ideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante
explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
privit cu lupa soresciana, injerul tau e un copchil usarnic ce da pe-acasa doar spre sara, un fel de nica din humulesti...luat din pridvorul lui ioan scararu, poemul tau e o smoala ce arde spatele cetelor de serafimi ...sa nu crezi ca ei nu sunt in stare sa poarte o cruce, ca nu au bucurii de copil si intristari... cred ca te-a mintit tigancusa kati, voia doar sa salveze ingerul din mainile tale ... trupul tau pare un fel de casuta de turta dulce iar ingerul un fel de hansel si gretel . vinde-l la abator si o sa umbli 9 ceruri dupa el sa-i ceri iertare..ingerii nu ajung sa fie hacuiti de cutit omenesc... nu stiu cum sa iau poemul tau...poate ca azi gaina ti-e mai utila decat ingerul ...dar cu zilele de maine ce faci? oricat ne-am juca cu sensurile cuvintelor, ale notiunilor, oricat de incarcat cromatic ar fi limbajul nostru poetic exista o limita invizibila intre cer si pamant... daca nu ne oprim cadem in gol... nu stiu, asa vad eu lucrurile... hai sa vorbim cu sfiala despre ingeri... astept sa vad cum ai sa scrii drespre ei peste vreo douazeci de ani... cu ochi de copil, katya
O poezie in care scriitura imbraca haine de sarbatoare. Este, de departe, unul dintre cele mai reusite poeme pe care l-am mai citit cindva, undeva... "Scrii frumos dar acum nu ne vede nimeni dă-ți versurile jos să te văd cum arăți fără ele să te mîngîi pe umeri de lacrimi ce plîng înăuntru ca văduvele atîtor războaie pierdute de mine" si, in continuare: "dă versurile jos de pe tine să ating epiderma trecutului tău enigmatic în banalitatea ce o poartă letargic asemeni unei medalii rătăcite pe cîmpul infinit al atîtor bătălii pierdute de mine." Scrii frumos, Virgil Titarenco. Abia astept sa vad volumul "Mirabile dictu".
da...recunosc că nu este-nici acesta- un text "lucrat"...cules din suflet și atât!...acum aș scoate și eu "buzele noastre"...și poate aș mai adăuga ceva...sau nu... mă bucur că a răsunat cumva textul meu și mulțumesc!
No offence, dar sunt un pic dezamagit de textul asta. In mod normal tonul tau, ideea sunt interesante, acum imi pare insa ca ai construit textul pe o linie foarte bizara. "Femeile crapa umflate" ? Te-au iubit cu limba, cu mainile intinse , cu milioane de celule... ? Ideea cu piatra abraziva este fortata. Strofa urmatoare este buna mai putin partea cu teasta care este mai degraba ilara si la fel cea a cainelui. De ce caniche imperial ? Nu zgarie toti cainii usile ? Si tu iti dai seama ce imagine ofera un caniche imperial ? Foarte bizar text, poate nu l-am inteles... imi pare ca apropii foarte mult esenta umana de esenta animala dinspre gesturi inspre ganduri si privesti totul ca o ... autopsie a fiintei. M-ai cam lasat in ceata... Ialin
imaginile sunt bune, cred că, puţin comprimat poemul ar avea efectul scontat.
şi mă împiedic la titlu, întotdeauna am căutat cheia acolo pentru a deschide/închide porţile textului
Un text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
eu m-am tot invartit pe aici, sa las, sa nu las comentariu, asta acum doua zile cand nu era nimic , pustiu pe aici, in afara de poezie. acum ce sa iti zik.... "sa-i fi vazut cum ne tarau spre casa", cred ca asa e cel mai bine si ca strainii sunt ceva mai destepti decat noi , macar in vizite de protocol. imi spui lucruri pe care le stiu deja, intr-o maniera pe care am mai intalnit-o la multi altii inaintea ta, dar tu ca orice scriitor, tii cu dinti de poezia ta, e bine pe de o parte, pe de alta nu. in opinia mea, un poet are o datorie: cea de a-l face pe cititor sa simta ceva deosebit, sa il duca in lumea lui si sa il retina mereu acolo, sa isi uneasca sufletele. poezia este sublima arta, si arta fiind, ea trebuie sa placa, sa trezeasca emotie, si sa incante ochiul. marca personala e intregul poem, nu un fragment, nu un vers, nu un cuvant, pentru ca tu esti in poezie. multi gandesc ca tine, si nu stiu in ce masura este tocmai bine. am tinut sa spun toate aceste lucruri pentru a le avea macar putin in vizor data viitoare. queen ella. p.s. : o sa fiu cu ochii pe tine!
as fi vrut ca partea a doua sa nu fie atat de lungita, explicativa, pentru a ajunge la un final care mi-a placut, mai precis ultimele trei versuri. si titlul. ( sorry, i love smiley)
Da, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!
Recitesc! interesantă abordarea din strofa trei; îmi amintește de următoarele versuri: “Mice venea în gară la toate trenurile el nu aștepta oameni el aștepta să le vină numele” (toamna la tg-jiu) Și de: “spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?” (dragul meu)
Doua chestii fac aceasta poezie: 1. ideea fiintei care alege sa se abtina de la privi... mai ales ca e vorba despre a a vedea la modul "clasic" :) 2. Intotdeauna m-a fascinat ideea sarpelui care isi inghite coada, simbol alchimic... parca ouroboros ii zicea... autodevorarea e un paradox in sine care incheie bobadilic poezia, basca amestecul acela de foame , recluziune in sine, sugerete bineinteles la modul modern si pasiune. Si asa cum patima nu dispare odata cu fiinta care a declansat-o, poezia ramane una circulara putand fi continuata de la sfarsit la prima strofa la infinit. Nu m-am hotarat inca daca treaba cu libera alegere ("dacă vrei") aduce mai mult dramatism/realism textului atata timp cat stim cu totii ca in viata, cel mai adesea, re-actionam si nimic mai mult.
Cred ca miza acestui text o reprezinta imaginea (si nu ma refer desigur la fotografia aceea atat de stranie de parca ar cuprinde in ea un alt pamant, un alt inceput cu toate "ingredientele" fundamentale in stare de staza) care este bazata exclusiv pe focul interior (singurul element care nu este sugerat in poza). In aceasta lume netocmita cuvantul are rol creator, iar fiinta care rosteste face constient/inconstient o serie de gesturi sacramentale menite a adauga lumii suflet. Un text incadrat corect in care cu adevarat componenta scrisa si cea vizuala se armonizeaza creionand o lume aparte.
In primul rind, primul vers sau, ma rog, diagnosticul e scris cu majuscule, ceea ce face completarea ulterioara cam inutila. Apoi, acel timp "scrise" rupe de la inceput poemul, ii taie cursivitatea. In opinia mea, un poem despre care nu poti sa zici decit bine, e adevarat, o stim cu totii. Literar vorbind, e discutabil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante
pentru textul : Vorbitor cu zeii dejugul si sarcina, cam aceeasi poveste. sau nu? in rest, una din delicatele intrebarile care incep cu "de ce?"...
pentru textul : dincolo de iluzie deCartile sunt facute ca, dupa ce le citim, sa gandim cu mintea si, mai ales, cu cuvintele noastre.
pentru textul : de vorbă cu tine defrumos text, curgator ca o apa rece de munte. felicitari
pentru textul : nisip aurifer deSa zicem doar ca nu am gasit inca formularea corecta.
Se poate citi si asa:
"iar tu nu te-nţelegi, nu te cunoşti, nu te explici,
însă exişti, iar asta e de-ajuns."
Poate ca repetitia dinainte clarifica faptul ca e vorba
pentru textul : poem dedespre o explicare in fata sinelui si nu in fata altora!
explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
pentru textul : turtle blues deprivit cu lupa soresciana, injerul tau e un copchil usarnic ce da pe-acasa doar spre sara, un fel de nica din humulesti...luat din pridvorul lui ioan scararu, poemul tau e o smoala ce arde spatele cetelor de serafimi ...sa nu crezi ca ei nu sunt in stare sa poarte o cruce, ca nu au bucurii de copil si intristari... cred ca te-a mintit tigancusa kati, voia doar sa salveze ingerul din mainile tale ... trupul tau pare un fel de casuta de turta dulce iar ingerul un fel de hansel si gretel . vinde-l la abator si o sa umbli 9 ceruri dupa el sa-i ceri iertare..ingerii nu ajung sa fie hacuiti de cutit omenesc... nu stiu cum sa iau poemul tau...poate ca azi gaina ti-e mai utila decat ingerul ...dar cu zilele de maine ce faci? oricat ne-am juca cu sensurile cuvintelor, ale notiunilor, oricat de incarcat cromatic ar fi limbajul nostru poetic exista o limita invizibila intre cer si pamant... daca nu ne oprim cadem in gol... nu stiu, asa vad eu lucrurile... hai sa vorbim cu sfiala despre ingeri... astept sa vad cum ai sa scrii drespre ei peste vreo douazeci de ani... cu ochi de copil, katya
pentru textul : Înger netrebnic deO poezie in care scriitura imbraca haine de sarbatoare. Este, de departe, unul dintre cele mai reusite poeme pe care l-am mai citit cindva, undeva... "Scrii frumos dar acum nu ne vede nimeni dă-ți versurile jos să te văd cum arăți fără ele să te mîngîi pe umeri de lacrimi ce plîng înăuntru ca văduvele atîtor războaie pierdute de mine" si, in continuare: "dă versurile jos de pe tine să ating epiderma trecutului tău enigmatic în banalitatea ce o poartă letargic asemeni unei medalii rătăcite pe cîmpul infinit al atîtor bătălii pierdute de mine." Scrii frumos, Virgil Titarenco. Abia astept sa vad volumul "Mirabile dictu".
pentru textul : Scrii frumos ▒ deînseamnă că următorul comentariu nu își are sensul:
desigur nu sînt eu cel care te bate pe umăr dar cu siguranță textul acesta m-a făcut să zîmbesc
și mă opresc aici:)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deditr-o pădure
pentru textul : Sunt inconştientul norocos deca pe aleea clasicilor
trcerea prin necunoscut
da...recunosc că nu este-nici acesta- un text "lucrat"...cules din suflet și atât!...acum aș scoate și eu "buzele noastre"...și poate aș mai adăuga ceva...sau nu... mă bucur că a răsunat cumva textul meu și mulțumesc!
pentru textul : Bilet pe o toamnă decineva cunoscut, mai tînăr ca mine, a murit ieri. totul s-a petrecut într-o zi. se pare că și august e o lună în care se poate purta doliu.
pentru textul : doliu de iulie deNo offence, dar sunt un pic dezamagit de textul asta. In mod normal tonul tau, ideea sunt interesante, acum imi pare insa ca ai construit textul pe o linie foarte bizara. "Femeile crapa umflate" ? Te-au iubit cu limba, cu mainile intinse , cu milioane de celule... ? Ideea cu piatra abraziva este fortata. Strofa urmatoare este buna mai putin partea cu teasta care este mai degraba ilara si la fel cea a cainelui. De ce caniche imperial ? Nu zgarie toti cainii usile ? Si tu iti dai seama ce imagine ofera un caniche imperial ? Foarte bizar text, poate nu l-am inteles... imi pare ca apropii foarte mult esenta umana de esenta animala dinspre gesturi inspre ganduri si privesti totul ca o ... autopsie a fiintei. M-ai cam lasat in ceata... Ialin
pentru textul : poveste de iarnă demultumesc de citire. si de semn. dupa cum spun si la titlu, poemul acesta nu se pune:D ziua buna
pentru textul : mic poem deioana, am uitat să precizez dar atît tu cît și cîștigătorul premiului trei veți premiul menționat la profilul personal.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deam retinut. multumesc.
pentru textul : nu mi-e teamă de moarte deimaginile sunt bune, cred că, puţin comprimat poemul ar avea efectul scontat.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deşi mă împiedic la titlu, întotdeauna am căutat cheia acolo pentru a deschide/închide porţile textului
Un text cu niscai simboluri dosite printre cuvinte. Poezia ta în formă fixă este întotdeauna riguros elaborată, indiferent dacă este laică sau are valenţe carismatice.
pentru textul : nebunul deLa mulți ani tuturor colegilor.
pentru textul : Terra înlănțuită dedap! așa e! nu încercasem încă niciunul. eh! acum știu.
pentru textul : angoase&fisuri deeu m-am tot invartit pe aici, sa las, sa nu las comentariu, asta acum doua zile cand nu era nimic , pustiu pe aici, in afara de poezie. acum ce sa iti zik.... "sa-i fi vazut cum ne tarau spre casa", cred ca asa e cel mai bine si ca strainii sunt ceva mai destepti decat noi , macar in vizite de protocol. imi spui lucruri pe care le stiu deja, intr-o maniera pe care am mai intalnit-o la multi altii inaintea ta, dar tu ca orice scriitor, tii cu dinti de poezia ta, e bine pe de o parte, pe de alta nu. in opinia mea, un poet are o datorie: cea de a-l face pe cititor sa simta ceva deosebit, sa il duca in lumea lui si sa il retina mereu acolo, sa isi uneasca sufletele. poezia este sublima arta, si arta fiind, ea trebuie sa placa, sa trezeasca emotie, si sa incante ochiul. marca personala e intregul poem, nu un fragment, nu un vers, nu un cuvant, pentru ca tu esti in poezie. multi gandesc ca tine, si nu stiu in ce masura este tocmai bine. am tinut sa spun toate aceste lucruri pentru a le avea macar putin in vizor data viitoare. queen ella. p.s. : o sa fiu cu ochii pe tine!
pentru textul : așa a fost deVirgil, mulțumesc...și sper să te mai surprind
pentru textul : Poemele mele se nasc în poemele tale deas fi vrut ca partea a doua sa nu fie atat de lungita, explicativa, pentru a ajunge la un final care mi-a placut, mai precis ultimele trei versuri. si titlul. ( sorry, i love smiley)
pentru textul : dead_man_walking deDa, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!
pentru textul : o viziune a insentimentelor deexistă pace prefăcută? textul este mult peste nivelul meu de întelegere.
pentru textul : urme deRecitesc! interesantă abordarea din strofa trei; îmi amintește de următoarele versuri: “Mice venea în gară la toate trenurile el nu aștepta oameni el aștepta să le vină numele” (toamna la tg-jiu) Și de: “spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?” (dragul meu)
pentru textul : poveste simplă deDoua chestii fac aceasta poezie: 1. ideea fiintei care alege sa se abtina de la privi... mai ales ca e vorba despre a a vedea la modul "clasic" :) 2. Intotdeauna m-a fascinat ideea sarpelui care isi inghite coada, simbol alchimic... parca ouroboros ii zicea... autodevorarea e un paradox in sine care incheie bobadilic poezia, basca amestecul acela de foame , recluziune in sine, sugerete bineinteles la modul modern si pasiune. Si asa cum patima nu dispare odata cu fiinta care a declansat-o, poezia ramane una circulara putand fi continuata de la sfarsit la prima strofa la infinit. Nu m-am hotarat inca daca treaba cu libera alegere ("dacă vrei") aduce mai mult dramatism/realism textului atata timp cat stim cu totii ca in viata, cel mai adesea, re-actionam si nimic mai mult.
pentru textul : ceasornice deCred ca miza acestui text o reprezinta imaginea (si nu ma refer desigur la fotografia aceea atat de stranie de parca ar cuprinde in ea un alt pamant, un alt inceput cu toate "ingredientele" fundamentale in stare de staza) care este bazata exclusiv pe focul interior (singurul element care nu este sugerat in poza). In aceasta lume netocmita cuvantul are rol creator, iar fiinta care rosteste face constient/inconstient o serie de gesturi sacramentale menite a adauga lumii suflet. Un text incadrat corect in care cu adevarat componenta scrisa si cea vizuala se armonizeaza creionand o lume aparte.
pentru textul : Seara întâi demulta tristete si nici un titlu. vezi poate rezolvi totusi cu ultima parte
pentru textul : Utopie deIn primul rind, primul vers sau, ma rog, diagnosticul e scris cu majuscule, ceea ce face completarea ulterioara cam inutila. Apoi, acel timp "scrise" rupe de la inceput poemul, ii taie cursivitatea. In opinia mea, un poem despre care nu poti sa zici decit bine, e adevarat, o stim cu totii. Literar vorbind, e discutabil.
pentru textul : Medicală dePagini