Cred ca tine de ceva din mine faptul ca nu imi doresc decat sa sugerez, mai mult ca sigur as fi devenit mult descriptiva daca indicam exact acea atmosfera, asa am lasat totul la nivelul senzorialului. Voi incerca sa inalt si prima parte, dar in perioada urmatoare, acum e totul prea proaspat. Multumesc :)
ce prezinti in primele 3 versuri, mi se pare a fi mai degraba "ultima clipa a unui viu"...sau "prima clipa a unui mort." m-ai pierdut in final. Adriana
Căline, mă apucasem ca o naluca sa-ti raspund printr-un comentariu a la ...do_minus, insa am renuntat (din ratiuni multiple). Ce sa-ti spun.(?)....imi plac comentariile tale (vad ca esti binedispus astazi....ramai asa!) si apreciez faptul ca ma citesti in continuare desi (fie vorba intre noi acum) textul acesta nu merita o atentie prea mare. Multumesc acelasi, francisc ps: mi-a placut textul tau de azi
E adevarat, misticul nu este la indemana oricui. Insa incercarea moarte n-are, iar asta poate fi inceputul unei exceptii... de exemplu. Sau sfarsitul altor lucruri, despre care nici macar nu are rost sa pomenesc aici. Andu
imi pare rau sa constat ca dupa ce ati trecut pe aici va ganditi numai la necesitatile fiziologice ale pisicii si ma gandesc..... poate, nu cumva asa ceva va obsedeaza? sau sunteti, pur si simplu, bucurosi in a va manifesta malitiozitatea pe sema mea? n/am constat nimic constructiv si conform regulilor acestui site in comentariile voastre. pentru yester: as vrea sa stii ca am doi copii, iar comentariul tau este o totala nesimtire.
Cred ca a trecut de ora 1 si mi-a scazut acuitatea vizuala, pentru ca acum 15 minute nu cred ca vedeam dublu. Va asigur ca textul este perfect perceptibil in ambele ipostaze. Va sugerez (sugestie nu ordin) sa renuntati la unul din ele ! Seara buna ! Ialin
pentru spontanietatea imaginilor, libertatea confesiv asumată, punctele culminante de relaxare suprapuse realului. pentru autenticitatea ideilor, lejeritatea exprimării și nervul verbului. pentru că oprești întreg scenariu de culori în acea "respirație adagio". pentru că te prinde bine sinceritatea asta și te simți în albia ta scriind cu atîta dezinvoltură. pentru simplul răsfăț pe care l-am avut citind/recitind aici, meriți o peniță de aur și cititorul din mine. p.s. nu știu dacă ai scris voit "desculță-te" sau e typo.
sunt unele disonanțe de ți se încîlcește limba la citire ("monștrilor lor", "fi frică", "maculăm albul"), dar și imagini faine: cînd nu iubim nici măcar nimicul zilei de mîine/ sau diferențele dintre noi; în care/ ne anesteziem ultimele versuri lizibile/ ca să nu ne doară/ frica lor de a spune ceva; comparația cu aurul topit în craniu și cuvintele care curg în urechi nu prea sună bine acolo, așa. și enumerația din str urm este fragilă. de parcă ar fi un discurs plictisitor la tribună, de-al unui politician ratat. ultima, evidențiată, e super. sincer îți spun.
Un poem o marturisire vie, n-as folosi termenul de "realist" pentru ca as risca sa produc o confuzie cu un curent literar prea legat de o anumita epoca, demult apusa vorba fie intre noi. Si tot intre noi fie vorba pe "realismul" douamiist nu a reusit sa-l reinventeze deocamdata nimeni, cam tot ce se face este la nivelul unei relatari jurnalistice uneori chiar exagerate a unor realitati la limita. Sunt unii, cum e de exemplu Liviu Nanu cu ciclul "Carciuma lui Bicuta" care bat, inteligent, la poarta acestui realism hai sa il numesc asa, de dragul conversatiei "modern" si oricum, fundamental acceptabil, onest... lui ii reuseste partial aceasta tentativa pentru ca Liviu are un farmec doar al lui pe care l-a folosit, ca pe un ingredient secret, in toate scrierile sale. Deci nu neaparat scrierea aceea realista i-a iesit, ci poate doar tot viziunea lui poetica imbracata in haina aceea de proza care se vrea moderna. Dar asta e deja o divagatie, nu insa desprinsa de tot de context, pentru ca am observat si la tine Carmen tendinta de a impinge in frust, in real textul si cel putin asa cum arata acum e o tendinta pe fondul unei putinte exclusiv descriptive. Oricum, textul acesta este un text care merita sa traiasca in anul de gratie 2008, adica nu are clisee, nu doarme in pantaloni, nu e bun de citit domnisoarelor de pension si mai ales, nu se poate canta pe o chitara. Deci primul pas l-ai facut. Mai raman ceilalti 999... dar stii ca alde ca mine avem rabdare surato! Cu placerea lecturii ca sa citez clasici in viata, Andu
eu n as fi scos si "aproape murisem". se pierde ideea initiala a poemului, chiar daca se castiga alta. a muri de asteptare si a vedea cum speranta invie chiar si in solul cel mai nefertil e o idee buna. eu, unu, n as fi renuntat la ea, chiar daca ar fi trebuit sa mi dau palme
dragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
tinand cont de faptul ca cheia textului e una biblica, originalitatea imaginilor este ultimul lucru la care m-am gandit, scriindu-l. asa ca e foarte posibil sa ai dreptate in ceea ce spui. si, oricum, m-ai facut sa pierd un pariu cu mine insami; anume, ca textul asta va trece fara nici un comm. :)
Uneori poveștile se tranasformă în realitatea matură văzută prin ochi de copil. Tocmai cȃnd trebuie. Nici mai devreme, nici mai tȃrziu. Sunt gȃnduri (mai bine zis sentimente) care mi le-a trezit textul (cu toate imperfecțiunile sale posibile). Pentru că eu „percep” un text în mod „gestaltic”. Nu mai am (nici nu am avut niciodată) răbdare și timp să fiu analitic. Las plăcerea asta altora.
Nicholas, textul ăsta al tău e foarte slab, subțire de tot, iar faptul că o și jignești pe Mariana doar ca să-ți aperi această poluție verbală este un gest abominabil. Probabil că meanwhile, te-ai trezit din beție și nu pot decât să sper că regreți nu doar postarea textului, care, zic, este cel mult rizibil, dar mai ales comentariul tău prin care împroști cu noroi o colegă valoroasă de site, pentru că, la urma urmei, chiar dacă tu manânci mult usturoi și înfuleci ceapă cât încape la toate mesele și între mese și mai ales la culcare, măcar pe site ar trebui să nu îți pută îngrozitor gura, eu ți-am mai atras atenția re. acest subiect, dar văd că tot nu pricepi, probabil pe viitor va trebui să mă exprim mai aproape de limita Regulamentului, acolo unde gura ta începe deja să degaje acel miros inconfundabil de bătrânețe nespălată pe dinți.
Trecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
asta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
Dragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
Am să dau explicații și la ultima acuză (din onestitate, încă). În preajma crăciunului Matei Hutopilă a postat o poezie pe care eu am trimis-o în șantier sau la inacceptabile, nu mai știu precis. Pe chat era mirat de ce un poem atît de bun nu a fost acceptat. Doar pentru că avea un singur cuvînt mai fără perdea? Virgil Titarenco îi răspunde (tot pe chat) – cine a zis că e un poem foarte bun Matei? Deși nu eram obligat i-am spus autorului că eu am am refuzat publicarea poeziei pe motive estetice și nu din cauza expresiei fără perdea. Atît nimic mai mult!
Aceasta este o altă „jignire” la adresa lui Matei Hutopilă. Unii nu știu să se oprească la timp trezindu-se cu bumerangul în față. Sper – pentru starea mea dar și pentru starea Hermeneia - să știu cînd să pun punct.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred ca tine de ceva din mine faptul ca nu imi doresc decat sa sugerez, mai mult ca sigur as fi devenit mult descriptiva daca indicam exact acea atmosfera, asa am lasat totul la nivelul senzorialului. Voi incerca sa inalt si prima parte, dar in perioada urmatoare, acum e totul prea proaspat. Multumesc :)
pentru textul : centrul lumei deP.P.S. Am gresit. Andu nu spune o "poezie clasica" ci 'Un poem clasic Virgil Titarenco' ceea ce-i cu totul altceva si are dreptate!
pentru textul : ghemuire III dece prezinti in primele 3 versuri, mi se pare a fi mai degraba "ultima clipa a unui viu"...sau "prima clipa a unui mort." m-ai pierdut in final. Adriana
pentru textul : tablou de toamnă deCăline, mă apucasem ca o naluca sa-ti raspund printr-un comentariu a la ...do_minus, insa am renuntat (din ratiuni multiple). Ce sa-ti spun.(?)....imi plac comentariile tale (vad ca esti binedispus astazi....ramai asa!) si apreciez faptul ca ma citesti in continuare desi (fie vorba intre noi acum) textul acesta nu merita o atentie prea mare. Multumesc acelasi, francisc ps: mi-a placut textul tau de azi
pentru textul : nălucile deE adevarat, misticul nu este la indemana oricui. Insa incercarea moarte n-are, iar asta poate fi inceputul unei exceptii... de exemplu. Sau sfarsitul altor lucruri, despre care nici macar nu are rost sa pomenesc aici. Andu
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deimi pare rau sa constat ca dupa ce ati trecut pe aici va ganditi numai la necesitatile fiziologice ale pisicii si ma gandesc..... poate, nu cumva asa ceva va obsedeaza? sau sunteti, pur si simplu, bucurosi in a va manifesta malitiozitatea pe sema mea? n/am constat nimic constructiv si conform regulilor acestui site in comentariile voastre. pentru yester: as vrea sa stii ca am doi copii, iar comentariul tau este o totala nesimtire.
pentru textul : Pisica neagră deCred ca a trecut de ora 1 si mi-a scazut acuitatea vizuala, pentru ca acum 15 minute nu cred ca vedeam dublu. Va asigur ca textul este perfect perceptibil in ambele ipostaze. Va sugerez (sugestie nu ordin) sa renuntati la unul din ele ! Seara buna ! Ialin
pentru textul : după ploaie depentru spontanietatea imaginilor, libertatea confesiv asumată, punctele culminante de relaxare suprapuse realului. pentru autenticitatea ideilor, lejeritatea exprimării și nervul verbului. pentru că oprești întreg scenariu de culori în acea "respirație adagio". pentru că te prinde bine sinceritatea asta și te simți în albia ta scriind cu atîta dezinvoltură. pentru simplul răsfăț pe care l-am avut citind/recitind aici, meriți o peniță de aur și cititorul din mine. p.s. nu știu dacă ai scris voit "desculță-te" sau e typo.
pentru textul : tablou din cartierul de nord desunt unele disonanțe de ți se încîlcește limba la citire ("monștrilor lor", "fi frică", "maculăm albul"), dar și imagini faine: cînd nu iubim nici măcar nimicul zilei de mîine/ sau diferențele dintre noi; în care/ ne anesteziem ultimele versuri lizibile/ ca să nu ne doară/ frica lor de a spune ceva; comparația cu aurul topit în craniu și cuvintele care curg în urechi nu prea sună bine acolo, așa. și enumerația din str urm este fragilă. de parcă ar fi un discurs plictisitor la tribună, de-al unui politician ratat. ultima, evidențiată, e super. sincer îți spun.
pentru textul : de ce ar trebui deAici, expresia pare mai personală. "O pace mai lungă decât moartea" - nice :)
pentru textul : S-a întâmplat să cânt deUn poem o marturisire vie, n-as folosi termenul de "realist" pentru ca as risca sa produc o confuzie cu un curent literar prea legat de o anumita epoca, demult apusa vorba fie intre noi. Si tot intre noi fie vorba pe "realismul" douamiist nu a reusit sa-l reinventeze deocamdata nimeni, cam tot ce se face este la nivelul unei relatari jurnalistice uneori chiar exagerate a unor realitati la limita. Sunt unii, cum e de exemplu Liviu Nanu cu ciclul "Carciuma lui Bicuta" care bat, inteligent, la poarta acestui realism hai sa il numesc asa, de dragul conversatiei "modern" si oricum, fundamental acceptabil, onest... lui ii reuseste partial aceasta tentativa pentru ca Liviu are un farmec doar al lui pe care l-a folosit, ca pe un ingredient secret, in toate scrierile sale. Deci nu neaparat scrierea aceea realista i-a iesit, ci poate doar tot viziunea lui poetica imbracata in haina aceea de proza care se vrea moderna. Dar asta e deja o divagatie, nu insa desprinsa de tot de context, pentru ca am observat si la tine Carmen tendinta de a impinge in frust, in real textul si cel putin asa cum arata acum e o tendinta pe fondul unei putinte exclusiv descriptive. Oricum, textul acesta este un text care merita sa traiasca in anul de gratie 2008, adica nu are clisee, nu doarme in pantaloni, nu e bun de citit domnisoarelor de pension si mai ales, nu se poate canta pe o chitara. Deci primul pas l-ai facut. Mai raman ceilalti 999... dar stii ca alde ca mine avem rabdare surato! Cu placerea lecturii ca sa citez clasici in viata, Andu
pentru textul : extras de cont deAi mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.
pentru textul : Golgotă dedar e normal în cazul lui...
pentru textul : emindoină deei, bine, mă bucură revenirea ta cu... precizări :).
eu n as fi scos si "aproape murisem". se pierde ideea initiala a poemului, chiar daca se castiga alta. a muri de asteptare si a vedea cum speranta invie chiar si in solul cel mai nefertil e o idee buna. eu, unu, n as fi renuntat la ea, chiar daca ar fi trebuit sa mi dau palme
pentru textul : memento dedragii mei, ma bucur ca ati citit si v-a placut. poemul a fost modificat de cateva ori dupa postare. de multe ori, se vad mai bine neregulile intr-un alt format. e bine ca s-a observat si autoironia. pana la urma, arta are priza la public prezentand personaje exceptionale in situatii banale sau personaje banale in situatii exceptionale, nu?! poate si despre asta ar trebui sa discutam aici. exista opinii pro si contra. sigur este ca, daca artistul nu reuseste sa exprime aura exceptionala a banalului din opera lui, textul va deveni plictisitor si nu va avea parte decat de contemplare partiala si opinii complezente.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile demultumesc de trecere, Oriana. apreciez comentartiul tau. știam că sunt multe care nu merg în acest poem, dar singur nu le intuiam. te mai aștept.
pentru textul : Madlenă 1 detinand cont de faptul ca cheia textului e una biblica, originalitatea imaginilor este ultimul lucru la care m-am gandit, scriindu-l. asa ca e foarte posibil sa ai dreptate in ceea ce spui. si, oricum, m-ai facut sa pierd un pariu cu mine insami; anume, ca textul asta va trece fara nici un comm. :)
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deÎmi spun mulţi că titlul e puţin nepotrivit. Mă gândesc tot mai mult să revin la forma iniţială. Mulţam fain de trecere.
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deUneori poveștile se tranasformă în realitatea matură văzută prin ochi de copil. Tocmai cȃnd trebuie. Nici mai devreme, nici mai tȃrziu. Sunt gȃnduri (mai bine zis sentimente) care mi le-a trezit textul (cu toate imperfecțiunile sale posibile). Pentru că eu „percep” un text în mod „gestaltic”. Nu mai am (nici nu am avut niciodată) răbdare și timp să fiu analitic. Las plăcerea asta altora.
pentru textul : anima mundi deNicholas, textul ăsta al tău e foarte slab, subțire de tot, iar faptul că o și jignești pe Mariana doar ca să-ți aperi această poluție verbală este un gest abominabil. Probabil că meanwhile, te-ai trezit din beție și nu pot decât să sper că regreți nu doar postarea textului, care, zic, este cel mult rizibil, dar mai ales comentariul tău prin care împroști cu noroi o colegă valoroasă de site, pentru că, la urma urmei, chiar dacă tu manânci mult usturoi și înfuleci ceapă cât încape la toate mesele și între mese și mai ales la culcare, măcar pe site ar trebui să nu îți pută îngrozitor gura, eu ți-am mai atras atenția re. acest subiect, dar văd că tot nu pricepi, probabil pe viitor va trebui să mă exprim mai aproape de limita Regulamentului, acolo unde gura ta începe deja să degaje acel miros inconfundabil de bătrânețe nespălată pe dinți.
pentru textul : joacă de rime deMa voi gandi si la acestea, Lucian. Multam pentru atentie. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Spulberat derespect parerea dv. dar poezia chiar are scopul de a induce o oarecare enervare.
pentru textul : mistică deTrecand peste unele pasajele amuzante, voi spune doar atat: sunt destui poeti care scriu f bine in stil clasic: Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Horia Zilieru, Ioan Peia... Este mult mai greu sa scrii cu rima, chiar daca la prima vedere pare facil, ca o simpla expunere de cuvinte. Este foarte greu sa armonizezi sentimentele, cuvintele, ritmul, rima, ideea, sensurile. De fapt, poezia cu rima nu trebuie sa te chinui sa o scrii. Ea vine sau nu vine deloc. Ai cateva minute la dispozitie sa o prinzi de mijloc si sa o dansezi.... Dupa ce ai dansat-o, o iei la intrebari... Secretul poeziei in vers alb este insasi poezia in stil clasic, abecedarul oricarui mare poet. Pentru ca si versul alb are nevoie de ritm si de rima interioara. Numai bine.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... deEi bine, Cristian? În absența unui răspuns în 24 de ore, vom fi nevoiți să luăm noi măsuri referitor la acest text.
pentru textul : Mic tratat de scris parodii deasta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa depana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
pentru textul : celui drag deai folosit adecvat termenul acesta de "recuzită religioasă". Recuzită care alt scop în scenografia poemului.
Îţi mulţumesc pentru sublinieri. Tuşele tale critice au acurateţe.
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deDragii mei, acum ce sa fac? Sa ma bucur sa vad ca acest text a primit recunoasterea pe care o merita, as zice ca ar merita chiar sa fie remarcat in pagina principala, ca o incununare. O reusita deplina, cum nu intalnesti la orice pas in literatura actuala. Andu
pentru textul : ...istoria scrumului deAm să dau explicații și la ultima acuză (din onestitate, încă). În preajma crăciunului Matei Hutopilă a postat o poezie pe care eu am trimis-o în șantier sau la inacceptabile, nu mai știu precis. Pe chat era mirat de ce un poem atît de bun nu a fost acceptat. Doar pentru că avea un singur cuvînt mai fără perdea? Virgil Titarenco îi răspunde (tot pe chat) – cine a zis că e un poem foarte bun Matei? Deși nu eram obligat i-am spus autorului că eu am am refuzat publicarea poeziei pe motive estetice și nu din cauza expresiei fără perdea. Atît nimic mai mult!
pentru textul : starea hermeneia deAceasta este o altă „jignire” la adresa lui Matei Hutopilă. Unii nu știu să se oprească la timp trezindu-se cu bumerangul în față. Sper – pentru starea mea dar și pentru starea Hermeneia - să știu cînd să pun punct.
Ani, exista vreun motiv special pentru care nu comentezi decit sub propriile texte?
pentru textul : pe ale primăverii cărări dePagini