nicidecum, prea draga mea Aranca, nicidecum nu ma lezeaza. nu e vorba ca imi pasa sau nu, dar atunci cand incerc sa imi expun un punct de vedere sper sa fie vazut ca un punct de vedere, nu ca o catapulta cu noroi. din raspunsul tau imi dau seama ca nu suporti critica, ce scrii tu este genial si ca atare trebuie sa aplaudam sau sa iti gadilam hipotalamusul creator prin multiple plecaciuni si saruturi in zona Ahileana prin triplu surub si o pirueta. nicidecum. daca ai postat o poezie pentru a fi comentata, accepta aceste comentarii, si nu ridica batista cand cineva spune ceva negativ. acel piedestal exista fie ca locuiesti in munti la Popalna fie in Tahiti. iar infatuarea ta este ca o picatura de detergent de oale ruginite in Marea Egee neinteresant.

Cred ca ai inghesuit prea mult poezia intr-un mesaj, care o fi ala. Nu e rau, dar forta militantista a versului lui Asztalos stiu ca poate mai mult. Adica, no compromises. Textul acesta mi-a placut mai putin. Ca sa ne aducem aminte si poate sa zambim, aduc aici aminte cateva vorbe de duh de-ale lui Radu Gheorghe "bradulet bradut dragut ninge peste tine" Andu

are are este o eroare de tiparire. o voi corecta acum in rest nu ai reusit nici sa imi demonstrezi si nici sa ma convingi cu nimic. dar eu tot astept. si te asigur ca te iau in serios... daca si tu te iei in serios...

cînd un text are așa o eroare în titlu mă tem că gradul de neglijență este prea mare.
Daca Xena este o femelă atunci „Xena, al cărui nume” este o eroare. Deși ai putea contracara că te-ai referit la cîine și nu la cățea. Dar părerea mea este că este tot o eroare din neatenție.
Monte Carlo sau Montecarlo.
Greșeli de punctuație.

Parcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.

" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.

Singurul text care mi-a lăsat un vid în spatele sternului, după mult timp în care nu m-a mai emoţionat nimic.

primul lucru la care m-a dus gandul e ca nici macar n-ai nevoie de creioane. ceva nu-i in regula cu comparatia asta, dar prefer sa dau vina pe mine. :o)
dar are o nota sarmanta, dincolo de.

abia acum am citit si primul comentariu, iata.

dom'le, a scrie „totul e pustiu” de trei ori, o dată în titlu, o dată în subtitlu și încă o dată în corpul unui text de... trei rînduri este culmea redundanței. cred că ai convins pe toată lumea acum că totul e pustiu. deși expresia îmi sună cam absurd de vreme ce totul poate fi oricum numai pustiu nu poate fi pentru că pustiu înseamnă inexistența oricărui conținut. iar a spune totul presupune ideea de totalitate, de înglobare a totalității într-un cuvînt și asta a priori implică ideea de conținut. deci sper să înțelegi cum că dincolo de ridicolul repetării de trei ori mai este și nițeluș aberant ce scrii tu aici. asta pe lîngă faptul că e greu să poți numi textul acesta poezie. îl las aici însă pentru ineditul absurdității pe care o exprimă.

și apropos, ce rost are cratima aceea acolo? și de ce folosești semnele de punctuație inconsecvent. adică există punct după primul vers dar ultimul se termină așa... fără nimic.

Sapphire, așa este, așa fac... uneori explic prea mult alteori deloc. m-am uitat și la cămașa cu nasturi, e tot verde.;) și eu îți promit că voi reveni asupra poemului. mulțumesc. Madim

gică-contra? măi margas-contra, foloseşti aiurea cuvinte fără să le înţelegi, jignind ca de obicei. gică-contra este de regulă persoana care se opune în mod nejustificat opiniei majorităţii, ori aici tu faci parte, în acest caz, dar nu numai, dintr-o minoritate evidentă.
dar numele tău precede scandalul, deci simte-te bine .

îmi cer scuze,
nu am trecut de mult pe aici şi nu am observat că mi-aţi lăsat un semn.

Poezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.

Cristina, şi eu sper să te răzgândeşti. Pur şi simplu e nevoie de tine aici. Ştiu că tu ai muncit la acest text, e pur şi simplu felul tău de a fi o luptătoare şi în poezie, no matter what. Sper să revii. Să fii luptătoare şi acum şi în general, mereu.

Am prins si eu ideea dar eu nu sunt asa de talentat la versuri ca solomon asa ca o sa-ti spun cat se poate de direct ca si mie mi-a trecut prin cap chestia scrisa aici asta de mult, deci nu pot decat sa subscriu. Si chiar pledez nevinovat, pentru ca de atunci eu nu am mai scris niciun un poem de dragoste. Cred ca am scris ceva de genul "poeme de relationship", in care ma axam mai mult pe premise si pe posibilele consecinte cu mai mult patos. Un poem de dragoste nu doar ca e enervant (necesar totusi) "ca scobitorile dupa o friptura de vanat" dar nici nu ajuta la nimic decat la "calmarea frustrarii omului modern". Right! La urma, concluzia de fata este usor fortata, adica sa dam teatru in locul religiei parca zisese si taica Lenin. Dar finalul cu ochii e remarcabil si cred ca el (finalul) contine cea mai valoroasa idee a poemului pe care o semnalez ca atare: "singurele puncte de sprijin raman ochii" (cu alte cuvinte zic sa scoti acel "doar de acolo" :-) atit de neinchisi" in ideea ca puterea noastra de observatie, semnalele pe care le primim (cu ochiul ca metafora principala a acestor receptori) sunt viata noastra eterna in ideea punctului de sprijin cu care putem rasturna, nu? universul, cine zicea asta, cred ca sextus empiricus. I hope we live forever spunea Peter O'Toole in finalul de la Lion in winter, cand pleca inapoi pe barca cu care venise sa o viziteze in the tower pe Catherine Hepburne. Ea radea si ii spunea "do you think we got a chance??" Fain, placut, salut reintoarcerea lui Virgil la scris aici pe Hermeneia.