Îmi cer scuze, nu am vrut să fiu ironic. Nu am citit poemul menţionat. Pur şi simplu.
Când am afirmat că nu cred că cele două au vreo legătură am vrut să elimin suspiciunea că m-aş fi inspirat. O noapte la fel de faină.
am citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
Dupa 24 de ore de la sesizarea erorii care este in site-ul asta, nu s-a straduit nimeni sa o repare sau macar sa imi lase un comentariu ca se va repara curand sau mai incearca.
povestea florilor de mireasă de Virgil Titarenco [profetul] 2005-05-12 în partea de apus a clădirii ușile erau din lemn negru roșcat zăvorau liniștea netulburată a miilor de zile și nopți nimeni nu a înțeles cum au înflorit în mai către seară flori mari albe ca de mireasă curgeau peste mînere peste balamalele grele și reci de bronz și aramă se deschideau surprinse privind copilăros încăperile explorau cotloane ascunse cu o nevinovăție imperturbabilă pînă cînd totul a devenit atît de alb încît îți lăcrimau ochii greutatea lor încovoia podelele pereții grinzile aerul se transformase într-un fel de frumusețe irespirabilă în partea de răsărit a cladirii erau panopliile și astrolabul săbiile din oțel de toledo și armurile cavalerilor templieri acolo pînă și nimicul avea un loc bine stabilit în coduri enigmatice întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului fără resentimente fără reproșuri fără regrete pe care să le poată auzi cineva la început a fost doar parfumul strecurat ca un duh al nopții prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor vicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poți muri tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoșei cînd mîna îmbrăcată în fier încleștează boldul negru al morții lama rece a spadei a cazut involuntar fără vreo explicație plauzibilă peste trupul șerpuitor al miilor de flori de mireasă a țîșnit roșu apoi mereu fără milă fără odihnă fără dragoste de dumnezeu a despicat a tăiat a sfîșiat a săpat a smuls din rădăcini totul pînă la capăt pînă dincolo de durere
Eu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
hai sa fim serioși! îmi spune și mie cineva ce înseamnă „fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi”? pentru că mie îmi sună și agramat și doar bombastic.
„un păstrăv izbit de lună”?? poate de lumina lunii..
„am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil” .... poate!!... ca de aici din text nu prea vad.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice” .... ce are capra de la primarie cu iapa de la prefectura?
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi” ... era sa imi scrintesc gitul incercind sa urmaresc logica acestei strofe
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
am citit cu atentie pina la sfirsit ca sa aflu ce rost au avut undeva prin primele strofe personajele „ucenici” și „discipoli” dar nimeni nu a mai pomenit nimic de ei.
personal mi se pare un text ca o aruncare de surcele care cad în apă. un pleosc interesant și atît. nu contest că autorul are imaginație dar de la abera intersant și cu artificii pînă la a scrie poezie este drum lung.
și acum ca să fac precum făcea ionuț caragea cîndva am să mă mir și eu cum a fost posibil ca acest text să primescă două penițe de aur. dar și asta vorbește despre credibilitatea celor care le-au oferit.
dixit.
Păi când ziua de ieri îţi face semne cu mâna şi eşti atât de fericit, cred că cel mai important e să îţi aprinzi o ţigară...Asta era cel mai important, nu neapărat că e o brichetă...:)
Mulţam fain de vizită, e o mare plăcere să primesc un comentariu după o lipsă de vreo două luni...Mă gândeam să vă dau dispărută :))
imi place, dar parca stelutele acelea rup prea tare discursul. cred ca ar trebui aranjat in asa fel incat sa se simta ca e spus cu voce tare, cu putere, asumat. Pentru ca asa cred ca se doreste. Sigur, poate gresesc.
Mi-a placut pentru ca fiecare strofa are si valoare de aforism, pe langa faptul ca are nuanta personala.
Cu stima,
Incearca sa citesti poezia pe melodia celor de la Dire Straits - Brothers in arms... se potriveste chiar bine :) Mi-a placut dar... as scoate de tot "nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt"... "explodase" sa se faca printr-o minune "exploda". Fara "de undeva"... nu ai nevoie de el. Adu in prezent "îmi zburase" si "se eliberase" ca sa nu devii prea melancolic. "și bătea"... fara "si" As modifica "unei biserici/neiertătoare" cu "biserica". Hai sa vedem ce iese... mi s-a propus sa imi construiesc propria realitate mîntuitoare descheiat la suflet ca o grenadă aruncată de sus ziua explodeaza lîngă mine peste buzele-mi crăpate de soare îmi zboara o mînă un ochi o grămadă nedefinită de ani inima se elibereaza din strînsoare bate pe umărul meu ca un ciot de aripă senzația aceea de înger amputat din cornișa bisericii nu îmi mai amintesc spuneam ceva despre risipire si întoarcerea zilelor Ma rog, finalul mi se pare slabut, cu toate trimiterile biblice.
Corina;
uite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
Ioana, sa-ti multumesc pentru gestul tau ar fi (si iata este :-) un fapt futil. Insa modul atat de personal in care tu ai comentat aici ma "obliga". Titlul intr-adevar, are menirea de a trimite in comercial, pentruca iata, singura recunosti, voi frumoaselor noastre stiti ce e aceea avon cosmetics! :-) Insa avon, acest nume pe mine m-a fascinat de prima oara de cand l-am auzit, pentru ca este reversul lui "nova". Acum ce este o "nova" pentru unul cu astronomia in gat ca mine e usor de zis, dar poate ca si altii stiu ca o nova este o stea care devine foarte stralucitoare pentru a muri "curand".. in termeni de timp astronomic, desigur... Impartirea la patru este exact ce ai spus tu, simbolistica replicarii desavarsite, nu la doi, ci la doi la puterea a doua... aici ai participat la al meu "big-bang"! Sarutmana, Andu
Multumesc de trecere si comentarii. Sitagma in cauza poate parea persiflanta, dar scopul ei este sa fie in concordanta cu nebunii din versul anterior. Ialin
Cred că aici există forţă imagistică şi capacitate lirică, însă, pe alocuri, nu sunt corelate ori sunt separate de unele erori tehnice, cum ar fi cuvintele de legătură, topica şi cele două-trei timbre diferite care sunt folosite în alcătuirea stilistică.
ca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
as vrea sa fac un fel de corolar aici, desi as vrea ca cineva sa deschida acest subiect pentru dezbatere si in sectiunea info. ce as vrea sa spun este ca ar trebui sa existe un fel de "win-win situation". in principiu hermeneia nu isi propune sa fie nici depozit si nici poligon de tir... in primul rind. isi propune sa fie o comunitate literara. atit cit poate cu modestele ei resurse. este evident ca sint multi care privesc un nou site literar ca pe un soi de nou poligon pentru presupusul lor talent. si ar fi absurd sa nu admitem ca acest lucru este normal... pina la o limita. cred ca fiecare trebuie sa cistige din acest lucru. eu o inteleg pe alina si punctul ei de vedere ca principiu. o inteleg si pe roxana. nu vreau sa descurajez pe nimeni sa publice pe hermeneia dar in acelasi timp ma voi stradui sa nu las ca hermeneia sa devina doar un "instrument" de care cineva sa se foloseasca pentru a obtine beneficii personale, de oricare natura ar fi ele. am observat si eu ca sint unii care posteaza doar texte vechi sau relativ mediocre. va veni foarte curid vremea cind astfel de tendinte vor avea consecinte. rabdarea mea este la fel de bine si sanatoasa ca si intransigenta mea.
Virgil, aş înlocui "naşte| şi aş scoate conjuncţia din final (şi-ul). Ceva de genul:
între mișcare și nemișcare
ziua se-ndoaie pe după umbre
se lasă pe spate
desprinde o alta
fără să spună nimic
privește apoi în mine
ca-ntr-o băltoacă
moare.
Un laconic iamgistic resemnat, un pastel interior. Foarte fain!
Pentru ca un vers ti-a provocat o reactie pozitiva, trebuie sa ma felicit.Nu toti suntem geniali si, daca suntem, nu putem fi in fiecare moment :D. O sa meditez...poate o iesi ceva :)
Un text prozaic, nici de idei, nici de stare, fără nicio stilizare, fără vreo tehnică a limbajului. Pe alocuri, nici măcar primul conrespondent logic (coerenţa) nu-l are. Retorism liric, lipsit de orice valenţă artistică. Totodată, forma hibridă a imperfectului acestui verb - "vroia" - nu este recomandată. Ar trebui "voia".
Mulţumesc pentru răbdare, citire şi semn, 3A. Dacă ţi-a plăcut mă gândesc că nu e de rău. Despre redundanţe...nu te contrazic, posibil aşa să fie. O să mai dau cu grebla prin el. Stimă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îmi cer scuze, nu am vrut să fiu ironic. Nu am citit poemul menţionat. Pur şi simplu.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deCând am afirmat că nu cred că cele două au vreo legătură am vrut să elimin suspiciunea că m-aş fi inspirat. O noapte la fel de faină.
Mă rog.
pentru textul : Prada delegea atractiei daca vorbesti de polaritate
pentru textul : punctus interrogativus deam citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
pentru textul : Alter ego deDupa 24 de ore de la sesizarea erorii care este in site-ul asta, nu s-a straduit nimeni sa o repare sau macar sa imi lase un comentariu ca se va repara curand sau mai incearca.
pentru textul : femeia domnului Pa deluasem foarfeca, dar am lăsat-o jos. sper să nu se supere relaţiile.
pentru textul : agnozie depovestea florilor de mireasă de Virgil Titarenco [profetul] 2005-05-12 în partea de apus a clădirii ușile erau din lemn negru roșcat zăvorau liniștea netulburată a miilor de zile și nopți nimeni nu a înțeles cum au înflorit în mai către seară flori mari albe ca de mireasă curgeau peste mînere peste balamalele grele și reci de bronz și aramă se deschideau surprinse privind copilăros încăperile explorau cotloane ascunse cu o nevinovăție imperturbabilă pînă cînd totul a devenit atît de alb încît îți lăcrimau ochii greutatea lor încovoia podelele pereții grinzile aerul se transformase într-un fel de frumusețe irespirabilă în partea de răsărit a cladirii erau panopliile și astrolabul săbiile din oțel de toledo și armurile cavalerilor templieri acolo pînă și nimicul avea un loc bine stabilit în coduri enigmatice întunericul alterna cu lumina în cumpăna perfectă a timpului fără resentimente fără reproșuri fără regrete pe care să le poată auzi cineva la început a fost doar parfumul strecurat ca un duh al nopții prin încheieturile podelelor prin crăpăturile zidurilor vicleană promisiune a unei lumi în care speri să nu poți muri tulburătoare mîngîiere înfiorînd borangicul ascuns în dosul platoșei cînd mîna îmbrăcată în fier încleștează boldul negru al morții lama rece a spadei a cazut involuntar fără vreo explicație plauzibilă peste trupul șerpuitor al miilor de flori de mireasă a țîșnit roșu apoi mereu fără milă fără odihnă fără dragoste de dumnezeu a despicat a tăiat a sfîșiat a săpat a smuls din rădăcini totul pînă la capăt pînă dincolo de durere
pentru textul : ce am scris "atunci" deEu văd poemul ca pe o parodie care ridiculizează un alt text chiar cu mijloacele acestuia, pe scheletul lui. Din acest punct de vedere e reusit. Mă întreb, însă, la ce bun? Mădălina e la început de drum si atât de tânără. Dacă prezentul poem are scop didactic, felicit autoarea (situaţie în care trebuie să se asigure că functionează metoda), iar dacă e un demers plin de răutate, mă abţin.
Astept un poem dn acela frumos cu luna încurcată la lucrul ei:
,,mereu o încurcai din lucru
azi de la o maree
iar mâine uite, cine ştie?" Zi frumoasă!
Mariana, cu drag!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar denu stiu daca expresia "cumintea oră" nu ar fi fost mai bine scrisa "ora cuminte"
pentru textul : Poema del Piccolo Principe depoem pe care l-aș lucra cam așa:
vise cu amintiri cum dorm sub iarnă
o vreme uitată
șterg neguri cu efuzii de fericire
copiii bradul crăciunul
au o muzică aparte
ninge ninge ninge
alb alb alb
peste zăpezi și covoare
pentru textul : Perpetuu defără început de sfârșit
aparent
timpul
hai sa fim serioși! îmi spune și mie cineva ce înseamnă „fugeam în zig-zag-ul sentimentului de aripi”? pentru că mie îmi sună și agramat și doar bombastic.
„un păstrăv izbit de lună”?? poate de lumina lunii..
„am visat că am un ochi verde şi unul tărcat
poate din visul acesta să iasă ceva memorabil” .... poate!!... ca de aici din text nu prea vad.
„nu le-a spus nimeni că sunt discipoli
toate vocalele păreau identice” .... ce are capra de la primarie cu iapa de la prefectura?
„despre primele minuni
s-a scris în gazete
care au ars mai târziu în holocaustul maculaturii
deceniului când levitau sub blitzuri
poeţii cei cu optzeci de limbi” ... era sa imi scrintesc gitul incercind sa urmaresc logica acestei strofe
„hagiografii baladei au tot dreptul să afle
cât de mult se înşeală scepticii”.... pe bune! de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna. ca rost cu siguranta nu are. am ajuns oare sa folosim cuvinte numai pentru ca au... vocale sunătoare?!!
am citit cu atentie pina la sfirsit ca sa aflu ce rost au avut undeva prin primele strofe personajele „ucenici” și „discipoli” dar nimeni nu a mai pomenit nimic de ei.
personal mi se pare un text ca o aruncare de surcele care cad în apă. un pleosc interesant și atît. nu contest că autorul are imaginație dar de la abera intersant și cu artificii pînă la a scrie poezie este drum lung.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deși acum ca să fac precum făcea ionuț caragea cîndva am să mă mir și eu cum a fost posibil ca acest text să primescă două penițe de aur. dar și asta vorbește despre credibilitatea celor care le-au oferit.
dixit.
Păi când ziua de ieri îţi face semne cu mâna şi eşti atât de fericit, cred că cel mai important e să îţi aprinzi o ţigară...Asta era cel mai important, nu neapărat că e o brichetă...:)
pentru textul : în dimineaţa asta cafeaua deMulţam fain de vizită, e o mare plăcere să primesc un comentariu după o lipsă de vreo două luni...Mă gândeam să vă dau dispărută :))
Boba, mă mai gîndesc să mai continui
pentru textul : sînt un nesuferit deFrancisc, din punct de vedere al solistei, nu este nevoie de dirijor.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deimi place, dar parca stelutele acelea rup prea tare discursul. cred ca ar trebui aranjat in asa fel incat sa se simta ca e spus cu voce tare, cu putere, asumat. Pentru ca asa cred ca se doreste. Sigur, poate gresesc.
Mi-a placut pentru ca fiecare strofa are si valoare de aforism, pe langa faptul ca are nuanta personala.
Cu stima,
Raul.
pentru textul : jurnal pentru zile şi cuvinte II demulțumesc pentru semn. cred că e foarte bine că ești cârcotaș.(-half kidding.)
pentru textul : magazinul cu piane deIncearca sa citesti poezia pe melodia celor de la Dire Straits - Brothers in arms... se potriveste chiar bine :) Mi-a placut dar... as scoate de tot "nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt"... "explodase" sa se faca printr-o minune "exploda". Fara "de undeva"... nu ai nevoie de el. Adu in prezent "îmi zburase" si "se eliberase" ca sa nu devii prea melancolic. "și bătea"... fara "si" As modifica "unei biserici/neiertătoare" cu "biserica". Hai sa vedem ce iese... mi s-a propus sa imi construiesc propria realitate mîntuitoare descheiat la suflet ca o grenadă aruncată de sus ziua explodeaza lîngă mine peste buzele-mi crăpate de soare îmi zboara o mînă un ochi o grămadă nedefinită de ani inima se elibereaza din strînsoare bate pe umărul meu ca un ciot de aripă senzația aceea de înger amputat din cornișa bisericii nu îmi mai amintesc spuneam ceva despre risipire si întoarcerea zilelor Ma rog, finalul mi se pare slabut, cu toate trimiterile biblice.
pentru textul : evanghelii inoportune II deCorina;
pentru textul : a murit steve jobs deuite vezi aici, la chestia asta cu „magazinele”, am devenit eu indispus. Deși mărturisesc nostalgia după CompUSA sau primele Fry's(acolo mi-am cumpărat primul HDD WD de 1Gb - ce vremuri!). Dar „magazinele” oricît de frumoase și „sanctuarizate” ar fi, au dus la pervertirea mitului. Mai ales pentru Apple. Steve Jobs a promis ca va face din computer „ceva ce va fi la îndemîna oricui” și în anii '90-'00 l-a transformat în ceva ce a ajuns numai la nivelul buzunarului unora. Ar fi multe de spus și despre 3rd party applications sau hardware. în esență l-a transformat, cum ai scris și tu, paradoxal, într-un „muzeu” (deși eu totuși aș prefera British Museum (pe care nu am apucat să îl văd niciodată) oricărui magazin Apple. Iar paradoxul merge și mai departe, da e un fel de „artă”, un fel de „frumos” pe care recunoști că îl ștergi acum de praf. Dar trebuie să recunoști că acum în 2011 scrii comentariul tău pe un PC cu un sistem de operare MS. „Istoria” are învingătorii și învinșii ei. Mulțumesc pentru că te-ai oprit să citești și pentru apreciere. Pentru Steve...
da, un poem bun. Daca te-ai lua in serios probabil ar iesi mult mai mult. Te citesc constant.
pentru textul : Poem intravilan deah, nu mai știu sigur cine a inspirat Biblia!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deIoana, sa-ti multumesc pentru gestul tau ar fi (si iata este :-) un fapt futil. Insa modul atat de personal in care tu ai comentat aici ma "obliga". Titlul intr-adevar, are menirea de a trimite in comercial, pentruca iata, singura recunosti, voi frumoaselor noastre stiti ce e aceea avon cosmetics! :-) Insa avon, acest nume pe mine m-a fascinat de prima oara de cand l-am auzit, pentru ca este reversul lui "nova". Acum ce este o "nova" pentru unul cu astronomia in gat ca mine e usor de zis, dar poate ca si altii stiu ca o nova este o stea care devine foarte stralucitoare pentru a muri "curand".. in termeni de timp astronomic, desigur... Impartirea la patru este exact ce ai spus tu, simbolistica replicarii desavarsite, nu la doi, ci la doi la puterea a doua... aici ai participat la al meu "big-bang"! Sarutmana, Andu
pentru textul : avon cosmetics deMultumesc de trecere si comentarii. Sitagma in cauza poate parea persiflanta, dar scopul ei este sa fie in concordanta cu nebunii din versul anterior. Ialin
pentru textul : Cântec de adormit somnul deCred că aici există forţă imagistică şi capacitate lirică, însă, pe alocuri, nu sunt corelate ori sunt separate de unele erori tehnice, cum ar fi cuvintele de legătură, topica şi cele două-trei timbre diferite care sunt folosite în alcătuirea stilistică.
Nu ştiu exact de ce, mi-a plăcut finalul.
pentru textul : memento deca si amicul meu, eliad, cultiv si plivesc ambiguitatile. e credem drumul de la jocul de cuvinte la cel de limbaj. adevarul e ca mereu geniile au fost urmarite de ghinion dar stiti ce e cu adevarat ciudat? dupa ce-am scris, m-am gandit la dvs...
pentru textul : în căutarea acului pierdut deas vrea sa fac un fel de corolar aici, desi as vrea ca cineva sa deschida acest subiect pentru dezbatere si in sectiunea info. ce as vrea sa spun este ca ar trebui sa existe un fel de "win-win situation". in principiu hermeneia nu isi propune sa fie nici depozit si nici poligon de tir... in primul rind. isi propune sa fie o comunitate literara. atit cit poate cu modestele ei resurse. este evident ca sint multi care privesc un nou site literar ca pe un soi de nou poligon pentru presupusul lor talent. si ar fi absurd sa nu admitem ca acest lucru este normal... pina la o limita. cred ca fiecare trebuie sa cistige din acest lucru. eu o inteleg pe alina si punctul ei de vedere ca principiu. o inteleg si pe roxana. nu vreau sa descurajez pe nimeni sa publice pe hermeneia dar in acelasi timp ma voi stradui sa nu las ca hermeneia sa devina doar un "instrument" de care cineva sa se foloseasca pentru a obtine beneficii personale, de oricare natura ar fi ele. am observat si eu ca sint unii care posteaza doar texte vechi sau relativ mediocre. va veni foarte curid vremea cind astfel de tendinte vor avea consecinte. rabdarea mea este la fel de bine si sanatoasa ca si intransigenta mea.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deVirgil, aş înlocui "naşte| şi aş scoate conjuncţia din final (şi-ul). Ceva de genul:
între mișcare și nemișcare
ziua se-ndoaie pe după umbre
se lasă pe spate
desprinde o alta
fără să spună nimic
privește apoi în mine
ca-ntr-o băltoacă
moare.
Un laconic iamgistic resemnat, un pastel interior. Foarte fain!
pentru textul : dade I dePentru ca un vers ti-a provocat o reactie pozitiva, trebuie sa ma felicit.Nu toti suntem geniali si, daca suntem, nu putem fi in fiecare moment :D. O sa meditez...poate o iesi ceva :)
pentru textul : Arșița verii noastre deUn text prozaic, nici de idei, nici de stare, fără nicio stilizare, fără vreo tehnică a limbajului. Pe alocuri, nici măcar primul conrespondent logic (coerenţa) nu-l are. Retorism liric, lipsit de orice valenţă artistică. Totodată, forma hibridă a imperfectului acestui verb - "vroia" - nu este recomandată. Ar trebui "voia".
pentru textul : chin deÎmi place mult titlul și ideea din el! cu respect, d3mona
pentru textul : Mașina de scame deMulţumesc pentru răbdare, citire şi semn, 3A. Dacă ţi-a plăcut mă gândesc că nu e de rău. Despre redundanţe...nu te contrazic, posibil aşa să fie. O să mai dau cu grebla prin el. Stimă.
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui dePagini