Nicholas, mersi de lectură. Cât despre analiza Marianei(dacă tot ai adus vorba despre ...), mie mi se pare superficială. Nu rupi un pasaj din text și îl diseci până nu mai rămâne nimic din el, ci încerci să vezi și să analizezi tot textul în ansamblu. Nu stai să numeri conjuncțiile din text, ci încerci să deslușești ce se află între ele...
Or, mie mi se pare evident: sau Mariana n-a putut să facă acest lucru, sau n-a vrut.
da, e adevărat că fragmentul menționat de tine e universal valabil în interferența cititorului cu realitatea. eu îmi doresc să dozez cât mai bine această impersonalitate a versurilor. mulțumesc, Adrian! & btw, îmi place cum îi spui tu: "fără culoare".
dacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
Alternanța de timpuri verbale, partea cu dihorul, cu gânditul, cu mătușa... nu fac chiar bine textului. Ce mai rămâne: "senzația că a rămas ceva neterminat și eu mă legăn în copaci privesc în jos mi se face rău când lucrurile încep să se așeze lent".
Virgil as atrage atentia asupra dinamicii. Hermeneia are mai putin de 90 de membrii activi. O antrepriza de calitate ar fi trebuit sa atraga mult mai multi participanti. Cantitatea nu confera calitate , stiim asta, dar e nevoie de o masa critica pt a pune lucrurile sa functioneze. Exista modele si studii care demonstreaza ca vitalitatea unei grupe e bazata pe patratul numarului de membrii. Sugerez deschiderea portilor, liberalism in primirea autorilor, etc. Vocea multimii va da si calitate nu numai " noise " de care ne temem.
da Masha, din păcate nu avem șansa asta. de aceea criteriul este relativ și inofensiv totodată pentru judecata de valoare. noi vom scrie și alții vor judeca. probabil:)
*april in Paris (erată)
Mariana nici nu mai stiu ce sa spun, esti una dintre persoanele care m-au sustinut sincer pana acum si iti multumesc. As vrea sa stii ca apreciez simtul tau acut de perceptie si faptul ca mereu am avut cate ceva de invatat de la tine. Oamenii frumosi nu se gasesc peste tot, iar eu parca dintr-o data sunt prea binecuvantata!
Raluca, e prea devreme de spus felicitari. Un poem remarcat nu asigura o evolutie buna, si poate ca sunt prea tanara deocamdata, insa iti multumesc. In poezie s-a scris pana acum si se va mai scrie, important este sa ramai punct de reper. Daca reusesc asta, poate am sa merit.:)
imi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
inca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
Cu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
P.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".
vad aceste randuri mai mult ca un jurnal. am retinut o imagine foarte frumoasa /ce lux azi să stai cu mâinile în apă ca o femeie de demult/ pe care o puteai specula mai mult. oricum suparatoare mainile ce se tot repeta. oricum, m-am simtit ca la o lectie de arheologie. pot zice ca starea ai redat-o cumva, mai ales ca in copilarie ceva tangential am trait si eu, si poezia asta a deschis usita amintirii. interdictiile, fie ele si pe etichete, nu duc decat la incalcarea lor, eu asa stiu:) concluzie, finalul nu e bun de final. un final trebuie sa insurubeze poezia intr-o fortare ultima. desigur doar parere seara buna
Este evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.
Nu e semn de copyright. E semn de marcă înregistrată. Dar și mie mi se pare puțin cam de sanchi acolo pentru că nu prea văd nici un rol și nici un merit aparte pentru așa ceva în text. Desigur autorul poate să fi avut o intenție neștiută de noi.
am citit și recitit și imperios trebuie să mă manifest: și cum ai vrea să mă știi, oglindă prăfuită dintr-un vis sufocat de amintiri semne zgîriate pe catifeaua verde fluturi de aur pe geam albine încărcate cu pungi de polen e partea care mi-a căzut pe naturelul meu de a fi. sper că nu am deranjat nimic pe aici:)
multumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
nu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
te astept cu drag
n-am talent, dau cu bîta-n baltă... , eşti mulţumit?
dacă tu mi-o spui, trebuie să fie serioasă treaba. ce mă pun eu să mă contrazic cu voi, na!
v-aş ruga să îmi demonstraţi pe text ce nu e ok. Silvia şi-a spus părerea, strofa a doua n-are nimic poetic. a năucit-o ceva şi nu-şi poate da seama ce!
Adrian vrea o poezie seacă, nu poame, doar frunze. fie ele chiar de cretă, var sau piatră. Ai greşit când ai asumat că eu am încurcat iţele. Eu nu ţi-am cerut să-mi cânţi nimic cu corul. Eu citesc literatură în toate limbile şi de toate categoriile şi nuantele de autori, nu numai cei laureaţi cu premiul nobel. Nu tot ce se scrie e capodoperă, şi nu poti cere capodoperă de la orice text. Daca vrei îţi pun pe hermeneia texte cu duiumul, din literatura actuală americană, italiană, spaniolă, pe care tu le-ai trimite fără nicio ezitare la şantier, dar nu eşti tu arbitrul suprem în asta. Ia de exemplu poemul acesta intitulat
Imaginary number
de Vijay Seshadri
The mountain that remains when the universe is destroyed
is not big and is not small.
Big and small are
comparative categories, and to what
could the mountain that remains when the universe is destroyed
be compared?
Consciousness observes and is appeased.
The soul scrambles across the screes.
The soul,
like the square root of minus 1,
is an impossibility that has its uses.
Fiecare scrie cum şi cât poate, Adrian, Virgil, etc. Nu căutaţi voi să fiţi papii literaturii.
Marga, îți reamintesc și închei această secvență. Afirmam pe 8 decembrie 2011 următoarele:
"margas, pentru mine opinia ta nu este credibilă. te rog să reții asta. e ca și cum o obeză mi-ar vinde ceaiuri de slăbit. dacă vrei să patinezi în gol sub textele mele, cu penițe sau injurii, mi-e indiferent. tschüs! subiect închis!"
se pare că ai uitat și vrei să îmi spui părerea ta cu tot dinadinsul. ei, eu sunt consecvent. feel free să faci pogo sub textele mele.
raluca, textul nu este înscris la polemică. iar comentariul tău depășește bunul simț. aș prefera să intervii pe text ori să nu o faci deloc.
ok. I rest my case. nu mi-am imaginat că am atins o coardă atît de fanatică la unii. cu siguranță absolut orice pe internet, precum și internetul însuși, este (sînt) o simplă unealtă, un instrument. cînd cineva ajunge pătimaș pînă la fanatism de dragul unei linguri, a unei sape sau a unui creion, atunci cu siguranță că problematica se mută în zona psihologică iar acolo cu siguranță nu mă pricep. mărturisesc, am citit zîmbind condescendent fraza lui Vlad, „un avertisment: la începutul acestui an, Asociaţia Americană de Psihiatrie (a.p.a) a nominalizat noi forme de dependenţă pentru a fi introduse în ediţia a cincea a DSM (diagnostic and statistical manual of mental disorders), printre care şi dependenţa de internet, şi, în particular, cea de facebook.” dar acum, alma, ai reușit să mă faci să consider că este foarte posibil ca lucrurile să stea chiar mai serios decît eram eu dispus să cred. în orice caz dacă tu mă consideri retrograd pentru că nu folosesc un serviciu online despre care statistici obiective spun că îți transmite peste 90% gunoi inutil. sau pentru că nu mă folosesc de un alt serviciu care nu face decît să promoveze (în cel mai bun caz) banalul adolescentin. sau pentru că nu am (deși am un cont pentru testing) pe g+, un serviciu care nu face decît să repete ceea ce fac alte sute de apps-uri de peste 10 ani probabil. deci dacă tu mă consideri retrograd pentru asta atunci o iau ca pe un compliment. îmi pare rău însă pentru tine. cîndva credeam că ai preocupări și gusturi mai rafinate. probabil (sigur) că m-am înșelat.
Da, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!
Am tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului: „se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat: „Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
Felicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
sam, am observat că publici texte extrem de slabe. Ți-aș recomanda în primul rînd să nu postezi mai mult de două texte pe zi. Apoi să citești ceva mai multă poezie înainte de a înce pe să scrii poezie. Și nu în ultimul rînd ți-aș spune o vorbă înțeleaptă pe care a spus-o cineva: Să te ferească Dumnezeu să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu.
Mă tem că asta e ceea ce reușești tu să faci aici.
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
interesanta ideea de a construi poezie. mesajul nu își pierde menirea, însă se încifrează în text, încât, ca citior, te întrebi dacă autorul a voit să exprime ideea din titlu sau să se descopere cititorului în toată complexitatea sa.
Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nicholas, mersi de lectură. Cât despre analiza Marianei(dacă tot ai adus vorba despre ...), mie mi se pare superficială. Nu rupi un pasaj din text și îl diseci până nu mai rămâne nimic din el, ci încerci să vezi și să analizezi tot textul în ansamblu. Nu stai să numeri conjuncțiile din text, ci încerci să deslușești ce se află între ele...
Or, mie mi se pare evident: sau Mariana n-a putut să facă acest lucru, sau n-a vrut.
Doar o părere,
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deEugen.
da, e adevărat că fragmentul menționat de tine e universal valabil în interferența cititorului cu realitatea. eu îmi doresc să dozez cât mai bine această impersonalitate a versurilor. mulțumesc, Adrian! & btw, îmi place cum îi spui tu: "fără culoare".
pentru textul : apriliano dedacă ne trimiți la Biblie, Nicodem, hai să facem drumul împreună. și dă-mi voie să-ți spun că între „un număr așa de mare” și „fără număr” e o diferență (conceptuală) ca de la cer la pământ, sau ca de la DIVERSITATE la UNITATE. pentru că doar Unitatea este principiu al numărului, deci „fără număr în sine”, pentru că din ea decurg toate numerele, iar „principiul a ceva” nu e totuna cu acel „ceva” pe care îl generează. Asta nu o spun eu, ci unii mai credibili decât mine, a se vedea cei care au urmat drumul deschis de Pitagora și de precursorii lui (Plotin, Aristotel și alții).
că noi ne-am înstrăinat de sensul prim, asta-i altă poveste. și nu-i vina lor.
aaa, să nu uit. nu cred că „simbolisme” e un termen... adecvat. dar putem vorbi despre simbol(uri) și simbolism.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deAlternanța de timpuri verbale, partea cu dihorul, cu gânditul, cu mătușa... nu fac chiar bine textului. Ce mai rămâne: "senzația că a rămas ceva neterminat și eu mă legăn în copaci privesc în jos mi se face rău când lucrurile încep să se așeze lent".
pentru textul : dar nu vine niciodată deErata Manolescu
pentru textul : Singur deVirgil as atrage atentia asupra dinamicii. Hermeneia are mai putin de 90 de membrii activi. O antrepriza de calitate ar fi trebuit sa atraga mult mai multi participanti. Cantitatea nu confera calitate , stiim asta, dar e nevoie de o masa critica pt a pune lucrurile sa functioneze. Exista modele si studii care demonstreaza ca vitalitatea unei grupe e bazata pe patratul numarului de membrii. Sugerez deschiderea portilor, liberalism in primirea autorilor, etc. Vocea multimii va da si calitate nu numai " noise " de care ne temem.
pentru textul : trei observații deda Masha, din păcate nu avem șansa asta. de aceea criteriul este relativ și inofensiv totodată pentru judecata de valoare. noi vom scrie și alții vor judeca. probabil:)
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? de*april in Paris (erată)
Mariana nici nu mai stiu ce sa spun, esti una dintre persoanele care m-au sustinut sincer pana acum si iti multumesc. As vrea sa stii ca apreciez simtul tau acut de perceptie si faptul ca mereu am avut cate ceva de invatat de la tine. Oamenii frumosi nu se gasesc peste tot, iar eu parca dintr-o data sunt prea binecuvantata!
pentru textul : l’absente deRaluca, e prea devreme de spus felicitari. Un poem remarcat nu asigura o evolutie buna, si poate ca sunt prea tanara deocamdata, insa iti multumesc. In poezie s-a scris pana acum si se va mai scrie, important este sa ramai punct de reper. Daca reusesc asta, poate am sa merit.:)
dar nu știu dacă ți-ar fi permis regulamentul să acorzi penițe pentru "adevăruri"... și oricum pe mine mă irită procedeeul. mersi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deimi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deinca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
Cu plăcere, îmi place introducerea comului, nu pot să spun decât Amin!. Pentru că mult adevăr conţine. Iar în ce priveşte talentul, stai liniştit, cam mulţi de pe aici ar trebui să facă şi coadă după tine.
pentru textul : cui prodest deP.S. Peniţa ai primit-o pentru stil, conţinut, talent şi cu ocazia "serbării roadelor". Ştii de la cine. Mă bucur că ai intuit şi efectul. Era previzibil. Un lucru este cert. E multă pâine neagră de mâncat pentru a fi poet veritabil. Pe cărarea îngustă. Dar întotdeauna în luptă vor fi cel puţin doi. Până la şapte mii. Dar se vor vedea toate acestea "când se vor citi numele".
"mosor". Scuze!
pentru textul : pluvială devad aceste randuri mai mult ca un jurnal. am retinut o imagine foarte frumoasa /ce lux azi să stai cu mâinile în apă ca o femeie de demult/ pe care o puteai specula mai mult. oricum suparatoare mainile ce se tot repeta. oricum, m-am simtit ca la o lectie de arheologie. pot zice ca starea ai redat-o cumva, mai ales ca in copilarie ceva tangential am trait si eu, si poezia asta a deschis usita amintirii. interdictiile, fie ele si pe etichete, nu duc decat la incalcarea lor, eu asa stiu:) concluzie, finalul nu e bun de final. un final trebuie sa insurubeze poezia intr-o fortare ultima. desigur doar parere seara buna
pentru textul : permanganat la rege deEste evident, un poet cand scrie un text o face pentru a trezi o reactie afectiva in cititor. Daca este un cadru, un peisaj, pe care autorul il transpune in versuri, fara ca cititorul sa-l cunoasca, atunci este necesar si un aport de sentimente pentru a sensibiliza lectorul. Insa Luminita are o scriere pragmatica uneori, nelasand sa se vada decat varful aisbergului. Insa are si texte in care mizeaza pe afectiv, probabil ca acest text este unul conjuncural, de intretinere scrisului, si nu de extrapolare sau imersiune lirica.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut deGata, a apărut replica mea, cu "Un întreg fragmentat"...
pentru textul : un fragment întreg deNu e semn de copyright. E semn de marcă înregistrată. Dar și mie mi se pare puțin cam de sanchi acolo pentru că nu prea văd nici un rol și nici un merit aparte pentru așa ceva în text. Desigur autorul poate să fi avut o intenție neștiută de noi.
pentru textul : Îngeri ® deam citit și recitit și imperios trebuie să mă manifest: și cum ai vrea să mă știi, oglindă prăfuită dintr-un vis sufocat de amintiri semne zgîriate pe catifeaua verde fluturi de aur pe geam albine încărcate cu pungi de polen e partea care mi-a căzut pe naturelul meu de a fi. sper că nu am deranjat nimic pe aici:)
pentru textul : Hipertimie demultumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
pentru textul : dromomanie deMă bucură cuvintele d-voastră încurajatoare, d-le Titarenco!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deSperam ca poezia mea, "unic vers" să vă atragă atenţia...
nu ma supar Adriana. dimpotriva. ma bucura trecerea ta:)am facut ceva modificari. la imbracata era initial sa dorm iepureste. am schimbata stii tu de ce :)
pentru textul : rânduri fără poezie dete astept cu drag
n-am talent, dau cu bîta-n baltă... , eşti mulţumit?
dacă tu mi-o spui, trebuie să fie serioasă treaba. ce mă pun eu să mă contrazic cu voi, na!
v-aş ruga să îmi demonstraţi pe text ce nu e ok. Silvia şi-a spus părerea, strofa a doua n-are nimic poetic. a năucit-o ceva şi nu-şi poate da seama ce!
Adrian vrea o poezie seacă, nu poame, doar frunze. fie ele chiar de cretă, var sau piatră. Ai greşit când ai asumat că eu am încurcat iţele. Eu nu ţi-am cerut să-mi cânţi nimic cu corul. Eu citesc literatură în toate limbile şi de toate categoriile şi nuantele de autori, nu numai cei laureaţi cu premiul nobel. Nu tot ce se scrie e capodoperă, şi nu poti cere capodoperă de la orice text. Daca vrei îţi pun pe hermeneia texte cu duiumul, din literatura actuală americană, italiană, spaniolă, pe care tu le-ai trimite fără nicio ezitare la şantier, dar nu eşti tu arbitrul suprem în asta. Ia de exemplu poemul acesta intitulat
Imaginary number
de Vijay Seshadri
The mountain that remains when the universe is destroyed
is not big and is not small.
Big and small are
comparative categories, and to what
could the mountain that remains when the universe is destroyed
be compared?
Consciousness observes and is appeased.
The soul scrambles across the screes.
The soul,
like the square root of minus 1,
is an impossibility that has its uses.
Fiecare scrie cum şi cât poate, Adrian, Virgil, etc. Nu căutaţi voi să fiţi papii literaturii.
pentru textul : răscruce deMarga, îți reamintesc și închei această secvență. Afirmam pe 8 decembrie 2011 următoarele:
"margas, pentru mine opinia ta nu este credibilă. te rog să reții asta. e ca și cum o obeză mi-ar vinde ceaiuri de slăbit. dacă vrei să patinezi în gol sub textele mele, cu penițe sau injurii, mi-e indiferent. tschüs! subiect închis!"
se pare că ai uitat și vrei să îmi spui părerea ta cu tot dinadinsul. ei, eu sunt consecvent. feel free să faci pogo sub textele mele.
raluca, textul nu este înscris la polemică. iar comentariul tău depășește bunul simț. aș prefera să intervii pe text ori să nu o faci deloc.
pentru textul : risipă de nori deok. I rest my case. nu mi-am imaginat că am atins o coardă atît de fanatică la unii. cu siguranță absolut orice pe internet, precum și internetul însuși, este (sînt) o simplă unealtă, un instrument. cînd cineva ajunge pătimaș pînă la fanatism de dragul unei linguri, a unei sape sau a unui creion, atunci cu siguranță că problematica se mută în zona psihologică iar acolo cu siguranță nu mă pricep. mărturisesc, am citit zîmbind condescendent fraza lui Vlad, „un avertisment: la începutul acestui an, Asociaţia Americană de Psihiatrie (a.p.a) a nominalizat noi forme de dependenţă pentru a fi introduse în ediţia a cincea a DSM (diagnostic and statistical manual of mental disorders), printre care şi dependenţa de internet, şi, în particular, cea de facebook.” dar acum, alma, ai reușit să mă faci să consider că este foarte posibil ca lucrurile să stea chiar mai serios decît eram eu dispus să cred. în orice caz dacă tu mă consideri retrograd pentru că nu folosesc un serviciu online despre care statistici obiective spun că îți transmite peste 90% gunoi inutil. sau pentru că nu mă folosesc de un alt serviciu care nu face decît să promoveze (în cel mai bun caz) banalul adolescentin. sau pentru că nu am (deși am un cont pentru testing) pe g+, un serviciu care nu face decît să repete ceea ce fac alte sute de apps-uri de peste 10 ani probabil. deci dacă tu mă consideri retrograd pentru asta atunci o iau ca pe un compliment. îmi pare rău însă pentru tine. cîndva credeam că ai preocupări și gusturi mai rafinate. probabil (sigur) că m-am înșelat.
pentru textul : rețeaua de inutil deDa, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!
pentru textul : o viziune a insentimentelor deAdrian, ce banalitate să spun, să declam ? E bine. Bune au fost toate. Și sunt !
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deAm tot așteptat să treacă emoțiile acelea de la prima lectură, însă văd că se intensifică...
Aș fi vrut să dețin toate resursele celui mai bun critic literar ca să pot evidenția într-un mod desăvârșit valoarea acestui poem, însă nu am decât tremurul unor cuvinte simple, adevărate și pline de recunoștință pentru acest festin literar.
Așadar, nu-mi rămâne decât să mulțumesc pentru:
„blestemata nevoie ca o cană plină cu sete” - excepțională sugestie a nevoii umane și a sporirii acesteia pe măsură ce este împlinită!
„semnul de întrebare te picură cu smoală şi pietriş” - sugestie reușită a marilor întrebări arzătoare ale vieții;
„ca firul de iarbă prin ciment,/ apare omul” - aici văd omul - Om, cel care răzbate, care e acolo unde nici nu te aștepți, care vine la nevoie, la marea nevoie de a fi cineva lângă noi și-n dureri, și-n fericire;
Strofa a doua vine cu tușe mai accentuate și surprinde dualitatea omului:
„se apropie ori se îndepărtează
până îl striveşti în ochi,
până trece prin tine.” - aici am rămas pe gânduri...
Penultima strofă m-a îngenucheat:
„Când pierzi oameni,
rătăceşti cheile,
nu uşa;
când te pierd ei pe tine,
rătăcesc uşa,
nu cheile” - fac inventarul cheilor, cu teamă... îmi doresc să nu fi rătăcit niciuna.
În ultima strofă mă resemnez, dar tot mai sper ca prin asumarea durerii, prin curățirea de tot ce e praf, tină, prin proșternerea în apa vindecătoare, să fiu din nou Om.
Iată că fără să îmi dau seama mi-am împropriat acest poem, mesajul lui; asta fiindcă a trecut prin mine ca un vânt de primăvară printr-un cireș înflorit.
Adrian, iartă-mi cuvintele mari, iartă-le și pe cele mici, pline de neputință.
pentru textul : Perpetuum robia deFelicitări! Mulțumiri! Cred în scrisul tău!
sam, am observat că publici texte extrem de slabe. Ți-aș recomanda în primul rînd să nu postezi mai mult de două texte pe zi. Apoi să citești ceva mai multă poezie înainte de a înce pe să scrii poezie. Și nu în ultimul rînd ți-aș spune o vorbă înțeleaptă pe care a spus-o cineva: Să te ferească Dumnezeu să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu.
pentru textul : Simboluri deMă tem că asta e ceea ce reușești tu să faci aici.
Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.
pentru textul : În loc să dorm, scriu deinteresanta ideea de a construi poezie. mesajul nu își pierde menirea, însă se încifrează în text, încât, ca citior, te întrebi dacă autorul a voit să exprime ideea din titlu sau să se descopere cititorului în toată complexitatea sa.
pentru textul : merg pe urma cuvintelor deAtenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
pentru textul : Piața Universității. Remember dePagini