titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
Emil, ai dreptate cu finalul, o sa ma mai gandesc la el, vroiam cumva sa precizez ideea ca EL, Iisus, este cu noi insine pana la sfarsitul timpului. Veacurilor. Erei. Multumesc frumos pentru penita cu care sper sa reusesc sa dau un alt contur, mai definit, finalului!
mi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
dupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
Dragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
Frumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
Dragă Cami, nu, aici nu încurajăm răspunsul cu aceeași monedă; tocmai de aceea există moderator. Dacă fiecare ar proceda astfel, am avea numai scandaluri aici, or nu pentru aceasta există hermeneia. Comentariul Marinei nu este pe lângă text, draga mea. El reprezintă însă, așa cum spuneam, poate prea mult doar răspunsul stârnit de textul tău în ea și mai puțin un comentariu din care tu sau alții să înțeleagă ceva despre scriitura ta. Te rog să reții că nu există așa ceva reglementat (și sper eu că nici nu va fi, altfel ne vom transforma în niște roboți) pe site; cu toate acestea am intervenit pentru că da, consider că fiecare s-ar folosi mai mult dacă am vorbi în comentarii despre text mai mult decât despre noi înșine. Deși, așa cum spunea Marina, este și aceasta un răspuns: textul tău a însemnat ceva pentru cititor. Sper ca, dacă va mai fi cazul vreodată, să nu mai răspunzi "cu aceeași monedă" (aș spune eu, chiar cu una mai dură). Îndrăznim să credem că oamenii mai știu și de vorbă bună pe-aici. Nu suntem chiar în situația la care ai făcut tu aluzie. Și cu aceasta vă voi ruga să revenim la text și la literatură.
Un poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
multumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
Oooo, reveneam la acest haiku și voiam să te întreb ce e acel "sabi". Chiar nu știu. Apoi, nu vedeam sensul secund din final; abia când titlul m-a trimis la harakiri (sau cum se scrie) am înțeles mai bine. E bunicel. De la japonezi nu mă prea pricep decât la Go.
Încă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
Amuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
Gasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
un text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
Alina cam cat ar trebui sa lucrez strofele respective ca sa ajung sa-ti excit simtul estetic? Nu de alta dar nu stiu de unde sa incep pentru ca mie strofele nu mi se par rele... cat despre gaselnitele cu pricina imi permit sa iti sugerez sa citesti poeziile si trecand de nivelul strict literal, unii dintre noi nu ne multumim doar cu o bucata de realitate. P.S. Pana si fragmentul care se refera la tine contine in el altceva ;)
Dragul meu Marian, Tin sa te atentionez, pentru binele tau literar desigur :-) ca parodia sigur nu i-a placut Marinei Nicolaev pentru cum este ea scrisa (parodia), ci pentru ca este scrisa la adresa unui poem de-al meu. Marinei Nicolaev, aceastei arhitecte de puscarii pe Hermeneia.com cum i-am mai spus, i-ar placea orice chestie insalubra la adresa vreunui poem de-al meu. Iar in alta ordine de idei, vezi ca in limba romana se spune corect "cunosc si persoane CARORA parodia nu le-a placut" si nu "LA CARE parodia nu le-a placut". Nu stiu cum se spune corect in hutula, esperanto sau japoneza, dar in romaneste asa se spune. Bobadil.
trec întotdeauna din ce în ce mai tineri, mai frumoși, pedanți, îmbrăcați în haine de duminică, părinții coborâți din icoanele copilăriei noastre...și atunci brazda inimii se deschide iar și rămâne o rană dinspre care semeni singurătatea gândurilor vechi, amare. îmbătrinim încet și trist mai mult decât ei până când vor fi ei copiii, până când nu vom mai putea intra cu toate amintirile pe nicio ușă a cerului...
Voi ajunge sa cred ca voua incepe sa va placa munca pe care o face Bianca in calitate de moderator... chestia asta e cu doua taisuri, eu vreau sa nu mai am nici o interventie pe domeniul asta... Andu, te rog sa raspunzi la obiect daca ai la ce sa raspunzi, daca nu, spune-o simplu si atat. Si nu este nevoie sa faca nimeni pe victima pe hermeneia... ne straduim sa nu existe asa ceva. Poate avem si ajutorul vostru... Pe de alta parte, nu obligam pe nimeni sa aprecieze ceva ceea ce alti editori au apreciat. Ii poti spune democratie, eu ii spun drept la opinie. Mai curand sanctionam lejeritatea in apreciere, decat critica excesiva. Aranca, fa-i o favoare lui Andu: expliciteaza-ti, pe cat posibil, aprecierile/critica, pentru a nu parea arbitrare sau rau-voitoare. Nu intotdeauna avem timp de asta, stiu, dar problema aceasta o avem mai toti pe hermeneia. Daca nu avem timp, lasam pe data viitoare. Scutim multe neplaceri si reactii mai mult sau mai putin exagerate.
Unul din acele poeme în prezența căruia îți stă respirația pe loc. Apnee recesivă, trece încet dar plăcut. Nu mă deranja prezența țigării, aprinsesem deja bricheta. S-a văzut sper peste mări și țări licuriciul roșu oscilând între buze și inimă... Nici păsări-scrum și fluturi-scrum nu mi-au sunat rău, de unele clișee nu ne săturăm ușor. Let them be. Construcția, stilul și imaginile poemului circumscrise simplității, conciziunii, ineditului, reprezintă formula de succes a unui poem bun. Simt nevoia să mulțumesc, sper să nu se zaharisească ecranul.
- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
Textul este prea lung şi prea încărcat de clişee, plus "păsăreasca" din final, pentru ca lectorul eventual, cu atât mai puţin cel pregătit pentru lectura de proză, să rezoneze! S-ar cere "lucrat", textul, pentru că prea suferă la "construcţie"! Cu amiciţie,
cristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
pentru textul : Panica albă a paginii deTextul mi se pare sub nivelul la care autorul poate scrie poezie . Poate doar fragmentul "să se-ncovoaie în cerc de albine zumzăind nebunia din noi"
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deEmil, ai dreptate cu finalul, o sa ma mai gandesc la el, vroiam cumva sa precizez ideea ca EL, Iisus, este cu noi insine pana la sfarsitul timpului. Veacurilor. Erei. Multumesc frumos pentru penita cu care sper sa reusesc sa dau un alt contur, mai definit, finalului!
pentru textul : a se lua o noapte demi-a placut. o reordonare a valorilor, o repozitionare a omului prins in menghina...de el insusi creata, la urma urmei.
si presimt ca vom intalni tot mai multe scrieri de factura aceasta.
si mi-ar fi placut si mai multa daca s-ar fi terminat la:
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni de"cred cu tărie c-ai înţeles misty că viaţa nu este doar o
sumedenie de minuni ci uneori - chiar mai des decât uneori –
e un fel de acceptare a fragilităţii noastre."
dupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
pentru textul : emindoină deDragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
pentru textul : ...istoria scrumului de?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
pentru textul : Femei mici deAdriana, am reuşit să operez transferul.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deFrumos, da senzatii inedite, are versuri concluzive filosofice care tin discursul in frau. Se vede ca totul e bine strunit. Multumesc pentru lectura. Calin, baletist apare si la Bacovia :) de fapt in poezia "Balet" era "lunecau baletistele albe".
pentru textul : cheile deDragă Cami, nu, aici nu încurajăm răspunsul cu aceeași monedă; tocmai de aceea există moderator. Dacă fiecare ar proceda astfel, am avea numai scandaluri aici, or nu pentru aceasta există hermeneia. Comentariul Marinei nu este pe lângă text, draga mea. El reprezintă însă, așa cum spuneam, poate prea mult doar răspunsul stârnit de textul tău în ea și mai puțin un comentariu din care tu sau alții să înțeleagă ceva despre scriitura ta. Te rog să reții că nu există așa ceva reglementat (și sper eu că nici nu va fi, altfel ne vom transforma în niște roboți) pe site; cu toate acestea am intervenit pentru că da, consider că fiecare s-ar folosi mai mult dacă am vorbi în comentarii despre text mai mult decât despre noi înșine. Deși, așa cum spunea Marina, este și aceasta un răspuns: textul tău a însemnat ceva pentru cititor. Sper ca, dacă va mai fi cazul vreodată, să nu mai răspunzi "cu aceeași monedă" (aș spune eu, chiar cu una mai dură). Îndrăznim să credem că oamenii mai știu și de vorbă bună pe-aici. Nu suntem chiar în situația la care ai făcut tu aluzie. Și cu aceasta vă voi ruga să revenim la text și la literatură.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deUn poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
pentru textul : gourmet deDaca esti prost, Francisc, de ce ne spui si noua?
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri demultumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
pentru textul : despre furtunile cu numele tău deOooo, reveneam la acest haiku și voiam să te întreb ce e acel "sabi". Chiar nu știu. Apoi, nu vedeam sensul secund din final; abia când titlul m-a trimis la harakiri (sau cum se scrie) am înțeles mai bine. E bunicel. De la japonezi nu mă prea pricep decât la Go.
pentru textul : Onoare deÎncă un lucru care mă amuză. Și anume această strofocare futilă a unora din România de a încerca să ne convingă că ei sînt pragmatici și obiectivi în exact același timp în care sînt declarat partinici și proponenți. Dacă nu e ridicol atunci e absurd. Sau poate este și asta un fel de ridicol al absurdului. Unii ne îndeamnă la tot felul de procese de auto-cunoaștere națională și de auto-identficare a plusurilor și minusurilor, probabil în cea mai liniștită atmosferă zen. Well, deși chestia asta e frumușică, ea nu prea mai are cum să se petreacă acum. Mă îndoiesc de fapt că românii au prea mare aplecare spre astfel de momente cumpătate cînd vine vorba de procesul politic sau de soarta națională. Sîntem îmbibați cu prea mult emoționalism (primitiv ar spune orice filosof zen) ca să ne mai treacă prin cap și răbdarea sau decența de a-l asculta și pe celălalt. Din păcate.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deAmuzantă este și ideea cum că dacă ar cîștiga una din părți am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est”. Asta în timp ce dacă ar cîștiga cealaltă parte cu nici un chip nu am deveni „cățeii unora sau altora din vest ori din est.” Halal argument! Și care ar fi dovezile pro sau contra?!..
Dar și mai amuzant este să observi următoarea teorie (cam fără logică, dacă mă întrebi pe mine). Deci, acum cînd se bat două tabere politice extrem de înveninate în România, dintr-odată suporterii unei anumite tabere (din rațiuni evident partinice) vin cu teoria (vezi Doamne pragmatică și obiectivă) că românii din diaspora ar fi incompetenți, inapți să voteze pentru că n-au stat ultimele 3 luni în România. Pur și simplu li se spune că habar n-au. (E ridicol. US acordă vize de vizită de 6 luni. Conform acestei teorii ar însemna că cine este în vizită în US sau Canada se autodescalifică automat). În același timp li se pupă mînuțele „diasporei” cu vechile aprecieri despre cît de mult au „luptat” și cîtă dreptate au avut atunci cînd erau împotriva lui Ceaușescu și a comunismului deși, informațional vorbind, România era de sute de ori mai izolată atunci decît este astăzi, cînd probabil zeci de mii(dacă nu sute de mii) de români urmăresc ce se întîmplă în România pe televizor, internet, comunicări telefonice, vizite, etc. Hai să fim serioși! Chiar la nivelul ăsta de sudo-argument s-a ajuns?! Mă tem că cei care vin cu astfelde gogorițe sînt mai ignoranți decît cel mai ignorant românaș din diaspora. Oare nu se vede inconsecvența teoriei? Oare cum de „a avut dreptate” diaspora cînd era vorba de Ceaușescu sau Iliescu. Dar n-ar mai avea „dreptate” (nu că neaparat ar avea, dar înețelegeți voi) cînd este vorba de Băsescu sau USL, etc? Astea sînt doar manevre de conveniență.
Mi se pare ridicolă teoria asta cu diaspora și atunci cînd se face atîta tam-tam cu privire la sistemul de referință al democrației americane. Americanii cred că s-ar îneca cu cafeaua de dimineață să afle că dintr-odată un american care locuiește de 20 de ani la Roma sau în Moscova nu ar avea drept să voteze „pentru că nu cunoaște realitățile din US”. Abia mă abțin să nu mă înec cu propria cafea. Pe bune, cine emite astfel de teorii sau le susține nu înțelege și nu e în stare să apere principiile elementare ale unui sistem democratic și liber. Dar, să fiu sincer, nu mă mai miră asta la mulți români, inclusiv la unii mai tineri.
Aș putea să spun mai multe dar atîta timp cît cineva nu poate să înțeleagă că jocul democratic presupune și demnitatea pe care trebuie să o ai și cînd pierzi la urne, încă mai are nevoie să învețe.
Vă mulţumesc, domnule Călin, pentru lectură, comentariul succint, dar aplicat, pentru aprecieri şi pentru vibraţie. Toate bune!
pentru textul : De vorbă cu tata depoezia asta este ca gradina din "marile sperante" - ecranizarea cu Ethan Hawke si Gwyneth Paltrow.
pentru textul : Life support deGasesc dificil de trecut peste primele doua versuri. Lipsa subiectului si a semnelor de punctuatie invita la interpretari: "1(unu) imi spunea ca tu esti biografia mea", "(unu/cineva) imi spunea 'biografia mea esti tu' " etc 1.30 mi-a mers direct la suflet. Per ansamblu, e ca o pagina de jurnal deschisa, unde consemnarile sunt condensate. Numerele ma duc cu gandul la biblie. As vrea sa stiu mai mult, va trebui sa deschid biblia ca sa vad ce-i cu perfectiunea lui avraam?...
pentru textul : flu & stuff deun text patriotic despre o lume străină lumii. apreciez suferința ce o marturisește textul, care se relevă din primele versuri în care toamna - simbol al morții/somnului - iarăși se muncește să renască. trist! mircea.
pentru textul : mama أم deAlina cam cat ar trebui sa lucrez strofele respective ca sa ajung sa-ti excit simtul estetic? Nu de alta dar nu stiu de unde sa incep pentru ca mie strofele nu mi se par rele... cat despre gaselnitele cu pricina imi permit sa iti sugerez sa citesti poeziile si trecand de nivelul strict literal, unii dintre noi nu ne multumim doar cu o bucata de realitate. P.S. Pana si fragmentul care se refera la tine contine in el altceva ;)
pentru textul : Impresii deDragul meu Marian, Tin sa te atentionez, pentru binele tau literar desigur :-) ca parodia sigur nu i-a placut Marinei Nicolaev pentru cum este ea scrisa (parodia), ci pentru ca este scrisa la adresa unui poem de-al meu. Marinei Nicolaev, aceastei arhitecte de puscarii pe Hermeneia.com cum i-am mai spus, i-ar placea orice chestie insalubra la adresa vreunui poem de-al meu. Iar in alta ordine de idei, vezi ca in limba romana se spune corect "cunosc si persoane CARORA parodia nu le-a placut" si nu "LA CARE parodia nu le-a placut". Nu stiu cum se spune corect in hutula, esperanto sau japoneza, dar in romaneste asa se spune. Bobadil.
pentru textul : Un întreg fragmentat detrec întotdeauna din ce în ce mai tineri, mai frumoși, pedanți, îmbrăcați în haine de duminică, părinții coborâți din icoanele copilăriei noastre...și atunci brazda inimii se deschide iar și rămâne o rană dinspre care semeni singurătatea gândurilor vechi, amare. îmbătrinim încet și trist mai mult decât ei până când vor fi ei copiii, până când nu vom mai putea intra cu toate amintirile pe nicio ușă a cerului...
pentru textul : lodenul alb deVoi ajunge sa cred ca voua incepe sa va placa munca pe care o face Bianca in calitate de moderator... chestia asta e cu doua taisuri, eu vreau sa nu mai am nici o interventie pe domeniul asta... Andu, te rog sa raspunzi la obiect daca ai la ce sa raspunzi, daca nu, spune-o simplu si atat. Si nu este nevoie sa faca nimeni pe victima pe hermeneia... ne straduim sa nu existe asa ceva. Poate avem si ajutorul vostru... Pe de alta parte, nu obligam pe nimeni sa aprecieze ceva ceea ce alti editori au apreciat. Ii poti spune democratie, eu ii spun drept la opinie. Mai curand sanctionam lejeritatea in apreciere, decat critica excesiva. Aranca, fa-i o favoare lui Andu: expliciteaza-ti, pe cat posibil, aprecierile/critica, pentru a nu parea arbitrare sau rau-voitoare. Nu intotdeauna avem timp de asta, stiu, dar problema aceasta o avem mai toti pe hermeneia. Daca nu avem timp, lasam pe data viitoare. Scutim multe neplaceri si reactii mai mult sau mai putin exagerate.
pentru textul : excalibur deUnul din acele poeme în prezența căruia îți stă respirația pe loc. Apnee recesivă, trece încet dar plăcut. Nu mă deranja prezența țigării, aprinsesem deja bricheta. S-a văzut sper peste mări și țări licuriciul roșu oscilând între buze și inimă... Nici păsări-scrum și fluturi-scrum nu mi-au sunat rău, de unele clișee nu ne săturăm ușor. Let them be. Construcția, stilul și imaginile poemului circumscrise simplității, conciziunii, ineditului, reprezintă formula de succes a unui poem bun. Simt nevoia să mulțumesc, sper să nu se zaharisească ecranul.
pentru textul : dispersie de- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
pentru textul : casamaro deTextul este prea lung şi prea încărcat de clişee, plus "păsăreasca" din final, pentru ca lectorul eventual, cu atât mai puţin cel pregătit pentru lectura de proză, să rezoneze! S-ar cere "lucrat", textul, pentru că prea suferă la "construcţie"! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Duelul 1 (basm crud) decristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
pentru textul : pietrele umbrei dede acord cu adrian
pentru textul : esp dedeși aș fi scos pe „toți” din penultimul vers
mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor
pentru textul : nu scriu poezie deeXceptând
pentru textul : Dragostea cu miros de ingeri... dePagini