mulțumesc mult, Dorin. mai mult decât realizarea grafică, mesajul și filigranul de sensuri merge cumva pe linia nefrântă a firii mele. recunoștința mea pentru viziune și pentru așternerea în cuvânt și în re-prezentarea/figurarea de sine.
Paul, ma bucura mult popasul facut, parerea ta conteaza mult pentru mine, iti multumesc , suflet ales!
Viorel, sunt coplesita! este prima mea penita pe aici, ai un suflet darnic si sensibil, multumesc mult!
Se întâmplă să ai dreptate, Violeta. Nimeni nu e perfect... Intre timp, recitind textul, am găsit alt typo: "oră-ntregă" ... Am remarcat că a fost adăugat și motto-ul din Esenin, remarcabil prin profunzime.
prima strofa mi se pare super . mergea si de sine statatoare. e de o expresivitate... nu ma pricep atat de bine la comentarii pe texte literare, dar pot psune ce simt: imi place. restul parca e deja spus in prima strofa
mie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
nu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
e un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
Stimate autor, felicitări pentru reușită!
Păcat de comentariul Dvs. care intră în umila mea opinie la capitolul 'dacă tăceai filozof rămâneai'...
Deci cum adică drag autor contemporan
'Aștept să moară Mircea Dinescu și te invit la Cetate!'
Ăsta e neapărat umor negru... și urât mirositor, de latrină tecuceană!
da, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
Poate puteți face în așa fel încât textul comentariului să se salveze în cazul în care cineva uită să pună titlu respectivului comentariu. Eu am pierdut 3 rânduri, mă gândesc la cei care scriu un psot lung, uită să pună titlul, si... ura și la gară!
Mi se pare o prima strofa reusita, dar mai mult imi place ideea "sap gropi in gropi to mai adanci". Remarc o tendinta a incluziunii unor elemente non poetice pe care le vad utilizate cu precadere in analize literare, explicatii si comentarii. De exemplu, in acest text, "penetrare a fiintei" e sec si explicativ deja. Ultimul vers al strofei doi cred ca trebuie reformulat pentru ca partea disjunctiva a versului (ori de fluturi in flori) pare fortata. Nu se desprinde clar dependenta. Te refereai la furtuna de fluturi... ? Substantivul "cristelnita" este folosit doar in mediul bisericesc si sfintenia se subintelge, de aceea cred ca s-ar impune utilizarea altui atribut decat "sfintita". Ialin
Sincer, mi-a plăcut. Aş vrea să semnalez un typo ("mocrilă"). Sonoritatea poemului e frumoasă. Oare nu ai vrut să spui tom în loc de ton, ca să rimeze şi să însemne carte?
Textele nu se radiază. Cele care sunt inacceptabile, conform regulamentului, devin vizibile doar pentru autor și editori. Pe pagina textului cu pricina, în partea dreaptă, sus, este un titlu cu roșu care dezleagă enigma.
Nu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
mulțumesc pentru citire și pentru generoasa peniță.
cât despre schimbări în text - vom mai vedea
abia se împrimăvărează, lasă-mă să mă bucur de (puținele) frunze!
Marina, Cu toata stima pe care ti-o port (inca necunoscandu-te personal, desi am impresia ca tu ai ceva de reprosat mie, o fi asa??) spun ca tu chiar "nu stii totul despre chirpici". Si nu vreau sa te tulbur in autosuficienta ta, pentruca e mai bine sa fii linistita, sa crezi in lucrurile in care crezi si sa stii lucrurile pe care le stii. Mai rau e sa le negi pe celelalte, dar asta e deja alta chestiune. Multumesc de lectura, Andu
cred că din toate crucile tale, aceasta este cât mai aproape de teluric. un teluric bun, un teluric fecund, un teluric sfințit, "mișcat" de mâinile rugându-se, mișcat de tălpile ce-l sărută a recunoștință, un teluric născător, din care emană respirațiile. ca și cum am simți cu tălpile cum ne mișcă pământul, ne cheamă spre un sărut vital. e o dublă respirație, reciprocă, uniune de elemente inseparabile. comparația din text, "sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori" dă și dimensiunea celestă. de fiecare dată prin femeie. prin sânul dăruitor-soare perpetuu. cel ce merge cu gura pe pământ și cu mâinile împlântate în soarele-sân este supusul amândurora, primitor și mișcător totodată, polarele sunt întregite într-un tot. polarele nu mai există, de aici, din punctul luminos de unde privești lumea. mi-ar fi plcăut ca scrisul de pe foto să fie în nuanțe de auriu. ar fi fost în armonie cu ideatica din texte. chiar dacă gura e roșie. și spre alb merge calea.
are o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
Poemul acesta are o jumătate ușor spre proză, o jumătate reușită poetic, începând cu versul "simți pentru prima dată mirosul de moluște putrede". În al treilea vers "iar asta" poate fi eliminat, poetic sună mai bine și oricum păstrează implicit deducția. La fel se poate renunța la "ca un fel de" în versul 7. Cred că aceste două versuri pot fi remodelate: "desigur nimic nu e sfînt în ceață/nici măcar elena sau orice altă femeie". Destinații imprecise, ca și cum "busola" ar fi arătat mereu alt loc, alte direcții, ca și cum timpul s-ar frânge la un moment dat și, oricând îți spui că ai atins un țărm, realizezi că este o iluzie. Veșnic în căutarea unei realități sau a unui adevăr, în echilibru cu tine însuți. Mi-a plăcut ideea.
Virgil,
mulțumesc. este una dintre primele mele imagini create în 3ds max pe un sistem pentium 200mmx și monitor crt de 15 inch (ce vremuri nostalgice). în aplicațiile 3d poți crea scene realistice(folosesc termenul consacrat) de la zero dar și puterea de procesare/randare este pe măsură. între timp sistemele au evoluat însă o scenă cu mii de poligoane și efecte speciale poate pune jos o arhitectură de ultimă generație.
imaginea următoarere în modul wireframe este o secvență de lucru din multe altele care vor compune scena finală.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc mult, Dorin. mai mult decât realizarea grafică, mesajul și filigranul de sensuri merge cumva pe linia nefrântă a firii mele. recunoștința mea pentru viziune și pentru așternerea în cuvânt și în re-prezentarea/figurarea de sine.
pentru textul : crucile dePaul, ma bucura mult popasul facut, parerea ta conteaza mult pentru mine, iti multumesc , suflet ales!
pentru textul : o variantă de iubire deViorel, sunt coplesita! este prima mea penita pe aici, ai un suflet darnic si sensibil, multumesc mult!
Se întâmplă să ai dreptate, Violeta. Nimeni nu e perfect... Intre timp, recitind textul, am găsit alt typo: "oră-ntregă" ... Am remarcat că a fost adăugat și motto-ul din Esenin, remarcabil prin profunzime.
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin deGenitivele...
pentru textul : decor deprima strofa mi se pare super . mergea si de sine statatoare. e de o expresivitate... nu ma pricep atat de bine la comentarii pe texte literare, dar pot psune ce simt: imi place. restul parca e deja spus in prima strofa
pentru textul : Pe urmele ciclopilor demie imi place abundenta aia de "care", da o nuanta jucausa, face ca discursul sa nu fie luat in serios printr-o modalitate folosita in vorbire (mi-a amintit de marin moraru, desigur, fara a face trimitere acolo; are insa acel ceva hatru). din acelasi motiv imi place si ascunzisul din scoica, parca razi in felul asta de babele carora le-ai spune-o asa raspicat doar ca sa faca ochii mari si sa le cada plasele din mana.
pentru textul : micul război de pe scară denu cred ca a doua steluta ar fi prea mult la textul asta, e original, iese suficient din sabloane, atrage atentia asupra autorului; deci pentru mine - descoperire.
e un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”
zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deStimate autor, felicitări pentru reușită!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dePăcat de comentariul Dvs. care intră în umila mea opinie la capitolul 'dacă tăceai filozof rămâneai'...
Deci cum adică drag autor contemporan
'Aștept să moară Mircea Dinescu și te invit la Cetate!'
Ăsta e neapărat umor negru... și urât mirositor, de latrină tecuceană!
da, a fost. dar dintr-un motiv necunoscut, tot ce am scris pe site in acea zi - comentarii si text - au disparut. si pentru ca nu prea imi place sa ma repet, am sa spun pe scurt ce scrisesem. iata o imagine pe care am remarcat-o ca fiind puternica: și tot a verde te vei îndepărta cu pietre, pixuri și tăceri de jasm în buzunare in acelasi timp, este si scheletul textului. restul imi pare o povestioara lenesa. si am mai remarcat suspensia in care incepe si se termina. interesanta ideea. spor si inspiratie in continuare! Nati
pentru textul : Poem cu buzunare dePoate puteți face în așa fel încât textul comentariului să se salveze în cazul în care cineva uită să pună titlu respectivului comentariu. Eu am pierdut 3 rânduri, mă gândesc la cei care scriu un psot lung, uită să pună titlul, si... ura și la gară!
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deMi se pare o prima strofa reusita, dar mai mult imi place ideea "sap gropi in gropi to mai adanci". Remarc o tendinta a incluziunii unor elemente non poetice pe care le vad utilizate cu precadere in analize literare, explicatii si comentarii. De exemplu, in acest text, "penetrare a fiintei" e sec si explicativ deja. Ultimul vers al strofei doi cred ca trebuie reformulat pentru ca partea disjunctiva a versului (ori de fluturi in flori) pare fortata. Nu se desprinde clar dependenta. Te refereai la furtuna de fluturi... ? Substantivul "cristelnita" este folosit doar in mediul bisericesc si sfintenia se subintelge, de aceea cred ca s-ar impune utilizarea altui atribut decat "sfintita". Ialin
pentru textul : Ipoteza ipotetică deSincer, mi-a plăcut. Aş vrea să semnalez un typo ("mocrilă"). Sonoritatea poemului e frumoasă. Oare nu ai vrut să spui tom în loc de ton, ca să rimeze şi să însemne carte?
pentru textul : Rânduri bacoviene deTextele nu se radiază. Cele care sunt inacceptabile, conform regulamentului, devin vizibile doar pentru autor și editori. Pe pagina textului cu pricina, în partea dreaptă, sus, este un titlu cu roșu care dezleagă enigma.
pentru textul : Amurgul negru de dinaintea unei nopţi albe deNu știu de ce nu mă împac oare cu titlul. De fapt, cred că ar merge aruncat mai pe undeva dincolo de începutul poeziei personajul cameră, altfel am impresia că se duce tot eșafodajul. Deosebit "tăcerea o canapea cu margini pătate se tolănește"; cred însă că "privindu-ne..." poate să lipsească. Ar mai fi câteva retușuri de făcut, la rece. Sunt poezii asupra cărora trebuie să revii, după o vreme, fie și măcar pentru a șterge praful ca într-o cameră în care nu s-a intrat de mult. Sau, din contră, pentru a avea grijă să nu fie deranjat nici un fir de praf. Grea alegere. Mai spun și asta, că nu pot să tac: sfârșitul, de la "ne cuibărim unul în altul" este de excepție. Neașteptat vine verbul acesta, într-o poezie scrisă de un bărbat (să nu râzi!), și face contrabalansul atât al "angoaselor" din in versul prevedent, cât, dacă stau bine să ma gândesc, al ideii întregii poezii.
pentru textul : în mica noastră cameră de hotel deşi pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Alunecarea prin umbră demulțumesc pentru citire și pentru generoasa peniță.
pentru textul : pulsații decât despre schimbări în text - vom mai vedea
abia se împrimăvărează, lasă-mă să mă bucur de (puținele) frunze!
Îmi place foarte mult varianta finală, interesant este că lași cumva cititorului tendința să continue gândul tău. Frumos realizat acum.
pentru textul : via sepia deMultumesc, Virgil. Si cu celelalte strofe ce se poate face?
pentru textul : domnul Pa și visul deMarina, Cu toata stima pe care ti-o port (inca necunoscandu-te personal, desi am impresia ca tu ai ceva de reprosat mie, o fi asa??) spun ca tu chiar "nu stii totul despre chirpici". Si nu vreau sa te tulbur in autosuficienta ta, pentruca e mai bine sa fii linistita, sa crezi in lucrurile in care crezi si sa stii lucrurile pe care le stii. Mai rau e sa le negi pe celelalte, dar asta e deja alta chestiune. Multumesc de lectura, Andu
pentru textul : avon cosmetics decred că din toate crucile tale, aceasta este cât mai aproape de teluric. un teluric bun, un teluric fecund, un teluric sfințit, "mișcat" de mâinile rugându-se, mișcat de tălpile ce-l sărută a recunoștință, un teluric născător, din care emană respirațiile. ca și cum am simți cu tălpile cum ne mișcă pământul, ne cheamă spre un sărut vital. e o dublă respirație, reciprocă, uniune de elemente inseparabile. comparația din text, "sânii tăi ca un zid în care îmi împlânt mâinile și le rotesc ca niște sori" dă și dimensiunea celestă. de fiecare dată prin femeie. prin sânul dăruitor-soare perpetuu. cel ce merge cu gura pe pământ și cu mâinile împlântate în soarele-sân este supusul amândurora, primitor și mișcător totodată, polarele sunt întregite într-un tot. polarele nu mai există, de aici, din punctul luminos de unde privești lumea. mi-ar fi plcăut ca scrisul de pe foto să fie în nuanțe de auriu. ar fi fost în armonie cu ideatica din texte. chiar dacă gura e roșie. și spre alb merge calea.
pentru textul : crucile dedeosebit. delicat, ca o perla. sper ca Paul Blaj sa nu se fi inselat, prezentandu-te.
pentru textul : deschideri deLIM, corecteaza, te rog, la "ochii larg deshişi" .
pentru textul : Copilul din lanul de grîu destrofa a patra..."identficare"...parca mai era unul, dar nu l mai vad nici eu ;)) am apreciat textul, dupa cum spuneam
pentru textul : puls 0 deVirgil, acum am vazut, voiam sa ma refer la pizzaro, insa ma gindeam la altceva probabil, de aia a aparut montezuma. Multumesc, am corectat.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deBinențeles că umbra are umbră: penumbra.
pentru textul : femeia cu umbre deare o curgere linistitoare textul tau... are si typo ;)) bruckner spune undeva, in proza, cam acelasi lucru: ca america e urata pt lucrurile ei bune, cum ar fi credinta in democratie, care la noi, scepticii si ironicii si batranii, tine de un trecut traumatizant si depasit. ma gandeam ca vei uri visul american si vei aluneca in patetism...poate pe undeva, motivul mamei... se impunea un alt referent, si la fel, finalul, unde spui ca viata e asa si pe dincolo....pe parcursul textului te ai ferit frumos de astfel de "evidențe"...
pentru textul : puls 0 dePoemul acesta are o jumătate ușor spre proză, o jumătate reușită poetic, începând cu versul "simți pentru prima dată mirosul de moluște putrede". În al treilea vers "iar asta" poate fi eliminat, poetic sună mai bine și oricum păstrează implicit deducția. La fel se poate renunța la "ca un fel de" în versul 7. Cred că aceste două versuri pot fi remodelate: "desigur nimic nu e sfînt în ceață/nici măcar elena sau orice altă femeie". Destinații imprecise, ca și cum "busola" ar fi arătat mereu alt loc, alte direcții, ca și cum timpul s-ar frânge la un moment dat și, oricând îți spui că ai atins un țărm, realizezi că este o iluzie. Veșnic în căutarea unei realități sau a unui adevăr, în echilibru cu tine însuți. Mi-a plăcut ideea.
pentru textul : nici măcar elena deScuze pentru interventie, este o eroare pe pagina: un titlu al doamnei Marlena Braester apare la un text de-al meu.
pentru textul : Trupul gol al deșertului deVirgil,
mulțumesc. este una dintre primele mele imagini create în 3ds max pe un sistem pentium 200mmx și monitor crt de 15 inch (ce vremuri nostalgice). în aplicațiile 3d poți crea scene realistice(folosesc termenul consacrat) de la zero dar și puterea de procesare/randare este pe măsură. între timp sistemele au evoluat însă o scenă cu mii de poligoane și efecte speciale poate pune jos o arhitectură de ultimă generație.
imaginea următoarere în modul wireframe este o secvență de lucru din multe altele care vor compune scena finală.
pentru textul : o călătorie cu darwin deVă rog, dacă se poate, reîncadrarea textului
http://www.hermeneia.com/content/poem-f%C4%83r%C4%83-picioare
la categoria 'Experiment', subcategoria 'cutia cu nisip'.
Mulţumesc şi scuze pentru deranj.
pentru textul : Poem fără picioare dePagini