acest text a fost postat pe A pe 11. 03.2005, deci, am incalcat regulamentul cu 2 zile. il voi scoate. ioan, multumesc mult. dupa cum banuiesti, nu ma asteptam la un asa comentariu ..... imi cer iertare pentru. multumesc tuturor ptr citire si comentarii.

ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) = care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile. Sursa: DEX '98 | [/BT]rimisă de cata, 4 Dec 2002 | Greșeală de tipar ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 15 Feb 2004 | AMÓNTE adv. (În loc. adv.) in amonte = în susul apei, către izvor. – Din it. a monte. Sursa: DEX '98 | Trimisă de cata, 18 Jan 2004 | Greșeală de tipar amónte adv. Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE n. Loc de unde izvorăște un curs de apă. ♢ În ~ în susul apei. /<it. a monte Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s.n. (op. a v a l) Partea, locul de unde coboară un curs de apă. ♢ În amonte = (referitor la situația unui punct de pe cursul unei ape) = în susul apei, spre izvor. [< it. a monte, fr. amont < lat. ad montem – către munte]. Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 21 Oct 2004 | Greșeală de tipar AMÓNTE s. n. în ~ = situat pe cursul superior al unui râu, spre izvor. (< it. a monte) Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greșeală de tipar nu inteleg de unde atata rautate la tine Andrei Moldovan si de unde graba de a ma face agramata inainte de a consulta un dictionar. in ceea ce priveste ,,pe'' ul recunosc e o scapare din cauza oboselii care iata se poate remedia. chiar nu inteleg de unde atata frustrare in tine. sa ai sarbatori dupa inima si dupa culoarea din cerul gurii. am zis!

da, ai dreptate. si totusi am vrut sa sune asa. dar am insa rezerve fata de acel genitiv

Când tăcerea se transformă într-un timpan uriaş, când scopul ei e de asculta cu toată fiinţa pe aproapele sau, poate, "timpul", trecerea lui discretă, atunci e una din tăcerile bune :) (... că sunt atâtea feluri de tăceri! )
Mi-a plăcut ideea din prima parte şi felul cum ai sugerat-o!
Per ansamblu cred că poemul are subtilităţi foarte adânci şi grave precum alternanţa şi contrastul dintre gângurit şi ţipăt.
Expresia "se târăşte pe brânci" mi se pare pleonastică.

Un citat drag, apropo de tăcere:
... Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frica, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbeasca cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu."

( "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie")

Virgil, trecerea și semnul tău înseamnă mult pentru mine. Îmi pare rău că, însă, observ atât de târziu comentariile. Lucian, oricum eu nu scriu ca să epatez pe cineva și oricum am sistemul meu de valori în care cred. Iau în seamă părerile altora, învăț daca am ceva de învățat, dar nu e neapărată nevoie " să fac ca alții". Cine e pe frecvența mea de undă va veni după mine nechemat. Sapphire, pe mine mă bucură orice semn, așa că, după părerea mea, Lucian și-a spus doar o opinie.

Mie mi-au plăcut toate. Desigur nu e necesar să scrii obligatoriu 5/7/5, în afară de cazul în care vrei să scrii haiku tradiţional. Dar e oarecum absurd să pretinzi că poţi fixa drept lege pentru alte limbi ceea ce japonezii au stabilit iniţial pentru propria lor limbă. Sunetele, amploarea, lungimea lor diferă. Ceea ce cred că e mai important este cizelarea measajului şi imaginilor chiar dacă numărul silabelor este mai mic (mai mare nu e bine, decât excepţional, cu una sau două silabe în plus). Poemele de mai sus reuşesc să fie şi tradiţionale ca formă şi frumos construite intrinsec.

sau poate erau numai exemplu din lut a ce trebuia sa urmeze cind cranii umane se vor adauga celor de lut.muzica stranie avea sa se amplifice si iar sa se amplifice si din nou sa se amplifice.Dumnezeu a dat potopul ca sa-si incopeasca o orchestra din testele chipului si asemanarii sale.

cum știi tu să amintești omului cele sfinte cîte uită... nu ți-e jale, omule? jele mi-i că vai de curtea în care iarba uită coasa

la care te referi, Cezar, n-a fost sters de nimeni, a disparut in timp ce se lucra la site. a fost o eroare de sistem. nu doar textul tau a avut soarta asta. de ex.,si mie mi-a disparut unul, l-am repostat ulterior.

Senzaţia de turuială venea de la versurile lungi, asertive si grave. Cel puţin aşa cred eu.

îmi permit să vă atrag atenția că acum se repetă „ajunge”. Fac observația asta numai și numai pentru că mi-a plăcut textul și repetiția fără un motiv anume într-un poem scurt e un pic deranjantă. poate că „e undeva de neatins” ar rezolva problema repetițiilor de orice fel.

poeziile tale sunt asemeni adierilor de vânt în "simplitatea lor ..."plina. noapte linistita.

la prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
tot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.

Tu ar trebui să scrii o carte cu titlul Taică-meu sau ceva de genul. Impresionant final. Ca la orice text al tău.