Multumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.
nu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
mi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
Un poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
iata queen margot cum ai reusit sa ma amuzi de dimineata. e ridicol raspunsul tau. asta trecind penste ofensa. am insa senzatia ca nu ai capacitatea sa intelegi comentariile mele. habar nu ai ce inseamna eu poetic. probabil tu iti descrii aici experientele erotice si noi nu stiam. pur si simplu comentariile mele te depasesc. imi pare rau ca mi-am irosit timpul sa il scriu. lasa, e bine cum scrii. bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti.
Aranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
Adriana, mulțumesc pentru lectură și observație. Am modificat "cu cânturi" - aveai dreptate. Poemul, în forma inițială, cuprindea câteva regionalisme(din Banat) așa că am făcut unele concesii limbii literare, nu prozodiei, de unde, poate, senzația de rupere. Am urmărit doar un ritm mai săltăreț, o spunere dintr-o suflare. Am păstrat dedicația inițială, deși "adrisantul" se mișcă, azi, în alt univers, sub alte zodii. Cu simpatie,
alma și profetul, ce aveți, vă rog, domniile voastre cu rimele, sau cu o poezie rimată care te topește uneori, sau îți bagă fiori în suflet? este oare poezia clasică, ca orice curent din era trecută, în era noastră postmodernistă un dinozaur pe cale de extincție? n-are șansă de supraviețuire în urma avalanșei ucigătoare a influenței ruso-slavice din literatura de azi? iată aici un minuscul exemplu de poezie rimată care este îmbrațișată de sufletul omenesc mai mult decât abureala din poezia douămiistă: "Și lacrima, din ochi, nu poate Să micșoreze bucuria Acelei nopți, cum nu sunt toate, Acelei nopți înmiresmate În care S-a născut Mesia..." hai, să fim serioși! vă doresc Sărbători fericite!
O poezie "poezie". Sunt prea obosit sa o analizez. Pacat ca n-au facut-o altii. Eu raman la impresia globala care mi-a provocat-o si ma multumesc cu ea.
adrian, multumesc pentru revenire cu penita. la imaginea cu nevoile si rugaciuni. nu este neaparat o egalitate si nici o bravura din partea mea in scris. este o stare normala a vietii pe care asa o vad eu. nu e nici revolta, e doar starea lucrurilor.
multumesc de citire si recitire, putini sunt cei care se ''apleaca'' asa ca tine asupra poeziilor din acest mediu.
o zi buna
kruger, în primul rînd se pare că ai călcat cu stîngul în Hermeneia. Și spun asta pentru că demonstrezi că (deși ai promis) totuși nu ai citit „regulamentul” Hermeneia. Pentru că dacă îl citeai descopereai acolo că „Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces.”. Deci problema „aspirațiilor” tale mi se pare pusă prost. Apoi, decizia cu privire la încadrarea membrilor Hermeneia la înscriere nu prea mă mai preocupă de foarte multă vreme. Există un consiliu care decide asupra acestor lucruri iar eu prefer doar să veghez ca să nu existe dezechilibre sau abuzuri. Dar am suficientă încredere în capacitatea lor de decizie. De aceea nu înțeleg expresia „am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte”. Poate mi-o explici tu. Pentru că deocamdată nu a reușit decît să îmi demonstreze că urmărești să mă jignești. Iar asta este întradevăr o idee proastă. Dacă ți-a trecut cumva prin cap că pot fi „cumpărat” sau dispus să afectez deciziile Consiliului Hermeneia din rațiuni „mioritico-balcanice” atunci ai făcut o gafă semnificativă. De aceea aștept o explicație plauzibilă a expresiei tale. În ce privește textul, îți mulțumesc că te-ai aplecat asupra lui. Am cumpănit și eu asupra folosirii termenului de bisturiu dar m-a deranjat puțin tehnicitatea sonorității lui. În ce privește sintagma „cuțit de disecție”, pe lîngă faptul că sună puțin cam aiurea (și în mod normal se folosește bisturiu), în plus aduce cu sine și o conotație macabră (cea a disecției cadavrului) iar eu (sau noi) în ipostaza textului nu eram mort și nici nu există acolo o intenție morbidă. De aceea sugestia ta nu este nici mai simplă, nici mai eficace și nici mai poetică. De fapt am cochetat mult cu ideea acelei săbii (sau pumnal) cu care se face sepuku sau hara-kiri, sau m-am gîndit și la cuțitele (andrelele ??) pe care și le introduc unii fachiri fără a sîngera. Totuși riscul confuziilor devenea prea mare. De aceea a rămas și rămîne așa. Nu văd unde este contradicția între „cuțit lung și ascuțit” și „argint viu”. Mă tem că ai probleme semnificative cu imaginația dacă nu mă poți urmări în această „călătorie estetică”. Mie, dimpotrivă, mi se pare extrem de sugestivă legătura dintre cele două imagini, cea de a doua fiind evident o prelungire cinematografică a celei dintîi. Dragul meu, înainte de a mă acuza pe mine de stângăcii eu zic să citești cu mai multă atenție și (așa cum spun uneori unii poeți mai „intimiști”) cu inima. În orice caz, remarca despre faptul că „pătrunderea” nu poate fi decît „în profunzime” mi se pare o glumă, un fel de nod în papură și nu cred că este nevoie nici măcar de o licență poetică pentru o asemenea exprimare. Eu zic să eviți astfel de aberații daca intenționezi să te iau in serios. La fel de „glumiță” e și chestia cu „în” sau „prin”. Repet, dacă nu vrei să fii privit ca un fel de Gică-contra renunță la astfel de preudo-critică literară. E foarte ușor să îți pierzi credibilitatea și foarte greu să o recîștigi, pe Hermeneia și oriunde. Apoi, nu dragul meu, nu m-am referit la melcul urechii interne ci m-am referit, așa cum am scris, la sinus(uri). Nu văd nici aici de ce nu se poate folosi ideea de labirint. Cu excepția cazului că nu îți place ție. Well... Nu cred că „ȘI” e „mai simplu și mai elegant” decît „IAR APOI”. Mai „simplist” da, dar nu m-a interesat să sune mai simplist. Oricum „IAR APOI” conține substraturi care îi lipsesc lui „ȘI”. Am însă senzația că tu nu poți percepe asta din păcate. La chestia cu fereasta era vorba de „cristal”. „am scrie cu degetul pe CRISTAL”. Cred că asta rezolvă aparenta (pseudo)confuzie. Nu cred că repetarea unor termeni - vezi că aici folosești cuvîntul „sintagme” aparent fără să știi ce îneamnă de fapt - deci, nu cred că repetarea unor temeni este neaparat stîngăcie. Asta cu excepția cazului în care citești superficial un text sau urmărești doar să găsești nod în papură. În ce măsură limbajul meu este „sărăcăcios„ și „lipsit de inspirație”, well... sînt dispus să mai aud și alte opinii. Argumentele tale nu au reușit decît să mă amuze. Sub nici o formă însă ce ai scris tu aici nu se poate numi „o analiză extrem de atentă a textului”. În orice caz, de vreme ce există undeva un volum de poezii și sub semnătura mea, te asigur că știu destul de bine cum și cînd un text apare pe hîrtie. Ce aș mai vrea să îți spun este că textele mele nu au apărut pe hîrtie pentru că eu aș fi insistat sau aș fi plătit pentru asta ci pentru că editorul a insistat să le tipărească. Ceea ce reprezintă, evident, o mare diferență, dragul meu. Poate că pînă aici am privit, așa cu condescendență comentariul tău. Dar a numi asta „o analiză extrem de atentă a textului” mi se pare o aroganță ridicolă care îți face rău numai ție. Nu știu dacă îți dai seama dar, odată devenit ridicol aici pe Hermeneia este destul de greu să mai fii luat în serios. Tocmai de aceea îți spuneam mai sus că ai călcat cu stîngul. Ce vei face de aici înainte și dacă vei lua seama la recomandările mele depinde numai de tine. Îți urez succes.
Fragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
Cristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
Adaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
Mulțam pentru vizită. Faptul că postez si eu intr-o veselie pe diverse on-line-uri, are o explicatie (din punctul meu de vedere): orice text care nu este citit, nu există. Tot la marketing ne intoarcem. Lucrez, cam de 3 ani, la o carte de eseuri. Pana acum am tot postat texte care constituiau versiuni de lucru ale zisei productii. Si asta in scopul de a primi reactii asupra modului in care cititorul de azi maí "inghite" ceva. Cu alte cuvinte, de a găsi modul în care "cum spui ceva" ca sa poată fi receptat. Ca in cele ce urmează. Ci că într-un compartiment de tren cu navetiști se suie cineva care nu era din gașca lor. Navetiștii, încep să spună câte un număr. De exemplu, '5' - râsete, '23' - râsete prelungite, '14' , râsete isterice, etc., etc., etc.. Individul nostru, interzis, (trezindu-se din "interzicere") îl întreabă pe cel de alături (care făcea parte din gașcă): 'De ce rade lumea când se spune cate o cifra?' 'Pai, noi ăștia, navetiștii, ne cunoaștem atât de bine și spunem, în fiecare zi, aceleași bancuri încât, ca să nu mai lungim vorba, le-am numerotat și spunem numai numărul bancului!'. Individul, străin de gașcă, bagă la cap și se apucă și el sa se afle-n treabă spunând: '7!' - pauză; mai încearcă o data: '12!' - la fel. 'Asculta dom'le, numerele astea de le-am zis, nu sunt pe lista voastră de bancuri?' 'Ba da!' 'Și atunci, de ce nu râdeți?!' 'Ei, problema nu e numai sa spui un banc, ci și cum îl spui!'. Idealul ar fi ca si "lucrurile (mai) profunde" de care vorbești să devină "comestibile". Ceea ce incerc - cu reușite și ne.
"firul" descris în poem pare a fi indestructibil, deși greu ca plumbul. autorul vorbește depre soartă și incomprehensibil, chiar dacă metaforele îmi amintesc de un film animat plin de fantastic și imaginar. novator aș spune. originalitatea poemului constă în felul de a concepe lumea și a o versifica în cel mai contemporan și infantil mod; mod care merită felicitări pentru puterea de exprimare.
Maricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
doamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
intr-o lume in care scrisul dispare ecranele luand locul hartiei cu poezie ce se dizolva si orele mirarii din ce in ce mai rare.. succes doresc Virtualiei si celor ce o pun gratios in miscare ( Alina Manole ) AG
Ritmul acesta ajută mult lectura, pentru un om care vede prima dată textul, să simtă că acesta curge, îi dă o senzație de bine, de dans, dacă vrei. Experiment reușit.
textele nu deranjează. cel puţin nu pe mine. şi cred că în general un text (cu excepţia celor clar ofensatoare) nu ar trebui să ofenzeze pe nimeni. un text este un text. el poate fi bun sau slab din diferite puncte de vedere. din punct de vedere literar mie acest text nu îmi spune nimic. dar sînt deschis la dezbateri. ca de obicei. în ce priveşte încadrarea, da nu o mai poţi modifica textul odată ce este în şantier. îţi recomand să citeşti acest info: http://www.hermeneia.com/content/jurnal-de-nesomn-20-0 ca să înţelegi cum stau lucrurile cu şantierul literar. deci, te rog să îmi spui ce doreşti să faci cu acest text? vrei să îl retragi definitiv? p.s. vreun se scrie impreunat
Cailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
da, doamnă, egalizator, pt. că aici suntem egali. nu mă interesează cât şi anume purtaţi la pantofi.
ici suntem EGALI ! Dv., subiectiv, aveţi pretenţia că sunteţi insultată, eu, în subiectivismul meu, asemeni.
îmi pare rău de un singur fapt: că am pierdut un timp pe care,poate, îl puteam folosi mult mai bine. nu ştiu ce va căşunat atât de mult, eu vă spun, săru-mâna, şi vă doresc, din inimă, să fiţi fericită !
după ce am citit poemul, mi-am imaginat o zi de martie, în care florile ghioceilor, albăstrelelor, firave și îndrăznețe, sparg coaja pământului de primăvară. cu ritm interior, poemul pare a fi o incantanție a fertilității.
aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
iata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc pt. apreciere, Virgile. Pt. că m-ai încurajat, aș vrea să dezvălui unele gȃnduri. Am publicat (la „Cartea Universitară”) o cărticică intitulată „Eseu despre sursele adevăratei cunoașter în Logica Budistă”. O consider o primă încercare nereușită. Deși s-a epuizat (tirajul a fost mic) și eu și editura am considerat că ea trebuie re-scrisă. Sper s-o fac după ce îmi voi termina alt proiect pe care îl moșesc de tei ani al unei alte cărți despre postmodern versus postmodernism. Carte pe care o tot scriu și rescriu postȃnd fragmente din ea pe Hermenia și Agonia, în primul rȃnd pentru a primi feedback-uri (mai ales critice) care m-au ajutat și mă ajută extrem de mult. Dar să revin la Budism. Cȃnd mă voi re-apuca de treabă, m-am hotărȃt ca fragmente din ea să le postez doar pe Hermenia. Și aceasta deoarece, spre deosebire de Agonia, aici cred că voi găsi cititori mai adecvați pentru a purta cu ei un dialog care, în primul rȃnd, să-mi folosească mie dar sper și preopinenților. Aș dori, dacă vor mai exista persoane care să parcurgă acest comentariu, să-mi transmită doar atȃt – dacă-i interesează sau nu o discuție despre Budism (evident, cine dprește poate să-mi transmită și altceva legat de temă). Este un fel de studiu de piață. Și ca să nu folosesc acest sit în scopuri personale, dau adresa pe care pot primi reacții: [email protected]. Cu mulțumiri anticipate.
pentru textul : Budismul și psihiatria denu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii demi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
Speram ca acest text sa fie recomandat.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deUn poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deevident vor trebui respinse amindoua din motive lesne de inteles
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deOttilia , :)
Lol, cum zic americanii.
pentru textul : joacă de rime deiata queen margot cum ai reusit sa ma amuzi de dimineata. e ridicol raspunsul tau. asta trecind penste ofensa. am insa senzatia ca nu ai capacitatea sa intelegi comentariile mele. habar nu ai ce inseamna eu poetic. probabil tu iti descrii aici experientele erotice si noi nu stiam. pur si simplu comentariile mele te depasesc. imi pare rau ca mi-am irosit timpul sa il scriu. lasa, e bine cum scrii. bucura-te de penita de la bobadil ca poate are sa iti mai dea. probabil ca la nivelul tau de intelegere o si meriti.
pentru textul : Lauryannus's Land deAranca dragă, înțelesesem dintr-un comentariu al tău anterior că ai plecat la Roma via Trușești, altfel nu mi-aș fi permis să scriu despre manele fără să fiu sigură că nu le cunoști și tu. Iar versul acela chiar e autentic românesc, în rest, textul e un amalgam de cuvinte în limbi străine, denumiri de locuri, care arată cultura autorului, dar nu reușesc să transmită cititorului decât o prelungă enervare. Mai ales că ai persistat în a publica astfel de texte. Era o idee să le structurezi ca jurnal, să le scrii, adică, nu să le încadrezi.
pentru textul : Ruines de Rome deAdriana, mulțumesc pentru lectură și observație. Am modificat "cu cânturi" - aveai dreptate. Poemul, în forma inițială, cuprindea câteva regionalisme(din Banat) așa că am făcut unele concesii limbii literare, nu prozodiei, de unde, poate, senzația de rupere. Am urmărit doar un ritm mai săltăreț, o spunere dintr-o suflare. Am păstrat dedicația inițială, deși "adrisantul" se mișcă, azi, în alt univers, sub alte zodii. Cu simpatie,
pentru textul : doină pe potriva sorții dealma și profetul, ce aveți, vă rog, domniile voastre cu rimele, sau cu o poezie rimată care te topește uneori, sau îți bagă fiori în suflet? este oare poezia clasică, ca orice curent din era trecută, în era noastră postmodernistă un dinozaur pe cale de extincție? n-are șansă de supraviețuire în urma avalanșei ucigătoare a influenței ruso-slavice din literatura de azi? iată aici un minuscul exemplu de poezie rimată care este îmbrațișată de sufletul omenesc mai mult decât abureala din poezia douămiistă: "Și lacrima, din ochi, nu poate Să micșoreze bucuria Acelei nopți, cum nu sunt toate, Acelei nopți înmiresmate În care S-a născut Mesia..." hai, să fim serioși! vă doresc Sărbători fericite!
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deO poezie "poezie". Sunt prea obosit sa o analizez. Pacat ca n-au facut-o altii. Eu raman la impresia globala care mi-a provocat-o si ma multumesc cu ea.
pentru textul : elegie pe linia de centură deadrian, multumesc pentru revenire cu penita. la imaginea cu nevoile si rugaciuni. nu este neaparat o egalitate si nici o bravura din partea mea in scris. este o stare normala a vietii pe care asa o vad eu. nu e nici revolta, e doar starea lucrurilor.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ demultumesc de citire si recitire, putini sunt cei care se ''apleaca'' asa ca tine asupra poeziilor din acest mediu.
o zi buna
kruger, în primul rînd se pare că ai călcat cu stîngul în Hermeneia. Și spun asta pentru că demonstrezi că (deși ai promis) totuși nu ai citit „regulamentul” Hermeneia. Pentru că dacă îl citeai descopereai acolo că „Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces.”. Deci problema „aspirațiilor” tale mi se pare pusă prost. Apoi, decizia cu privire la încadrarea membrilor Hermeneia la înscriere nu prea mă mai preocupă de foarte multă vreme. Există un consiliu care decide asupra acestor lucruri iar eu prefer doar să veghez ca să nu existe dezechilibre sau abuzuri. Dar am suficientă încredere în capacitatea lor de decizie. De aceea nu înțeleg expresia „am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte”. Poate mi-o explici tu. Pentru că deocamdată nu a reușit decît să îmi demonstreze că urmărești să mă jignești. Iar asta este întradevăr o idee proastă. Dacă ți-a trecut cumva prin cap că pot fi „cumpărat” sau dispus să afectez deciziile Consiliului Hermeneia din rațiuni „mioritico-balcanice” atunci ai făcut o gafă semnificativă. De aceea aștept o explicație plauzibilă a expresiei tale. În ce privește textul, îți mulțumesc că te-ai aplecat asupra lui. Am cumpănit și eu asupra folosirii termenului de bisturiu dar m-a deranjat puțin tehnicitatea sonorității lui. În ce privește sintagma „cuțit de disecție”, pe lîngă faptul că sună puțin cam aiurea (și în mod normal se folosește bisturiu), în plus aduce cu sine și o conotație macabră (cea a disecției cadavrului) iar eu (sau noi) în ipostaza textului nu eram mort și nici nu există acolo o intenție morbidă. De aceea sugestia ta nu este nici mai simplă, nici mai eficace și nici mai poetică. De fapt am cochetat mult cu ideea acelei săbii (sau pumnal) cu care se face sepuku sau hara-kiri, sau m-am gîndit și la cuțitele (andrelele ??) pe care și le introduc unii fachiri fără a sîngera. Totuși riscul confuziilor devenea prea mare. De aceea a rămas și rămîne așa. Nu văd unde este contradicția între „cuțit lung și ascuțit” și „argint viu”. Mă tem că ai probleme semnificative cu imaginația dacă nu mă poți urmări în această „călătorie estetică”. Mie, dimpotrivă, mi se pare extrem de sugestivă legătura dintre cele două imagini, cea de a doua fiind evident o prelungire cinematografică a celei dintîi. Dragul meu, înainte de a mă acuza pe mine de stângăcii eu zic să citești cu mai multă atenție și (așa cum spun uneori unii poeți mai „intimiști”) cu inima. În orice caz, remarca despre faptul că „pătrunderea” nu poate fi decît „în profunzime” mi se pare o glumă, un fel de nod în papură și nu cred că este nevoie nici măcar de o licență poetică pentru o asemenea exprimare. Eu zic să eviți astfel de aberații daca intenționezi să te iau in serios. La fel de „glumiță” e și chestia cu „în” sau „prin”. Repet, dacă nu vrei să fii privit ca un fel de Gică-contra renunță la astfel de preudo-critică literară. E foarte ușor să îți pierzi credibilitatea și foarte greu să o recîștigi, pe Hermeneia și oriunde. Apoi, nu dragul meu, nu m-am referit la melcul urechii interne ci m-am referit, așa cum am scris, la sinus(uri). Nu văd nici aici de ce nu se poate folosi ideea de labirint. Cu excepția cazului că nu îți place ție. Well... Nu cred că „ȘI” e „mai simplu și mai elegant” decît „IAR APOI”. Mai „simplist” da, dar nu m-a interesat să sune mai simplist. Oricum „IAR APOI” conține substraturi care îi lipsesc lui „ȘI”. Am însă senzația că tu nu poți percepe asta din păcate. La chestia cu fereasta era vorba de „cristal”. „am scrie cu degetul pe CRISTAL”. Cred că asta rezolvă aparenta (pseudo)confuzie. Nu cred că repetarea unor termeni - vezi că aici folosești cuvîntul „sintagme” aparent fără să știi ce îneamnă de fapt - deci, nu cred că repetarea unor temeni este neaparat stîngăcie. Asta cu excepția cazului în care citești superficial un text sau urmărești doar să găsești nod în papură. În ce măsură limbajul meu este „sărăcăcios„ și „lipsit de inspirație”, well... sînt dispus să mai aud și alte opinii. Argumentele tale nu au reușit decît să mă amuze. Sub nici o formă însă ce ai scris tu aici nu se poate numi „o analiză extrem de atentă a textului”. În orice caz, de vreme ce există undeva un volum de poezii și sub semnătura mea, te asigur că știu destul de bine cum și cînd un text apare pe hîrtie. Ce aș mai vrea să îți spun este că textele mele nu au apărut pe hîrtie pentru că eu aș fi insistat sau aș fi plătit pentru asta ci pentru că editorul a insistat să le tipărească. Ceea ce reprezintă, evident, o mare diferență, dragul meu. Poate că pînă aici am privit, așa cu condescendență comentariul tău. Dar a numi asta „o analiză extrem de atentă a textului” mi se pare o aroganță ridicolă care îți face rău numai ție. Nu știu dacă îți dai seama dar, odată devenit ridicol aici pe Hermeneia este destul de greu să mai fii luat în serios. Tocmai de aceea îți spuneam mai sus că ai călcat cu stîngul. Ce vei face de aici înainte și dacă vei lua seama la recomandările mele depinde numai de tine. Îți urez succes.
pentru textul : memento II deda-ti dai seama ca si sunetul e un..."motiv tocit in poezie", nu-i asa?
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar deFragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
pentru textul : la nave del olvido deCristina, mai multa atentie la comentarii. Normal ca am ce sa te invat, eu ma pricep la transmodernism, daca stiai despre ce este vorba iti gaseai cuvintele de prima data si nu te lungeai in comentarii incercand sa explici ceva ce nu intelegi. In al doilea rand, textul e facut, e lucrat, nu numai ca se observa dar autorul a si recunoscut ca este o varianta finala a unui text mai vechi. Deci nu stiu despre ce lirism unitar vorbesti, lirismul unitar se vede clar la un text cursiv, fara modificari, fara cautari si fara imagini fumate (daca este sa te citez). M-am bagat in discutie pentru clarificari. Deci, nu numai ca am calitatea de a te invata dar sunt si mai atent la detalii. Nu te infuria, pastreaza-ti calmul, accepta ca altii se pricep mai bine ca tine in a explica niste tendinte, curente.
pentru textul : Solilocvii aride deAdaug, întrucât m-a prins subiectul: să nu uităm că primii exploratori ”planetari” au fost tot călugării, sau, prin extensie, magii ori vracii. Profeții. Hai să-l amintesc pe Avraam, care mi se pare, cred, cel mai vechi de care știm (cca 2200 î.d.Hr.), căci nu se știe precis dacă Ghilgameș chiar a existat (se pare că Enkidu da - asta o zic așa, pentru efect retoric). Urmează, poate, Zarathustra al avestelor, apoi sigur Arjuna din Mahabharata. Pe Noe nu l-am pus la socoteală, că el n-a avut ce face. Na, și acum mă retrag, că mi-am dat idei.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deMulțam pentru vizită. Faptul că postez si eu intr-o veselie pe diverse on-line-uri, are o explicatie (din punctul meu de vedere): orice text care nu este citit, nu există. Tot la marketing ne intoarcem. Lucrez, cam de 3 ani, la o carte de eseuri. Pana acum am tot postat texte care constituiau versiuni de lucru ale zisei productii. Si asta in scopul de a primi reactii asupra modului in care cititorul de azi maí "inghite" ceva. Cu alte cuvinte, de a găsi modul în care "cum spui ceva" ca sa poată fi receptat. Ca in cele ce urmează. Ci că într-un compartiment de tren cu navetiști se suie cineva care nu era din gașca lor. Navetiștii, încep să spună câte un număr. De exemplu, '5' - râsete, '23' - râsete prelungite, '14' , râsete isterice, etc., etc., etc.. Individul nostru, interzis, (trezindu-se din "interzicere") îl întreabă pe cel de alături (care făcea parte din gașcă): 'De ce rade lumea când se spune cate o cifra?' 'Pai, noi ăștia, navetiștii, ne cunoaștem atât de bine și spunem, în fiecare zi, aceleași bancuri încât, ca să nu mai lungim vorba, le-am numerotat și spunem numai numărul bancului!'. Individul, străin de gașcă, bagă la cap și se apucă și el sa se afle-n treabă spunând: '7!' - pauză; mai încearcă o data: '12!' - la fel. 'Asculta dom'le, numerele astea de le-am zis, nu sunt pe lista voastră de bancuri?' 'Ba da!' 'Și atunci, de ce nu râdeți?!' 'Ei, problema nu e numai sa spui un banc, ci și cum îl spui!'. Idealul ar fi ca si "lucrurile (mai) profunde" de care vorbești să devină "comestibile". Ceea ce incerc - cu reușite și ne.
pentru textul : TQM (Total Tehnical Management), reclamă și manipulare. de"firul" descris în poem pare a fi indestructibil, deși greu ca plumbul. autorul vorbește depre soartă și incomprehensibil, chiar dacă metaforele îmi amintesc de un film animat plin de fantastic și imaginar. novator aș spune. originalitatea poemului constă în felul de a concepe lumea și a o versifica în cel mai contemporan și infantil mod; mod care merită felicitări pentru puterea de exprimare.
pentru textul : Dar sau blestem ? deMaricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
pentru textul : eu şi un suflet dedoamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
e tare greu sa diseci simplitatea. asa ca, fara prea multe vorbe, o sa-ti spun ca mi-a placut.
pentru textul : Retro deintr-o lume in care scrisul dispare ecranele luand locul hartiei cu poezie ce se dizolva si orele mirarii din ce in ce mai rare.. succes doresc Virtualiei si celor ce o pun gratios in miscare ( Alina Manole ) AG
pentru textul : Cenaclul Virtualia vă invită... deRitmul acesta ajută mult lectura, pentru un om care vede prima dată textul, să simtă că acesta curge, îi dă o senzație de bine, de dans, dacă vrei. Experiment reușit.
pentru textul : Hârtii detextele nu deranjează. cel puţin nu pe mine. şi cred că în general un text (cu excepţia celor clar ofensatoare) nu ar trebui să ofenzeze pe nimeni. un text este un text. el poate fi bun sau slab din diferite puncte de vedere. din punct de vedere literar mie acest text nu îmi spune nimic. dar sînt deschis la dezbateri. ca de obicei. în ce priveşte încadrarea, da nu o mai poţi modifica textul odată ce este în şantier. îţi recomand să citeşti acest info: http://www.hermeneia.com/content/jurnal-de-nesomn-20-0 ca să înţelegi cum stau lucrurile cu şantierul literar. deci, te rog să îmi spui ce doreşti să faci cu acest text? vrei să îl retragi definitiv? p.s. vreun se scrie impreunat
pentru textul : Judecata de Apoi deCailean, îți mulțumesc... o surpriză plăcută și neașteptată. Ca și coincidența cu genele păpușii. O fi aceeași păpușă? or fi crescut la loc? verifici tu și îmi spui? eu nu am mai avut curajul să mă uit în sac de ani de zile...
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... deda, doamnă, egalizator, pt. că aici suntem egali. nu mă interesează cât şi anume purtaţi la pantofi.
ici suntem EGALI ! Dv., subiectiv, aveţi pretenţia că sunteţi insultată, eu, în subiectivismul meu, asemeni.
îmi pare rău de un singur fapt: că am pierdut un timp pe care,poate, îl puteam folosi mult mai bine. nu ştiu ce va căşunat atât de mult, eu vă spun, săru-mâna, şi vă doresc, din inimă, să fiţi fericită !
P.S. vă rog, nu interpretaţi, o spun din inimă !
pentru textul : go fishing deah, imi aminteste de Nina Cassian si de limba sparga! voi reveni...
pentru textul : nodoram huiorul* dedupă ce am citit poemul, mi-am imaginat o zi de martie, în care florile ghioceilor, albăstrelelor, firave și îndrăznețe, sparg coaja pământului de primăvară. cu ritm interior, poemul pare a fi o incantanție a fertilității.
pentru textul : oase de femeie frumoasă dearanca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
pentru textul : scrisoare de adio deiata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
pentru textul : crucile dePagini