Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Virgil, uneori trebuie, probabil, să luăm în considerare și părerea unor irefutabili teologi profesioniști. Mai ales că ei înclină să discute esențele în mod coerent între ei pe această pagină. Drept pentru care iată-le: primul: nu cred ca as mai avea ceva de apreciat the second hand: si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita...? ...apoi, ca niște creștini veritabili mușcă din site-ul care le găzduiește și aceste inepții cu generozitatea-i remarcabilă. regretabil, dar ce ar mai fi amuzant atunci pe la noi? mulțumesc pentru imparțialitatea ta generoasă. atent, cu gânduri bune, paul
zborul scoicilor ar trebui să renunțăm la poeziile de dragoste sînt ca scobitorile după o (cina cu) vînat ajută doar la (curatarea pentru o alta iubire) ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi precum cel al scoicilor (vii) pînă vom înțelege de ce peste trupurile noastre ca peste o friptură de căprioară în sînge singurele puncte de sprijin rămîn doar ochii (ei) (larg deschisi) ... aleluia :)
arank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
poezie “messenger”. Personal nu mă deranjează acest stil.
Mă deranjează “…mi-a răscolit prin gigabiţii lipsă de memorie…”
şi, “…şi noi a revenit din nou…”
George, am citit creaţii mult, mult mai bune, scrise de tine,
Cu Mihaela o să te vezi când vă veţi întâlni, mai repede nu cred că se poate. Stimă, zapata.
Pui diacritice in titlu sau nu? In teorie fizica, nu inteleg de ce sa fie uimit Einstein cum se curbeaza lumina - cum sau de ce? :) Altfel, un poem interesant, cu aceleasi elemente de cand lumea: Dumnezeu, pacea, razboiul si vesnicia. Cam ceea ce ne asteapta.
Am citit aici un poem exceptional care însă nu mi s-a părut bine versificat, ceea ce nu doar că mi-a îngreunat lectura, dar finalmente m-a scufundat în detalii de tipul 'nu mai vezi pădurea din cauza copacilor'. Cred că o re-așezare în fraze poetice mai lungi, eventual folosind și semne de punctuație acolo unde este strict necesar ar fi benefică.
Este doar o opinie.
Oricum, un poem consistent, vâscos, dacă mi se permite o asemenea exprimare.
Margas
Adimule, eu citesc oriunde scrii, în 3-4 locuri, las semn când colo, când colo. Ca să nu uiți că cine simte o dată frumusețea sonetelor tale, chiar le caută, oriunde ar fi înscrise. Tu scrie, vezi doar ce eleganță are această virtuală carte de aici. :) Cât despre ură, vedem cu toții ce ravagii face, măcar tu o cânți în sonet, nu o lași nici în tine, nici înspre ceilalți. Aștept următorul sonet. :)
Mihail, acest text este foarte slab. ai mai postat texte slabe, inclusiv cu greseli gramaticale. daca nu intentionezi sa postezi pe hermeneia cu mai multa rigoare texte de mult mai buna calitate decit acesta ma tem ca voi fi nevoit sa propun CH (consiliului hermeneia) analizarea suspendarii contului tau.
până și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
poemul ăsta mi-a plăcut, deși nu știu, cred că din obișnuință, e puțin ciudat să citesc versurile spațiate. auditiv, vizual, nu știu de ce m-a deranjat comparația "ca o grefă stoarsă". dar e un poem care după două, trei citiri mi-a lăsat o senzație de "hai să mergem la culcare, iubito, de mâine vine iarna". și pentru asta, mai ales ultimele patru versuri sunt de vină.
o impresie de seară, Daniela.
Silvia, in principiu cand am scris versul ala m-am gandit la toti piratii pe care-i stiu, si pe toti ii cheama Jack:)). Pana si desenele animate la care ma uitam cand eram mica se numeau Jack, piratul cel teribil. La Jack Spintecatorul aka Jack the Ripper, a carui identitate nici pana azi nu se stie( exclusa fiind insa cea a piratului), nici nu m-am gandit. Daca as fi facut-o, as fi scris intr-o alta nota. Poate am sa incerc pe viitor, cine stie.
Multumesc pentru trecere. Ma bucura sa stiu ca te am ca cititoare:)
Cred că e un text bun. Mi-a plăcut doza de nostalgie care compune sentinţele date (totuşi) blând, necazând în "generalism". Îmi pare că aici e multă resemnare şi, mai important, există factor empiric, factor care nu suferă o diluare prea pronunţată.
"până la urmă rămâne doar un
jar albastru străbătut de vene roșii
un timp vor mai dansa flăcări sub
pulberea din ce în ce mai albă
o vreme se vor putea citi câteva
cuvinte[...]" - aici am scris şi eu.
ma bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
Mesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
un poem între tandrețea și grația jocului (nu numai poetic). există un stadiu al ingenuității care impresionează prin lipsa de stilizare sau printr-una aparte. sunt sigur că nu m-am lăsat înduioșat. pariem pe sinceritate?
Virgil ridicol e doar un singur lucru: acela ca tu cantaresti lucrurile cu dubla masura... nu poti reprosa cuiva o abatere si sa o treci cu vederea altuia... in aceasta situatie sunt Francisc si Aranca... prefer sa fiu impartial si sa nu am simpatii/antipatii... cred ca se vede de la zece leghe ca Aranca e favorizata in numele... asta nu ma intereseaza ci numai corectitudinea. Am principiile mele la care nu sunt dispus sa renunt in numele unor interese pe care nu le accept. Referitor la personalitate sunt convins ca iti trebuie un anumit nivel de inteligenta, empatie, experienta si destul de multa carte ca sa intelegi un om si apoi sa-i mai dai si sfaturi... daca tie ti se pare facil atunci inseamna ca ori nu stii despre ce vorbesti ori vrei cu orice pret sa aperi o idee sortita din start esecului. Ce e impracticabil? sa spui in regulament ca lectorii trebuie sa se refere la text si nu la persoana autorului? Mie mi se pare perfect aplicabil si de bun simt. Dupa cum ziceam si anterior si eu am gresit in acest sens dar imi doresc sa ma schimb. Tu? Vreau sa anunt public ca de astazi am renuntat la demnitatea de editor pe acest site. Multumesc lui Virgil pentru numire, colegilor mei pentru colaborare si celor care posteaza aici pentru concurs.
Bianca, privind primul paragraf: Afinitatea cred că e clară, Iar prietenia e acolo: ei se iubesc, se doresc, și se cunosc, deși o comunicare directă nu există, există una subterană, cu sensuri în spatele aparentelor banalități, într-un telefon târziu, într-un cd. Ei știu că odată atins idealul lor de iubire, ar ramâne fără culmi, în varf, dar într-un gol existențial : acum încotro? să ating un nou scop, ca apoi să pășesc într-un nou gol. Apoi, și dimensiunea materialului și prezentul îi împiedică. Astfel, stau încorsetați în propriile granițe impuse ca să se apere, atât de ce simt și crește nepermis în ei, cât și de acel punct al împlinirii. Pentru ei drumul e mai important decât succesul, pentru că drumul îi umple, le dă un sens; succesul îi aruncă în prăpastia unui nou orizont. Acum.. intelegi? Aceasta e mecanica personajelor mele. Poate e neclară, poate am scris stângaci, dar acesta era sensul. Prietenii perfecți: se cunosc, se acceptă, se respectă și respectă legătura dintre ei, de aceea organicul nu-și are locul, materialul îi sufocă, granițele, îi zdrobește realitatea, și fug; doar ca apoi să se regăsească, e un drum, un ciclu închis care dă sens unei vieți. Am explicat încă de la început "lipsa dorinței" pentru că voiam ca rațiunea lor de viață să se înțeleagă, să poată fi surprinsă tensiunea, și ca să am cu ce închide textul, pentru simetrie. Sugestia ta e bună, fiecare cititor are un unghi, nu vreau sa îl contrez, sau să îl resping, dar nu se potrivește ceea ce voiam eu să exprim. Într-adevăr, dacă elimin prima fraza, proza își schimbă fața, poate chiar și unele sensuri. Din punctul meu ar fi devenit inutil ambiguă. Îți mulțumesc din nou apreciei, și, zău, revino oricând ai o sugestie, chiar dacă nu ne înțelegem în unghiuri, stai, explică-mi, în final nu poate ieți decât bine. Și, evident că mă interesează să scriu cât mai bine! :)
mulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
moi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deVirgil, uneori trebuie, probabil, să luăm în considerare și părerea unor irefutabili teologi profesioniști. Mai ales că ei înclină să discute esențele în mod coerent între ei pe această pagină. Drept pentru care iată-le: primul: nu cred ca as mai avea ceva de apreciat the second hand: si de ce n-ai lasat si-un stilou galben, sau macar o penita...? ...apoi, ca niște creștini veritabili mușcă din site-ul care le găzduiește și aceste inepții cu generozitatea-i remarcabilă. regretabil, dar ce ar mai fi amuzant atunci pe la noi? mulțumesc pentru imparțialitatea ta generoasă. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : reclamă pentru viață dezborul scoicilor ar trebui să renunțăm la poeziile de dragoste sînt ca scobitorile după o (cina cu) vînat ajută doar la (curatarea pentru o alta iubire) ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi precum cel al scoicilor (vii) pînă vom înțelege de ce peste trupurile noastre ca peste o friptură de căprioară în sînge singurele puncte de sprijin rămîn doar ochii (ei) (larg deschisi) ... aleluia :)
pentru textul : zborul precum scoicile dearank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
pentru textul : Peștele cu Periscop depoezie “messenger”. Personal nu mă deranjează acest stil.
pentru textul : Poemul cu Mihaela deMă deranjează “…mi-a răscolit prin gigabiţii lipsă de memorie…”
şi, “…şi noi a revenit din nou…”
George, am citit creaţii mult, mult mai bune, scrise de tine,
Cu Mihaela o să te vezi când vă veţi întâlni, mai repede nu cred că se poate. Stimă, zapata.
Pui diacritice in titlu sau nu? In teorie fizica, nu inteleg de ce sa fie uimit Einstein cum se curbeaza lumina - cum sau de ce? :) Altfel, un poem interesant, cu aceleasi elemente de cand lumea: Dumnezeu, pacea, razboiul si vesnicia. Cam ceea ce ne asteapta.
pentru textul : blind cu einstein deok, Alma, dacă asta e atitudinea ta, evident că mi-am așezat așteptările pe un gard prea înalt.
pentru textul : story of a city deNu inteleg ce se intimpla cu editarea. Este iesit totul din pagina.
pentru textul : De dragoste deAm citit aici un poem exceptional care însă nu mi s-a părut bine versificat, ceea ce nu doar că mi-a îngreunat lectura, dar finalmente m-a scufundat în detalii de tipul 'nu mai vezi pădurea din cauza copacilor'. Cred că o re-așezare în fraze poetice mai lungi, eventual folosind și semne de punctuație acolo unde este strict necesar ar fi benefică.
pentru textul : Ichi-go ichi-e 2 deEste doar o opinie.
Oricum, un poem consistent, vâscos, dacă mi se permite o asemenea exprimare.
Margas
Adimule, eu citesc oriunde scrii, în 3-4 locuri, las semn când colo, când colo. Ca să nu uiți că cine simte o dată frumusețea sonetelor tale, chiar le caută, oriunde ar fi înscrise. Tu scrie, vezi doar ce eleganță are această virtuală carte de aici. :) Cât despre ură, vedem cu toții ce ravagii face, măcar tu o cânți în sonet, nu o lași nici în tine, nici înspre ceilalți. Aștept următorul sonet. :)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata deMihail, acest text este foarte slab. ai mai postat texte slabe, inclusiv cu greseli gramaticale. daca nu intentionezi sa postezi pe hermeneia cu mai multa rigoare texte de mult mai buna calitate decit acesta ma tem ca voi fi nevoit sa propun CH (consiliului hermeneia) analizarea suspendarii contului tau.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre desi luna ca o mireasa asteptand apocalipsa ideilor. pe scut.
pentru textul : și soarele ca un mire depână și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
pentru textul : a căzut o stea deva multumesc tuturor pentru participare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 depoemul ăsta mi-a plăcut, deși nu știu, cred că din obișnuință, e puțin ciudat să citesc versurile spațiate. auditiv, vizual, nu știu de ce m-a deranjat comparația "ca o grefă stoarsă". dar e un poem care după două, trei citiri mi-a lăsat o senzație de "hai să mergem la culcare, iubito, de mâine vine iarna". și pentru asta, mai ales ultimele patru versuri sunt de vină.
pentru textul : avangarda iernii deo impresie de seară, Daniela.
eu nu am nevoie.
pentru textul : Într-o Iarnă deSilvia, in principiu cand am scris versul ala m-am gandit la toti piratii pe care-i stiu, si pe toti ii cheama Jack:)). Pana si desenele animate la care ma uitam cand eram mica se numeau Jack, piratul cel teribil. La Jack Spintecatorul aka Jack the Ripper, a carui identitate nici pana azi nu se stie( exclusa fiind insa cea a piratului), nici nu m-am gandit. Daca as fi facut-o, as fi scris intr-o alta nota. Poate am sa incerc pe viitor, cine stie.
pentru textul : mereu Jack deMultumesc pentru trecere. Ma bucura sa stiu ca te am ca cititoare:)
Nu văd rostul/ efectul repetării versurilor. Mai cred că textul începe prost şi, evident, sfârşeşte prost.
pentru textul : poezie veche de-acu de... nu se mai poate scoate nimic din ea.
pentru textul : Luni (fără franciză ) deinteresante si placute aceste panse-uri. mie mi-au placut cel mai mult "tacerea" si "regretul".
pentru textul : Stări de un vers deCred că e un text bun. Mi-a plăcut doza de nostalgie care compune sentinţele date (totuşi) blând, necazând în "generalism". Îmi pare că aici e multă resemnare şi, mai important, există factor empiric, factor care nu suferă o diluare prea pronunţată.
"până la urmă rămâne doar un
jar albastru străbătut de vene roșii
un timp vor mai dansa flăcări sub
pulberea din ce în ce mai albă
o vreme se vor putea citi câteva
cuvinte[...]" - aici am scris şi eu.
Aş renunţă la "se"ul din penultimul vers.
pentru textul : jar dema bucur ca poemul a adunat cititori si opinii pozitive. este, cum spuneam in subtitlu, "un rest" filosofico-emotional dintr-un mai amplu interviu cu actrita, despre subiectul cailor salbatici maltratati de la Letea care, sper, nu va este strain. fireste, acesta era doar un punct de pornire. mai departe scrie in carte
va dau, mai jos, si scrisoare Oanei:
"Ce text echilibrat, lipsit de patetism şi de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus că să poată provocă o stopare a unei atrocităţi? Poate un mesaj, un text , o rugă, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scârboasă? De trei zile zeci de mii de oameni scriu pe toate forurile posibile, la toate ziarele, televiziunile etc. cerând stoparea măcelului de la Letea în care zeci de căi sunt masacraţi. Şi NIMIC! Mă adresez clasei politice din România... căci totul, din păcate, se rezolvă mai întâi de toate politic... Ce aţi întreprins, domnilor în legătură cu această problemă?... Nu mă interesează explicaţii... Nimic nu poate argumenta crima. Cine conduce această ţară? Cine e factor de decizie? Vreau să ştiu. Spuneţi-mi cine o conduce? Eu nu mai ştiu. Vreau să le spun conducătorilor acestei ţări, oamenilor politici, factorilor de minimă decizie: aţi decăzut din starea de OM. Este sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când e vorba despre măcel asupra câinilor sau cailor?... Dar oare e sub demnitatea dumneavoastră să vă sesizaţi când zeci de mii de cetăţeni ai acestei ţări sunt agresaţi, violentaţi, jigniţi, dezamăgiţi, indignaţi, nemulţumiţi de nepăsarea dumneavoastră? Cred că sunteţi Obligaţi să reacţionaţi!
Vin alegerile. Dacă nu iubiţi şi nu respectaţi Viul...de ce nu reacţionaţi barem din cinism? Nu vrea nimeni să-mi câştige votul? Dacă nu puteţi gândi frumos, gândiţi urât - dar gândiţi!
M-am săturat ca ţara mea să fie considerată criminală, hoaţă, barbară, înapoiată, pentru că dumneavoastră nu sunteţi capabili de a o sluji.
M-am săturat să mă simt mânjită de sânge nevinovat din cauza nepăsării şi automat complicităţii dumneavoastră la crime!
Iubesc România pînă la durere dar urăsc pe oricine ucide sau e părtaş la crimă.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deMesajul e patetic? Nu. E tragic. Pentru că situaţia cailor de la Letea e tragică! Nu spuneţi că nu există soluţii de rezolvare a situaţiei! Întotdeauna există o soluţie dacă există voinţa de a rezolvă problemă!"
un poem între tandrețea și grația jocului (nu numai poetic). există un stadiu al ingenuității care impresionează prin lipsa de stilizare sau printr-una aparte. sunt sigur că nu m-am lăsat înduioșat. pariem pe sinceritate?
pentru textul : Mirose deDeosebit de frumoasă această elegie șoptită, murmur delicat pe malul unui anotimp al marilor treceri.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deinitial am citit "poezie fara umbrela pe sunete de hum drum" ;)) voi reveni cu un com asupra textului tau
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deImpartasesc opinia lui Djamal... nu inteleg ce rost au cuvintele de dupa "ochii mă dor...".
pentru textul : confesiune de ianuarie deVirgil ridicol e doar un singur lucru: acela ca tu cantaresti lucrurile cu dubla masura... nu poti reprosa cuiva o abatere si sa o treci cu vederea altuia... in aceasta situatie sunt Francisc si Aranca... prefer sa fiu impartial si sa nu am simpatii/antipatii... cred ca se vede de la zece leghe ca Aranca e favorizata in numele... asta nu ma intereseaza ci numai corectitudinea. Am principiile mele la care nu sunt dispus sa renunt in numele unor interese pe care nu le accept. Referitor la personalitate sunt convins ca iti trebuie un anumit nivel de inteligenta, empatie, experienta si destul de multa carte ca sa intelegi un om si apoi sa-i mai dai si sfaturi... daca tie ti se pare facil atunci inseamna ca ori nu stii despre ce vorbesti ori vrei cu orice pret sa aperi o idee sortita din start esecului. Ce e impracticabil? sa spui in regulament ca lectorii trebuie sa se refere la text si nu la persoana autorului? Mie mi se pare perfect aplicabil si de bun simt. Dupa cum ziceam si anterior si eu am gresit in acest sens dar imi doresc sa ma schimb. Tu? Vreau sa anunt public ca de astazi am renuntat la demnitatea de editor pe acest site. Multumesc lui Virgil pentru numire, colegilor mei pentru colaborare si celor care posteaza aici pentru concurs.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deBianca, privind primul paragraf: Afinitatea cred că e clară, Iar prietenia e acolo: ei se iubesc, se doresc, și se cunosc, deși o comunicare directă nu există, există una subterană, cu sensuri în spatele aparentelor banalități, într-un telefon târziu, într-un cd. Ei știu că odată atins idealul lor de iubire, ar ramâne fără culmi, în varf, dar într-un gol existențial : acum încotro? să ating un nou scop, ca apoi să pășesc într-un nou gol. Apoi, și dimensiunea materialului și prezentul îi împiedică. Astfel, stau încorsetați în propriile granițe impuse ca să se apere, atât de ce simt și crește nepermis în ei, cât și de acel punct al împlinirii. Pentru ei drumul e mai important decât succesul, pentru că drumul îi umple, le dă un sens; succesul îi aruncă în prăpastia unui nou orizont. Acum.. intelegi? Aceasta e mecanica personajelor mele. Poate e neclară, poate am scris stângaci, dar acesta era sensul. Prietenii perfecți: se cunosc, se acceptă, se respectă și respectă legătura dintre ei, de aceea organicul nu-și are locul, materialul îi sufocă, granițele, îi zdrobește realitatea, și fug; doar ca apoi să se regăsească, e un drum, un ciclu închis care dă sens unei vieți. Am explicat încă de la început "lipsa dorinței" pentru că voiam ca rațiunea lor de viață să se înțeleagă, să poată fi surprinsă tensiunea, și ca să am cu ce închide textul, pentru simetrie. Sugestia ta e bună, fiecare cititor are un unghi, nu vreau sa îl contrez, sau să îl resping, dar nu se potrivește ceea ce voiam eu să exprim. Într-adevăr, dacă elimin prima fraza, proza își schimbă fața, poate chiar și unele sensuri. Din punctul meu ar fi devenit inutil ambiguă. Îți mulțumesc din nou apreciei, și, zău, revino oricând ai o sugestie, chiar dacă nu ne înțelegem în unghiuri, stai, explică-mi, în final nu poate ieți decât bine. Și, evident că mă interesează să scriu cât mai bine! :)
pentru textul : Amantă spirituală demulțumesc elia-clodia. ba da, poți da penițe la nesfîrșit. glumeam. problema nu cred că se pune cîte penițe acorzi ci care îți sînt criteriile și exigența. ar fi absurd să punem cote. cred că am corectat ce era greșit. și am mai modificat pe la sfîrșit. textul e un text mai vechi. de „tinerețe”. uneori mi-e dor de vremurile cînd scriam cu rimă și ritm.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ demoi, chiar nu știu la ce „magician” te referi. poate îmi spui.
Crin te rog ca editor sa trimiti astfel de texte cu erori in Santier.
pentru textul : caii din viaţa mea dePagini