Mulțumesc Silvia pentru aprecierea ta generoasă, este un poem 'de stare' influențat poate și de acea înstrăinare pe care o simți când ești departe de casă. Se pare că aici pe undeva amândouă am simțit un fel de 'priveliște care se destramă' ... lucru pentru care îți mulțumesc încă o dată.
La bună recitire,
Margas
Mă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
sunt de acord cu semnalarea Adrianei și aș renunța și la "praful acesta de cuvinte", e o metaforă care nu scoate substantivul "cuvinte" din semantica lui milenară. în rest, numai de bine. text într-adevăr reușit.
Katya, asta e riscul meseriei pe internet, accese simultane si alte coincidente. Oricum, cred ca pe noi doi nu ne mai suspecteza nimeni demult ca ne-am vorbit dinainte :-)) La multe lecturi viitoare, Andu
Putem sa ne mai imaginam doar, acea "mare iubire" caci a devenit riscant sa o traim, deoarece "Lumea i-a vindecat întotdeauna greu / pe cei care au rămas iubind." Imi place cum e ilustrat aici acest adevar...
mai mult revoltă, decât rugăciune, de remarcat unele metafore, precum "Să-mi adoarmă dorul meu de cer,/Îmi prescriu cârpite biberoane" câteva observații: - "Că nădejdea mea e-un straniu ou!"- forțaj aproape anecdotic, de evitat, oricât de îndepărtată ar fi stamba prozodică - "induc injecții" - alură de truism chircit - "vieții/înțelepții", "biberoane/Doamne" - rime imperfecte, improprii unei rugi - multe virgule, unele fără loc, de exemplu în "Boala mea de Tine, le produce"...
Eu am oroare de statistică și nu cred în valențele ei. E probabil unul dintre cele mai eficace moduri pentru a distruge înțelegerea vieții. Și cu atît mai mult a poeziei. Mă oripilează ideea că cineva ar putea înregimenta în clopote ale lui Gauss sau pronosticuri matematice percepția poeziei. Dar așa cum mi-a fost dat să văd multe aberații la viața mea probabil că nu ar trebui să mă mire nici asta. Dacă nu mă înșel, Ileana Vulpescu scria în celebra ei „Artă a conversației” că una din cele mai bune metode pentru a minți este statistica. Cred că asta spune tot despre cei care fac atît de mult tapaj cu privire la utilitatea ei. Domnilor și doamnelor contabili, am o recomandare pentru dvs. dacă vă place statistica așa de mult lăsați poezia în pace. E dovada cea mai sigură că nu o puteți simți.
Multumesc de primire... Stiu ca mai toate regulile mele la capitolul poezie cu rima sunt inca in stadiul de "raw"... Tin sa precizez ca mai toate scrierile mele apar in momente...mai putin agreabile si nu vreau a intra in detalii...de aici si "schiopatarile mele metrice"... Cat despre diacritice...nu stiu sa-mi setez functiile de la tastatura pt ele...daca aceasta este o problema de obligativitate in politica site-ului atunci imi cer scuze...si pe viitor voi cauta a-mi seta tastatura corespunzator...
Finalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
Mi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
un eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
un text inchegat, zic eu. un text in care iubirea imbraca toate formele doar ca sa vada ce ii vine. si ii se potriveste China aia asa de bine incat nu mai conteaza daca este sau nu cea mai mare tara din lume. remarc si eu „şedeam sub bolta de vie şi priveam cum lăcrimează ciorchinii de struguri. sub umbrele cenuşii de toamnă păreau nişte călugări care se roagă". frumoasa si trista imagine!
“urmbrele”?! versurile:"mereu neaceeași" și "urmbrele(?) orelor palimpsest/peste urmele noastre" ne amintesc de expresia înțeleaptă - ajunge o măciucă la un car de oale! Să mizăm însă pe faptul că autorul e mînat de frenezie, îi îngăduim două măciuci, dar mai zicem: Ore palimpsest? Hmm, fie. Oscilez între logica rațională și logica sentimentelor și cu toată aplecarea mea spre înțelegere, expresia “umbrele orelor palimpsest/peste urmele noastre" nu e spînzurată de picioare? O întorc pentru cîteva clipe să nu îi vină sîngele la cap-peste umbrele orelor palimsest/urmele noastre.
Un poem introspectiv și o foarte bună sugestie a unei stări.
Remarc versurile:
„cuvintele cad ca niște picături de ploaie
grele pe ușa de tablă a unei pivnițe
în care ți-ai ascuns de multă vreme
gîndurile pentru care nu va mai fi niciodată timp”
”dincolo de fumul albăstrui al sufletului
e frig” (aici așa am vrut eu să grupez versurile :) )
„undeva acolo ești și tu la fel de singur ca și călăul tău
undeva între pleoape și retină
o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn”
o zi importanta pt Al: la 6 ani o portie de tort si o portie de Nietzsche imbinate intr un poem pe care ma bucur ca l-ati apreciat..cum ar fi spus si Bill (Mr. Shakespeare) daca ar fi fost invitat: 'I can no other answer make but thanks and tanks! :p
conștiința lui grigore atinge climaxul în somn. poveștile se leagă mereu bine la tine, asta admir de fiecare dată în textele tale. plus știința țesăturilor, textura. revenind la grigore, cred că modul său de de raportare la timp îi dă toată criza. nu știu cum am putea eticheta conștiința de tip grigore și fragmentarea ei, dar marota asta are valabilitate chiar dacă avem în interior un fals conflict al personajului golit de burlesc și intrat în conținutul derizoriu al cosmodernitații. mi-a plăcut tricefalul scenariu. chiar foarte reușit.
Uite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?
Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.
Se mai intampla. Mai rar pe la altii. Mai des pe la tine si la inca cativa. O poezie - poezie daca incerci s-o desfoliezi, de multe ori isi pierde farmecul (si parfumul). Prin urmare doar atat!
Alma, da, m-ai provocat și bine ai făcut. E hard față de altele mult mai soft, e soft față de cele mai hard. Da, ai ales bine. :) Te aștept, știi că primesc ce e de primit. Bianca, am înțeles bine referința ta la ce anume e diferit, la balast, la de-centrare pe mine. Însă: ce este abia vizibil în acest text este faptul că e vorba de 2 personaje. Citește atent. Discursul lasă cumva în planul doi și un alt personaj. de aceea "degetele altor mâini". închipui-ți că ai mâna luxată și că altcineva îți scrie ce ai de scris. Atât. Mai multe explicații se află deja incluse în poezie. Și, da, elimin cât pot din balasturi, în toate sensurile cuvintelor.
Alma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
cu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc Silvia pentru aprecierea ta generoasă, este un poem 'de stare' influențat poate și de acea înstrăinare pe care o simți când ești departe de casă. Se pare că aici pe undeva amândouă am simțit un fel de 'priveliște care se destramă' ... lucru pentru care îți mulțumesc încă o dată.
pentru textul : Sable d`Olonne deLa bună recitire,
Margas
nu chiar, eu lucrez cu jumătăți de măsură...
pentru textul : how sweet the sound deMă așteptam să văd poza, în final, a povestitorului. Așa că am zâmbit și am reluat textul, pentru a desluși conturul figurii. Mi-a părut ca o spirală, cu cât recitesc, cu atât mai mult urc pașii spre un centru necunoscut, încă. Mi-a plăcut: "ceața desenând cu vârful piciorului drumul".
pentru textul : Paspartu din sticlă deMariana, merci de trecere la această încercare a mea de visual poetry. Mereu este loc de mai bine. (Ai un typo în comentariul tău: "însăși")
pentru textul : în sepia lumii deeh! nu prea am ce sa iti explic. cu limbajul asta dovedesti ca ai 'chultura' de net, cam atat.
pentru textul : din poveștile nopților cu ploi nesătule desunt de acord cu semnalarea Adrianei și aș renunța și la "praful acesta de cuvinte", e o metaforă care nu scoate substantivul "cuvinte" din semantica lui milenară. în rest, numai de bine. text într-adevăr reușit.
pentru textul : Intrări separate deKatya, asta e riscul meseriei pe internet, accese simultane si alte coincidente. Oricum, cred ca pe noi doi nu ne mai suspecteza nimeni demult ca ne-am vorbit dinainte :-)) La multe lecturi viitoare, Andu
pentru textul : Lauryannus's Land dePutem sa ne mai imaginam doar, acea "mare iubire" caci a devenit riscant sa o traim, deoarece "Lumea i-a vindecat întotdeauna greu / pe cei care au rămas iubind." Imi place cum e ilustrat aici acest adevar...
pentru textul : Radical din doi deAdina, am corectat. Mulțumesc numai bine!
pentru textul : antene demai mult revoltă, decât rugăciune, de remarcat unele metafore, precum "Să-mi adoarmă dorul meu de cer,/Îmi prescriu cârpite biberoane" câteva observații: - "Că nădejdea mea e-un straniu ou!"- forțaj aproape anecdotic, de evitat, oricât de îndepărtată ar fi stamba prozodică - "induc injecții" - alură de truism chircit - "vieții/înțelepții", "biberoane/Doamne" - rime imperfecte, improprii unei rugi - multe virgule, unele fără loc, de exemplu în "Boala mea de Tine, le produce"...
pentru textul : Rugă de fiecare zi deEu am oroare de statistică și nu cred în valențele ei. E probabil unul dintre cele mai eficace moduri pentru a distruge înțelegerea vieții. Și cu atît mai mult a poeziei. Mă oripilează ideea că cineva ar putea înregimenta în clopote ale lui Gauss sau pronosticuri matematice percepția poeziei. Dar așa cum mi-a fost dat să văd multe aberații la viața mea probabil că nu ar trebui să mă mire nici asta. Dacă nu mă înșel, Ileana Vulpescu scria în celebra ei „Artă a conversației” că una din cele mai bune metode pentru a minți este statistica. Cred că asta spune tot despre cei care fac atît de mult tapaj cu privire la utilitatea ei. Domnilor și doamnelor contabili, am o recomandare pentru dvs. dacă vă place statistica așa de mult lăsați poezia în pace. E dovada cea mai sigură că nu o puteți simți.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deDa,
pt. ca, asa cum apar textele pe H. sunt greu de citit. Daca nu e in regula, n-o s-o mai fac.
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. deMultumesc de primire... Stiu ca mai toate regulile mele la capitolul poezie cu rima sunt inca in stadiul de "raw"... Tin sa precizez ca mai toate scrierile mele apar in momente...mai putin agreabile si nu vreau a intra in detalii...de aici si "schiopatarile mele metrice"... Cat despre diacritice...nu stiu sa-mi setez functiile de la tastatura pt ele...daca aceasta este o problema de obligativitate in politica site-ului atunci imi cer scuze...si pe viitor voi cauta a-mi seta tastatura corespunzator...
pentru textul : Simțire deFinalul are impactul scontat: "toate acestea iau ființă precum fiecare credem, gândea cameramanul, că avem în mâini, culoare de întors înapoi" O metaforă realmente originală ce merită privită în profunzimea ei, "găselniță" de altfel subliniată din titlu, însă parcă neîndeajuns de exploatată literar vorbind. Poate că eu, în locul tău aș inventa variațiuni pe aceeași temă, căutând prin șevaletul interior acea "culoare de întors înapoi"...dar asta e doar o părere strict personală...
pentru textul : culoare de întoarcere comună deMi-am imaginat lupi în blugi și tuxedo, făcând tot felul de chestii descrise mai sus, în Piața Revoluției. Eu cred că desenele animate sunt făcute după fapte reale, dovadă poemul de față.
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deun eseu care, chiar prin titlul său, te determină să te oprești din drum.
am parcurs cam o treime din el și m-am gândit că e bine să îl semnalez. eu voi continua lectuta, pentru că pare să ofere o grădină roditoare de discuții.
tot ce pot spune după citirea acestei prime părți e că împărtășesc opiniile autorului. voi reveni.
pentru textul : Religia progresului. Un eşec previzibil? deun text inchegat, zic eu. un text in care iubirea imbraca toate formele doar ca sa vada ce ii vine. si ii se potriveste China aia asa de bine incat nu mai conteaza daca este sau nu cea mai mare tara din lume. remarc si eu „şedeam sub bolta de vie şi priveam cum lăcrimează ciorchinii de struguri. sub umbrele cenuşii de toamnă păreau nişte călugări care se roagă". frumoasa si trista imagine!
pentru textul : pelerin fără veşminte de“urmbrele”?! versurile:"mereu neaceeași" și "urmbrele(?) orelor palimpsest/peste urmele noastre" ne amintesc de expresia înțeleaptă - ajunge o măciucă la un car de oale! Să mizăm însă pe faptul că autorul e mînat de frenezie, îi îngăduim două măciuci, dar mai zicem: Ore palimpsest? Hmm, fie. Oscilez între logica rațională și logica sentimentelor și cu toată aplecarea mea spre înțelegere, expresia “umbrele orelor palimpsest/peste urmele noastre" nu e spînzurată de picioare? O întorc pentru cîteva clipe să nu îi vină sîngele la cap-peste umbrele orelor palimsest/urmele noastre.
pentru textul : mate blues deUn poem introspectiv și o foarte bună sugestie a unei stări.
Remarc versurile:
„cuvintele cad ca niște picături de ploaie
grele pe ușa de tablă a unei pivnițe
în care ți-ai ascuns de multă vreme
gîndurile pentru care nu va mai fi niciodată timp”
”dincolo de fumul albăstrui al sufletului
e frig” (aici așa am vrut eu să grupez versurile :) )
„undeva acolo ești și tu la fel de singur ca și călăul tău
undeva între pleoape și retină
o oboseală usturătoare se răsucește microscopic
ca un vierme aducător de somn”
„zborul continuă tot mai sus în adîncuri”
pentru textul : scrisoare neterminată deiar daca e deprimant este asta un defect? poate nu reuseste sa fie deprimant destul? nu?
pentru textul : ne agățăm de titluri sufletele demerci Ioana, ramin la convingerea ca ar mai putea fi imbunatatit dar poate in timp
pentru textul : banala nostalgie a anului 1907 deo zi importanta pt Al: la 6 ani o portie de tort si o portie de Nietzsche imbinate intr un poem pe care ma bucur ca l-ati apreciat..cum ar fi spus si Bill (Mr. Shakespeare) daca ar fi fost invitat: 'I can no other answer make but thanks and tanks! :p
pentru textul : Pia fraus deconștiința lui grigore atinge climaxul în somn. poveștile se leagă mereu bine la tine, asta admir de fiecare dată în textele tale. plus știința țesăturilor, textura. revenind la grigore, cred că modul său de de raportare la timp îi dă toată criza. nu știu cum am putea eticheta conștiința de tip grigore și fragmentarea ei, dar marota asta are valabilitate chiar dacă avem în interior un fals conflict al personajului golit de burlesc și intrat în conținutul derizoriu al cosmodernitații. mi-a plăcut tricefalul scenariu. chiar foarte reușit.
pentru textul : ferpar deUite, ce vizite! Nu știu cât e ea de rafinată ori de rotundă și sătulă. Cert e că... dar ce, există ceva care să fie cert? Și apoi, dac-ar fi rotund, ăia de dincolo cum stau cu capu-n jos?
Baftă la lei, fraților! Vă mulțumește și cel'lalt Enkidu pentru intervențiile pe care m-am bucurat să le văd conturându-se deja dincolo de text.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II dece vorbesti Sebi in legatura cu "detasarea", dar multumesc pentru trecere. Eu as da de baut pentru o "atasare"!
pentru textul : Există viață după… deSe mai intampla. Mai rar pe la altii. Mai des pe la tine si la inca cativa. O poezie - poezie daca incerci s-o desfoliezi, de multe ori isi pierde farmecul (si parfumul). Prin urmare doar atat!
pentru textul : o lună aproape plină deAlma, da, m-ai provocat și bine ai făcut. E hard față de altele mult mai soft, e soft față de cele mai hard. Da, ai ales bine. :) Te aștept, știi că primesc ce e de primit. Bianca, am înțeles bine referința ta la ce anume e diferit, la balast, la de-centrare pe mine. Însă: ce este abia vizibil în acest text este faptul că e vorba de 2 personaje. Citește atent. Discursul lasă cumva în planul doi și un alt personaj. de aceea "degetele altor mâini". închipui-ți că ai mâna luxată și că altcineva îți scrie ce ai de scris. Atât. Mai multe explicații se află deja incluse în poezie. Și, da, elimin cât pot din balasturi, în toate sensurile cuvintelor.
pentru textul : too late for an iron life deAlma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
pentru textul : cu sens interzis decu toate ca nu-mi plac clepsidrele, poemul e plin de farmec si musteste de imagini reusite.
remarc strofele 3,4,5,6, indeosebi 5, pe care autorul (din cochetarie?) a pus-o intre paranteze. si-i sta bine asa...oricum, eu m-am recunoscut in fotografia de-acolo.
nu prea am inteles ce e cu luna sufocata...dar promit sa insist.:)
pentru textul : Clepsidre deAșadar, doresc o explicație: de ce ai trimis textul meu la șantier? Cum justifici gestul tău?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. dePagini