Daca spuneam in alta parte si la o alta poezie ca ai ceva din suprarealism, aici ma contrazici total, povestesti altfel, cursiv si secvential, sunt parti si trairi din viata, pot fi reale sau chiar sunt reale si acest adevar iti ofera certitudinea (lucru rar de altfel). Poveste frumoasa cu pasari si ferestre inchise, cu abur pe care poti desena vise si profesoare nebune, ce spuneam mai devreme, franturi de viata care te duc inapoi cu gandul, toti avem locul acela unde ne retragem din ce in ce mai des iar cuvintele tale asta fac, te impulsioneaza sa taci, sa gandesti (cat de rar gandim astazi) si sa rememorezi intamplarea care a fost. Mi-a placut poezia ta, nici nu stiu care stil al tau il prefer, cred ca amandoua. Felicitari.
aveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"
"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici
exprimari greoaie pe alocuri:
"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."
lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
Poezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.
Queen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.
cu o mică istorisire. Acum câteva săptămâni am văzut un interviu cu reputatul academician Alexandru Surdu, un om de o valoarea profesională enormă dealtfel. Întrebat dacă e bine ca intelectualii să intre în politică în situaţii excepţionale cel puţin, el răspunde "fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine".
Un răspuns halucinant, dezamăgitor. Un mod elegant poate de disculpare. Există o nuanţă fină aici. Dar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică sau laşitate în stare pură ?
... este într-adevăr o poveste, și una dureroasă... pleonastică dupe cum s-ar spune, m-ai dezamăgit... tocmai tu să greșești...:)! cu gânduri bune, fără arvune, paul
Așa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun
D-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
Adriana este vorba de proprietatea termenului, "las-o liberă" poate însemna şi a bate câmpii, cel puţin aşa m-a învăţat un om deştept care umbla pe horn, nu spui cine...
pas, dar cu regret nespus, desigur până la proba contrarie
...pentru ultima dată Marina Nicolaev, încerc să fiu pe înțelesul tău. când ești creștin, îl reprezinți pe Christos. când ești membru U.S.R., nu îți permiți să faci afirmații gratuite sau orice implică denigrarea acestei instituții. exagerearea este pentru a mă... cum spun negrii...: do you feel me?:)
textul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
Cred că mai e nevoie să ne întoarcem, din cȃnd în cȃnd, la «origini». Fără a deveni «protocroniști» păgubitori. Ca de exemplu, că noi eram «creștini» îmcinte să fim cteștini sau alte aiureli și mai și de genul acesta. Dompotrivă, «originile» de care aminteam comunică, se pare, osmotic cu ale altora de pe alte meleaguri.
am citit de cateva ori poemul ca sa inteleg ce nu merge la el, pentru ca ceva nu merge, si am priceput, cred. adancul simbolic, miezul lui se descompune la ultimul vers prea deschis, prea explicit, mai bine zis la ultimul cuvant "murim". poemului ii lipseste "nespusul".
un poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
Nu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu
M-am gândit inițial să încerc ceva vizual, mai ales că am fotografii ale templului și ale celebrei grădini a pietrelor făcute chiar de mine. Dar, din postura de "din nou, nou venit" nu cred că am pe moment posibilitatea să adaug imagini ^_^. Mulțumesc mult, Mariana și Raluca, pentru impresiile pozitive.
alma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
Nu înțeleg de ce ar fi acest text poezie. Un dialog cu încercări de filozofare, nimic mai mult. Slab, lipsit de originalitate, oralitate care strică pentru că nu e bine mânuită (mare risc în poezie). Cred că ți-ar folosi mai mult dacă ai încerca sa alegi calitatea în fața cantității. Am văzut că ai postat 3 texte în aceeași zi, și nici unul dintre ele nu excelează, după părerea mea.
Errroare, plaaagiat, Doamnelor, Domnișoarelor, Domnilor și Domnișorilor! Traducerea îi aparține lui George Lesnea. Am reușit s-o păcălesc pe profa de rusă. Cu Domniile Voastre nu merge
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Daca spuneam in alta parte si la o alta poezie ca ai ceva din suprarealism, aici ma contrazici total, povestesti altfel, cursiv si secvential, sunt parti si trairi din viata, pot fi reale sau chiar sunt reale si acest adevar iti ofera certitudinea (lucru rar de altfel). Poveste frumoasa cu pasari si ferestre inchise, cu abur pe care poti desena vise si profesoare nebune, ce spuneam mai devreme, franturi de viata care te duc inapoi cu gandul, toti avem locul acela unde ne retragem din ce in ce mai des iar cuvintele tale asta fac, te impulsioneaza sa taci, sa gandesti (cat de rar gandim astazi) si sa rememorezi intamplarea care a fost. Mi-a placut poezia ta, nici nu stiu care stil al tau il prefer, cred ca amandoua. Felicitari.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deaveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"
"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici
exprimari greoaie pe alocuri:
pentru textul : Aproapelui cu ură II de"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."
lucian, vă mulțumesc pentru faptul că vă opriți și asupra textelor mele. n-am înțeles, totuși, comentariul dumneavoastră. în acest poem nu se vorbește nici despre Iuda, nici despre trădare. am încercat să dezvolt o imagine sui-generis a morții, proiectată pe un fundal citadin. nu mi se pare o blasfemie faptul ca în acest poem moartea este "frumoasă". este dreptul poetului să și-o imagineze cum vrea.
pentru textul : moartea înmiresmată dePoezia de aici de fapt de tipul bussokusekika, dar, cu același tip de metrică au fost găsite și în colecția Man'yōshū (cu poeme din perioada 600-759), am preferat să rămân la termenul general de "waka". Încă nu am încercat să compun ceva în metrocă sedoka (5-7-7-5-7-7) sau katauta (5-7-7). Știu că au apărut tot în colecția Man'yōshū, iar sedoka și în Kokin Wakashū (circa 920). Din păcate nu am citit decât vreo 2-3 poeme din aceste colecții, ce a fost valabil pe internet.
pentru textul : 生きろ - (Ikiro! - Trăiește!) deQueen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.
pentru textul : febra decu o mică istorisire. Acum câteva săptămâni am văzut un interviu cu reputatul academician Alexandru Surdu, un om de o valoarea profesională enormă dealtfel. Întrebat dacă e bine ca intelectualii să intre în politică în situaţii excepţionale cel puţin, el răspunde "fiecare să facă ce se pricepe cel mai bine".
Un răspuns halucinant, dezamăgitor. Un mod elegant poate de disculpare. Există o nuanţă fină aici. Dar o atitudine, un gest public într-o chestiune naţională înseamnă neapărat acţiune politică sau laşitate în stare pură ?
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded dedomnule Virgil, daca am inceput bine...va promit ca ma voi stradui sa sfarsesc mult mai bine. cu respect, un salut prietenesc din orasul teilor
pentru textul : pe tocuri prea înalte de... este într-adevăr o poveste, și una dureroasă... pleonastică dupe cum s-ar spune, m-ai dezamăgit... tocmai tu să greșești...:)! cu gânduri bune, fără arvune, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună deAșa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deda, Nicoleta. Multumesc.
pentru textul : iubire în stil modern deVirgil,
lasă-mă să cred că sînt Dumnezeu pentru o clipă şi să-ţi fac un dar:
(cinematograful Feroviarul de pe Buzeşti).
pentru starea transmisă în cuvinte simple. sugerez să-uri mai puţine. "în parte(a) noastră"
pentru textul : introfanie de toamnă I deD-le Dinu, sunteţi în eroare (dar nu-i bai, nu e prima şi nici ultima dată
"nu stiu ce e de penita in articolul de mai sus! si nu inteleg daca articolelor le pot fi acordate penita, intru cat [!] penita este o recunoastere a inspiratiei unui autor si a transmiterii a ceva peste calitatea liniara a scrierilor postate. " (N. Dinu) - nimic mai fals, domnule! În primul rând, peniţele nu înseamnă recunoaştere a nici unui fapt, cu atât mai puţin a unui factor axiolog sau a unui sentiment revelat. Peniţele înseamnă doar o rezonanţă subiectivă şi o recomandare de lectură. În al doilea rând, e absurd să susţii că articolele nu au voie la peniţe@ Cum adică? Nu pricep logica. Aveţi cumva impresia că în articole nu există creativitate? Sau trăire? Aaa, consideraţi că textul este prost, că nu-şi merită îndemnul spre lectură? Ok. Polemizaţi, argumentaţi, distrugeţi. Dar faceţi-o literar, conform regulamentului. Nu veniţi cu afirmaţii de doi lei şi-o urzică! Mai treceţi spusele şi prin logica noastră cea de toate gropile, nu doar prin răutăcismele de crâşmă!
Scuze de intervenţie, Paul!
pentru textul : Calistrat Costin în galaxia mea! de..., de ce n-aş căuta, aici, poezie?!?
pentru textul : nu căuta aici poezie deGăsesc poezie între noi, "şi liniştea asta îmi trece prin inimă
ca un tren cu ferestrele sparte"!!!
Adriana este vorba de proprietatea termenului, "las-o liberă" poate însemna şi a bate câmpii, cel puţin aşa m-a învăţat un om deştept care umbla pe horn, nu spui cine...
pas, dar cu regret nespus, desigur până la proba contrarie
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de...pentru ultima dată Marina Nicolaev, încerc să fiu pe înțelesul tău. când ești creștin, îl reprezinți pe Christos. când ești membru U.S.R., nu îți permiți să faci afirmații gratuite sau orice implică denigrarea acestei instituții. exagerearea este pentru a mă... cum spun negrii...: do you feel me?:)
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deGreen Mary, nimfa apelor inimii: -- -- --
pentru textul : my Mary detextul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
pentru textul : Michel deCred că mai e nevoie să ne întoarcem, din cȃnd în cȃnd, la «origini». Fără a deveni «protocroniști» păgubitori. Ca de exemplu, că noi eram «creștini» îmcinte să fim cteștini sau alte aiureli și mai și de genul acesta. Dompotrivă, «originile» de care aminteam comunică, se pare, osmotic cu ale altora de pe alte meleaguri.
pentru textul : Noapte-zi de cer cu lună demai are putin si da...in mintea copiilor....
pentru textul : I. (Din ciclul ”Femei pe care le-am iubit”) deam citit de cateva ori poemul ca sa inteleg ce nu merge la el, pentru ca ceva nu merge, si am priceput, cred. adancul simbolic, miezul lui se descompune la ultimul vers prea deschis, prea explicit, mai bine zis la ultimul cuvant "murim". poemului ii lipseste "nespusul".
pentru textul : dragoste deun poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
pentru textul : pe o altă patină deNu stiu la ce a fost reactia respectiva, pot doar sa spun ca acest text nu doar ca m-a captivat asa, pur si simplu, ci "vedeai câte unul cum își lasă capul pe brațe și vomită cuvinte cu sânge cuvintele începeau să roadă picioarele meselor să chițăie să amușine cu botul lor lung scrumierele pline" incepe sa roada din mine intai incet, cate un picior, apoi tot mai insistent un intreg esafodaj al unui presupus echilibru si la urma urmei poezia este menita sa darame tocmai acest lucru. Si inca ceva... cine spunea ca poezia nu se naste din revolta? Am citit aici un text care, exceptand finalul usor exagerat prin explicitare de unde eu as scoate de tot acel "de moarte" mi-a placut si cu si fara tot soiul de argumente. Andu
pentru textul : Clivaj deM-am gândit inițial să încerc ceva vizual, mai ales că am fotografii ale templului și ale celebrei grădini a pietrelor făcute chiar de mine. Dar, din postura de "din nou, nou venit" nu cred că am pe moment posibilitatea să adaug imagini ^_^. Mulțumesc mult, Mariana și Raluca, pentru impresiile pozitive.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji demultam fain de popas, draga Silviu, in fond toate ni se ascund in afara de cele descoperite :) mai hai!:)
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat dePS: De citit, și de ne-publicat, în cheie metafizică. :) :)))
pentru textul : Punct dealma, poate e cam lugubru dar in scenariul gandit de mine, chestia cu paharul de vin provine dintr-o istorie in care se spune ca moartea nu vine cu coasa, ci cu un pahar ( nu stiu exact daca de vin) pe care ti-l da sa-l bei... chiar daca nu e "maxim" e bine, iti multumesc si ma bucura semnul si aprecierea ta, cu sau fara paharul de vin, sper ca aceasta a fost "ultima tristete" :)
pentru textul : povestea ultimei tristeţi deNu înțeleg de ce ar fi acest text poezie. Un dialog cu încercări de filozofare, nimic mai mult. Slab, lipsit de originalitate, oralitate care strică pentru că nu e bine mânuită (mare risc în poezie). Cred că ți-ar folosi mai mult dacă ai încerca sa alegi calitatea în fața cantității. Am văzut că ai postat 3 texte în aceeași zi, și nici unul dintre ele nu excelează, după părerea mea.
pentru textul : Tu deErrroare, plaaagiat, Doamnelor, Domnișoarelor, Domnilor și Domnișorilor! Traducerea îi aparține lui George Lesnea. Am reușit s-o păcălesc pe profa de rusă. Cu Domniile Voastre nu merge
pentru textul : februarie deacum îmi place. pentru că îmi place mult, regăsindu-mă pe mine în postură auctorială. despre idee, imagini tra la la nu mai e cazul să vorbesc.
pentru textul : dimineți kafkiene I deFrumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
pentru textul : cheile dePagini