mda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
Ioana, directoarea de PR a băncii respective, prezentă la eveniment, a spus că intenția lor este de a sprijini pe termen lung cultura românească.
Mulțumesc pentru semn. Cu mult drag!
Domnule Gorun, sunt onorat. Cu stimă.
Ioan, părerile criticilor sunt, desigur, importante, dar sincer, eu țin mai mult la cele ale cititorilor care, din noiembrie, vor putea citi această carte.
Toate cele bune. Mulțumesc pentru fair-play.
o varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
si mie mi'a placut textul, chiar daca pare incarcat, e ok, tinand cont de limbajul utilizat si atmosfera redata. am sesizat si eu niste greseli de tastare, parca 2.
ok, revin și eu și spun că fondul în acest poem, tema în acest poem este inexistentă. iar această construcție este deliberată. gândește-te la "teddy" sau "ochii verzi și gura mică", acolo j.d. nu face decât un artificiu, plasează, pe o elaborată lipsă a fondului, situații pe care le dezvoltă dar nu le determină concluziv, trebuie să ai mai mult decât o viziune de ansamblu asupra operei, pentru că oricât de mult ar include universalul și particularul, acesta (particularul) rămâne particular... avem păreri diferite și în privința operei lui salinger.
la urma urmei o operă literară trebuie să fie și controversată.
în subsolul unui comentariu spuneai că citești pe fugă, ca 90% dintre lectorii secolului XXI, și de aceea am înțeles demersul tău pornit pe linia unui "accident rutier", ca temă a acestui text.
dar dacă acum îmi spui că ai bunul simț să citești cu atenție un text, în cazul de față poemul de mai sus, te cred și acest fapt este binevenit.
nici intenția mea nu era să intru într-o divergență de opinii, doar am menționat-o f. sumar însă, se pare, nu a fost eficientă abordarea mea.
îți mulțumesc pentru că mi-ai spus cam care este viziunea ta în raport cu acest text. din păcate, probabil, nu o am și eu aceeași cu tine.
la acest poem.
numai bine la mare, la soare ș.a.m.d.:)
Peisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
Poeziile mele sunt, in mare parte, poeziile unui cautator, ale unui sceptic ce cauta raspunsuri la intrebari fundamentale. Acele intrebari inutile la care oricum nu se poate raspunde. Aceasta este cheia de citire a majoritatii textelor mele. Sunt o revoltata a conditiei umane. O neobosita interogativa.
In poezia de fata nu nucul este subiectul ci continuitatea. Este zadarnica? este reala ? stiu frunzele inainte de moarte ceva mai mult decat stim noi ?
Nucul este singuratatea celui ce se indoieste pana la capat.
"şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..."
Si aici este o farama de indoiala, nu cumva au murit totusi in ciuda fericirii ? - exprimata cu sintagma obisnuita a sfarsitului basmelor.
Oricum, daca textul nu a fost receptionat in ideea lui, inseamna ca este slab.
Multumesc de observatii. Sunt binevenite. Am facut minime modificari, dar deocamdata nu am idei noi.
Il puteti rescrie, sunt chiar foarte curioasa.
Uite ca l-am regasit pe Cozan (si Dorin). Care nu se mai joaca de-a cuvintele. Le stapaneste frumos. Si iese...poezie. Vezi de typos (ca mai ai). Na, c-am dat si eu (care produc typos cu toptanul, dar si alte alea de-ale gramaticii) in boala "analiticii". Cititorul (re-devenit) fidel. P.S. Nu-ti dau penita. Uite-asa, de-al dracu'. Ca mi-e lene sa-mi "dezvolt" com-ul. Si mai sunt si invidios pe "deasupra" (cf. DOOM - ca m-am tampit "de-a binelea" - tot cf. DOOM).
la inceput mi s-a parut ca are bucati oarecum de umplutura (partea cu demontarea antenei satelit, de ex.) si bucati extraordinare. cred ca partea cea mai puternica e in "Cu papucii de gumă. /A învățat să scrie, știe multe/ Cuvinte. Și mă întreabă./ Mamă, cu ce rimează mâine?/ Cu pâine. Și câine", asa cum s-a mai remarcat. am citit-o de cateva ori si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult. posibil sa rezonez in ultimul timp ceva mai puternic cu starea din care cred eu ca pleaca uneori poezia, nu stiu, dar iti pot spune cu certitudine ca la final eram de acord cu paul. cred ca de fapt ai reusit sa echilibrezi foarte bine descriptivul cu sugestia, iar la inceput remarcasem doar partea descriptiva din ea.
apropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
cit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
despre texte: exista de fapt trei versiuni din care nu inteleg, trebuie aleasa una de catre fiecare cititor? in acest caz, optez pentru o varianta a III-a insa una imbunatatita... iti promit ca in doua zile voi incerca sa-ti explic pe larg ce si cum.
Imi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
mulțumesc pentru observații dar după îndelungată meditație sînt nevoit să spun că nu am înțeles de ce textul inițial nu ar fi zen. (elementul „hibernal” probabil este facultativ - din perspectivă zen -, deși eu am simțit că ar fi mai bine așa). deci n-am înțeles. dimpotrivă citindu-l cred acum că indiferent dacă este zen sau nu, totuși este din cauză de zen. sau poate este o descriere a unei stări de zen. știu că unii vor fi probabil oripilați să citească expresii precum „cauză de zen” sau „stare de zen” datorită analiticului pe care îl incumbă dar nu s-a urmărit asta. vă mărturisesc că inițial aș fi schimbat în „pseudo-zen hibernal” dar acum nu mai cred că ar fi neaparat așa. în orice caz, mîine este posibil să gîndesc altfel. iar asta este tot zen, nu?
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
Acest text va fi citit de mulți cu stângăcie ori privit cu scepticism. Păcat. Va trece astfel neobservat, căci nu va atrage rapacitatea căutătorilor de senzațional și nici mecantilismul prozelițior culturali de tarabă. Dar, ce avem aici este embrionul unui manifest literar. Acesta poate trăi ori muri. Și astfel, viață ori moartea lui va purta chipul nostru.
Bună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A
cu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
dar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)
Francisc, uite cum vii tu, dupa un veac de tarece, sa-mi confirmi ca se termina prost. acum ramane sa ma gandesc daca e vorba de text ori asa...in genere. :)
Virgil, ce sa fac? pana si moartea e previzibila. la partea de mijloc o sa ma mai gandesc.
uneori ma pastrezi in tine viata-moarte uneori ma arunci din tine-moarte viata .Dar mereu sint fericita ca traiesc undeva intre voi doua inconjurata de pasari rosii, copii albi si-o mare albastru violeta de dragoste ce-o io si ce-o dau.Si mereu vor fi Michaeli care sa priviasca prin vitraliile mele viata-moartea...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumiri. pertinent.
pentru textul : Vechi revelaţii demda, se schimbă locul unde cade accentul Cristina, nu e mare lucru o licență ortoepică, e ca și cum ți-ai asuma să vorbești greșit, cum erau mai demult confuziile la antic, trafic...
pentru textul : avangarda iernii deIoana, directoarea de PR a băncii respective, prezentă la eveniment, a spus că intenția lor este de a sprijini pe termen lung cultura românească.
Mulțumesc pentru semn. Cu mult drag!
Domnule Gorun, sunt onorat. Cu stimă.
Ioan, părerile criticilor sunt, desigur, importante, dar sincer, eu țin mai mult la cele ale cititorilor care, din noiembrie, vor putea citi această carte.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deToate cele bune. Mulțumesc pentru fair-play.
o varianta relaxanta pe cit de moderna, a unei scufite trezita brusc prin toamna lupului "nu o să te iert niciodată" ... expresia aceasta nu o stiam, dar suna excelent: "mâlul dragostei lui de lup zbrehui"...iti apartine suta la suta? :) finalul e inevitabil si foarte sugestiv: "îi întind un pumn de stafide cu palma suptă înfiptă în colți îl privesc în pupile ca pe un drum lung spre poiană spre căsuța cu ferestre din piei"
pentru textul : scufița roșie desi mie mi'a placut textul, chiar daca pare incarcat, e ok, tinand cont de limbajul utilizat si atmosfera redata. am sesizat si eu niste greseli de tastare, parca 2.
pentru textul : Fast forward deam să verific dar cred că 24 sau 30 de minute
pentru textul : despre parole și logare deok, revin și eu și spun că fondul în acest poem, tema în acest poem este inexistentă. iar această construcție este deliberată. gândește-te la "teddy" sau "ochii verzi și gura mică", acolo j.d. nu face decât un artificiu, plasează, pe o elaborată lipsă a fondului, situații pe care le dezvoltă dar nu le determină concluziv, trebuie să ai mai mult decât o viziune de ansamblu asupra operei, pentru că oricât de mult ar include universalul și particularul, acesta (particularul) rămâne particular... avem păreri diferite și în privința operei lui salinger.
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt dela urma urmei o operă literară trebuie să fie și controversată.
în subsolul unui comentariu spuneai că citești pe fugă, ca 90% dintre lectorii secolului XXI, și de aceea am înțeles demersul tău pornit pe linia unui "accident rutier", ca temă a acestui text.
dar dacă acum îmi spui că ai bunul simț să citești cu atenție un text, în cazul de față poemul de mai sus, te cred și acest fapt este binevenit.
nici intenția mea nu era să intru într-o divergență de opinii, doar am menționat-o f. sumar însă, se pare, nu a fost eficientă abordarea mea.
îți mulțumesc pentru că mi-ai spus cam care este viziunea ta în raport cu acest text. din păcate, probabil, nu o am și eu aceeași cu tine.
la acest poem.
numai bine la mare, la soare ș.a.m.d.:)
Peisaj prin care treci lăsând urme din tine. Peisaj pe care îl porți cu tine. Nu contează unde, cert este că într-o zi cuvintele vin în jurul locurilor și îl descriu atât cât e cu putință. Aici, am fost în urma pașilor autoarei. Mă bucură această balade sur une plage imaginaire.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante dealfa...beturi?! :(
pentru textul : poezia asta e o erezie dePoeziile mele sunt, in mare parte, poeziile unui cautator, ale unui sceptic ce cauta raspunsuri la intrebari fundamentale. Acele intrebari inutile la care oricum nu se poate raspunde. Aceasta este cheia de citire a majoritatii textelor mele. Sunt o revoltata a conditiei umane. O neobosita interogativa.
In poezia de fata nu nucul este subiectul ci continuitatea. Este zadarnica? este reala ? stiu frunzele inainte de moarte ceva mai mult decat stim noi ?
Nucul este singuratatea celui ce se indoieste pana la capat.
"şi împăraţii fericiţi mai trăiesc şi acum
dacă nu au murit de mult..."
Si aici este o farama de indoiala, nu cumva au murit totusi in ciuda fericirii ? - exprimata cu sintagma obisnuita a sfarsitului basmelor.
Oricum, daca textul nu a fost receptionat in ideea lui, inseamna ca este slab.
pentru textul : Poezie verde deMultumesc de observatii. Sunt binevenite. Am facut minime modificari, dar deocamdata nu am idei noi.
Il puteti rescrie, sunt chiar foarte curioasa.
Uite ca l-am regasit pe Cozan (si Dorin). Care nu se mai joaca de-a cuvintele. Le stapaneste frumos. Si iese...poezie. Vezi de typos (ca mai ai). Na, c-am dat si eu (care produc typos cu toptanul, dar si alte alea de-ale gramaticii) in boala "analiticii". Cititorul (re-devenit) fidel. P.S. Nu-ti dau penita. Uite-asa, de-al dracu'. Ca mi-e lene sa-mi "dezvolt" com-ul. Si mai sunt si invidios pe "deasupra" (cf. DOOM - ca m-am tampit "de-a binelea" - tot cf. DOOM).
pentru textul : lucia dema bucur ca ti-a placut... Andu e mindru de textele mele, oricum....:) pe curind, Corina
pentru textul : Honestly dese poate, dar eu zic că trasmite ceea ce are de trasmis.
pentru textul : sunt orb dela inceput mi s-a parut ca are bucati oarecum de umplutura (partea cu demontarea antenei satelit, de ex.) si bucati extraordinare. cred ca partea cea mai puternica e in "Cu papucii de gumă. /A învățat să scrie, știe multe/ Cuvinte. Și mă întreabă./ Mamă, cu ce rimează mâine?/ Cu pâine. Și câine", asa cum s-a mai remarcat. am citit-o de cateva ori si a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult. posibil sa rezonez in ultimul timp ceva mai puternic cu starea din care cred eu ca pleaca uneori poezia, nu stiu, dar iti pot spune cu certitudine ca la final eram de acord cu paul. cred ca de fapt ai reusit sa echilibrezi foarte bine descriptivul cu sugestia, iar la inceput remarcasem doar partea descriptiva din ea.
pentru textul : aleea cu cireși deapropo de burta. am scapat de ea. ma indrept catre valoarea sanatoasa a BMI-ului. deci asta nu este nici problema si nici consecinta. cel putin pentru mine. uitat sa spun: te salut pe aici pe sub notele astea ale mele. da, ai dreptate cu privire la nebunie. cindva am scris ceva despre asta. Plato in Phaedrus in antichitate il citeaza pe Socrate cum ca ar exista mai multe manii. manii de origine divina - Theia Mania ("Divine Madness"). si el mentioneaza patru: - da e la Apollo, darul profetiei, de la Dionysus, ritualurile mistice, de la Muze, poezia si de la Afrodita, iubirea. toate sint, sustine el, in esenta lor, manii divine. nu le poti controla. ci te controleaza. ceva ce putini inteleg din pacate.
pentru textul : despre poezie decit despre vremurile bune, eu cred ca abia acum vor incepe. si iata cum am ajuns sa nu mai fiu pesimist...
despre texte: exista de fapt trei versiuni din care nu inteleg, trebuie aleasa una de catre fiecare cititor? in acest caz, optez pentru o varianta a III-a insa una imbunatatita... iti promit ca in doua zile voi incerca sa-ti explic pe larg ce si cum.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deun tremur placut, dar atat de... departe. o poezie simpla, scurta, dar care spune (si altora) esentialul, atat de... dramatic.
pentru textul : tremolo deîncepe să se audă la 0:39...
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deImi pare rau ca raspund atat de tarziu, inca nu am reusit sa imi gestionez timpul cum se cuvine. Mi-am dorit insa ca acest text sa apara aici. Nu am indraznit sa il asez la capitolul "povestire", voi ati fost poate mai generosi vazand si creionarea schitata a personajelor. Andu, ai dreptate, aici atmosfera este mult mai importanta decat personajele, care devin determinabile doar prin prisma a ceea ce le inconjoara. Actele si actiunile lor am vrut sa fie chiar si ele secundare fata de ceea ce " li se intampla". Dar, sincera sa fiu, cred ca am inteles altfel chestia cu kilometrii spusa de tine. Si cred ca aveai dreptate, in prima varianta. Virgil, finalul este ingrozitor de dulce si pentru gustul meu... si asta inca dupa modificari. Ha. S-ar putea sa il mai modific, deocamdata este un mic pumn in fata destinului. Care se incapataneaza uneori sa fie dulce, oricat de amari am fi noi.
pentru textul : we will always have sighisoara... demulțumesc pentru observații dar după îndelungată meditație sînt nevoit să spun că nu am înțeles de ce textul inițial nu ar fi zen. (elementul „hibernal” probabil este facultativ - din perspectivă zen -, deși eu am simțit că ar fi mai bine așa). deci n-am înțeles. dimpotrivă citindu-l cred acum că indiferent dacă este zen sau nu, totuși este din cauză de zen. sau poate este o descriere a unei stări de zen. știu că unii vor fi probabil oripilați să citească expresii precum „cauză de zen” sau „stare de zen” datorită analiticului pe care îl incumbă dar nu s-a urmărit asta. vă mărturisesc că inițial aș fi schimbat în „pseudo-zen hibernal” dar acum nu mai cred că ar fi neaparat așa. în orice caz, mîine este posibil să gîndesc altfel. iar asta este tot zen, nu?
pentru textul : zen hibernal dedar e normal în cazul lui...
pentru textul : emindoină deei, bine, mă bucură revenirea ta cu... precizări :).
Toți visăm la un Oz și pentru fiecare există alte coordonate, o inerentă voluptate perversă a detaliilor, dincolo de stațiile de metrou iluzorii și iepurii din joben, într-o patetică stare de euforie. Lucrurile mici menite să creeze puzzle-ul cuvintelor mari devin subordonate unui spleen existențial atrofiat. Câte lucruri putem dori și care sunt prioritățile noțiunii de fericire? "Eu visez iepuri și un joben. Și o masă caldă pe zi." Treptat o lume nouă, frumos articulată în ecuațiile ei, imprimă un cuplu bipolar al momentului "azi-acum-el-ea" exponent filosofiei devenite tot mai casnică. "Am învățat să ghicesc viitorul în cartele de metrou. Una din zece călătorii se sfîrșește cu mine ezitînd." Dar iluzia glisează în miezul lucrurilor, are gustul savuros al aventurii și happy-end-ului promis: "Iubita mea o să trăiască veșnic are părul lung cît două stații de metrou". Undeva textul îmi amintește de Nichita și iubita lui cu "părul lung și negru și-l intinde de la ușă pân' la pat" sau cam așa ceva, poate într-o altă variantă pe care Poetul o recita cândva în altă viață, la poarta adolescenței.
pentru textul : oz deAcest text va fi citit de mulți cu stângăcie ori privit cu scepticism. Păcat. Va trece astfel neobservat, căci nu va atrage rapacitatea căutătorilor de senzațional și nici mecantilismul prozelițior culturali de tarabă. Dar, ce avem aici este embrionul unui manifest literar. Acesta poate trăi ori muri. Și astfel, viață ori moartea lui va purta chipul nostru.
pentru textul : Scriitura-chihlimbar deMulțumesc de cuvinte. Văd că ieșirea la lumina tentează pe toată lumea. Apa fântânii, vrăbiile cuibului din mână ... câte rețete!
pentru textul : Singur deexcelentă troleiboză
pentru textul : tuberoză deaș compresa „pîn-a murit”
Bună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) decu riscul de a fi cam monotona, de a nu aduce nimic nou, spun si eu da. am ajuns ca un submarin, ies la suprafata doar atunci cand ceva chiar ma misca si daca as da impresia ca-s prea sensibila, nope, nu-s. :o)
pentru textul : eu vin din moarte sau neprihănire dedar, despre poezie.
nu-mi place "oamenii invata", "invatatul" de prin poezii. e tocit. nu m-am impiedicat insa de el, poezia e chiar buna si poate aici chiar isi are rostul, mai degraba l-as scoate din sutele alea de poezii care l-au tocit. e o poezie foarte pura (bine gasita neprihanirea din titlu), toate strofele au potentialul lor emotional, se imbina bine, de fapt nici n-are importanta, important e ca a deschis un loc in care am incaput.
e penita mea si fac ce vreau cu ea. :o)
raspunsuri.
Francisc, uite cum vii tu, dupa un veac de tarece, sa-mi confirmi ca se termina prost. acum ramane sa ma gandesc daca e vorba de text ori asa...in genere. :)
Virgil, ce sa fac? pana si moartea e previzibila. la partea de mijloc o sa ma mai gandesc.
va multumesc.
pentru textul : cină festivă det. a. l. c. vine de la „toate acele lucruri care ”
pentru textul : t. a. l. c. deuneori ma pastrezi in tine viata-moarte uneori ma arunci din tine-moarte viata .Dar mereu sint fericita ca traiesc undeva intre voi doua inconjurata de pasari rosii, copii albi si-o mare albastru violeta de dragoste ce-o io si ce-o dau.Si mereu vor fi Michaeli care sa priviasca prin vitraliile mele viata-moartea...
pentru textul : cerc închis dePagini