dreptatea poetica nu se negociaza, de aceea aripele sunt facute de ceara. rezista numai cel care umbla cu măsura si traieste dupa dreptatea in sine. din fericire, nu sunt vorbe goale, cat timp fratele/prietenul este aproape. multumesc
E un text bun, care nu incorsetează în versuri-praştie nişte trăiri şi momente. Un text care are curajul să-i spuna tristeţii "tristeţe", nu foarte elaborat, nu plin de şocuri expresive, nu teribil. E o poezie în care cititorul şi autorul se află unul pe celălalt la întâlnirea cu firescul.
Am citit acest text acum vreo două zile și mi-am tot zis că voi reveni asupra lui. Mi se pare un stil foarte interesant, orientat pe idee, dar un pic greu de digerat. Uneori cred că exagerezi în a căuta o formă potrivită de a exprima o idee și devine complicată. De exemplu în acest text, prima strofă pare cumva rigidă: timpul se scurge cuantic/luna pancreatica, hormonala/ somnul revertebrandu-se.... E cumva din alt film. În rest... e unul din textele alea pe care mă uit uneori cu invidie, înjurând autorul doar pentru că nu am avut eu ideile alea. :)
sa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
Ba da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.
Virgil : pe aceeași lungime de undă, cu un citat din Creangă: "na-ți-o frîntă că...ți-am dres-o! ". Cu Alte cuvinte i-am dat drumul să zboare decît s-o scot...la Vînzare...:) De aia "nu se vede"...;) Andu: ai dreptate apare de două ori în aceeași strofă " cu ochii "...e prea vizibil. Poate e chiar mai bine așa, voiam să casc ochii cititorului în preambul și chiar să accelerez nițel ironic " explicația" spre o bună înțelegere. Da. Riscul e să devină un neînțeles și mai mare. Un fel de corolă de minuni. Ca atunci de pildă cînd se vede melodramă cînd explic procedura de utilizare post mortem a ochilor. Fragmentarea are rostul ei. Dă ritmul necesar și un caracter aparte discursului. Cred io. Cu mulțumiri pentru critici. " Nemulțumiri" pentru...aprecieri. ou revoir, geo de asztalos
are vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
draga Gelu, uite eu nu te-am cautat pe internet (nu am timp, altii spun ca nu folosesc....sa nu-i crezi) sa vad ce ai mai scris, doar sa imi formez o parere despre cum scrii, ce registru literar. doar spun ca aceasta poezie (eu i-as pune text) postata nu m-a convins. convinge-ma si cu altceva!
Sintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au, cred, mai degraba vaente ironice...:) ma insel, Lucian? Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă strofa trebuie vazuta unitar.
Sapphire, multumesc nu din suflet, ci pur și simplu, sincer, pentru comentariul tau. Tocmai asta era ideea pe care am încercat să o surprind în titlu, că "vulgarizarea" culturii sau a marii literaturi pe considerentul că în acest fel "faci o pomană" unei categorii defavorizate - prin urmare anatema pe cel care își permite să ridice primul piatra!!! - mi se pare un alibi trivial și transparent. Mi-ai dat apă la moară, și pentru asta îți sunt recunoscător, dovadă că ce am vrut să transpară s-a rezolvat. Am ales acest titlul și pentru că am în familie oameni cu astfel de afecțiuni. Departe de a fi paria, vorbim aici despre semeni ai noștri care nu au viteza și răbdarea noastră la lectură, deci întâmpină mici dificultăți. De aici și până la a-i considera niște INCAPABILI este o distanță de Adevăr! Cu respect și stimă, Bogdan
Ok. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
O seara frumoasa sa aveti!
mă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
mi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
Aceeasi sensibilitate, aceeasi blandete care alina in versurile tale pentru cei mici. De obicei scrii poezii frumoase dar iti reusesc cel mai bine cele in care te adresezi copiilor. Violeta
pe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
ori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
Hai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
Spre dezamăgirea d-voastră, d-na/d-ra Alina Manole, nu e deloc dificil să vă înţeleg: întocmai precum pe cel căruia îi luaţi într-un mod "ma-ro"apărarea (nu importă motivele, pardon, peniţele)...
Am foşti elevi cărora le permit să mi se adreseze la persoana a II-a singular, asta pentru că ne cunoaştem şi merită...
Cât despre post-scriptum...mă abţin.
Domnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
De pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
cel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
nu stiu de ce aceasta balada m-a dus cu gandul la ce spunea Jean Cocteau "Le vrai tombeau des morts est le coeur des vivant." Adevarata groapa a celor morti ramane doar inima celor care le supravietuiesc intr-un fel sau altul, mai aspra mai dureroasa decat se poate spune. Insa aceasta balada (recuperata din alte timpuri, alte site-uri) te imbraca literar vorbind altfel si aceasta haina are stil. "orașul m-atrage și știe în spatele hainelor mor doar acei care mor pe hîrtie".
Remus, de ce ai impresia ca-mi pierd timpul cu textele tale? Aici este vorba de cu totul altceva, sau poate ai nevoie de dex ca sa-ti explice. Si daca tot suntem acolo, am sa trag niste sfori, poate te angajeaza aia cand o sa se gandeasca cum sa reactualizeze limba noastra draga;)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dreptatea poetica nu se negociaza, de aceea aripele sunt facute de ceara. rezista numai cel care umbla cu măsura si traieste dupa dreptatea in sine. din fericire, nu sunt vorbe goale, cat timp fratele/prietenul este aproape. multumesc
pentru textul : de regăsire deMargas, ce-ai scris tu aici nu e amuzant, însă e de tot râsul. de râsul amar, mai exact…
n-o să mai explic de ce, văd că am încercat să-i sugerez și lui Paul ceva, dar...
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deŞtiu că textele mai lungi/lunguţe se citesc mai greu în virtual. Cu atât mai mult, mulţumesc de lectură, Sorin!
pentru textul : Cartea cu imagini deE un text bun, care nu incorsetează în versuri-praştie nişte trăiri şi momente. Un text care are curajul să-i spuna tristeţii "tristeţe", nu foarte elaborat, nu plin de şocuri expresive, nu teribil. E o poezie în care cititorul şi autorul se află unul pe celălalt la întâlnirea cu firescul.
pentru textul : nada te turbe deAm citit acest text acum vreo două zile și mi-am tot zis că voi reveni asupra lui. Mi se pare un stil foarte interesant, orientat pe idee, dar un pic greu de digerat. Uneori cred că exagerezi în a căuta o formă potrivită de a exprima o idee și devine complicată. De exemplu în acest text, prima strofă pare cumva rigidă: timpul se scurge cuantic/luna pancreatica, hormonala/ somnul revertebrandu-se.... E cumva din alt film. În rest... e unul din textele alea pe care mă uit uneori cu invidie, înjurând autorul doar pentru că nu am avut eu ideile alea. :)
pentru textul : execiţiu de insomnie desa nu va permiteti sa ma porecliti. madam nu sunt. si, da, am o intelegere liniara despre text. sunt sigura ca poezia dvs ascunde multe profunzimi indescifrabile. in planuri planuri. deci, nu mai implic prea adinc. ma tem ca n-o sa pot iesi inapoi. am citit acum textul, arata mai bine.
pentru textul : de ce ar trebui deBa da. Dar nu vreu. Chiar cu riscul de a violenta simtul proportiilor al arhitectului. Multumesc mult pentru atentia acordata. Si, mai ales, ca de obicei, pentru semnalare de typos.
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deVirgil : pe aceeași lungime de undă, cu un citat din Creangă: "na-ți-o frîntă că...ți-am dres-o! ". Cu Alte cuvinte i-am dat drumul să zboare decît s-o scot...la Vînzare...:) De aia "nu se vede"...;) Andu: ai dreptate apare de două ori în aceeași strofă " cu ochii "...e prea vizibil. Poate e chiar mai bine așa, voiam să casc ochii cititorului în preambul și chiar să accelerez nițel ironic " explicația" spre o bună înțelegere. Da. Riscul e să devină un neînțeles și mai mare. Un fel de corolă de minuni. Ca atunci de pildă cînd se vede melodramă cînd explic procedura de utilizare post mortem a ochilor. Fragmentarea are rostul ei. Dă ritmul necesar și un caracter aparte discursului. Cred io. Cu mulțumiri pentru critici. " Nemulțumiri" pentru...aprecieri. ou revoir, geo de asztalos
pentru textul : o viziune a insentimentelor deare vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
pentru textul : Your message has been sent deSi eu vreau sa scap de aceste metehne ... Merci mult. Cu stima, I.B. Giurgesteanu
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului dedraga Gelu, uite eu nu te-am cautat pe internet (nu am timp, altii spun ca nu folosesc....sa nu-i crezi) sa vad ce ai mai scris, doar sa imi formez o parere despre cum scrii, ce registru literar. doar spun ca aceasta poezie (eu i-as pune text) postata nu m-a convins. convinge-ma si cu altceva!
pentru textul : Recunosc & deAceastă plăsmuire a verii, o piață, un bălci al deșertăciunilor în care se vănd de toate. Am făcut unele modificări, mulțumesc dragă Alma.
pentru textul : La piață deSintagme gen "predictibilitatea incomprehensibilității" au, cred, mai degraba vaente ironice...:) ma insel, Lucian? Pare-mi-se că asist la operația lupilor în haită. Exersează expresii culte, novatoare și literare, Ca în cimitirul în care groparii și-au dat demisia Și predictibilitatea incomprehensibilității suferă strofa trebuie vazuta unitar.
pentru textul : Pui cu patru picioare deA scrie un text literar (și nu numai) fără toate diacriticele duce la exprimări ciudate...mai mult: îți faci singură un mare deserviciu și e păcat.
pentru textul : Sky Mirror deSapphire, multumesc nu din suflet, ci pur și simplu, sincer, pentru comentariul tau. Tocmai asta era ideea pe care am încercat să o surprind în titlu, că "vulgarizarea" culturii sau a marii literaturi pe considerentul că în acest fel "faci o pomană" unei categorii defavorizate - prin urmare anatema pe cel care își permite să ridice primul piatra!!! - mi se pare un alibi trivial și transparent. Mi-ai dat apă la moară, și pentru asta îți sunt recunoscător, dovadă că ce am vrut să transpară s-a rezolvat. Am ales acest titlul și pentru că am în familie oameni cu astfel de afecțiuni. Departe de a fi paria, vorbim aici despre semeni ai noștri care nu au viteza și răbdarea noastră la lectură, deci întâmpină mici dificultăți. De aici și până la a-i considera niște INCAPABILI este o distanță de Adevăr! Cu respect și stimă, Bogdan
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deOk. In primul rand imi cer scuze ca nu am respectat regulamentul si am pus o intrebare persoanelor nepotrivite (am pus o simpla intrebare, nu am dat cu parul), iar in al doilea rand rugamintea mea este sa-mi fie sters contul. Nu mi se potrivesc polemicile de genu`, iar in Hermeneia voastra e foarte "cald".
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deO seara frumoasa sa aveti!
mă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
mulţumesc mult, Paul
pentru textul : să am în grijă o lacrimă demi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
pentru textul : am dreptul la o scamă deAceeasi sensibilitate, aceeasi blandete care alina in versurile tale pentru cei mici. De obicei scrii poezii frumoase dar iti reusesc cel mai bine cele in care te adresezi copiilor. Violeta
pentru textul : Țara zăpezii depe unii îi doare chestia asta, domnule profesor... dar cred că nu sunteți străin de feeling...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deori este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!
Hai să-ncercăm să ridicăm puțin nivelul scriiturii. Lăsăm canțoneta, jocurile ușoare și să vâslim gondola spre ape mai serioase. Veneția trebuie să inspire mai mult decât atât. Ce zici?
pentru textul : frumoasa veneţiană decred ca omul s-a referit la "."-ul ala nelalocul lui. in rest, optzecismul e ok:) ar fi pacat sa nu mai postezi. viata faina!
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond deSpre dezamăgirea d-voastră, d-na/d-ra Alina Manole, nu e deloc dificil să vă înţeleg: întocmai precum pe cel căruia îi luaţi într-un mod "ma-ro"apărarea (nu importă motivele, pardon, peniţele)...
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAm foşti elevi cărora le permit să mi se adreseze la persoana a II-a singular, asta pentru că ne cunoaştem şi merită...
Cât despre post-scriptum...mă abţin.
să ajung. unde? nici eu nu ştiu. casă am, rucsac am, stau bine, merg comod, destinaţia o văd, îmi lipseşte perechea în plus de tălpici... merci, tyly.
pentru textul : ţel deDomnule Cristea, subtitlul a fost ceva de moment; pe acest site este obligatoriu să apară şi un subtitlu şi asta mi-a venit să scriu. Regionalismele nu mi-a fost greu să le folosesc, deoarece sunt cuvinte care mi-au legănat copilăria. Şi acum, acasă, mai folosesc anumite cuvinte „adormite”, poate aşa mai prind şi fetele mele câte ceva.
pentru textul : Ultima pagină deDe pe „ultima pagină”, m-a emoţionat ceea ce este scris cu litere mai mici, jos:
„Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca vieaţa lui să şi-o pună pentru aproapele.”
Poate, cândva, voi scrie, aşa cum m-aţi sfătuit, într-o altă manieră, o proză, folosind însemnările din agendă. Acest text, prima mea proză scurtă, a fost scris pentru un concurs organizat pe un site.
Părerea unui critic de calibrul dumneavoastră mă onorează.
Numai bine!
Cu respect, Vali Slavu
Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 decel mai cumplit lucru... foamea nebună şi o masă încărcată cu de toate şi mai ales neputinţa înţelegerii stării de fapt şi câinii, amandoi... Cred că tocmai ai "mutat" o parte din "Romani" cap.7 în Cartea Psalmilor.
pentru textul : psalm dewould have kept just the title in 'beyond words'..the first and the last verse are slightly..too much or too cliché-istic.
try and read it this way:
'Beyond words
(poem by so and so:p)
love is brutal with us
blah
...
...
blah..
love so tender
becomes.'
(what love becomes???well, is for every reader to know..)
So, what say you?:p
pentru textul : beyond words denu stiu de ce aceasta balada m-a dus cu gandul la ce spunea Jean Cocteau "Le vrai tombeau des morts est le coeur des vivant." Adevarata groapa a celor morti ramane doar inima celor care le supravietuiesc intr-un fel sau altul, mai aspra mai dureroasa decat se poate spune. Insa aceasta balada (recuperata din alte timpuri, alte site-uri) te imbraca literar vorbind altfel si aceasta haina are stil. "orașul m-atrage și știe în spatele hainelor mor doar acei care mor pe hîrtie".
pentru textul : balada mortului viu ▒ deRemus, de ce ai impresia ca-mi pierd timpul cu textele tale? Aici este vorba de cu totul altceva, sau poate ai nevoie de dex ca sa-ti explice. Si daca tot suntem acolo, am sa trag niste sfori, poate te angajeaza aia cand o sa se gandeasca cum sa reactualizeze limba noastra draga;)
pentru textul : Alb şi roşu dePagini