Adriane, probabil că ai dreptate, de fapt ai dreptate.
Îmi cer scuze dacă am reacționat exagerat, așa e, noi femeile suntem uneori cam impulsive.
Iar despre nick-ul tău nu am vrut niciodată să zic ceva 'la mișto', mereu mi s-a părut prea dificil să scriu ApunctApunctApunct decât 'trei de A' și nu am crezut niciodată că asta ar putea să te ofenseze... tu te-ai gândit vreodată așa?
Și mă mai găndesc că toată această cavalcadă de înțepături msi mult sau mai puțin literare a pornit de la o prostie, anume tu nu ai tăcut când trebuia (like a real man should) iar eu am vorbit aiurea (like a woman does when she's under pressure).
Acum dacă ceea ce mi-ai scris sunt presiune sau nu... eu nu mai comentez, pentru că evident suntem aici pe poziții diferite pe care sper să le reconciliem în viitor, la urma urmei contează ceea ce ne va oferi fiecăruia (fiecăreia) inspirația.
Însă te rog mult nu mai veni în subsolul vreunui text de-al meu cu afirmații de genul 'snobism' doar pentru că afișez titlul în limba engleză (tu o citești pe Luminița Suse?) sau să-mi cauți nod în papură prin comentarii (care sunt în general scrise mai la repezeală) pentru că nu am acordat nu știu ce la nu știu ce. Dacă poți să faci atâta lucru pentru mine îți voi râmâne recunoscătoare și ne vom putea concentra pe ceea ce este cu adevărat important.
Și chiar dacă unii ar putea să fie de altă părere, mie mi-a plăcut acest dialog 'cu scântei' cu tine... și... te mai aștept.
Margas
P.S. Iar un mic misogin tu ești, dacă negi va trebui să ne vedem la o cafea maaare ca să ne țină o noapte întreagă argumentația. Eu sunt antrenată, rezist la stress, pun dinți și câte 10 ore pe zi :-)
nu ma intereseaza de ce esti satul/satula tu, dar deloc :).
Propun cu un pahar de chablis in mina infiintarea categoriei: LIBERTATEA EXPRIMARII OPINIEI FARA A FI JIGNIT!
ceea cea am scris mai sus este opinia mea..precum si ceea ce voi scrie mai jos.
frate Bobadile, mută-te, te rog, dacă nu prin alte căși, măcar la iarnă, și-om mai ciorovăi p'acolo. aici mă doare capul! măgărie, nemăgărie, moldoveanii ce poartă pe chelie? hai că pot fi și eu păduche! și te pot pișca de să te mănânce pân după anul nou! am mai văzut pretenții literare și pe la alții... până una alta, să fii iubit și sărbători fericite! te rog, (mă repet) nu-mi ciocăni la ușă că nu te mai primesc. nici cu sorcova și nici cu boii!
se apropie repetitiv două comparații "ca un călău" "ca pe un gest"...dar nu e de împotmolit... până la "iar când într-un târziu voi fi murit", inclusiv, e excelent.
ion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
mea culpa. asa se intimpla cind fac mai multe lucruri in acelasi timp. culmea este ca eram convins ca am scris vlad. interesant e insa faptul cum unii din lipsa de imaginatie sau alte preocupari cauta scame, pentru propriul amuzament probabil. cum spun americanii, simple pleasures for simple minds.
de bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
nu vreau sa urmaresc logica poetica pentru ca este foarte posibil sa-mi placa mai putin ca acum, iar acum imi place mult (dar daca "apele" nu sunt "din" si sunt "in", etc.)
una peste alta ai o tranzitie eleganta, aici, intre micro-si macrocosmos, si motivele sunt bine puse in valoare. imi place si cum ilustrezi necesitatea comunicarii. si, totusi, de ce te-ai oprit?
Textul se scindează prin nu se știe ce mecanism în două: primele strofe fără rimă și ultimele (două) cu rima încrucișată. Primele două strofe le găsesc fără prea mare valoare literară "În burta balenei în ritm de tangou Te dansez fericit. E seara noastră. Cad confeti și stele și petale de flori Din balcoane plutind peste stradă." (...) Ultimele totuși ar putea spune ceva prin metafore...Dar îmi sună ciudat "cal alergând"... In illo tempore mai precizează autorul ("At that time"), iar eu mă gândesc la posibila existență a patru fațete lirice distincte. Senzație acută de colaj literar. In diebus illis, (adaug eu) în goana calului. Și totuși așa cum spunea Victor Hugo, « La musique c'est du bruit qui pense »... Și poezia, Maestre și poezia...
Te întrebi, aproape aruncând cu pietre, dacă România mai are ceva creștin. ARE! Dar asta nu se vede din America. Te invit duminica la Sfânta Liturgie în Bisericile noastre, sau la minunatele Mănăstiri construite de pe vremea când America nu fusese descoperită, și chiar pe străzi sau în casele oamenilor adevărați creștini. Faptul că sunt o sumedenie de oameni „fără Dumnezeu” (ai dreptate) nu este un argument pentru a întreba dacă Ro mai are CEVA creștin. Apoi, acele lucruri bune și creștine care se fac, nu se văd. Căci un creștin adevărat respectă regula: Să nu știe stânga ce face dreapta. Creștinii nu se laudă nici cu credința, nici cu faptele lor. Dar te asigur că sunt destul de mulți.
Chiar m-ai supărat, Virgile. Știu că la Tv se vede numai partea întunecată a lucrurilor, dar asta e valabil pt. orice țară, nu doar pentru România. Și îți mai spun ceva, și nu vorbesc din cărți: România nu va fi niciodată asmimilată, globalizată, americanizată, etc din 2 „motive”: slujbele religioase și horele. Ai idee câți tineri participă la Sfânta Liturghie sau câți joacă în horă? Eu am, că stau lângă ei.
va multumesc pentru sinceritate! desi este greu sa accepti comentarii taioase, totusi le apreciez in ideea ca se vor constructive. adriana, punctul tau de vedere m/a pus pe ganduri. cred ca voi interveni in garderoba mea poetica. profetule, nu incerc sa copiez, nici sa imit. poemul l/am scris gandindu/ma la orbul din Ierihon, cel vindecat de Iisus.
Poti incerca cu Atahualpa. Tipul asta a fost ultimul rege incas pe care l-a ucis netrebnicul de Pizzaro. E o poveste intreaga. Una din favoritele mele.
Aranca, precum am mai spus, fiecare "vede" într-un text ceva ce e pe aceeași frecvență de undă cu el. De-asta am spus de oglindă. Pentru că atunci când nu vezi nimic sau poate doar o anumită latură, de fapt tu esti cel care se identifică cu acea parte. Nu cel ce a scris e responsabil pentru asta, pentru ceea ce simți tu când citești. Apreciez că putem sta de vorbă și în limitele bunului simț și te-aș ruga doar ca de acum încolo să faci aprecieri, dacă vrei, pentru că văd că nu scap, doar cu privire la textele mele și fără să insinuezi altceva prin subsidiar, că nu de alta, dar, știi, se simte. Nu ne cunoaștem și să faci aprecieri cu privire la personalitatea cuiva pe care nu-l cunoști bine e o barieră în comunicare.
E un poem în care sacrul din om și omenescul din sfinți/zei/dumnezeu se îmbină până la limita contopirii. Îmi amintește de acel "sentiment oceanic" pe care îl resimte orice om, atunci când privește spre Dumnezeu. În prima strofă, dumnezeul în care "ei" locuiesc are aparent "lacune": fără mâini, fără tălpi, anemic. Un dumnezeu cu slăbiciuni de om sau chiar mai mult, cu toate neputințele lui. Aici, în această strofă, deși se vede că sunt alese cu grijă, perturbă: "starea de agregare", "acrilic", "glucidul iubirii". Sunt imagini durificate, ușor ironice chiar. Nu știu de ce aș fi ales alte variante mai în acord cu imaginile conturate. În strofa a doua, atemporalul, continuitatea spirituală, implicit psihică, în arborele inter- și transgenerațional, până la rădăcinile originare, sunt redate desăvârșit. Are coerență, fluiditate și forță. Strofa a treia redă dumnezeului perenitatea, prin versuri inedite: "și iarba crește într-un dumnezeu", "un dumnezeu verde cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". Aș fi scris altceva în loc de "supt", aș fi inversat la final sub forma "zboruile anulate" - deși e vizibil că ai evitat o rimă "toate-anulate"; ar merge cumva schimbat. Cred că este unul din cele mai frumoase poeme din seria "poemele lui David". Lucrat cu migală, o spiritualitate înaltă în care Poezia are toate zborurile în ceruri limpezi. Felicitări, Alma!
sa fiti mai concret, asa cum ati fost in cazul "poezia care nu se scrie singura" si sa-mi aratati unde am macelarit rima si ritmul. despre "spirit" nu am ce sa transmit suplimentar, este doar o poezie de dragoste "muncita" din cuvinte fara diacritice.
Oana, prefer si incurajez texte de tipul "in vazul lumii", cred ca poti si merita sa faci eforturi in directia asta. Textul de fata e slab, Bianca a incercat sa fie cuminte, te rog sa nu ma injuri :-) textul e common stuff. Dar te astept cu alte texte, simt ca poti, acolo de unde ne vine acea inegalabila placere a lecturii. Drag, Andu
imi cer iertare din suflet. alma are dreptate. eu am gresit. nu cred ca sunt bun de comentator. in timp, poate reusesc sa renunt si la scris. si la si. cu sinceritate adanca, francisc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgile eu am scris chiar asa "obiectivizare" deci cred ca tie de fapt "ti-a scapat". Change your specs man, Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... deAdriane, probabil că ai dreptate, de fapt ai dreptate.
pentru textul : in the sunshine of your love deÎmi cer scuze dacă am reacționat exagerat, așa e, noi femeile suntem uneori cam impulsive.
Iar despre nick-ul tău nu am vrut niciodată să zic ceva 'la mișto', mereu mi s-a părut prea dificil să scriu ApunctApunctApunct decât 'trei de A' și nu am crezut niciodată că asta ar putea să te ofenseze... tu te-ai gândit vreodată așa?
Și mă mai găndesc că toată această cavalcadă de înțepături msi mult sau mai puțin literare a pornit de la o prostie, anume tu nu ai tăcut când trebuia (like a real man should) iar eu am vorbit aiurea (like a woman does when she's under pressure).
Acum dacă ceea ce mi-ai scris sunt presiune sau nu... eu nu mai comentez, pentru că evident suntem aici pe poziții diferite pe care sper să le reconciliem în viitor, la urma urmei contează ceea ce ne va oferi fiecăruia (fiecăreia) inspirația.
Însă te rog mult nu mai veni în subsolul vreunui text de-al meu cu afirmații de genul 'snobism' doar pentru că afișez titlul în limba engleză (tu o citești pe Luminița Suse?) sau să-mi cauți nod în papură prin comentarii (care sunt în general scrise mai la repezeală) pentru că nu am acordat nu știu ce la nu știu ce. Dacă poți să faci atâta lucru pentru mine îți voi râmâne recunoscătoare și ne vom putea concentra pe ceea ce este cu adevărat important.
Și chiar dacă unii ar putea să fie de altă părere, mie mi-a plăcut acest dialog 'cu scântei' cu tine... și... te mai aștept.
Margas
P.S. Iar un mic misogin tu ești, dacă negi va trebui să ne vedem la o cafea maaare ca să ne țină o noapte întreagă argumentația. Eu sunt antrenată, rezist la stress, pun dinți și câte 10 ore pe zi :-)
to Margas!
nu ma intereseaza de ce esti satul/satula tu, dar deloc :).
Propun cu un pahar de chablis in mina infiintarea categoriei: LIBERTATEA EXPRIMARII OPINIEI FARA A FI JIGNIT!
ceea cea am scris mai sus este opinia mea..precum si ceea ce voi scrie mai jos.
Live with it!
happily ever after,
Trin
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” dex
frate Bobadile, mută-te, te rog, dacă nu prin alte căși, măcar la iarnă, și-om mai ciorovăi p'acolo. aici mă doare capul! măgărie, nemăgărie, moldoveanii ce poartă pe chelie? hai că pot fi și eu păduche! și te pot pișca de să te mănânce pân după anul nou! am mai văzut pretenții literare și pe la alții... până una alta, să fii iubit și sărbători fericite! te rog, (mă repet) nu-mi ciocăni la ușă că nu te mai primesc. nici cu sorcova și nici cu boii!
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deda Virgil, prima forma era cea corecta, am sarit dex-ul cautind typo-urile de care ma acuza Dorin... am corectat!
pentru textul : boabe de timp dese apropie repetitiv două comparații "ca un călău" "ca pe un gest"...dar nu e de împotmolit... până la "iar când într-un târziu voi fi murit", inclusiv, e excelent.
pentru textul : preludiu în alb și negru deion, si eu m am gandit initial ce categorie s ar potrivi cel mai bine textului de fata. experiment- pt ca limbajul si tehnica contureaza altfel un univers magic, prin tesatura locurilor comune prezente, poezie - pt ca emotia este, proza- din cauza limbajului, a dialogului etc emiemi, perfect comul tau. multumesc. si pt penita. hialin, multumit pt ca nu m-ai evitat si acum
pentru textul : mama iubire depentru mine prind bine descinderile tale.am modificat și finalul. te deranja acel "ează", cred.
pentru textul : caut și acum liniștea demnă de un poem ca tine deda , ai dreptate nu place e un canal indisponibil.
pentru textul : canal indisponibil deo toamna jumatate spre rasarit, jumatate spre centru, isi aminteste visul nascand umbrele din lumini suspendate... sangele tau, inaltare de pantec.. m-a atiins poemul acesta, elutzo...
pentru textul : înălțarea din pântec demultumesc pentru trecere! ce mai pot spune?
pentru textul : Definiții pentru muze demea culpa. asa se intimpla cind fac mai multe lucruri in acelasi timp. culmea este ca eram convins ca am scris vlad. interesant e insa faptul cum unii din lipsa de imaginatie sau alte preocupari cauta scame, pentru propriul amuzament probabil. cum spun americanii, simple pleasures for simple minds.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 deVremea aia, bate-o vina, ce mă mai bântuie... de la o vreme. Bună sugestie, schimbăm, modificăm...
Vă rog, nu mai folosiţi pluralul ăla de reverenţă cu mine, că mă simt de 140 de ani. Şi io n-am decât 135!
Cât despre râs şi imaginaţie debordantă, ambele fac bine la sănătate, din câte am auzit. Mulţumesc de trecere!
pentru textul : Cavalerul Trac dede bunăvoie mă fac frate cu inculții, ovYus. pentru că "ferice de cei săraci în duh căci a lor este Împărăția cerurilor". cat priveste textul tau, raman la parerea mea dintai.
pentru textul : candirú denu vreau sa urmaresc logica poetica pentru ca este foarte posibil sa-mi placa mai putin ca acum, iar acum imi place mult (dar daca "apele" nu sunt "din" si sunt "in", etc.)
pentru textul : mă strâng ghetele deuna peste alta ai o tranzitie eleganta, aici, intre micro-si macrocosmos, si motivele sunt bine puse in valoare. imi place si cum ilustrezi necesitatea comunicarii. si, totusi, de ce te-ai oprit?
Textul se scindează prin nu se știe ce mecanism în două: primele strofe fără rimă și ultimele (două) cu rima încrucișată. Primele două strofe le găsesc fără prea mare valoare literară "În burta balenei în ritm de tangou Te dansez fericit. E seara noastră. Cad confeti și stele și petale de flori Din balcoane plutind peste stradă." (...) Ultimele totuși ar putea spune ceva prin metafore...Dar îmi sună ciudat "cal alergând"... In illo tempore mai precizează autorul ("At that time"), iar eu mă gândesc la posibila existență a patru fațete lirice distincte. Senzație acută de colaj literar. In diebus illis, (adaug eu) în goana calului. Și totuși așa cum spunea Victor Hugo, « La musique c'est du bruit qui pense »... Și poezia, Maestre și poezia...
pentru textul : În burta balenei dePentru Virgil
Te întrebi, aproape aruncând cu pietre, dacă România mai are ceva creștin. ARE! Dar asta nu se vede din America. Te invit duminica la Sfânta Liturgie în Bisericile noastre, sau la minunatele Mănăstiri construite de pe vremea când America nu fusese descoperită, și chiar pe străzi sau în casele oamenilor adevărați creștini. Faptul că sunt o sumedenie de oameni „fără Dumnezeu” (ai dreptate) nu este un argument pentru a întreba dacă Ro mai are CEVA creștin. Apoi, acele lucruri bune și creștine care se fac, nu se văd. Căci un creștin adevărat respectă regula: Să nu știe stânga ce face dreapta. Creștinii nu se laudă nici cu credința, nici cu faptele lor. Dar te asigur că sunt destul de mulți.
pentru textul : Fanii lui Cristos deChiar m-ai supărat, Virgile. Știu că la Tv se vede numai partea întunecată a lucrurilor, dar asta e valabil pt. orice țară, nu doar pentru România. Și îți mai spun ceva, și nu vorbesc din cărți: România nu va fi niciodată asmimilată, globalizată, americanizată, etc din 2 „motive”: slujbele religioase și horele. Ai idee câți tineri participă la Sfânta Liturghie sau câți joacă în horă? Eu am, că stau lângă ei.
va multumesc pentru sinceritate! desi este greu sa accepti comentarii taioase, totusi le apreciez in ideea ca se vor constructive. adriana, punctul tau de vedere m/a pus pe ganduri. cred ca voi interveni in garderoba mea poetica. profetule, nu incerc sa copiez, nici sa imit. poemul l/am scris gandindu/ma la orbul din Ierihon, cel vindecat de Iisus.
pentru textul : Cerșetorul de lumină de"numeri privirile care nu le-am întors" - numeri privirile pe care nu le-am întors
cataclizmul - o fi exista cuvântul şi cu "z", dar eu aş scrie "cataclismul".
pentru textul : poem prefăcut numai al meu dePoti incerca cu Atahualpa. Tipul asta a fost ultimul rege incas pe care l-a ucis netrebnicul de Pizzaro. E o poveste intreaga. Una din favoritele mele.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deAranca, precum am mai spus, fiecare "vede" într-un text ceva ce e pe aceeași frecvență de undă cu el. De-asta am spus de oglindă. Pentru că atunci când nu vezi nimic sau poate doar o anumită latură, de fapt tu esti cel care se identifică cu acea parte. Nu cel ce a scris e responsabil pentru asta, pentru ceea ce simți tu când citești. Apreciez că putem sta de vorbă și în limitele bunului simț și te-aș ruga doar ca de acum încolo să faci aprecieri, dacă vrei, pentru că văd că nu scap, doar cu privire la textele mele și fără să insinuezi altceva prin subsidiar, că nu de alta, dar, știi, se simte. Nu ne cunoaștem și să faci aprecieri cu privire la personalitatea cuiva pe care nu-l cunoști bine e o barieră în comunicare.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deMulţumim lui Vlad Turburea pentru această minunată copertă!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deSi eu stiu ale cui sunt textele postate deja, dar am sa ma fac precum ca habar n-am. Oricum, mai astept si altele sa ma sensibilizeze. Ceva mai mult.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deacum este foarte bine, din punctul meu de vedere. frumos.
pentru textul : urme de kerosen printre îngeri deE un poem în care sacrul din om și omenescul din sfinți/zei/dumnezeu se îmbină până la limita contopirii. Îmi amintește de acel "sentiment oceanic" pe care îl resimte orice om, atunci când privește spre Dumnezeu. În prima strofă, dumnezeul în care "ei" locuiesc are aparent "lacune": fără mâini, fără tălpi, anemic. Un dumnezeu cu slăbiciuni de om sau chiar mai mult, cu toate neputințele lui. Aici, în această strofă, deși se vede că sunt alese cu grijă, perturbă: "starea de agregare", "acrilic", "glucidul iubirii". Sunt imagini durificate, ușor ironice chiar. Nu știu de ce aș fi ales alte variante mai în acord cu imaginile conturate. În strofa a doua, atemporalul, continuitatea spirituală, implicit psihică, în arborele inter- și transgenerațional, până la rădăcinile originare, sunt redate desăvârșit. Are coerență, fluiditate și forță. Strofa a treia redă dumnezeului perenitatea, prin versuri inedite: "și iarba crește într-un dumnezeu", "un dumnezeu verde cum pasărea-dumnezeu poartă cu sine toate anulatele zboruri". Aș fi scris altceva în loc de "supt", aș fi inversat la final sub forma "zboruile anulate" - deși e vizibil că ai evitat o rimă "toate-anulate"; ar merge cumva schimbat. Cred că este unul din cele mai frumoase poeme din seria "poemele lui David". Lucrat cu migală, o spiritualitate înaltă în care Poezia are toate zborurile în ceruri limpezi. Felicitări, Alma!
pentru textul : deuteronomia desa fiti mai concret, asa cum ati fost in cazul "poezia care nu se scrie singura" si sa-mi aratati unde am macelarit rima si ritmul. despre "spirit" nu am ce sa transmit suplimentar, este doar o poezie de dragoste "muncita" din cuvinte fara diacritice.
pentru textul : decembre deOana, prefer si incurajez texte de tipul "in vazul lumii", cred ca poti si merita sa faci eforturi in directia asta. Textul de fata e slab, Bianca a incercat sa fie cuminte, te rog sa nu ma injuri :-) textul e common stuff. Dar te astept cu alte texte, simt ca poti, acolo de unde ne vine acea inegalabila placere a lecturii. Drag, Andu
pentru textul : Femme fatale deiertati-ma!
pentru textul : das Marienleben deimi cer iertare din suflet. alma are dreptate. eu am gresit. nu cred ca sunt bun de comentator. in timp, poate reusesc sa renunt si la scris. si la si. cu sinceritate adanca, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers deeste ca un leu în cuşcă!
desigur, titlu bun, în concordanţă cu finalul!
"când tac risipesc dimineți pe culoarele minciunii" - cam aşa e, senzaţia este de fals. mai bine să spui ce ai de spus!
pentru textul : perplexitate dePagini