greselile de tipărire au fost și le-am corectat. mulțumesc Cristina, nu știu dacă merită neaparat o peniță dar la cît de prost scriu, în accepțiunea lui bobadil, mulțumesc pentru încurajare
Nu ştiu cât de "compulsivă" a vrut să fie nuanţa literară pe care ai încercat s-o dai comentariului, însă, în noul comentariu, o dai, cum se zice, din lac în puţ. Căci iată cum scrii: "apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic".
Asta îmi aduce aminte de nunţile de ţară, unde, sub coroana de brad de la poartă, poţi vedea scris pe o scândură precar geluită: "BINE A-ŢI VENIT!"
In rest, numai de bine!
Am citit-o si la vremea ei, apoi m-am mai întâlnit cu ea, acum recitesc iarăși, dar n-am lăsat niciodată vreun semn. Este una dintre cele mai bune poezii cu care m-am întâlnit vreodată. Impresionantă, plină de suflet, desăvârșit scrisă, nici o sincopă, nici o scăpare. Deplin cântec de așezat lângă inimă, la care să revii regulat atunci când simți nevoia. O partitură absolut perfectă. Printre lacrimi zâmbești citind-o, inima ți se ridică parcă plutind spre orizont pe o mare a unei suferințe punctată de insule de speranță. De vise în ceață. Sunt doar câteva lucuri pe care minunăția aceasta mi le trezește și acum, o poezie la care revii mereu ca la o fântână. A suspinelor. Cele mai înalte omagii! Peniță acum, ar fi caduc, și oricum, mult mult prea puțin.
sau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
și aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.
prima strofa mi se pare interesanta in amestecul de mirosuri ale diminetii, mar, cafea, fum de tigara, halena iubitului, cu toate ca nu pot sa scap de locul comun "aroma de mar verde" care a fost mult timp inscriprionata pe toate sampoanele, detergentii si sapunurile romaniei, mai ales ca doar gustul, forma, culoarea deosebesc merele, mirosul este aproape identic la toate. :)
daca ai pastra olfactivul si ai continua poemul pe aceasta linie cred ca ar iesi ceva
sugestii: 1. poate ar trebui un titlu mai incitant, care sa deschida mai multe piste de intelegere 2. poate in loc de "pe Marte sau pe Lună" ar merge "din Lună" 3. poate fără "incerte" sau ...schimba termenul ps: poate gresesc
într-adevăr fotografia îmbogățește poemul. finalul mi se pare potrivit, cel puțin tonul acestuia e în tandem cu întregul. în plus, e un text rotund - aduce cu sine atât vijelia, cât și neclintirea, atât apropierea, cât și distanța. cine știe ce se poate ghici într-o ceașcă simplă cu ceai...
Poezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
Ovy, un embrion cuminte aici in textul asta, un fel de ou de soim care nu arata diferit de alte oua din alte cuiburi,dar... Lasand la o parte o virgula colo, ceva, un plural sau nu aiurea, dar eu nu mai pot sa inteleg un poem cu o asemenea incarcatura metaforica... adica cum, din ceas dedus adancul acestei calme creste? cirezile agreste? (glumesc desigur) Mi-a placut (cum altfel?) pizdaria clipei desi fereastra dubla ouata cu sfinti e atat de grea de simt nevoia unui jack dublu on the rocks doar ca sa-mi treaca lingurica. In rest.. ne mai citim, se pare ca traim damn it! Andu
Cred ca pentru a scrie o lamentatie despre tantari, vampiri si babute galagioase ne era de ajuns propria imaginatie si nu mai aveam nevoie de vreun text. Dar daca acestea sunt standardele tale in materie de comentarii... Cu prietenie, V.
am uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru
cobor doar cu tăcerile tale
un fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus
fata de ce am citit candva la tine, textul asta nu ma convinge, nu ma imbie, e ceva gratuit, neasumat aici, ostentativ, ceva care sa fie personal intim care sa ma bucure sau care sa ma faca sa plang.
Nu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
Margas
Sunt de acord, este un text care ar trebui încadrat la categoria experiment, nu la poezie. Mie mi se pare un experiment destul de frumos. Chiar şi titlul arată că e un experiment. Eu aş face unele corecturi, pe lângă cele semnalate de Adrian, de pildă aş scrie ethereal pe româneşte adică mai bine "transparent" sau "eteric", fiindcă etereal am căutat pe net şi se asociază cu şablonul ethereal pe blogger şi parcă ar fi mai bine altceva. Vintage este azi împrumutat din engleză şi folosit uneori, dar ethereal nu. În plus aş mai tăia unele cuvinte, de pildă sunt prea mulţi de "şi" şi aş renunţa la "totuşi" fiindcă există "pe bune". În plus aş mai schimba puţin tăierea versurilor la începutul poeziei cel puţin, fiindcă acolo e prea mult non-sens, mai încolo pare mai logic şi se bat cap în cap cele două moduri de exprimare. Dar, repet, ca experiment mi se pare destul de promiţător. Evident virgulele trebuie aşezate cu spaţii corespunzătoare.
textul are o curgere bună. mă îndoiesc că mulți vor gusta cuvîntul „scârboşi”.
folosirea termenului „palpităm„ nu mi se pare reușită. expresia „ne facem în două cu ceara” îmi este greu să o înțeleg.
ultima parte mi se pare mai bună.
iată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
zilele astea un text pe aceasi tema, in aproximativ aceeasi maniera de realizare scenaristica, dar diferit complet ca limbaj, ca abordare. diferentele intre cele doua texte constau in ceea ce priveste maniera de receptare a poeticului de catre fiecare autor. daca textul de fata este invechit si nu aduce nimic proaspat poeziei, celalalt e modern, revigorant ca limbaj si maniera stilistica, adica daca vreti e ca si cum am compara ultimul model de dacie abia aparut cu cea fabricata in 1966 la pitesi, celebra 1100. nu as vrea sa contest ca ambele sunt poezii si izvorasc din acelasi filon emotional, dar totusi suntem in anul 2013 si cred ca orice autor care are pretentia ca vrea sa scrie poezie trebuie sa fie contemporan cu el insusi, daca nu reuseste sa fie inaintea timpului sau. e o minima moralia pe care poezia o cere si cine nu intelege asta mai bine ar fi sa renunte la poezie. redau aici textul de care vorbeam>
mașina de tuns iarba
într-o zi te vei strica
te voi desface după o săptămână
bucată cu bucată
vreau să fie marți și să plouă
să dorm toată dimineața și
după cafea
să te așez în mâl
îmi trebuie ceva diferit
pungi subțiri de la mega image
sau cele verzui de la piață
în care aduc rădăcinoase
să-ți șterg piesele de vaselina
devenită catran
să le învelesc în plastic și câlți
în marțea aia în care nu
voi avea nimic în mâini
decât piese metalice
în ploaie
nu corpul rece al tatălui
până-n 30 kilograme
în care inima a cedat
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
greselile de tipărire au fost și le-am corectat. mulțumesc Cristina, nu știu dacă merită neaparat o peniță dar la cît de prost scriu, în accepțiunea lui bobadil, mulțumesc pentru încurajare
pentru textul : t. a. l. c. II deDragă Bobadil,
Nu ştiu cât de "compulsivă" a vrut să fie nuanţa literară pe care ai încercat s-o dai comentariului, însă, în noul comentariu, o dai, cum se zice, din lac în puţ. Căci iată cum scrii: "apăi nici eu nu v-oi mai scrie nimic".
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deAsta îmi aduce aminte de nunţile de ţară, unde, sub coroana de brad de la poartă, poţi vedea scris pe o scândură precar geluită: "BINE A-ŢI VENIT!"
In rest, numai de bine!
Am citit-o si la vremea ei, apoi m-am mai întâlnit cu ea, acum recitesc iarăși, dar n-am lăsat niciodată vreun semn. Este una dintre cele mai bune poezii cu care m-am întâlnit vreodată. Impresionantă, plină de suflet, desăvârșit scrisă, nici o sincopă, nici o scăpare. Deplin cântec de așezat lângă inimă, la care să revii regulat atunci când simți nevoia. O partitură absolut perfectă. Printre lacrimi zâmbești citind-o, inima ți se ridică parcă plutind spre orizont pe o mare a unei suferințe punctată de insule de speranță. De vise în ceață. Sunt doar câteva lucuri pe care minunăția aceasta mi le trezește și acum, o poezie la care revii mereu ca la o fântână. A suspinelor. Cele mai înalte omagii! Peniță acum, ar fi caduc, și oricum, mult mult prea puțin.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră desau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.
pentru textul : Fuga deai interpretat bine, Luminita
ea afla de la oameni...:)
pentru textul : …ca pe tine însuţi deși aici abundență contextuală ca și mai înainte la paul. un text oarecum contemplativ al orianei. nu știu de ce am senzația mereu cînd îi citesc textele că parcă ar mai trebui să adauge ceva.
pentru textul : Poeme Accidentale. Primul sărut demarea i-a fost lui Ovidiu cel mai larg și inutil orizont din care se țeseau chinuitoarele răsărituri spre niciun mâine
pentru textul : Ovidiu mi-a zis deprima strofa mi se pare interesanta in amestecul de mirosuri ale diminetii, mar, cafea, fum de tigara, halena iubitului, cu toate ca nu pot sa scap de locul comun "aroma de mar verde" care a fost mult timp inscriprionata pe toate sampoanele, detergentii si sapunurile romaniei, mai ales ca doar gustul, forma, culoarea deosebesc merele, mirosul este aproape identic la toate. :)
daca ai pastra olfactivul si ai continua poemul pe aceasta linie cred ca ar iesi ceva
pentru textul : Dimineață cu mere verzi desugestii: 1. poate ar trebui un titlu mai incitant, care sa deschida mai multe piste de intelegere 2. poate in loc de "pe Marte sau pe Lună" ar merge "din Lună" 3. poate fără "incerte" sau ...schimba termenul ps: poate gresesc
pentru textul : Cunoaștere deîntr-adevăr fotografia îmbogățește poemul. finalul mi se pare potrivit, cel puțin tonul acestuia e în tandem cu întregul. în plus, e un text rotund - aduce cu sine atât vijelia, cât și neclintirea, atât apropierea, cât și distanța. cine știe ce se poate ghici într-o ceașcă simplă cu ceai...
pentru textul : yerba maté X I V deincurci poruncile? :))
pentru textul : fals interviu despre menirea artei dePoezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
pentru textul : Scrum XXIII denici eu nu m-a asteptam la un astfel de comentariu. o surpriza placuta.multumesc
pentru textul : din viața noastră secretă denicodem - daca ai ceva sa-mi spui te ascult, in loc sa vb aiurea pe alte pagini ai putea sa spui pe textele mele ce ai de spus.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de"Dar ochii lor/Cu visul lor" e prea mult lor.
"aruncă bulgări cu ardoare" e foarte banal
un sonet slab
pentru textul : Decembrie deOvy, un embrion cuminte aici in textul asta, un fel de ou de soim care nu arata diferit de alte oua din alte cuiburi,dar... Lasand la o parte o virgula colo, ceva, un plural sau nu aiurea, dar eu nu mai pot sa inteleg un poem cu o asemenea incarcatura metaforica... adica cum, din ceas dedus adancul acestei calme creste? cirezile agreste? (glumesc desigur) Mi-a placut (cum altfel?) pizdaria clipei desi fereastra dubla ouata cu sfinti e atat de grea de simt nevoia unui jack dublu on the rocks doar ca sa-mi treaca lingurica. In rest.. ne mai citim, se pare ca traim damn it! Andu
pentru textul : candiru deCred ca pentru a scrie o lamentatie despre tantari, vampiri si babute galagioase ne era de ajuns propria imaginatie si nu mai aveam nevoie de vreun text. Dar daca acestea sunt standardele tale in materie de comentarii... Cu prietenie, V.
pentru textul : spovedania venelor albastre deŞi invers are o logică, dar nu cea pe care am vrut-o; "povestea" nu mai există în virtutea deznodământului existenţial, ci al incipitului. Mulţam!
(şi bun revenit pe H.!)
pentru textul : Primul infern deam uitat numărul cărămizilor
pe care le ridic
în ogivele unui nou babylon
urc de fiecare dată
sperând să-mi vorbeşti
întunericul dând târcoale urechilor
am învăţat de la străini
aproape toate limbile
sperând că voi afla
cum se spune
“dor”
în alternanţe de roşu şi negru
cobor doar cu tăcerile tale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 deun fel de seminţe
ale apusului de soare
pe care le mestec
ca să te pot purta
şi mâine până sus
fata de ce am citit candva la tine, textul asta nu ma convinge, nu ma imbie, e ceva gratuit, neasumat aici, ostentativ, ceva care sa fie personal intim care sa ma bucure sau care sa ma faca sa plang.
pentru textul : i. l. r. decorectează textul te rog. mulţumesc.
pentru textul : poemele mele deNu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată deMargas
Sunt de acord, este un text care ar trebui încadrat la categoria experiment, nu la poezie. Mie mi se pare un experiment destul de frumos. Chiar şi titlul arată că e un experiment. Eu aş face unele corecturi, pe lângă cele semnalate de Adrian, de pildă aş scrie ethereal pe româneşte adică mai bine "transparent" sau "eteric", fiindcă etereal am căutat pe net şi se asociază cu şablonul ethereal pe blogger şi parcă ar fi mai bine altceva. Vintage este azi împrumutat din engleză şi folosit uneori, dar ethereal nu. În plus aş mai tăia unele cuvinte, de pildă sunt prea mulţi de "şi" şi aş renunţa la "totuşi" fiindcă există "pe bune". În plus aş mai schimba puţin tăierea versurilor la începutul poeziei cel puţin, fiindcă acolo e prea mult non-sens, mai încolo pare mai logic şi se bat cap în cap cele două moduri de exprimare. Dar, repet, ca experiment mi se pare destul de promiţător. Evident virgulele trebuie aşezate cu spaţii corespunzătoare.
pentru textul : deviațiiart deautocaracterizare*
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deAdrian, te-ai intrebat cat de dese sunt pauzele?
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul detextul are o curgere bună. mă îndoiesc că mulți vor gusta cuvîntul „scârboşi”.
pentru textul : Zborul defolosirea termenului „palpităm„ nu mi se pare reușită. expresia „ne facem în două cu ceara” îmi este greu să o înțeleg.
ultima parte mi se pare mai bună.
arborii visului
pentru textul : Meandre deau dat iar în floare
umbre de păsări
dansează-n înalt
întrezărită
imnică stare
totul e cântec
chemare
şi salt.
in dreapta paginii sus scrie undeva HCODE. fa click acolo si urmeaza recomandarile. de asemeni poti citi si http://www.hermeneia.com/info/231
pentru textul : My Baby Ballade deiată “de ce iubim femeile”. nu se lasă şi nu se lasă. sînteţi spumoase aş tot asculta dar intrăm în conflict cu politica Hermeneia. O ultimă întrebare Raluca- cine e colegul nostru de site Aaliei?
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dezilele astea un text pe aceasi tema, in aproximativ aceeasi maniera de realizare scenaristica, dar diferit complet ca limbaj, ca abordare. diferentele intre cele doua texte constau in ceea ce priveste maniera de receptare a poeticului de catre fiecare autor. daca textul de fata este invechit si nu aduce nimic proaspat poeziei, celalalt e modern, revigorant ca limbaj si maniera stilistica, adica daca vreti e ca si cum am compara ultimul model de dacie abia aparut cu cea fabricata in 1966 la pitesi, celebra 1100. nu as vrea sa contest ca ambele sunt poezii si izvorasc din acelasi filon emotional, dar totusi suntem in anul 2013 si cred ca orice autor care are pretentia ca vrea sa scrie poezie trebuie sa fie contemporan cu el insusi, daca nu reuseste sa fie inaintea timpului sau. e o minima moralia pe care poezia o cere si cine nu intelege asta mai bine ar fi sa renunte la poezie. redau aici textul de care vorbeam>
mașina de tuns iarba
într-o zi te vei strica
te voi desface după o săptămână
bucată cu bucată
vreau să fie marți și să plouă
să dorm toată dimineața și
după cafea
să te așez în mâl
îmi trebuie ceva diferit
pungi subțiri de la mega image
sau cele verzui de la piață
în care aduc rădăcinoase
să-ți șterg piesele de vaselina
devenită catran
să le învelesc în plastic și câlți
în marțea aia în care nu
voi avea nimic în mâini
decât piese metalice
în ploaie
nu corpul rece al tatălui
pentru textul : de el depână-n 30 kilograme
în care inima a cedat
Pagini