Nu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
A exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
Aceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
or strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
Daca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
totul ar fii perfect daca bunica ta ar fii fost si bunica mea. Daca vapoarele acelea mari scotind sirene guturale de sfarsit de viata ar fii trecut prin fata casei mele. Mai mocnesc focuri in soba bunicii? cind treci pe acolo sa-i duci o floare mare cit un clopot, din partea mea. Rameau
ce să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
Vladimir, din punctul meu de vedere, acesta este poemul cel mai reușit din cele scrise de tine pe Hermeneia. Condensezi și articulezi milimetric, ca un ceasornicar, realități multiple, interioare, imaginare sau nu. În plus, se simt stările, se simte vibrație sufletească, ceea ce în alte poeme rămânea ascuns, aici se dezvăluie. Nu mai simt acea breșă între psyche - instinct - spirit. Aici reușești o îmbinare armonioasă. Nu am nimic de schimbat. Fiecare cuvânt își are locul bine ales. Nimic nu "scapă", nimic nu e disonant. E un poem de "primă pagină" sau de deschidere a unui volum. Remarc: "atunci când diminețile se târăsc pudice pe faleză golite de suflet alerg pe un pod ce desparte pământul urmelor tale de cerul crăpat al Iudeii" Frumos. Așteptam de o vreme să spun limpede asta despre poezia ta.
asa e, e greseala mea, sincer - eu scriam mult mai prost. cand am spus "adolescent" am nimerit-o (destul de nefericit dealtfel), pentru ca nu m-am uitat.
madalina,
fara intentia de incurajare, eu chiar scriam prost (nici acum nu ma laud, e doar o chestie in care cred si-mi face placere). cu excese sentimentale, tot tacamul. peste putin timp o sa razi de mesajul asta, ai sa vezi. mult succes, scrie mai departe, chiar n-ai niciun motiv sa te descurajezi, ok?
A fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
Mister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
Frumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
Poem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.
Este un poem bun, un poem care spune ceva. Ai câteva momente de nesiguranță a versului, dar poate e doar respirația. Ce remarc: "așa se întâmplă și cu dragostea la un moment dat te oprești..." (de aici mai departe se poate lucra) și "cât de puțin mai e și se face departe" (așa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoționant final, cred că voi reține versul acesta mult timp... Îți acord prima mea peniță pe Hermeneia. Felicitări!
Frumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
Felicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas
un text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.
da, se poate patina pe spinarea acestui poem dar inauntru focul arde inalt! si eu cu o sugestie tot la ultima: chiar și diactricele inspiră la inhalarea de fiorolac poetic
rational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
daca tu consideri versul alb proza in versuri, atunci, ovYus, iti multumesc pentru delicatul tau comentariu.
pentru textul : Despre Cezara deDorin Cozan, sugerezi că e prea "încărcată" strofa respectivă?
pentru textul : Colind păgân deNu am înțeles ce lucruri încurcă acest text. Poate îmi explici tu. Nu înțeleg de unde se înțelege că m-ar supăra ceva. Și nu înțeleg ce legătură are persoana mea sau viața mea cu acest text. În principiu, aici pe Hermeneia, noi descurajăm ca în comentarii să fie abordată sau atacată persoana autorului unui text sau comentariu. Cred că dacă ai urma acest simplu „precept” ar fi mai bine. Eu zic să ne oprim atenția la text și să lăsăm în pace persona sau localitatea unde locuiește autorul. Nu cred că este relevant decît în măsura în care autorul dorește să vadă așa lucrurile. Eu am menționat faptul că nu locuiesc în România doar ca o potențială cauză pentru o cunoaștere nu tocmai perfectă a ceea ce se întîmplă în România. Dar asta nu înseamnă că mă supără ceva sau că sînt necunoscător despre ce se petrece în România. Textul meu nu sugerează (nici confuz și nici altfel) ceea ce menționezi tu. Pentru simplul motiv că nu urmărește asta. De fapt nici nu cred că s-a ratat ceva. Cred că lucrurile se desfășoară normal. În contextul a ceea ce sînt și a modului în care funcționează și gîndesc românii. Textul meu nu a vrut (și cred că de acum mă repet) decît să se mire de această nevoie de dramatic și fantasmagoric în modul de a(-și) percepe/înțelege istoria la români. Și, din păcate, comentariul tău nu face decît să dovedească ceea ce scriam eu. Asta pe lîngă faptul că am impresia că nu înțelegi cum funcționează capitalismul. Dar cred că nu este spațiul ca să explic eu asta aici. În orice caz palate de potentați și conturi secrete sînt lucruri normale. Îmi vine și să rîd. Tu dacă ai avea un milion de dolari într-o bancă ne-ai spune nouă care este numărul de cont? Sau daca ai avea zece milioane nu ți-ai construi vilă, nu ți-ai cumpăra Ferrari și nu ți-ai cumpăra yacht în Delta Dunării. But, whatever. Se pare că ești blocat într-o anumită școală de gîndire și preferi să rămîi așa. Evident tot ce spui sună fascinant și cu siguranță sînt români care își explică realitatea prin astfel de fantasmagorii în loc să privească obiectiv la lucruri. Această tendință (stranie după părerea mea) a făcut obiectul textului meu. Și nu văd nimic haotic în asta.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deA exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
pentru textul : alter ego deAceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
Andu Moldovean, utilizind expresii ca "Si nu vreau sa te tulbur in autosuficienta ta" devii nu numai off topic, ci mult mai mult.
pentru textul : avon cosmetics deor strica fatada poemului dar nu ma indur sa ma despart de ele(ma refer la versuri), apoi in zilele de lucru scurteaza bretonul lui queen si vorbeste cu margot, e mai practic,e mare lucru daca ti/a placut poemul, ori poate eu am mai crescut ori poate pana ta inmuiata in critica a cazut in borcanul cu dulceata. Hai, Ioane, critica/ma, esti prea amabil... semn a rau... daca era bun poemul ii dadeai o penita peste nas, asa i/ai dat pana la vulcanizat. In concluzie, te mai astept... sa nu ma ierti daca o dau in bara ... K?
pentru textul : Helen depăi, bea un energizant:)! și ieși pe străzi... sau invers:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir deDaca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
pentru textul : inner smile detotul ar fii perfect daca bunica ta ar fii fost si bunica mea. Daca vapoarele acelea mari scotind sirene guturale de sfarsit de viata ar fii trecut prin fata casei mele. Mai mocnesc focuri in soba bunicii? cind treci pe acolo sa-i duci o floare mare cit un clopot, din partea mea. Rameau
pentru textul : Bunica dece să-i faci nea bobadil sufăr și io de boala asta a ne-auto-luării în serios deși chestiunea în cauză ar merita o foarte serioasă abordare cum spui și spui foarte bine...:) voi reveni la temă cînd va fi sigur cîte victime sunt...deocamdată nu se știe...și flacăra olimpică aleargă inperturbabil mai departe...:) amical și cvasi-serios, george cel asztalos
pentru textul : De ce mă Shanghai deVladimir, din punctul meu de vedere, acesta este poemul cel mai reușit din cele scrise de tine pe Hermeneia. Condensezi și articulezi milimetric, ca un ceasornicar, realități multiple, interioare, imaginare sau nu. În plus, se simt stările, se simte vibrație sufletească, ceea ce în alte poeme rămânea ascuns, aici se dezvăluie. Nu mai simt acea breșă între psyche - instinct - spirit. Aici reușești o îmbinare armonioasă. Nu am nimic de schimbat. Fiecare cuvânt își are locul bine ales. Nimic nu "scapă", nimic nu e disonant. E un poem de "primă pagină" sau de deschidere a unui volum. Remarc: "atunci când diminețile se târăsc pudice pe faleză golite de suflet alerg pe un pod ce desparte pământul urmelor tale de cerul crăpat al Iudeii" Frumos. Așteptam de o vreme să spun limpede asta despre poezia ta.
pentru textul : Reverie depaul,
asa e, e greseala mea, sincer - eu scriam mult mai prost. cand am spus "adolescent" am nimerit-o (destul de nefericit dealtfel), pentru ca nu m-am uitat.
madalina,
fara intentia de incurajare, eu chiar scriam prost (nici acum nu ma laud, e doar o chestie in care cred si-mi face placere). cu excese sentimentale, tot tacamul. peste putin timp o sa razi de mesajul asta, ai sa vezi. mult succes, scrie mai departe, chiar n-ai niciun motiv sa te descurajezi, ok?
pentru textul : Between the bars dePentru orice problemă care privește Hermeneia, sunt adrese de contact aici: http://hermeneia.com/content/special/contact_hermeneiacom
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deEu nu pot sa-i spun decat sa scrie ce simte si sa nu caute niciodata poezia.
pentru textul : Despachetez, împachetez valiza deda, am uitat
pentru textul : asfaltul cărților cu artere demulțumesc pentru atenționare. sper că acum s-a rezolvat.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deA fost o încercare de a scrie ceva în stil clasic... Prima strofă a fost puțin modificată (sper eu, îmbunătățită) de la primele comentarii. Am corectat greșeala de scriere (am nimerit cam des pe lângă taste în ultima vreme și acesta nu e un lucru de laudă). Mulțumesc mult, Marina, pentru comentariu și corectură.
pentru textul : Gâdilat de gâde deer: incertitudine desigur, incerta :-)
pentru textul : Epilog... deMister Doru, mă încântă faptul că nu îți este străin acest text și intenția mea este să-l cunoască foarte multă lume. Este un text oarecum reprezentativ pentru mine și pentru volumul 3, care dacă nu a apărut până acum este dintr-o acută lipsă de timp.Vor apărea aici desigur și texte noi și sper să existe un feedback interesant care să mă ajute.
pentru textul : nais tu mit iu de12 " are si alte conotatii. Cei tineri nu stiu, dar existau pe vremuri discuri de patefon de exact 12" diametru. Faceam cozi la un magazin pe Calea Victoriei ca sa cumpar Bach sau Grieg. Mai tarziu am cunoscut un arhitect cu vreo 3000 de discuri rare care invita tineret la auditii muzicale. Se numea Osanski si nici de el nu se mai aude desi a construit ceva prin urbe . E stupid sa credem ca lasam ceva posteritatii, ea nu are nevoie de oseminte ci numai de prezent care hop! orice am face devine imediat trecut. Mi-a luat 12 minute sa scriu aici , who cares?
pentru textul : 12'' deîn orice caz, prezentarea poeziei, de excepţie.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit de"Ce se petrece aici de fapt"? Explicati-mi si mie ca eu nu pricep. Pe bune. Am senzatia ca amindoi, si Ecaterina si Ionut, va agitati ridicol de inutil. Oricum mie imi scapa motivul discordiei voastre. Dar banuiesc ca fiecare cu frustrarile lui. E tara libera. V-am citit comentariile dar va spun sincer ca ma indoiesc de validitatea lor tocmai datorita patimii si spiritului defensiv cu care o faceti. Unele din observatiile voastre sint ridicole sau doar capricii personale. De ce e versul 4 o timpenie sau de ce este o simpla filosofare eristica pur si simplu imi scapa. Trebuie oare sa ne imbracam in tot felul de filosofari intortocheate (ca in ultimul tau text, Snowdon King - care mie mi-a placut -) ca sa scriem bine? Oare nu este asta un simplu capriciu pe care eu l-as numi cam de licean? Daca pentru tine cuvintul dervisi este doar o picanterie sugubeata inseamna ca m-ai convins ca nu ai ochi pentru poezie. Sau cel putin nu ai pentru asta. Dar nu e mare tragedie. Probabil te-ai grabit. Snowdon King, este evident ca avem moduri de a percepe si intelege diferit arta scrisului si poezia (chiar ca spirit) asa ca nu te mai chinui sa imi intelegi textele. Nu cred ca vei reusi.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deFrumos poem, parcă vine mai degrabă de aici, de lângă marea noastră românească decât de la oceanul acela atât de îndepărtat. Frumos și acest albatros ucis, Labiș, fantoma tuturor iubirilor mele insomniace, într-un cimitir care nu mai e de scoici, ci chiar în piept, printre organe.
pentru textul : singurătate dePoem care mă face să nu regret că am fost reprimită chiar și cu întârziere aici pe site.
Sometimes waiting is worth for... right?
Dacă doriți să corectați vă rog 'chirchit' cu 'chircit', probabil ceea ce ați dorit să spuneți, scuze însă dacă greșesc.
Poem de peniță.
Margas.
Melancolic si subtil. Aşa aş vedea finalul:
"lume magică
imprimată pe cearșaful ca o piele" - e vorba, evident, doar de gust/percepţie.
Nice.
pentru textul : time passing deEste un poem bun, un poem care spune ceva. Ai câteva momente de nesiguranță a versului, dar poate e doar respirația. Ce remarc: "așa se întâmplă și cu dragostea la un moment dat te oprești..." (de aici mai departe se poate lucra) și "cât de puțin mai e și se face departe" (așa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoționant final, cred că voi reține versul acesta mult timp... Îți acord prima mea peniță pe Hermeneia. Felicitări!
pentru textul : ora amiezii deFrumos poem, totuși 'cotul pisicii' e doar pentru cunoscători... Îmi amintesc prima oară când am navigat pe Dunăre de la Galați spre Deltă (să tot fie ceva ani) vreo zece mile marine cred până la acest obiectiv remarcabil... cotul pisicii... e un sat acolo după care și-a luat fluviul numele parcă, pentru mine o experiență! Câte manevre! Și, vorba fie între noi, de atunci am mai tot trecut prin cotul pisicii și uite că aici, în poemul ăsta, îmi place cum sună cotul pisicii! Nu mă împac însă cu titlul deocamdată, dar cred că peste câteva zile nu voi mai avea această problemă.
pentru textul : introfanie de toamnă II deFelicitări pentru un poem reușit cu amintiri de la Pacific despre cotul pisicii!
Margas
un text reușit. exprimă o dramă, o situație controversată, intensă, cu mult talent. am doar o singură obiecție. titlul poate fi mai personalizat, de exemplu: Ogarul. mi-a plăcut. dar, pentru economia imaginii aș căuta un alt substantiv în loc de viermi aș pune 'zilele', ceva mai impersonal. părerea mea, Adrian.
pentru textul : Zzet deda, se poate patina pe spinarea acestui poem dar inauntru focul arde inalt! si eu cu o sugestie tot la ultima: chiar și diactricele inspiră la inhalarea de fiorolac poetic
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac derational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!
pentru textul : e v a deun poem plin de sensibilitate, in care, insa, imaginile ce se succed, nu se impletesc pe masura imaginatitei autorului.
pentru textul : locus dePagini