Deşi eu mă cam abţin să fac comentarii pe textele celor ce nu au nevoie de sfaturile unui începător, citind această poezie, chiar nu m-am putut abţine. E a patra oară când o citesc.
Ce să zic, e minunată, cursivă şi o adevărată inspiraţie poetică. Bineînţeles, aceasta este părerea mea, sau cel puţin aşa văd eu această poezie.
Cezar
v-ati incalzit greu, pe la mijloc este ok, dar nu prea ati stiut cum sa incheiati, chiar daca ultimile versuri sunt bine intoarse din condei. prea multe relationari intimiste, personale, de privit prin gaura cheii. dar mie, oricum, imi plac tare poemele scrise la 4 maini. imi plac artistii generosi care scriu impreuna. la mai multe!
am zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
parerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
la un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
a) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
De acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
aş scoate din text următoarele cuvinte:
fraternizare, de dragoste, fraţi de cruce. pentru că e vorba de o relaţie masculin- feminin aici. între iubiţi. nu poate fi vorba şi de fraternizare. în rest, nu pot să nu remarc fluenţa enigmei dezvăluită la sfârsit.
ideea cu Dumnezeu= Big brother si Q & A mi-a placut dar ceea ce nu am inteles este la inceput: 'palmele se strângeau spasmodic pe conturul sânilor virtuali' adica ai fost sau nu ai fost?(...la curve) da, inteleg si ideea de viitor, trecut, prezent, dar parca acolo, chiar la inceput ceva nu merge...ori poate nu cred eu in 'entertainment on-line'..:)) cheers, Corina
Alma, ai intuit corect acea glisare (uneori suprapunere) a amintirilor din copilărie către istorie și mitologie. Oare copilul din acest poem a traversat aceste lumi și acum ne povestește despre ele prin intermediul meu ? Sau copilul sunt chiar eu ? Mulțumesc pentru trecerea subtilă
Pentru a fi mai ușor de pus virgulele, rețineți măcar această regulă dintre multele pe care le are folosirea virgulei: înainte de conjucția „dar” se pune mereu virgulă. Apoi, orice explicație se pune între virgule. Vă puteți folosi și de lectura textului cu voce tare și sunt sigură că veți simți unde este nevoie de pauză, adică de virgulă.
da, un text cu nerv, unitar și pătrunzător. sunt multe crizele omului contemporan. acest "criminal" are multe pe conștiință. poate ne gândim prea rar la caricaturalul în care cădem furibund, un caricatural tern și stupid în care ne mișcam precum microbii pe sub "statuile" walt disney devenite modele culturale de referință. între amfiteatrul-templu și disneyland'ul catedrală. poate așa ar suna o scurtă caracterizare a diacronismului culturilor spre consumismul plictisitor și abrutizant de azi. bun text. am răsuflat ușurat la lizibilitatea lui. glumesc. bun venit!
poate ca nu spuneam nimic daca nu era ultima remarca. pentru ca nu am vrut sa spun ceea ce spui tu. dimpotriva am vrut sa spun ceea ce am scris acolo. adica "sa aud cum trece timpul prin MINE" (ca sa folosesc si eu practica ta cu majusculele). solutia ta este modernista (evident). solutia mea este postmodernista (cel putin filozofic). de aici, zic eu, apare neintelegerea.
Eu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
E ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...
Aranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
Sunt aici câteva idei interesante, cu care rezonez pe deplin.
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane".
"Poetul există atîta timp cît este în pericol, atîta timp cît este vulnerabil, cît poate pierde totul. Pentru el este vital să fie pe o linie moartă, să nu aibă soluție. Să fie deznădajduit. Cînd iese la liman, cînd izbîndește devine flasc, insipid. Dispare. Chiar și în fața unui răsărit de soare poetul suferă puțin." - excelent! Şi cât se poate de adevărat.
"Poetul nu moare. El dispare uneori dintr-un om. Uneori apare din nou. Sau nu mai apare niciodată" - poate că aşa se explică marea căutare a unui succes liric trecut.
" Poetul este invidia neputinței." - mişto. "Poetul este în permanență vinovat" - fain.
etc.
Se poate discuta la nesfârşit pe latura acestui text. Polemic sau nu. La rece sau alegoric. Semiobiectiv sau subiectiv de-a dreptul. Dar nu ştiu dacă s-ar ajunge la un consens. Pentru că marele avantaj al acestui text este caracterul său dual.
Mie mi-a plăcut aproape tot. Şi dacă e ceva ce nu mi-a plăcut... am uitat ce.
E tipul de text despre care poţi spune "ce uşor aş fi putut să-l scriu eu", dar nu e aşa. Sau despre care spui că, pentru a-l scrie, nu trebuie decât să fii observator liric. Dar iarăşi nu e aşa.
Atât.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Deşi eu mă cam abţin să fac comentarii pe textele celor ce nu au nevoie de sfaturile unui începător, citind această poezie, chiar nu m-am putut abţine. E a patra oară când o citesc.
pentru textul : cambodian oud deCe să zic, e minunată, cursivă şi o adevărată inspiraţie poetică. Bineînţeles, aceasta este părerea mea, sau cel puţin aşa văd eu această poezie.
Cezar
v-ati incalzit greu, pe la mijloc este ok, dar nu prea ati stiut cum sa incheiati, chiar daca ultimile versuri sunt bine intoarse din condei. prea multe relationari intimiste, personale, de privit prin gaura cheii. dar mie, oricum, imi plac tare poemele scrise la 4 maini. imi plac artistii generosi care scriu impreuna. la mai multe!
pentru textul : Ramona & Rameau deEu ti-am vorbit despre numere pentru ca tu scrii despre sephirot... si ca tot veni vb, uneori cred ca Tipheret e locul de inceput al fiecarei poezii.
pentru textul : sephirot III deam zis hai sa citesc si eu dupa ce am vazut ce tevatura s-a facut aici de s-a bagat neaparat si noul clown de serviciu, alma.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deparerea mea este ca „pe care îl întindeam cu mămăligă” suna relativ aiurea si nu stiu daca am mai spus dar am oarecari rezerve fata de mentionarea detaliilor astora in care elementele materiale devin gelatinos-lichide
„că sfertul se făcea întreg” suna si el putin aiurea
parerea mea este ca nu ar fi rau sa iti citesti cu voce tare textele dupa ce le scrii si sa fii exigenta cu ce auzi.
este un text in care se vede ca a existat un „efort de elaborare”. cind scrii texte poetice (ca de altfel cind faci orice chestie artistica) trebuie sa nu se simta/vada efortul. trebuie sa te relaxezi. sa nu se vada ca iti pasa.
eu nu cred ca trebuie sa ramii sau sa te duci nicaieri. nu ii baga in seama pe „impegatii literaturii”.
iată un text care dacă ar fi fost scris invers ar fi arătat mult mai bine (în opinia mea):
varianta mea:
hai să ne întoarcem în Rai
întinde mâna dreaptă
pentru binele celor care sunt totul
ascultă-mă şi nu încerca să înţelegi
eşti încă tânăr
ştiu
strigătele vin de nicăieri
pentru textul : anti-înger desimple iluzii
durerea suferinţa
pe stradă nu e nimeni
undeva acolo
ştiu
"oasele ni-s leoarcă" suna cam aiurea
pentru textul : Sonet 231 de"Ca sa ne reîntoarcem," poate renunta la "Ca"
in general un text placut dar simplist dupa parerea mea
să îți spun un secret dar să nu spui la nimeni: nu e obligație... "je t'aime aller-retour" sună bine...
pentru textul : Te iubesc dus-întors deImi pare rau. O fi emotionanta pentru altii. Pentru mine e banala. O simpla impresie. Discutabila, evidnt.
pentru textul : copacul dela un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
minunat!
pentru textul : Frunze dea) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
pentru textul : Ruines de Rome dePoate ca este un pic de contradictie "in integro" intre titlu si substanta textului. Insa povestea e fermecatoare. Andu
pentru textul : Astăzi am aflat ce-i frica deDe acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
pentru textul : Dor indoor deAi punctat foarte bine mesajul textului . iti multumesc pentru tenacitata de care ai dat dovada.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu stima,
Iuri.
aş scoate din text următoarele cuvinte:
pentru textul : niciodată singur defraternizare, de dragoste, fraţi de cruce. pentru că e vorba de o relaţie masculin- feminin aici. între iubiţi. nu poate fi vorba şi de fraternizare. în rest, nu pot să nu remarc fluenţa enigmei dezvăluită la sfârsit.
Am răspuns în grabă și am uitat să mulțumesc.
pentru textul : haiku cu strigături deDeci, mulțumesc, Vlad! Și pentru dedicație, și pentru aprecierea care răzbate dintre rânduri.
așa am să fac madam. merci.
pentru textul : ars poetica II deideea cu Dumnezeu= Big brother si Q & A mi-a placut dar ceea ce nu am inteles este la inceput: 'palmele se strângeau spasmodic pe conturul sânilor virtuali' adica ai fost sau nu ai fost?(...la curve) da, inteleg si ideea de viitor, trecut, prezent, dar parca acolo, chiar la inceput ceva nu merge...ori poate nu cred eu in 'entertainment on-line'..:)) cheers, Corina
pentru textul : big brother deAlma, ai intuit corect acea glisare (uneori suprapunere) a amintirilor din copilărie către istorie și mitologie. Oare copilul din acest poem a traversat aceste lumi și acum ne povestește despre ele prin intermediul meu ? Sau copilul sunt chiar eu ? Mulțumesc pentru trecerea subtilă
pentru textul : este dimineață în peru dePentru a fi mai ușor de pus virgulele, rețineți măcar această regulă dintre multele pe care le are folosirea virgulei: înainte de conjucția „dar” se pune mereu virgulă. Apoi, orice explicație se pune între virgule. Vă puteți folosi și de lectura textului cu voce tare și sunt sigură că veți simți unde este nevoie de pauză, adică de virgulă.
PS. Vă rog, o fotografie la profil.
pentru textul : hamalul deda, un text cu nerv, unitar și pătrunzător. sunt multe crizele omului contemporan. acest "criminal" are multe pe conștiință. poate ne gândim prea rar la caricaturalul în care cădem furibund, un caricatural tern și stupid în care ne mișcam precum microbii pe sub "statuile" walt disney devenite modele culturale de referință. între amfiteatrul-templu și disneyland'ul catedrală. poate așa ar suna o scurtă caracterizare a diacronismului culturilor spre consumismul plictisitor și abrutizant de azi. bun text. am răsuflat ușurat la lizibilitatea lui. glumesc. bun venit!
pentru textul : campionii unei mari izbiri demultumesc Ani de trecere.
pentru textul : Închisoare pe viaţă depoate ca nu spuneam nimic daca nu era ultima remarca. pentru ca nu am vrut sa spun ceea ce spui tu. dimpotriva am vrut sa spun ceea ce am scris acolo. adica "sa aud cum trece timpul prin MINE" (ca sa folosesc si eu practica ta cu majusculele). solutia ta este modernista (evident). solutia mea este postmodernista (cel putin filozofic). de aici, zic eu, apare neintelegerea.
pentru textul : cuvinte din țara lu deMulţumesc, sunt onorată, Marga! Ai surprins bine ideea textului, mă bucur!
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deEu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
pentru textul : concursurile de poezie deE ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...
Aranca - ma bucur daca crezi ca am reusit sa duc „sensibilitatea” mai departe de ...acea ploaie mocaneasca ce-mi tot tinea pe loc inima... m-as bucura sa pot reusi macar pe bucatele, sa transform o sensibilitate „pacatoasa”, intr-o noua stare de armonie a mea cu mine insami, in care sa nu mai existe aceea nevoie imperioasa de a „ma impartasi” , ci o stare naturala in care metafora sa investigheze mai mult... multumesc de lectura si de semn!
pentru textul : Pietrele Annei descapai de ultimele incurcaturi. in rest, referiri multe, aceeasi minciuna:) Multam de trecere!
pentru textul : salcâmul din femeia mea deSunt aici câteva idei interesante, cu care rezonez pe deplin.
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane".
"Poetul există atîta timp cît este în pericol, atîta timp cît este vulnerabil, cît poate pierde totul. Pentru el este vital să fie pe o linie moartă, să nu aibă soluție. Să fie deznădajduit. Cînd iese la liman, cînd izbîndește devine flasc, insipid. Dispare. Chiar și în fața unui răsărit de soare poetul suferă puțin." - excelent! Şi cât se poate de adevărat.
"Poetul nu moare. El dispare uneori dintr-un om. Uneori apare din nou. Sau nu mai apare niciodată" - poate că aşa se explică marea căutare a unui succes liric trecut.
" Poetul este invidia neputinței." - mişto. "Poetul este în permanență vinovat" - fain.
etc.
Se poate discuta la nesfârşit pe latura acestui text. Polemic sau nu. La rece sau alegoric. Semiobiectiv sau subiectiv de-a dreptul. Dar nu ştiu dacă s-ar ajunge la un consens. Pentru că marele avantaj al acestui text este caracterul său dual.
Mie mi-a plăcut aproape tot. Şi dacă e ceva ce nu mi-a plăcut... am uitat ce.
pentru textul : poetul deE tipul de text despre care poţi spune "ce uşor aş fi putut să-l scriu eu", dar nu e aşa. Sau despre care spui că, pentru a-l scrie, nu trebuie decât să fii observator liric. Dar iarăşi nu e aşa.
Atât.
mi-e placut in mod deosebit sfarsitul.
pentru textul : shooting stars dewow, mulțumesc. evident este o onoare pentru mine. am să încerc. cîte trebuie? 2-3 ?
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă denimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin
pentru textul : Lunatice dePagini