Un poem care face drumul dus-întors de la Apocalipsa la Geneza. Simboluri noi construite pe cele vechi. Greu de interpretat ( pentru mine :)), însă provoacă la căutări, la asocieri. Mă tot gândesc la pomul cunoştinţei binelui şi răului împodobit murdar cu cioburi de viaţă ( se pare că au fost mulţi izgoniţii din rai şi condamnaţi la moarte... de fapt, toţi suntem ,,căci toţi au păcătuit" ) De ce nu o să fie nimeni răstignit pe unul din stâlpi? O fi cel pentru noi, dar fiindcă a fost răstingit El, Hristos, nu o să mai fim noi...
Remarc versul ,,dar Ochiul Lui lipit de ochiul meu" înţelegându-l ca o coborâre a Lui, pentru a vedea cum văd eu, ca şi copil, în cotrast cu versul ,,ochiul meu lipit de Ochiul Lui" situaţie în care eu, muritorul, adultul, pot ajunge la a vedea ca El, treapta cea mai înaltă de iluminare şi de înduhovnicire. Şi gata! :) Felicitări! ( iertare dacă am greşit în înterpretare ) Pentru ideatică şi pentru simbolistică, să fie ea, peniţa de aur ( precum gura lui, a Sfântului Ioan )
Textul mi se pare destul de slab. Inteleg ca strofa din final, trebuie sustinuta cumva, dar cred ca textul este mult prea diluat, aproape prozaic, iar miza(strofa din final care ar trebui sa fie incarcata de sens si "feeling") este destul de redusa. E un fel de povestioara cu un final trist.
"o lipsa primara de bun simt." "platitudini cu e ceea ce ai scris tu mai sus sau in zicaturi de mahala lingvistica". "Scriptura de care te dai asa rotund spune ca pina si prostul cind tace pare a fi destept." "Continui sa aberezi in voie" "tu chiar nu iti dai seama ca esti penibil?" "caricatura de crestinism pe care incerci sa o fluturi pe aici." "sa nu crezi ca poezie e limba de lemn cu care scrii tu" "te rog frumos sa ai macar o bruma de bun simt si sa iti pastrezi limbajul asta de mahala pentru lumea in care traiesti." "nu te lansa in cruciade din astea de cartier sau in vinatori de vrajitoare" "Incearca sa renunti la limbajul acesta mirlanesc cu "pusul la creier" fiindca nu iti revelezi decit primitivismul." "daca ai ceva de spus incearca sa o faci inteligent si cu argumente." "Comul meu e plin de otrava? Unde? Poti fi mai explicit?" Iti mai trebuie un pistol, domnule Profet. Caci, zice profetul:"Asa vorbeste Domnul". Poezia, unde e? Du-te si intreaba-l pe Pilat.
Dragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
Aranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
Virgil, poezia e perfecta.versurile curg ca lacrimile adevarului si citind vad in fata miinile batrinilor, daca ceva trezeste-n privitor o groaznica senzatie de mila si de spaima la ce va sa vina sint miinile batrinilor.Miinile lor ca niste gheare de pasare, muncite sau nemuncite miinile lor care poarta-n ele o dorinta de viata si-o inchid acolo de parca n-ar fi trait-o cu totul si vor s-o mai retina o clipa.un infinit.si miinile mele vor arata la fel ma intreb? gonesc gindul c-o zmucitura de cap, c-o fluturare de mina, cuiul realitatii mi se invirte-n creier. Da!
domule yester va multumesc, sunt surprins placuta ca ati rezonat cu starile corinei... am sa reflectez la ultimul vers domnul batrungator, personajul corina nu e fals, din contra, corina traiste intr-o lume a ei, zilnic cate o drama interioara.corina deriva din grecescul core, fecioara... dar fiecare are o parere, si v-o respect, poate nu e un text reusit, dar nici prefacut nu e. corina nu sunt eu 100 la suta, corina e femeia generica,nemplinita sentimental, ce cauta iubire in fiecare semn manifestat de cel drag, agonizeaza. multumesc! cu respect
mie acest paragraf mi se pare nepotrivit. liliacul privind lumea întoarsă pe dos, da. e un text de peniţă, de acord cu domnul gorun. mă abţin din motivul. mai ales că trăgînd are căciuliţa pe ochi.
si mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
Foarte posibil sa aveti dreptate. Mie primele doua versuri imi plac, mai putin restul. E o poezie mai veche, la care nu tin foarte mult. Multumesc frumos pentru atentie!
nu pot sa iti explic, cel putin eu nu, dar singurul sfat pe care il dau sincer in cadrul experimentului si incercind sa iti sugerez ca rima incrucisata e deja perimata este don't worry be happy
frumos poem intr-adevar! sunt imagini deosebite care se leaga frumos intre ele si transmit o stare de liniste.
nu sunt insa foarte sigur pe ultima strofa + acel "bușește" acolo. am impresia ca sunt din alt film. am inteles ca ai vrut sa termini poemul in forta, dar moartea in "explozia unui poem" e ca nuca...
Draga Profetule, Era sa zic ca daca taceai, profet ramaneai. Dar nu zic ca sa nu te supar. Cu toate ca stiu (sunt sigur) ca ai simtul umorului destul de dezvoltat. Referitor la Domnisoara/Doamna Alma (Mater - lat.: "mama hranitoare"; apoi "Patria la romani" si, mult mai tarziu, "Universitatea") de dansa ma leaga un puternic sentiment filial. Si oricand ii voi asculta comentariile materne si-i voi urma sfaturile. Lasand gluma la o parte. Evident ca astept comentarii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu mohorat tot timpul. Mai am si eu - ca tot omul - perioadele mele vesele. Si atata timp cat "veselia" (atat a mea cat si a comentatorilor) nu depaseseste anumite limite (si cred ca, pana acuma nu) nu vad de ce ar trebui sa ne suparam (nici unul si nici altii). Cand voi deveni de nesuferit, atrage-mi atentia! Promit sa re-devin copil cuminte. Cu simpatie (atat pentru tine cat si pentru toate "Almele" din lume, Sixtus (Empiricus)
m-am împiedicat în versul "că întotdeauna" aș fi preferat finalul să sune așa: "o lună plină întinerește noaptea obrazul tău ascunde parfum între perne"
ma privesc pentru o estetica a site-ului, nimic mai mult. si cred ca priveste pe oricine de pe site din acelasi punct de vedere. dar initiati concursuri de traducere sau ceva de genul asta, da, asta ar interesa si mai mult. de ce? pentru ca pur si simplu ar fi dragut. plus ca unii dintre noi au poeme care ar putea fi publicate imediat (nu doar pe site, dar si) in reviste faine din strainatate. doar sa le traduca cineva.
aici e un poem intreg: E-o liniște uitată pe-un petec de cărare Ce scutură din pietre cântări ca la priveghi, E-un vifor mov în vene din ce în ce mai moale
Poemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
O cointidență stranie și tullburătoare s-a întâmplat noaptea trecută. Am aflat de ea vorbind azi, la telefon cu mama mea. În satul meu, nu departe de casa mea părintească (unde locuiește mama), există, de câțiva ani )din 2002, cred), un gater. Evident, nu m-am bucurat de așa ceva, să văd pădurile distruse... În fine, relațiile cu cei ce munceau acolo au fost amicale, totuși. Noaptea trecută însă, de la un scurtcircuit electric generat de umezeala, cladirea unde dormeau muncitorii si șeful lor a luat foc. A ars atât de rapid incat abia au apucat sa iasa afara, desculți și fără haine. Unul din ei e la spital, în urma unor arsuri suferite (din fericire nu grave). Mama i-a convins pe o parte să doarmă la noi pentru o vreme. Din gater și echipamentul de prelucrare a lemnului nu cred c-a mai rămas ceva. Mă întreb acum, de ce, după ce am scris povestirea de mai sus, s-a întâmplat, așa de repede drama descrisă? Oare, în urma mesajului meu, s-au trezit zeii locali și s-au hotărât să treacă la fapte? Dacă acest lucru se pate face fără victime și fără pagube materiale pentru oameni, opțiunea n-ar fi rea.. Știu că ideea e fantezistă, dar nu m-am putut opri să nu mă simt tulburat... Și, curios, azi noapte am avut multe vise ciudate și sentimentul că ceva s-a întâmplat undeva.
pentru tălmăcirea atât de inspirată a cuvintelor mele.
Cinstit fiind, nu aș fi crezut...
Dar omul cât trăiește învațâ iar asta este o vorbă în care cred cu tărie.
O vorbă care este solidă ca o afirmație matematică sau logică, adică și negația ei este la fel de adevărată.
Omul când nu mai învață, nu mai trăiește.
Sărbători Luminate vouă dragilor mei, Hermeneilor.
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem care face drumul dus-întors de la Apocalipsa la Geneza. Simboluri noi construite pe cele vechi. Greu de interpretat ( pentru mine :)), însă provoacă la căutări, la asocieri. Mă tot gândesc la pomul cunoştinţei binelui şi răului împodobit murdar cu cioburi de viaţă ( se pare că au fost mulţi izgoniţii din rai şi condamnaţi la moarte... de fapt, toţi suntem ,,căci toţi au păcătuit" ) De ce nu o să fie nimeni răstignit pe unul din stâlpi? O fi cel pentru noi, dar fiindcă a fost răstingit El, Hristos, nu o să mai fim noi...
pentru textul : și gata! deRemarc versul ,,dar Ochiul Lui lipit de ochiul meu" înţelegându-l ca o coborâre a Lui, pentru a vedea cum văd eu, ca şi copil, în cotrast cu versul ,,ochiul meu lipit de Ochiul Lui" situaţie în care eu, muritorul, adultul, pot ajunge la a vedea ca El, treapta cea mai înaltă de iluminare şi de înduhovnicire. Şi gata! :) Felicitări! ( iertare dacă am greşit în înterpretare ) Pentru ideatică şi pentru simbolistică, să fie ea, peniţa de aur ( precum gura lui, a Sfântului Ioan )
Textul mi se pare destul de slab. Inteleg ca strofa din final, trebuie sustinuta cumva, dar cred ca textul este mult prea diluat, aproape prozaic, iar miza(strofa din final care ar trebui sa fie incarcata de sens si "feeling") este destul de redusa. E un fel de povestioara cu un final trist.
ialin
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate de"o lipsa primara de bun simt." "platitudini cu e ceea ce ai scris tu mai sus sau in zicaturi de mahala lingvistica". "Scriptura de care te dai asa rotund spune ca pina si prostul cind tace pare a fi destept." "Continui sa aberezi in voie" "tu chiar nu iti dai seama ca esti penibil?" "caricatura de crestinism pe care incerci sa o fluturi pe aici." "sa nu crezi ca poezie e limba de lemn cu care scrii tu" "te rog frumos sa ai macar o bruma de bun simt si sa iti pastrezi limbajul asta de mahala pentru lumea in care traiesti." "nu te lansa in cruciade din astea de cartier sau in vinatori de vrajitoare" "Incearca sa renunti la limbajul acesta mirlanesc cu "pusul la creier" fiindca nu iti revelezi decit primitivismul." "daca ai ceva de spus incearca sa o faci inteligent si cu argumente." "Comul meu e plin de otrava? Unde? Poti fi mai explicit?" Iti mai trebuie un pistol, domnule Profet. Caci, zice profetul:"Asa vorbeste Domnul". Poezia, unde e? Du-te si intreaba-l pe Pilat.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deDragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
pentru textul : Poemul pentru Chichere deLecturi, norme de redactare a unui text, lecturi, punctuaţie, lecturi, lecturi...
pentru textul : Numele deAranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
pentru textul : Pietrele Annei deVirgil, poezia e perfecta.versurile curg ca lacrimile adevarului si citind vad in fata miinile batrinilor, daca ceva trezeste-n privitor o groaznica senzatie de mila si de spaima la ce va sa vina sint miinile batrinilor.Miinile lor ca niste gheare de pasare, muncite sau nemuncite miinile lor care poarta-n ele o dorinta de viata si-o inchid acolo de parca n-ar fi trait-o cu totul si vor s-o mai retina o clipa.un infinit.si miinile mele vor arata la fel ma intreb? gonesc gindul c-o zmucitura de cap, c-o fluturare de mina, cuiul realitatii mi se invirte-n creier. Da!
pentru textul : palmele bătrînului dedomule yester va multumesc, sunt surprins placuta ca ati rezonat cu starile corinei... am sa reflectez la ultimul vers domnul batrungator, personajul corina nu e fals, din contra, corina traiste intr-o lume a ei, zilnic cate o drama interioara.corina deriva din grecescul core, fecioara... dar fiecare are o parere, si v-o respect, poate nu e un text reusit, dar nici prefacut nu e. corina nu sunt eu 100 la suta, corina e femeia generica,nemplinita sentimental, ce cauta iubire in fiecare semn manifestat de cel drag, agonizeaza. multumesc! cu respect
pentru textul : kore2 de"trâgînd cu ochiul pe sub sutana lui dumnezeu"
mie acest paragraf mi se pare nepotrivit. liliacul privind lumea întoarsă pe dos, da. e un text de peniţă, de acord cu domnul gorun. mă abţin din motivul. mai ales că trăgînd are căciuliţa pe ochi.
pentru textul : 21 desi mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
pentru textul : mulțimea vidă deFoarte posibil sa aveti dreptate. Mie primele doua versuri imi plac, mai putin restul. E o poezie mai veche, la care nu tin foarte mult. Multumesc frumos pentru atentie!
pentru textul : era o dragoste ca două mere deAranca, vladimir, va multumesc pentru semn si apreciere!
pentru textul : Love song denu pot sa iti explic, cel putin eu nu, dar singurul sfat pe care il dau sincer in cadrul experimentului si incercind sa iti sugerez ca rima incrucisata e deja perimata este don't worry be happy
pentru textul : explică-mi defrumos poem intr-adevar! sunt imagini deosebite care se leaga frumos intre ele si transmit o stare de liniste.
nu sunt insa foarte sigur pe ultima strofa + acel "bușește" acolo. am impresia ca sunt din alt film. am inteles ca ai vrut sa termini poemul in forta, dar moartea in "explozia unui poem" e ca nuca...
pentru textul : garden/interior deah, nu mai știu sigur cine a inspirat Biblia!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deDraga Profetule, Era sa zic ca daca taceai, profet ramaneai. Dar nu zic ca sa nu te supar. Cu toate ca stiu (sunt sigur) ca ai simtul umorului destul de dezvoltat. Referitor la Domnisoara/Doamna Alma (Mater - lat.: "mama hranitoare"; apoi "Patria la romani" si, mult mai tarziu, "Universitatea") de dansa ma leaga un puternic sentiment filial. Si oricand ii voi asculta comentariile materne si-i voi urma sfaturile. Lasand gluma la o parte. Evident ca astept comentarii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu mohorat tot timpul. Mai am si eu - ca tot omul - perioadele mele vesele. Si atata timp cat "veselia" (atat a mea cat si a comentatorilor) nu depaseseste anumite limite (si cred ca, pana acuma nu) nu vad de ce ar trebui sa ne suparam (nici unul si nici altii). Cand voi deveni de nesuferit, atrage-mi atentia! Promit sa re-devin copil cuminte. Cu simpatie (atat pentru tine cat si pentru toate "Almele" din lume, Sixtus (Empiricus)
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase demai citește poezie și fă o analiza pe un text la un poet mare spre ex.Grigore Hagiu, să vezi ca ai ramas un profesor de pe vremuri.
pentru textul : În magia câmpiei deacel touch feminin, discret. Mulțumesc frumos, Daniela!
pentru textul : parcele ale aceluiași soare deminune de poem, Dorin. sper sa te tina cat mai mult si sa minunezi pe cat mai multi. ai un talent uluitor. ocupi toate spatiile. multumesc ca existi.
pentru textul : altarele deVezi că ți-am trimis email în legătură cu antologia Virtualia din acest an, poate îmi răspunzi.
pentru textul : Silent white dem-am împiedicat în versul "că întotdeauna" aș fi preferat finalul să sune așa: "o lună plină întinerește noaptea obrazul tău ascunde parfum între perne"
pentru textul : caut și acum liniștea demnă de un poem ca tine dema privesc pentru o estetica a site-ului, nimic mai mult. si cred ca priveste pe oricine de pe site din acelasi punct de vedere. dar initiati concursuri de traducere sau ceva de genul asta, da, asta ar interesa si mai mult. de ce? pentru ca pur si simplu ar fi dragut. plus ca unii dintre noi au poeme care ar putea fi publicate imediat (nu doar pe site, dar si) in reviste faine din strainatate. doar sa le traduca cineva.
pentru textul : Secțiunea de traduceri II deîți recomand stimate domn un poet foarte important, PETRE STOICA!în cazul în care numele acesta îți spune ceva!
pentru textul : I have a dream deaici e un poem intreg: E-o liniște uitată pe-un petec de cărare Ce scutură din pietre cântări ca la priveghi, E-un vifor mov în vene din ce în ce mai moale
pentru textul : Din ce în ce deMi-a plăcut ideea antagonismului estetic. Fain.
Mi-a amintit de:
"Delicateţe: un crocodil prin tină, cărându-şi puii-n gură".
pentru textul : spring roll dePoemul, de fapt, fragmentele, reprezintă o parte dintr-un proiect al meu, pe care sper să îl concretizez cândva într-un volum ("Poemele lui David"). Proiecțiile, venite mereu din subconștient, numele scrise pe copilărie, iarna, sunt repere ale întoarcerilor. Iluziile apar atunci când credem că putem merge mai departe fără El (de aceea sunt netede, pe ele nu se poate păși, iar peștii sunt semne). Ai perceput frumos, mă bucur și îți mulțumesc.
pentru textul : a love song for bobby long demersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deO cointidență stranie și tullburătoare s-a întâmplat noaptea trecută. Am aflat de ea vorbind azi, la telefon cu mama mea. În satul meu, nu departe de casa mea părintească (unde locuiește mama), există, de câțiva ani )din 2002, cred), un gater. Evident, nu m-am bucurat de așa ceva, să văd pădurile distruse... În fine, relațiile cu cei ce munceau acolo au fost amicale, totuși. Noaptea trecută însă, de la un scurtcircuit electric generat de umezeala, cladirea unde dormeau muncitorii si șeful lor a luat foc. A ars atât de rapid incat abia au apucat sa iasa afara, desculți și fără haine. Unul din ei e la spital, în urma unor arsuri suferite (din fericire nu grave). Mama i-a convins pe o parte să doarmă la noi pentru o vreme. Din gater și echipamentul de prelucrare a lemnului nu cred c-a mai rămas ceva. Mă întreb acum, de ce, după ce am scris povestirea de mai sus, s-a întâmplat, așa de repede drama descrisă? Oare, în urma mesajului meu, s-au trezit zeii locali și s-au hotărât să treacă la fapte? Dacă acest lucru se pate face fără victime și fără pagube materiale pentru oameni, opțiunea n-ar fi rea.. Știu că ideea e fantezistă, dar nu m-am putut opri să nu mă simt tulburat... Și, curios, azi noapte am avut multe vise ciudate și sentimentul că ceva s-a întâmplat undeva.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) depentru tălmăcirea atât de inspirată a cuvintelor mele.
pentru textul : șapte cai deCinstit fiind, nu aș fi crezut...
Dar omul cât trăiește învațâ iar asta este o vorbă în care cred cu tărie.
O vorbă care este solidă ca o afirmație matematică sau logică, adică și negația ei este la fel de adevărată.
Omul când nu mai învață, nu mai trăiește.
Sărbători Luminate vouă dragilor mei, Hermeneilor.
Andu
stii, acum stau si ma gandesc care sunt acele obsesii din boschete!...
pentru textul : obsesii dePagini