starea sufletească să se perpetueze, să nu aibă leac, să doară, să apase, împletită deci cu stările sufletești descrise prelung, cu răbdare, cu atentă privire, cu exces de procedee lingvistice (Ariana amintea de "amalgamul" timpurilor verbale). Mi se pare excelentă sugestia almei cu ultimul vers... e singurul care distonează - în formă, în sugestie e dens și grăitor.
pentru textul : Întâlnire deO acuarelă deosebită, imagini rafinate, versuri pe care le memorezi și le porți în gînd și în suflet pe stradele de umbre, argintate de lună. Este îmbucurător și dătător de speranță faptul că frumusețea și limpezimea spiritului nu au dispărut în poezia contemporană. Am reținut: Cu țipăt de șoim vor trece unele zile,/se vor adânci alene/în păduri imerse de vareci,/ sub luciul apei mierii. Rămâne un sentiment unic, specific al citadelei, un fel de cântec al nibelungilor, la porțile unei ierni inerente.
pentru textul : Citadela deVirgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deClar, abuzul de clișee nu duce la nimic bun, nici măcar atunci când este intenționat. Cu greu nu te poțși stăpâni să îți spui, citind, că ești în fața unui pamflet de provincie (și eu sunt născută în provincie, no offence). Sfârșitul însă face toți banii. Eu aș spune, Lucian, că niciodată, orice s-ar spune, nu scriem doar pentru noi. Mai ales când este vorba despre un "protest personal". Prin urmare, nu ar fi rău dacă ai lua ceea ce este bun aici (revolta, stilul lejer, necăutat, finalul care aduce tot piperul și autenticitatea), ai renunța la locurile comune și ne-ai spune tu cu adevărat care este protestul tău, fără accentuări inutile de tușe. Poezia nu prea se servește cu succes de asemenea procedee.
pentru textul : Mi-aș dori să pot spăla banii de.. spune Nicholas, fără să intre în detalii unde...
pentru textul : dificultatea de a fi creștin dePrimul gând pe care acest text mi l-a trezit este dacă el (textul) este sau nu scris de un evreu.
Din câte știu Virgil nu e evreu și chiar dacă ar fi eu respect evreii.
Dar știu că evreii nu-l acceptă pe Hristos.
Și din câte știu eu dinspre partea creștină, și nu-s un mare religios defel (las privilegiul acesta altora de pe aici) , Ideea este că Hristos dacă îl accepți trebuie acceptat în inimă și nu în minte sau în alte părți ale trupului sau în fundul curții.
De aceea mă gândesc că textul acesta trebuie că este scris de un evreu și apoi publicat de Virgil.
Uite că a strâns aprecierea cvasi-unanimă, dar eu nu pot să mă raliez.
ultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
pentru textul : un trup nemișcat o întrebare arsă de"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
erata: amendez. Daca mi-au scapat si alte greseli, imi cer scuze.
pentru textul : cîntec pentru ploaie dealma am corectat, multumesc , cum vezi tot , Argus.
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deMie mi-a placut fraza cu numele: "...toată viața ne cărăm numele în spate ca pe o cochilie cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult."
pentru textul : jucării pentru fiica noastră dePoezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
pentru textul : tăcerea după Simion deeu obiectez și la "cămășile soarelui" - nu înțeleg imaginea asta. altfel, e plin de trăire și are un ton aparte - un plus aici.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă de"pe cheiurile portului ceața mirosea a gutuie
pentru textul : schit dene plimbam doar ne plimbam ecouri de sticle sparte
tu pierdeai trenuri lungi și roșii
eu mă gândeam la scriitorii care mor tineri
cineva pescuia sau era o iluzie
din norii uscați supura lumina" - f reuşită şi bine construită partea aceasta. Primul vers e foarte viu, încă-l simt pe retină şi în nări. Aş vrea şi eu să mai fiu vizitat de o aşa inspriaţie.
Eu sunt un utilizator de internet. Din păcate una din definițiile mele ca astfel de utilizator, este că sunt un egocentrist leneș și lipsit de răbdare căruia nu-i place să dea scroll prea mult. Poți te rog să postezi acest calup măcar ca două texte diferite, să scoți acele spații dintre rânduri etc?
Uite, am citit doar primele două texte că au necesitat doar 3 scroll-uri :)
În aceste două texte îmi place contrastul pe care îl evidențiezi:
- gânduri ca ierbivore înfometate / bicicletele senzuale
- șocuri, stare de groază, temeri / câini cuminți, blocuri colorate
Îmi place faptul că poți să simți tristețea aproape depresivă din fiecare vers. E ca un bolnav (de de)presie care încă nu a juns în punctul de suicid, încă mai vede părți bune pe alocuri, încă mai are speranțe.
pentru textul : construct dePlace începutul, dar formatarea Daniela, formatarea... ? De lenea mea nu ți-e milă? :)
propun să înfiinţaţi o secţiune în care să ne expunem fiecare gîndăceii descoperiţi pe hermeneia, precum şi alte gîzuliţe ce nu ne dau pace şi pe care nu vrem nici în ruptul capului să le cunoască doar webmaster-ul, chiar dacă adresa acestuia ne e la îndemînă. Andu cred că va fi de acord cu mine, sper să nu ne certăm că eu am insectar mai mare.
pentru textul : despre o femeie goală deÎi felicit pe câştigători. Acest concurs a creat emulaţie şi a stârnit orgolii, aşa cum era de aşteptat.
Poate în felul acesta vom deveni mai creativi, mai atenţi la ce se întâmplă în această comunitate literară, care cu trecerea timpului capătă personalitate şi se dezvoltă pe verticală, nu pe orizontală ca altele.
Felicitări lui Virgil Titarenco şi lui Călin Sămărghiţan pentru strădanie.
Cu stimă
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deOttilia, mulțumesc de opinie!
Cristian, fii pe fază că îți dau Add
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 dede aprecieri. Mulțumesc pentru semn.
Cu prețuire!
pentru textul : oniromahie dea) o mica greseala: "mireazma" e mireasma, chiar daca e cuvint de origine slava (mirizma). b) repetitia "ierbii" ar vrea sa accentueze, dar nu stiu daca ajuta. ceva mai cerea poezia asta cu un asemenea titlu. parca. dar si asta e o parere. te mai gindesti tu.
pentru textul : levitația ca stare a firescului deCa le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
pentru textul : Dedoianii deaşa elev repetent, acuma da, putem sta de vorbă. scrierea asta de mai sus are niţel iz de naum, de nichita, dar la nivelul meu de colaborator al revistei literare Hermeneia, de-aia i-ai tras tu şuturi, pentru că d'ta eşti autor, artist, cenaclier, etc şi la nivelul d'tale de specialist şi membru pe la nu ştiu ce comunităţi literare multilateral dezvoltate, îţi permiţi să iei peste picior colegi într-ale scrisului, chiar dacă sînt ei cetăţeni ai imperiului mondial actual. şi mie mi se face greaţă, uneori, de atitudini flecare de la miştocari literari.
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea de*
Silviu, mulţumesc, am să revin pe text ca să împac îngerii cu ursitoarea. promit.
*
Ottilia, treci şi petreci, cu tine mă simt ca acasă. mulţumesc pentru răsfoielile prin pagina mea.
pai daca e asa cum spui tu Sorine, atunci e foarte usor sa scrii poezie douamiista. totul e sa te apuce sughitul, sau spasmele, sau ticul nervos.. no offence intended,... eu credeam ca e o chestiune mai dificila, mai profunda... dar daca o fractura a logicii sau e suficienta atunci cred ca e simplu, cel putin pentru mine, ca eu am dificultati sa gindesc o chestie mai mult de citeva propozitii. imi tot sare gindul in alta parte. si tot nu stiam de ce. in alta ordine de idei sint intr-o dilema relativa. daca tot experimentezi, te-as intreba de ce nu ai incadrat-o la experiment sau la cutia_de_nisip. dar ma tem ca imi vei raspunde ca sablonul asta pe care tu il numesti o iesire din sabloane dar care tot este un sablon pentru ca se defineste totusi prin a fi ceva ce nu este, deci ma tem ca imi vei spune ca stilul asta sau sablonul asta este deja consacrat (si probabil ca ma vei trimite sa citesc prin diferite parti despre el dar eu te cred pe cuvint). deci dilema mea ramine, si se refera la ce anume am vrut eu sa numesc experiment cind am facut sectiunea cu pricina si unde este punctul din care ceva este consacrat (si de cine). dar e dilema mea, si nu e vina ta ca ma confrunt eu cu ea.
pentru textul : nu despre penibil deEști foarte agresiv în comentariu, impertinent. Mai bine folosește-ți forța și sublimeaz-o în actul poetic. Îmi pare rău c-am trecut pe aici, am vrut să te-ajut, sincer.
pentru textul : Pierdute umbre deŞi mulţumesc la rândul meu.
pentru textul : Q Fever deMariana, in ciuda faptului ca nu vreau sa invat si nici sa fortez pe nimeni sa ofere comentarii la comanda totusi as vrea sa reiterez faptul ca aici astepatam comentarii pertinente. De acum incolo am sa insist ca cei doi editori/moderatori pe Hermeneia sa se implice mai mult in acest sens si daca va fi nevoie vom lua si masuri disciplinare. Nu ma opun unei "personalizari" a modului in care se fac comentariile dar sub nici o forma nu vreau sa devina un fel de modalitate de trimis salutari sau alte amabilitati.
pentru textul : nimeni nu va ști deÎmi pare rău că nu se dorește. Nu este numai vorba de proporțiile exagerate prin comparație cu textul dar și de faptul că monitorul meu e prea mic și nu am imaginea de ansamblu... Cât despre hotelul Negresco, mie îmi place clovnul de la intrare. Total kitsch, dar nu e fascinant și urâtul?
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem dedemult nu ai mai spus nimic sub textele mele. si acum imi pare ca eziti. multumesc pentru incredere
pentru textul : urâții dePagini