se pare că nu doar în cluj plouă în perioada asta a anului, iar bacovia cu toamna lui n-a plecat încă.
mi-a plăcut mult poemul, o descriere parca a fragilității umane( personale), singurătății și nevoii inconștiente de a lupta chiar și atunci când ți se surpă pământul sub tine. l-am citit și aseară, iar acum m-am reîntors să-l trec la preferate.:)
o duminică frumoasă și odihnită!
"îmi spui o poveste, în care se făcea că eu furam mere domnești din curtea bisericii și sfinții de pe pereți arătau cu degetul în sus; te întreb - și iar nu știi să-mi răspunzi – mă cercau cu frica de domnul sau îmi arătau vîrful pomului, înalță-te Simioane și ia mărul cel mai rotund?" remarc aici aleasa inspiratie, care face ca aceste rânduri să epateze în dauna întregului. cu sincera prietenie.
Multumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
Da, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
Să-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
Titlul "poveste cu nuferi" părea să promită mai mult, dădea o nuanță patetică și m-a trimis indirect în universul poetic al lui Lucian Blaga: ("Vei plânge mult ori vei zâmbi? Eu nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi! - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineață-ți va ucide-odată visul că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: "Nu știi că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" ) Din păcate, trecerea în altă gamă lirică utilizând laitmotivul personajelor din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski e subțire, nu văd legătura lor cu nuferii și/sau "oasele unor hulubi înghețați" și textul dă senzația nefirească unui ghiveci, literar vorbind... Cât despre citate, iată unul din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski: "sărăcia nu este un viciu[...]dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. In sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. In mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni niciodată!" Nu am înțeles din comentariul anterior ce s-a dorit prin utilizarea adjectivului "heterogen" (care este utilizat în egală măsură cu "eterogen")...cred că era vorba despre alt adjectiv acolo ce sună pe aproape.
cred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
nu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
Există un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
"le mousson" est "la mousson" (nom féminin Flexion: f. s. mousson; f. pl. moussons) "le cendre" est "la cendre" (nom féminin, Flexion: f. s. cendre; f. pl. cendres)
...cu conditia sa stearga poza Margai de pe container si sa ma puna pe mine sef de santier:)
nu de-alta, dar se supara toti ceilalti care imi zic "baraca" si care, ori de cate ori se simteau amenintati de statura mea impunatoare, icercau sa o bagatelizeze satirizandu-mi numele :). si sunt destui acestia. dealtfel, in acest fel verific daca scriu poeme bune.:)
Am recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
Cu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
Cred că se vrea o zicere înţeleaptă, mai ales întru cele din urmă, dar premisele sunt mult prea... fleşcăite. Scuze de expresia asta, înţeleg că-"n ele însele" se vor banale, dar nu aşa. O mai citesc o dată deseară.
Da, e mult mai coerent acum. Mi-ai amintit și de Blaga: "e-atâta liniște în jur că mi se pare că aud/cum se izbesc de geamuri razele de lună" (desigur, aici, în poezia ta este cumva negativul, e moartea, nu viața)
Cândva postasem, eram nou intrată pe site, poeziile au stat multă vreme necitite de vreun editor, aşa că dl Titarenco m-a sfătuit să accesez acest buton, atunci când pun un text nou...
Poate, totuşi, nu am înţeles eu corect.
te asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
Da, aici avem o poezie unde nu poti aduce nicio carcoteala. Ca dimensiune - este atat cat trebuie sa fie, mesajul este clar, metafore putine dar nu simti nevoia de mai multe, imi place enorm: limba orelor si vara care imbatraneste ca o femeie frumoasa. Finalul este, cum spuneam intr-un comentariu dinainte, deschis. Lasa loc la gand, fiecare isi poate inchipui o femeie frumoasa imbatranind frumos. Felicitari! Imi permit o intrebare, anume daca pot citi poezia aceasta la un eveniment, desigur cu anuntarea autorului?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ionut, nu vrei sa fii prietenul nostru.... astept raspuns la textul tau. zambesc laaarg.
pentru textul : pietrele umbrei dealma, multumesc de trecere! am scos strofa, care chiar este in plus, la o citire mai atenta.
pentru textul : Nicht hinauslehnen dese pare că nu doar în cluj plouă în perioada asta a anului, iar bacovia cu toamna lui n-a plecat încă.
pentru textul : ploi în decembrie demi-a plăcut mult poemul, o descriere parca a fragilității umane( personale), singurătății și nevoii inconștiente de a lupta chiar și atunci când ți se surpă pământul sub tine. l-am citit și aseară, iar acum m-am reîntors să-l trec la preferate.:)
o duminică frumoasă și odihnită!
Plus de asta, textul este greoi, scris într-un stil "pipăibil", cu poticneli de toate soiurile.
Apoi, fragment, fragment, dar să înţelegem şi noi ceva, nu?
pentru textul : Spre periferie de"îmi spui o poveste, în care se făcea că eu furam mere domnești din curtea bisericii și sfinții de pe pereți arătau cu degetul în sus; te întreb - și iar nu știi să-mi răspunzi – mă cercau cu frica de domnul sau îmi arătau vîrful pomului, înalță-te Simioane și ia mărul cel mai rotund?" remarc aici aleasa inspiratie, care face ca aceste rânduri să epateze în dauna întregului. cu sincera prietenie.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului meu deCu scuzele de rigoare la amândouă.Ioan.
pentru textul : O nouă provocare deMultumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 dee ok, Dorin, dar nu stiu daca merita efortul - uita-te si tu la subtitlu...:) merci, oricum.
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit deDa, Francisc....ironic este comentariul tău este ușor să ataci și să îndepărtezi dar este mai greu să poți apropria. "peisaj de scris litere îmbrăcate liniștea nopții"
pentru textul : Crucea - Haiku deSă-mi fie iertată intervenția; consider că expresia " …tu-ți dumnezeii mă-ti, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), lua-te-ar dracu de bețiv" nu trebuie tratată rigid printr-o trimitere seacă la punctul 16.4. din regulament. Nu cred că este cazul aici să îndulcim sarea! Mai consider că trebuie să avem o anumită elasticitate în interpretarea/amendarea formulărilor de genul celei de mai sus. Altfel riscăm să îngrădim autorul și să-l facem să nu mai creioneze personaje expresive ci simple siluete de cretă pe asfalt. Dacă mergem pe criterii de acest fel ar trebui să dosim pagini întregi de proză clasică.Și să dăm uitării personaje pitorești. Fac precizarea – dacă mai e cazul – că nu mă refer la expresiile dizgrațioase împrumutate din spatele blocului și servite apoi cu nonșalanță pe post de salată cu pretenții de artă ; fie ea și artă culinară! O părere și nu o contră.
pentru textul : Paneraș cu ouă de... știi cum să mă lași fără cuvinte. mulțumesc, mone!
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deTitlul "poveste cu nuferi" părea să promită mai mult, dădea o nuanță patetică și m-a trimis indirect în universul poetic al lui Lucian Blaga: ("Vei plânge mult ori vei zâmbi? Eu nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi! - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineață-ți va ucide-odată visul că sufletul mi-așa curat cum gândul tău îl vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineți, în care eu ți-oi zice fără umbră de căință: "Nu știi că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" ) Din păcate, trecerea în altă gamă lirică utilizând laitmotivul personajelor din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski e subțire, nu văd legătura lor cu nuferii și/sau "oasele unor hulubi înghețați" și textul dă senzația nefirească unui ghiveci, literar vorbind... Cât despre citate, iată unul din "Crimă și pedeapsă" a lui Feodor Mihailovici Dostoievski: "sărăcia nu este un viciu[...]dar mizeria, stimate domn, mizeria este un viciu. In sărăcie mai păstrăm încă noblețea sentimentelor înnăscute. In mizerie însă, nu le mai păstrează nimeni niciodată!" Nu am înțeles din comentariul anterior ce s-a dorit prin utilizarea adjectivului "heterogen" (care este utilizat în egală măsură cu "eterogen")...cred că era vorba despre alt adjectiv acolo ce sună pe aproape.
pentru textul : poveste cu nuferi deinteresant experiment si il salut.
pentru textul : A 4-a Literă decred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
pentru textul : Sonet 174 denu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
pentru textul : alala deExistă un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
pentru textul : Cer deschis de...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
pentru textul : oul de piatră deeu am crezut prima data ca subtitlul este "prepelițe în piatră" deh, caracterele astea românești...
pentru textul : papillon de"le mousson" est "la mousson" (nom féminin Flexion: f. s. mousson; f. pl. moussons) "le cendre" est "la cendre" (nom féminin, Flexion: f. s. cendre; f. pl. cendres)
pentru textul : De anima de...cu conditia sa stearga poza Margai de pe container si sa ma puna pe mine sef de santier:)
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete denu de-alta, dar se supara toti ceilalti care imi zic "baraca" si care, ori de cate ori se simteau amenintati de statura mea impunatoare, icercau sa o bagatelizeze satirizandu-mi numele :). si sunt destui acestia. dealtfel, in acest fel verific daca scriu poeme bune.:)
Am recitit textul dumneavoastră și am citit și cele două articole la care faceți referire.
pentru textul : La stăpân deCu adevărat, un pic jenante aceste plecăciuni în fața „stăpânului”, mai ales că e un articol omagial pentru criticul Eugen Simion. În acest context pare și mai nepotrivită afirmația „doi critici [...] cel dintâi este Nicolae Manolescu.” Ceea ce e mai rău e că textul a primit „bun de tipar” și, în afară de temenele, mai are o grămadă de greșeli: pleonasme, tautologii, dezacorduri, cacofonii, omisiuni de litere, greșeli de ortografie și de punctuație din care voi exemplifica doar câteva: cerneri şi selecţii, studiu amănunţit a vieţii, a fixa mai bine, douăsute, oferindui-se, devorează cu aviditate, facă cât ș. a. . Am rămas cu un gust amar în urma citirii întregului articol. Da, e documentat, argumentat, face o incursiune în întreaga activitate a celui aniversat subliniind influența acestuia în noile direcții ale criticii literare actuale, dar se cuvenea mai multă acuratețe în redactare. Asemenea conduite (năravuri) discreditează autorul.
Apreciez stilul dumneavoastră incisiv, argumentat și legitim în situația de față.
Cred că se vrea o zicere înţeleaptă, mai ales întru cele din urmă, dar premisele sunt mult prea... fleşcăite. Scuze de expresia asta, înţeleg că-"n ele însele" se vor banale, dar nu aşa. O mai citesc o dată deseară.
pentru textul : dincolo de politică e camera mea deDa, e mult mai coerent acum. Mi-ai amintit și de Blaga: "e-atâta liniște în jur că mi se pare că aud/cum se izbesc de geamuri razele de lună" (desigur, aici, în poezia ta este cumva negativul, e moartea, nu viața)
pentru textul : Foamea deda, katya, suntem pe drum. langa cer: unul, la dreapta, altul, la stanga doru lubov, depasiti-ma
pentru textul : toate oasele deCândva postasem, eram nou intrată pe site, poeziile au stat multă vreme necitite de vreun editor, aşa că dl Titarenco m-a sfătuit să accesez acest buton, atunci când pun un text nou...
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor dePoate, totuşi, nu am înţeles eu corect.
te asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deDa, aici avem o poezie unde nu poti aduce nicio carcoteala. Ca dimensiune - este atat cat trebuie sa fie, mesajul este clar, metafore putine dar nu simti nevoia de mai multe, imi place enorm: limba orelor si vara care imbatraneste ca o femeie frumoasa. Finalul este, cum spuneam intr-un comentariu dinainte, deschis. Lasa loc la gand, fiecare isi poate inchipui o femeie frumoasa imbatranind frumos. Felicitari! Imi permit o intrebare, anume daca pot citi poezia aceasta la un eveniment, desigur cu anuntarea autorului?
pentru textul : copacul dinăuntru deAceeaşi problemă privind postarea textelor. Îmi cer scuze că am intrat aici.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I de"Mintea i se învîrtea în cerc".
se poate învârti ceva în dreptunghi? sau pi ar pătrat? dar mai bine să aşteptăm continuarea.
pentru textul : cercul - episod pilot deultima varianta nu e reusita cel punit pentru asta: "privirea care urzică" - disonant și fără coerență. prima e admisibilă, deși n-o înțeleg.
pentru textul : Priviri dePagini