Precizare: am spus ca, cel putin la inceput, windows nu a fost sistem de operare ci doar o simulare a unui astfel de sistem pentru ca, atunci cand a aparut windows, el fiind o interfata grafica, folosea primitivele MS DOS (tot al Microsoft) de acces la hardware. Ulterior nu stiu ce s-a mai intamplat. Oricum atunci, la inceput, windows se misca destul de greu ne beneficiind de dezvoltarile hard (miniaturizare) aparute ulterior. Dar toate astea nu stiu in ce masura intereseaza acum, mai ales pe utilizatori. Totusi am simtit nevoia sa fac aceste precizari pentru corectitudine (fata de nine insumi) cand am afirmat ca initial W. nu a fost sistem de operare.
Multumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.
ziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut dup-apocalipticele-nterminabilele momente-ale potopului
când simţeam-aşa-un tumult-o străfulgerare-o mustire
ce dădea pe-afar-eviscerându-mă-ntr-un fel-nedefinit
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
(fără căutări prea multe
dar cât mai departe de pădure şi de vreascurile ei) - partea asta e ridicolă!
mă ştiam pur-imens şi plin-de-seve...
(somnul raţiunii naşte vise) - și asta e mai mult decât ridicolă
(rădăcini, crengi, mâini către mâinele de azi
loc de popas pentru pribegi) - asta e de scos clar!
şi-un strop de-umbră-ideilor urgisite
cuibul cuvintelor abandonate
(şi) fără atâtea și-uri că dăm în bâlbâială
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
jurnalele altora au ceva dintr-o efigie uitata pe fruntea celui care a avut curajul de a-l deschide...oare cati au nevoie de jurnalele celorlalti? in ce masura ne eliberam de noi insine? personal nu cred in aceasta eliberare, dar acest jurnal copleseste prin secventele reinsufletite. nu este decat un jurnal ce se scrie incet pe coltul noptii cand se deschid umbrele celor trecuti prin noi, printre noi, starnind frica de ziua de maine ce creste malign intre clipe. uneori se inchid toate intr-un pumn in care stringem spaimele... si oricat ai incerca sa cresti, sa uiti, sa treci mai departe, nu poti uita niciodata cum "m-am învelit atunci în toată ura" ... cateva imagini subliniate: "într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi și eu bătrân. m-am luat cu crescutul și am uitat. și dumnezeu a uitat." "ne împărțim unul altuia. dacă împărțim viața cu toți nouă nu ne mai rămâne nimic." I più grandi dolori sono quelli di cui siamo causa noi stessi (Sofocle)
O poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
Da, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!
No! Păcat că site-ul nu ne permite să punem emoticonuri, așa că am să îmi exprim în litere figura pe care o am acum: ofofof-acest-text-e-unul-zen. Critică mai constructivă ca asta, de la mine nu cred că ai să primești, dar, scuză-mi modestia (loc pentru emoticon), dacă voi comenta, înseamnă că, ori e de foarte bine, ori de foarte rău, în ambele situații nu mă pot abține să nu îi las un semn omului. Spor la finalizarea tezei, interesant subiect! Spor și la scris. Se spune că, pentru a ajunge un scriitor bun, trebuie să scrii zilnic cel puțin 1500 de cuvinte. Ei, și cu cele din teză, s-or aduna..(loc pentru același emoticon). Că tot am făcut un offtopic de zile mari, am să profit de el și, pentru că azi e o zi mare la ortodocși și se serbează în Moldova, am să las aici un La mulți ani! pentru Maria și Marian!
...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
scuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
când vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
Ecaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.
alma, te inseli. scriu bine. scriu genial, chiar. si nu era vorba de asta. sunteti pe lînga subiect. voiam sastiu daca va fi iar reuniunea gospodinelor. si se pare ca va fi, din cîte zici. asta nu ma impiedica sa vin sa pap si sa beau moca. va fi interesant. chiar distractiv. iar in cele literare, va urez multa initiere!
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
"yin și yang" nu "ying și yang" ...nu-i nici un iepure finanțist în concept... "despărțiți" nu "desparțiți"... ai încercat să eviți o vreme rima și excesul de genitive?
Vlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
Prea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.
Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.
pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.
emilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
Îți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu
Ce determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.
multumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
da, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
voiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
Deosebit de gingaş. Senzaţia ta de dejà-vu mi s-a transmis şi mie. Imagini frumos alese, cum ar fi cea cu masa cu trei scaune care mie mi-a amintit lucruri dragi, măsuţe şi scaune cu trei picioare, vreau să spun că textul are forţă de evocare. Sunt şi eu de acord că ultimul vers este rupt de contextul poeziei la prima vedere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Precizare: am spus ca, cel putin la inceput, windows nu a fost sistem de operare ci doar o simulare a unui astfel de sistem pentru ca, atunci cand a aparut windows, el fiind o interfata grafica, folosea primitivele MS DOS (tot al Microsoft) de acces la hardware. Ulterior nu stiu ce s-a mai intamplat. Oricum atunci, la inceput, windows se misca destul de greu ne beneficiind de dezvoltarile hard (miniaturizare) aparute ulterior. Dar toate astea nu stiu in ce masura intereseaza acum, mai ales pe utilizatori. Totusi am simtit nevoia sa fac aceste precizari pentru corectitudine (fata de nine insumi) cand am afirmat ca initial W. nu a fost sistem de operare.
pentru textul : a murit steve jobs deMultumesc, acum am venit aici sa va multumesc si cu scuze ca am ajuns atat de tarziu. Am zambit la comentarii, ceea ce e un lucru bun. Sper sa fie, candva, Cartea domnului Pa.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul deziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut dup-apocalipticele-nterminabilele momente-ale potopului
când simţeam-aşa-un tumult-o străfulgerare-o mustire
ce dădea pe-afar-eviscerându-mă-ntr-un fel-nedefinit
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
(fără căutări prea multe
dar cât mai departe de pădure şi de vreascurile ei) - partea asta e ridicolă!
mă ştiam pur-imens şi plin-de-seve...
(somnul raţiunii naşte vise) - și asta e mai mult decât ridicolă
pentru textul : ciotul dintre tranşee de(rădăcini, crengi, mâini către mâinele de azi
loc de popas pentru pribegi) - asta e de scos clar!
şi-un strop de-umbră-ideilor urgisite
cuibul cuvintelor abandonate
(şi) fără atâtea și-uri că dăm în bâlbâială
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
jurnalele altora au ceva dintr-o efigie uitata pe fruntea celui care a avut curajul de a-l deschide...oare cati au nevoie de jurnalele celorlalti? in ce masura ne eliberam de noi insine? personal nu cred in aceasta eliberare, dar acest jurnal copleseste prin secventele reinsufletite. nu este decat un jurnal ce se scrie incet pe coltul noptii cand se deschid umbrele celor trecuti prin noi, printre noi, starnind frica de ziua de maine ce creste malign intre clipe. uneori se inchid toate intr-un pumn in care stringem spaimele... si oricat ai incerca sa cresti, sa uiti, sa treci mai departe, nu poti uita niciodata cum "m-am învelit atunci în toată ura" ... cateva imagini subliniate: "într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi și eu bătrân. m-am luat cu crescutul și am uitat. și dumnezeu a uitat." "ne împărțim unul altuia. dacă împărțim viața cu toți nouă nu ne mai rămâne nimic." I più grandi dolori sono quelli di cui siamo causa noi stessi (Sofocle)
pentru textul : recamierul deSilvia, eu cred că pastelul se adresează tuturor vârstelor, așa cum natura ni se oferă și ne înconjoară pe toți, fără discriminare.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deRitmul e fain. Nu m-am gândit niciodată să rimez Amsterdam cu epitalam. ...un typo din păcate în final la "guvaier"...giuvaier voiai să spui?
pentru textul : Duios șurub deimi place versul I
pentru textul : avea încălţări pline cu apă deO poezie în adevaratul sens al cuvantului, pe care o citesti cu placere,cu imagini vii pe care lev ezi remarc: Te urci copil și te cobori Purtat încet de subțiori și finalul binențeles.
pentru textul : Podul Grant deDa, ai dreptate, George. Am venit aici, scârbit de nepotisme și pupincuriști. În cazul de față cred că este doar exigență; nu este vorba de idei preconcepute!
pentru textul : o viziune a insentimentelor deNo! Păcat că site-ul nu ne permite să punem emoticonuri, așa că am să îmi exprim în litere figura pe care o am acum: ofofof-acest-text-e-unul-zen. Critică mai constructivă ca asta, de la mine nu cred că ai să primești, dar, scuză-mi modestia (loc pentru emoticon), dacă voi comenta, înseamnă că, ori e de foarte bine, ori de foarte rău, în ambele situații nu mă pot abține să nu îi las un semn omului. Spor la finalizarea tezei, interesant subiect! Spor și la scris. Se spune că, pentru a ajunge un scriitor bun, trebuie să scrii zilnic cel puțin 1500 de cuvinte. Ei, și cu cele din teză, s-or aduna..(loc pentru același emoticon). Că tot am făcut un offtopic de zile mari, am să profit de el și, pentru că azi e o zi mare la ortodocși și se serbează în Moldova, am să las aici un La mulți ani! pentru Maria și Marian!
pentru textul : Meditație deși eu m-am gîndit, Sapphire, că sună cam artificial cu variante. Așa că am scos. Merci de observații și trecere
pentru textul : exaust de...mi-e greu sa imi imaginez un fetus orb cu cioc: " îi strecor apă în cioc în măruntaie crește furia mea ca un fetus orb." divaghezi prea mult intre cele doua ginduri atit de diferite. prefer sa ascult un singur gind cel macerat de inaltimile de acolo pe machu picchu. as accentua primul gind tocmai pentru ca esti deja in cautarea linistii interioare asa cum spunea si Pablo Neruda "Machu Picchu es un viaje a la serenidad del alma, a la eterna fusión con el cosmos, allí sentimos nuestra fragilidad." pentru ca al doilea gind pentru mine poate fi o alta poezie sau un alt fragment dintr-o serie de peruvian dream. de fapt simt ca talentul de care dai dovada iti poate rezerva aceasta posibilitate de explorare. dincolo de Urumbaya exista doar o singura Intihuatana a sufletelor pierdute.
pentru textul : peruvian dream descuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
pentru textul : Pe străzile Ballinei decând vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
Ecaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.
pentru textul : traversând toamne dealma, te inseli. scriu bine. scriu genial, chiar. si nu era vorba de asta. sunteti pe lînga subiect. voiam sastiu daca va fi iar reuniunea gospodinelor. si se pare ca va fi, din cîte zici. asta nu ma impiedica sa vin sa pap si sa beau moca. va fi interesant. chiar distractiv. iar in cele literare, va urez multa initiere!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deDorine, nu degeaba filosofii sint filosofi.
pentru textul : tratamentul cu amnezii deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei de"yin și yang" nu "ying și yang" ...nu-i nici un iepure finanțist în concept... "despărțiți" nu "desparțiți"... ai încercat să eviți o vreme rima și excesul de genitive?
pentru textul : Teenage angst deVlade, bine ai venit pe aici. Revin, revin, nu mă simt bine dacă nu revin. Am mai modificat prin unele locuri. De data asta am observat că folosisem “cabină” de șase ori ! Acum am lăsat doar de trei ori, pe unde era necesar... Am rețineri în privința esențialăzării. Ca tehnică nu mă atrage foarte tare în sensul abstractizării, dar țin cont dacă este vorba de esențializarea înțelesului la cititor. Cuvântul “esență” la origine are verbul “a fi” și ideea de trinitate… Las cititorul să fie. Asta e o scrisoare, îmi place să scriu scrisori, e un obicei din copilărie, îi scriam verișoarei mele ca să ne formăm mâna. Nu am cum să împart “materialul” pentru că toate detaliile sunt parte a aceleiași experiențe. Eu chiar am scris-o într-o cabină de schimb, nu acasă în fața computerului. Poate din cauza asta are neajunsuri, dar sunt convinsă: critica ajunge până la urmă la destinatar. Mai devreme sau mai târziu. Bianca, nu sunt nici prima, nici ultima care folosește paranteze. Mie îmi plac. Mi se par niște ferestre sau praguri. Eu le folosesc pentru a atrage atenția asupra a ceea ce cuprind. Sau pentru că mi-e teamă să spun prea multe despre ce cuprind. De exemplu, “neamțul schizo” chiar există și am scris “Căminul magic” din cauza emoției produse. O să revin și acolo. Verbul “a ieși” din ultima strofă are și conotația de “a se naște”. Asta e: “am impresia că omul spune de fapt acolo ce era mai important.” – lucrul acesta l-am adresat și eu cuiva pe alt site… Pe urmă, într-un roman pe care îl citesc acum, se cheamă “Dessa Rose”, autoarea folosește într-un singur loc niște paranteze. Ei, tocmai acolo este cheia întregii povești. Poate există și alte explicații, habar n-am… Mă bucur că ai găsit și ceva pe gustul tău…. În privința “transferului de monolog”, trebuie să spun că am mai primit reacția asta și cred că nu e rău. La o altă citire - cine știe? - poate mai modific ceva. Dar nu promit.
pentru textul : automata hari deVio_B, am discutat, se rezolva! se va face dreptate. putintica rabdare, doar.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dePrea mulţi termeni din aceeaşi sferă - "agonia/ frică/ vulnerabile /speriată/ spaimă", iar contextual, "ochii iscoadei mă ţinteau/ gândurile negre/ fiarele se hrânesc" etc. Probabil că o bilă neagră a textelor tale e faptul că te repeţi. Şi la propriu, şi la figurat. Aceeaşi idee în trei, patru, cinci unităţi, uneori redată exact prin aceleaşi mijloace, prin acelaşi lexic. Dacă vrei musai să repeţi pâna cititorul se prinde, în cele din urmă, că te repeţi, ar trebui să te ajuţi de sugestie, sugestie captată prin instrumente lirice diferite. Finalul, cu acel joc ideatic, este neinspirat. E ca si cum un balerin, la finalul dansului, ar face o schemă de kung fu. Asta nu înseamnă, evident, că poezia ta e un dans, ci pur şi simplu că nu am găsit altă comparaţie.
Totuşi, acest text este peste ceea ce am citit la tine.
pi punct es nici "caţăr liane" nu sună tocmai a simfonie.
pentru textul : E timpul să trag de fiare deemilian, tu nu ești un poet adevărat, tu ești Poetul pe care noi îl așteptăm și îți mulțumim ori de câte ori ne mai împărtășești câte ceva din creația ta despre care, așa cum bine zice ante/comentatoarea mea, vom mai auzi mult timp de acum încolo, la table, la șah, la ce-o fi acolo, nu contează, un volum de emilian pal secam să fie.
pentru textul : patetic age deÎți duci cititorul fără frică peste tot emiliane, doar dacă ai putea să scrii și tu ceva altfel decât astea pe care probabil le ai deja băgate într-o formulă în excel.
Eu deja nu mai simt aproape nimic când te citesc jur.
Și te apreciez la fel ca în prima zi dar, pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva, altceva. Ieși din pielea asta personală care mie de exemplu nu îmi mai spune chiar nika.
Poezie pentru holograf sau direcția 5... caut altceva habar n-am ce... etc
Andu
Ce determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.
pentru textul : Felinar deam uitat, poţi s-o pui pe blog :))
pentru textul : dincolo de iluzie deAlma, iti multumesc pentru comentariu. si scuze ca raspund cam tarzior :P
pentru textul : Infinit deexcelent text! m-a captivat, m-a surprins... a făcut tot ce trebuie să facă un text bun. da, păcat că se scrie atât de puțin așa.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale demultumesc, Virgil. nu, nu e construita in graba, ci in ultimele 7 zile. si chiar a fost corectata si acum, desi e putin dificil fiindca nu sunt la mine. incerc sa fiu exigenta. uneori reusesc, alteori nu pana la nivelul exigentei celorlalti. multe lucruri s-au folosit in poezie, dar nu stiu daca in contexte similare, am participat deja la o intalnire unde s-a discutat mult pe tema ce anume se mai poate scrie original, inedit, nou in asa fel incit sa nu fie nici artificial, nici fortat. oricum, nu am scris banal. multumesc pentru parere voi tine seama. mi-ar fi placut sa stiu parerea ta si pe unul din textele mai bune, in caz ca ai gasit pana acum.
pentru textul : downtown deAm înţeles, Adriana.
(stai liniştită - când am motive, poate oi fi degrabă vărsătoriu de litere, dar nu-s paranoic. Cred.)
:)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deda, o surpriză plăcută să regăsesc acest text care fusese publicat acu vreo 6 ani în suplimentul ( nu mai știu cum îi zicea) săptămânalului Gazeta de Bacău. îl știam de undeva, și nu știam de unde să-l apuc :).
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate devoiam să te întreb: dacă ești grec și le spargi? dar dacă ești atât de pofticios și le lingi după ce le-ai (dez) golit de conținut? că se întâmplă, să-ți placă de te lingi și pe degete.
se poate glisa hăt-hăt pe tema asta și uite că ne-ai aprins imaginația, deci text reușit !
și mersi de rememorare !
Deosebit de gingaş. Senzaţia ta de dejà-vu mi s-a transmis şi mie. Imagini frumos alese, cum ar fi cea cu masa cu trei scaune care mie mi-a amintit lucruri dragi, măsuţe şi scaune cu trei picioare, vreau să spun că textul are forţă de evocare. Sunt şi eu de acord că ultimul vers este rupt de contextul poeziei la prima vedere.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist dePagini