bobadil, iar cazi in acelasi pacat. citezi INCOMPLET. iata ce am scris: "am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele." acum ai priceput ca era un misto sau cum spun americanii un fel de "selfdeprecation"...?
o poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.
Lucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?
eh, acum nu mai contează, dar îl scrisesem atârnat de o cracă, cu o banană între dinți, mă tot jucam cu denim iar din ochi nu îl scăpam pe darwin care era concentrat... observa el ceva...
nu se inventase salutul cu chapeau bas, e drept. din motive obscure mie...
ce vremuri...
Pentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
te rog sa corectezi textul.
prima parte mi-a plăcut. mai încolo mi se pare că se insistă prea mult pe oniric într-o manieră alambicată. cred că se putea sugera starea în cîteva paragrafe. e o diluare progresivă.
Ei, ce emoții am avut postând textul acesta. M-a chinuit și pe mine accentul. Dar ce zici, facem un compromis? schimb in "diștept", dar "înțăpător" sună ardelenește mai degrabă, parcă nu aș modifica.
Cel mai amuzant moment era să-i ascultăm conversând la cursurile de engleză. N-aș putea reda în scris, am făcut o mică tentativă deasupra, dar e palidă tare. :)
Acum stau să mă gândesc dacă să n-o de-moldovenizez pe Ada, ce e mai important, personajul sau lectura. Îți mulțumesc de părere. :)
În primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
Alma, la aceste doua intrebari raspunsul se afla pe acest site. Dar la urma urmei nici nu are importanta asta, nu? De vreme ce stii foarte bine ce principii si ce scopuri am urmarit atunci cind l-am inceput.
...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
Cat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
De fapt cred ca intr-un comentariu la o alta poezie a autorului "ma umflam in pene" deranjand privitorii tocmai pentru ca asteptam genul acesta de text, marca inregistrata Bobadil. Ai tu niste sclipiri tare faine si toate se termina cu bine daca reusesti sa scrii repede, in cuvinte simple, fara sa te mai gandesti la alte variante. Mi-au tare placut: "un râs ca un strigăt din copilărie"; "fiecare amprentă pe clepsidră" - aici eu am inteles ca te referi tocmai la nevoia omului de a opri timpul, de a interactiona cu nisipul, dupa gust, la modul brutal sau delicat. Amprenta este a omului care a pus mana pe clepsidra dar dintr-un motiv oarecare nu a mers mai departe... oricum cu acest vers ai reusit sa sugerezi o gramada de chestii, de la starea pasiva de meditatie a celui ce doar mangaie la patima aceluia care nu este multumit cu propria limita. As scoate interogatia de la "la ce bun?" si astfel versul ar curge mai lin spre strofa care urmeaza. Insa vezi simetria unde te duce? Exact ca la icoanele rusesti. Finalul e de zece... sticle de votca, "nu-i asa, prietene?"
se pare că nu doar în cluj plouă în perioada asta a anului, iar bacovia cu toamna lui n-a plecat încă.
mi-a plăcut mult poemul, o descriere parca a fragilității umane( personale), singurătății și nevoii inconștiente de a lupta chiar și atunci când ți se surpă pământul sub tine. l-am citit și aseară, iar acum m-am reîntors să-l trec la preferate.:)
o duminică frumoasă și odihnită!
mă bucur să vă regăsesc aici. Cred că, spre deosebire de celălalt text, ȚIe, aici e mult mai bine. Poate pentru că nisipul e nisip de la un capăt la altul și asta e de o mie de ori mai sugestiv și mai puternic. Versurile din Aragon (nu?) sunt perfecte în acest cadru. Pentru că sunt un extraordinar contrapunct pentru viteza, nimicnicia, cum vreți să îi spuneți a orașului. Pentru că de la semafor pe plajă parcă numai aceste versuri, în franceză cum sunt, te pot duce pe plajă. pentru că de fapt plaja e acel loc profund, intim, unde e liniște.
Emil, cu indoit respect, ce anume ti se pare ilar in imaginea unui canish? "Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat... Ce cauta partea aia acolo ?" fara suparare, dar chiar n-am inteles ce vrei sa spui, ce anume intrebi. "Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie." Da, intr-adevar, este o alta discutie. sper sa o continuam maine, dupa ce-oi pricepe ce ai vrut a zice in propozitia aceea bolduita.
Mi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bobadil, iar cazi in acelasi pacat. citezi INCOMPLET. iata ce am scris: "am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele." acum ai priceput ca era un misto sau cum spun americanii un fel de "selfdeprecation"...?
pentru textul : mate blues desi eu te citesc cu respect, tm
pentru textul : și eu te iubesc deAaa..., și încă ceva: N-AM NEVOIE DE FELICITĂRILE TALE !
pentru textul : Cel mai, Cea mai deVirgil, trebuie vreo 5-6 texte şi o scurtă biografie literară. Te rog să trimiţi în acest weekend cel târziu.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deMulţumim şi vă aşteptăm!
o poezie banalizate de expresii uzitate, sabii in ochi, sfisieri de umbre in care autorul arunca cu cuvinte care dau bine la ureche. Nesiguranta este cu atat mai mare cu cat imaginea ochilor se repeta, la ce bun ma intreb sa accentuezi, ba sunt sabii in ochi, ba sunt ochi strapunsi de aschii de sare. Parataxarea a devenit un element ultrafolosit in versificatie, iti dai seama, dimineati de zirconiu cat de bine suna, cat de profund. Din pacate se cam confunda postmodernismul cu juxtapunerile poetice, si in acest text se vede si mai evident prin ruperea de ritm si idee, de la banal la complex si invers, autorul nu-si gaseste locul, identitatea in cadrul propriului text. Cam asa vad eu ca poet textul asta al tau, ti-am facut si comentarii pozitive, dar in general iti cauzi cuvintele si vrei sa impresionezi prin cuvinte atent cautate. Nu tine, poate doar pe internet. Poate ca o critica mai dura te mai trezeste la realitate. Apropo, si cauta si tu unele expresii pe google s avezi de cate ori au fost folosite si de cine, vei descoperi cat de original esti.
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deVio_B, am discutat, se rezolva! se va face dreptate. putintica rabdare, doar.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deLucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?
pentru textul : Răstălmăcire deE drept, Anna, pe acest site, nu ai adus vorba de tautologie :). Iar explicaţia era, în fond, o formă de respect pentru cititor. Cred.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deVirgil, mulțumesc mult! Cred că ar trebui să scriem toți câte ceva despre acele vremuri. Virgil, tu ce făceai pe 17 decembrie 1989?
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? deeh, acum nu mai contează, dar îl scrisesem atârnat de o cracă, cu o banană între dinți, mă tot jucam cu denim iar din ochi nu îl scăpam pe darwin care era concentrat... observa el ceva...
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! denu se inventase salutul cu chapeau bas, e drept. din motive obscure mie...
ce vremuri...
este un text interesant, în multe privințe, pe gustul meu. remarc "decorată cu iguane de cultură" - o metaforă care mă va urmări
pentru textul : vizită deFelicitări şi succes!
pentru textul : Lansare de carte și concert în Club A: 69 de poeme de dragoste, de Leonard Ancuța, alături de Negru Latent dePentru mine, personal, și mai ales ]n acest moment, imaginea este foarte izbitoare, acel verde-albastru metalizat, cu stilizarea punctiformă, străpunge, îngheață, șochează. Este un impact care de exemplu în publicitate ar fi pe primele locuri. Nu știu dacă ar merge drept copertă de volum, asta depinde și de coerența cu conținutul și ideatica volumului. Și, mai mult, un astfel de design ar produce o retragere a cititorului, după o atracție magnetică. Un fel de ciocnire elastică. Nu pot reda acum prin cuvinte, dar cred că autorul înțelege și puținele cuvinte pe care le las aici. În schimb, versurile sunt relevante, au consistență, au eleganță, discursul este bine închegat, mesajul ajunge la cititor în reverberații. Mi-au plăcut ambele variante, oricum în ansamblu este originală concepția.
pentru textul : exaust dete rog sa corectezi textul.
pentru textul : Iulian are ochi de melc deprima parte mi-a plăcut. mai încolo mi se pare că se insistă prea mult pe oniric într-o manieră alambicată. cred că se putea sugera starea în cîteva paragrafe. e o diluare progresivă.
Ei, ce emoții am avut postând textul acesta. M-a chinuit și pe mine accentul. Dar ce zici, facem un compromis? schimb in "diștept", dar "înțăpător" sună ardelenește mai degrabă, parcă nu aș modifica.
Cel mai amuzant moment era să-i ascultăm conversând la cursurile de engleză. N-aș putea reda în scris, am făcut o mică tentativă deasupra, dar e palidă tare. :)
Acum stau să mă gândesc dacă să n-o de-moldovenizez pe Ada, ce e mai important, personajul sau lectura. Îți mulțumesc de părere. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (II) deÎn primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
pentru textul : Mélancolie deAlma, la aceste doua intrebari raspunsul se afla pe acest site. Dar la urma urmei nici nu are importanta asta, nu? De vreme ce stii foarte bine ce principii si ce scopuri am urmarit atunci cind l-am inceput.
pentru textul : story of a city deva multumesc. si eu sper sa gasesc libertatea de a avea incheieturi bune pentru dans:) numai bine
pentru textul : și eu știu să țin minte de...Bobadil, "are să-ţi cadă" ăla e un simplu înlocuitor legitim pentru "o să-ţi cadă", aşa că atenţie la ce susţii, pentru că nu e prima dată când te legi de gramatică, aşa - din auzite. Ar trebui să fii mai reţinut cu atât mai mult cu cât topica ta este îngrozitoare, iar în folosirea punctuaţiei eşti original. Bon.
...Despre incursiunea ta critică: nu pot decât s-o iau ca atare, s-o accept. Chiar dacă, pe aici, eşti un gică contra, îmi amintesc că ai vână de poet, iar acest lucru mă face să mă gândesc mai mult înainte de-a tasta, deşi am cam fost luat la mişto. Acum, ce mi se pare aiurea e să te legi de nişte simboluri (peniţe), de parcă ele ar creşte sau ar scădea valoarea unui text, ba, mai mult, nu le recunoşti nicio putere atunci când vin de la alţii, însă, în acelaşi timp, te grăbeşti să vii cu "antipeniţa" ta.
...Te salut, şi data viitoare, adu tu lămâia, eu mi-aduc muşchii.
pentru textul : Străin deCat de frumos ai putut spune aici: "ochiul este doar cercul pe care îl face lacrima la atingerea cerului văzut de sus" Complicat si frumos, si trist poem. Mereu am lacrimi in gat cand citesc poeme scrise de tine, mereu. Insa nu ma impac deloc cu naveta aceea in poezie. Si nici cu apartamentul, parca e zestre insirata, ei, bine, nu, domnule. Scoate apartamentul, lasa casa. Si nici cu abonamentul nu ma impac, insa aici chiar nu stiu ce sa asezi in loc. "te-ai gîndit vreodată cum e să vină primăvara și să te întrebe ai verde la tine?" Nu m-am gandit niciodata, insa mereu am verde la mine. Pe inima. Acest poem si inca vreo cateva scrise de autori de pe H (si ma refer la poemul lui Virgil, "Atit imi doream", la un poem al lui Emil, stie el care, mai sunt si altii, si am sa fac ulterior un soi de lista, sper sa am timp), asadar, acest poem merita sa fie studiat in cadrul orelor de literatura din scoala, din facultate. Nu exagerez, ma abtin sa nu spun tot ce am de spus referitor la chestiune. Astept ca Domnia sa Aalizeei sa trimita volumul la concurs. Am o idee. Deocamdata, penita aici si revin.
pentru textul : dare de seamă deeste o poezie clişeu. nu ştiu cât poate să transmită sub această formă.
exemplu:
"un copac în toamnă
îşi număra frunzele"
sau
"închizi ochii ferestrei"
şi
"viaţa e un tren
din care te poţi arunca oricând"
Nu păstrezi cititorul:) şi e păcat.
pentru textul : numărătoare inversă deDe fapt cred ca intr-un comentariu la o alta poezie a autorului "ma umflam in pene" deranjand privitorii tocmai pentru ca asteptam genul acesta de text, marca inregistrata Bobadil. Ai tu niste sclipiri tare faine si toate se termina cu bine daca reusesti sa scrii repede, in cuvinte simple, fara sa te mai gandesti la alte variante. Mi-au tare placut: "un râs ca un strigăt din copilărie"; "fiecare amprentă pe clepsidră" - aici eu am inteles ca te referi tocmai la nevoia omului de a opri timpul, de a interactiona cu nisipul, dupa gust, la modul brutal sau delicat. Amprenta este a omului care a pus mana pe clepsidra dar dintr-un motiv oarecare nu a mers mai departe... oricum cu acest vers ai reusit sa sugerezi o gramada de chestii, de la starea pasiva de meditatie a celui ce doar mangaie la patima aceluia care nu este multumit cu propria limita. As scoate interogatia de la "la ce bun?" si astfel versul ar curge mai lin spre strofa care urmeaza. Insa vezi simetria unde te duce? Exact ca la icoanele rusesti. Finalul e de zece... sticle de votca, "nu-i asa, prietene?"
pentru textul : un fragment întreg dese pare că nu doar în cluj plouă în perioada asta a anului, iar bacovia cu toamna lui n-a plecat încă.
pentru textul : ploi în decembrie demi-a plăcut mult poemul, o descriere parca a fragilității umane( personale), singurătății și nevoii inconștiente de a lupta chiar și atunci când ți se surpă pământul sub tine. l-am citit și aseară, iar acum m-am reîntors să-l trec la preferate.:)
o duminică frumoasă și odihnită!
mă bucur să vă regăsesc aici. Cred că, spre deosebire de celălalt text, ȚIe, aici e mult mai bine. Poate pentru că nisipul e nisip de la un capăt la altul și asta e de o mie de ori mai sugestiv și mai puternic. Versurile din Aragon (nu?) sunt perfecte în acest cadru. Pentru că sunt un extraordinar contrapunct pentru viteza, nimicnicia, cum vreți să îi spuneți a orașului. Pentru că de la semafor pe plajă parcă numai aceste versuri, în franceză cum sunt, te pot duce pe plajă. pentru că de fapt plaja e acel loc profund, intim, unde e liniște.
mi-a plăcut mult!
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre demă amuzi andule... în afară de joca de-a cuvintele te mai pricepi și la altceva?... nu-mi răspunde... era retorică..
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile decomentezi despre text ori esti un mamifer arctic din familia Bovidae, alege
pentru textul : se duc pe rând, priveşte-i vladimir deEmil, cu indoit respect, ce anume ti se pare ilar in imaginea unui canish? "Intre elemnetele de bestialitate... lupii cu limbi rosii - tipul stomac de balaur e o amintire de barbat... Ce cauta partea aia acolo ?" fara suparare, dar chiar n-am inteles ce vrei sa spui, ce anume intrebi. "Apoi... cat de poetic poate fi un stomac, fie el si de balaur... e alta discutie." Da, intr-adevar, este o alta discutie. sper sa o continuam maine, dupa ce-oi pricepe ce ai vrut a zice in propozitia aceea bolduita.
pentru textul : Un stomac de balaur denu stiu cit e de deschis dar merci de trecere
pentru textul : extemporal la limba română I deMi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
pentru textul : Paharul cu apă deCât despre caracterul profanator să nu mai vorbim.
pentru textul : keep my secret well dePagini