aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
Multumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
Andu Moldovan, cred că deja aceasta este a doua avertizare. (nici nu știu dacă nu cumva a treia). Regulamentul Hermeneia spune, cred eu destul de clar, că prin comentarii trebuie să vorbești despre text și nu despre autor. Sau dacă se poate cît mai puțin despre autor. Dacă autorul îți cere să îi faci portretul atunci poate că nu ne deranjează. Dar în principiu nu sîntem de acord să se folosească facilitatea comentariului pentru caracterizarea oamenilor. Mai ales cînd aceasta capătă aspect ofensator ca în acest caz. Tu ai mai făcut asta și față de persoana mea și nu am zis nimic, și chiar am împiedicat pe editori să ia vreo măsură (deși ei au insistat), tocmai pentru că să nu se interpreteze că mă folosesc de poziția mea pentru a avea o atitudine revanșardă. Am depus, zic eu, orice efort de bun simț și am acceptat toate măgăriile tale în speranța că poate cumva vei înțelege ceva. Încep să cred că nu (mai) ai capacitatea de a înțelege acest limbaj. Îmi pare rău dar din acest moment Consiliul va hotărî ce măsură să ia în privința ta.
miez de rană... nu știu, probabil ”centrul” ăla care doare mai tare decât văd ceilalți în rana ta. cât despre înscrierea unei poezii în perioade istorice, nu știu ce să zic. cum poate cineva explica scrierea unei astfel de poezii în anul 2010:) să vorbim despre evoluția istorică a poeziei?! greu de categorisit calitativ arta. la gramatică sunt as, după cum lesne se vede:)
Puțin cam prea "dulce", Florin, oricât ai încerca să maschezi asta... But well, I guess it happens to the best of us. Loc de emoticon... Mi-a plăcut "si noi vom vedea în ele toată istoria noastră de azilanți ai unui destin cariat și leneș, expus privirii tuturor oamenilor ce ne locuiesc gândurile", dar cred că puteai scoate mai mult din "câteodată îmi feliez dorința de îndepărtare în minute senine de plecări"...
Mi se pare bine construita parte de la "habar n-am..." numai ca mi se pare nepotrivita in context ideea de a tine o undita in mana. Constientizez ludicul, numai ca nu mi se pare o alegere potrivita. "inima mi se deschidea larg" prezinta o idee cam uzitata. Imi place constructia "în timp ce-mi cădeau atâtea zăpezi sub piele". Ialin
nu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
expresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
da, e fain! multe imagini proaspete, multe conotații, multe comparații tulburătoare și mai ales stilul cu care ne-ai obișnuit, Cristina. pentru că apreciez stilul tău, iar acest text nu îi aduce niciun prejudiciu, las ce pot și eu, semnul de prețuire pentru ceea ce scrii. gând bun!
Alina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
Te surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
Adrian, eu ciordesc?Esti un autor pe care il apreciez foarte mult. Remus nu a facut decit o comparatie. Am intervenit doar pt ca se foloseste tot mai mult numele meu. Si nu numai aici. Cred ca nu a fost intentie, dar m-ai jignit prin faptul ca nu ai inteles ce spune Remus. Pe de alta parte Remus poate face un exces de zel sa ma resusciteze ca autor.
nu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
Laurentiu, incurajarea primita de la queen margot este de bun augur. Desi varianta propusa de ea nu-mi spune nimic, as dori sa iti subliniez ca folosesti stangaci si previzibil comparatia. Eu am spus de multe ori ca acest procedeu stilistic este o arma cu doua taisuri, iata, o mai spun o data aici. Daca folosesti o comparatie care pica in banal sau este previzibila zdruncini un intreg poem. Sa-ti dau cateva exemple: "ca o pasare ce se zbate sa iasa din ou" - aceasta comparatie are o forta mult inferioara celei care a generat-o, cea din prima strofa care este intr-adevar inspirata. Deci asta poate fi momentul cand il pierzi pe maria-Sa, cititorul... Apoi "scancete parca ale unui prunc".. desi aici tu incerci apoi sa completezi imaginea cu Nilul si cosul de nuiele, e prea tarziu. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa-ti spun, aici de exemplu ar fi fost locul ideal sa lasi metafora libera (la fel ca si imaginatia cititorului) "scancetele unui prunc lasat..." tu introducand comparatia cu "parca" aici strici. Finalul e la fel neinspirat in folosirea comparatiei pentru ca "trupul tau ca o harpa" e cliseu. Daca lasai simplu "amprenta trupului tau" zic eu ca era mai bine. oricum ar trebui schimbat si "desenand pe nisip" ca asta e cel mai mare dintre clisee... Laure, suntem in anul de gratie 2008, ce naiba, Doamne iarta-ma, nu suntem in stare sa scriem decat mai prost ca inaintasii nostri folosind tot cuvintele lor? Andu.
Remarc aceeași predilecție pentru perechile ”aspre” de cuvinte ”liniște/ șoricei”, ”transpirație neoficială”, ”imaginea lichidă” și mai ales ”literele cărare”.
Dar e ceva mai abstract aici, deși începe bogat imaginativ, se cam rarefiază apoi, pe parcurs și pierde legătura cu verticala. Mai citesc.
de asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
Dănuța, mă bucură îndeosebi faptul că fiecare cuvânt-imagine-simbol din acest poem ți-a destăinuit un sens, și nu oricare, ci acela ales de autor, ceea ce face ca însuși autorul să fie încântat de capacitatea receptivă a cititorului său, semn că a fost atins în lăuntrul său. Mulțumesc, da, ai văzut foarte bine și sensul orelor negre, și al bufniței albe, al lighioanelor, nu cred că întâmplător ai simțit ce este prins în vrajă. Ultimul pas trăibil, sacralizarea.
pentru mine, un aer, un look poate sa fie kinky. am consultat si eu dictionarul inainte de a posta. am inteles ca sensul lui predominant e cel din def. 2.
eu l-am folosit in sensul de bizar, ciudat, excentric, da cu trimiteri imaginative catre neconventional/ accente de kitch .
daca ai sa urmaresti cumva videoclipul, ( desi nu-mi fac iluzii :)), pe mine totul m-a dus cu gandul la acest cuvant /kinky./.
s-ar putea chiar sa-ti placa, dar asta deja, iar nu mai e treaba mea :)
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
Mi-a plăcut textul, deși combinat din elemente disparate, dă sentimentul de tot unitar. Și, evident, nu pot să mă simt decât onorat că și unul din titlurile încercărilor mele poetice apare acolo.
/ În douî zâli zapada s-o topit șî vremea s-oncalzît. Vitili o mâncat fân șî no murit di foami. Da' la stâni, pi munț', o murit oili la gramadî di frig șî n-o avut ci sî li facî./ mi se pare corect / În douî zâli zapada s-o topit șî vremea s-o-ncalzît. Vitili o mâncat fân șî n-o murit di foami. Da' la stâni, pi munț', o murit oili la gramadî di frig șî n-o avut ci sî li facî./ e șiudat ca un tiext di trei benchiuri să hie diochiet di greșăli
Adrian, multumesc pentru indemn, voi merge - candva - sa vad expozitia. De fiecare data cand ma gandesc la Paris, imi amintesc de fotografii de la tine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta
pentru textul : scrisoare de adio deMultumesc Virgile. Te intreb daca exista oare vreo posibilitate tehnica astfel incat textul concursului sa ramana mai mult timp vizibil in pagina (fara a fi evidentiat desigur dpdv literar, ci doar lasat accesibil) pentru ca mai multi oameni sa aiba o sansa de a participa... am constatat ca unii membri re-apar dupa mai lungi perioade de absenta. Daca nu, voi incerca si asa cum e acum, dar poate imi dai macar o idee... as aprecia. Cat priveste cealalta remarca a ta, nu stiu la ce te referi si nici in ce fel textul meu a calcat pe Maria Sa Regulamentul pe coada de ai sarit asa... dar am renuntat demult sa ma mai intreb in legatura cu ideile oamenilor despre una si despre alta, iar aici pe Hermeneia am inteles ca daca sunt avertizat, trebuie sa fac ce mi se spune, ori voi fi suspendat, right? Si iti spun sincer, imi place sa invat sa fiu supus, nu-mi strica. Si asa am facut, multumesc pentru avertizare. Andu
pentru textul : poezia mea de azi deAndu Moldovan, cred că deja aceasta este a doua avertizare. (nici nu știu dacă nu cumva a treia). Regulamentul Hermeneia spune, cred eu destul de clar, că prin comentarii trebuie să vorbești despre text și nu despre autor. Sau dacă se poate cît mai puțin despre autor. Dacă autorul îți cere să îi faci portretul atunci poate că nu ne deranjează. Dar în principiu nu sîntem de acord să se folosească facilitatea comentariului pentru caracterizarea oamenilor. Mai ales cînd aceasta capătă aspect ofensator ca în acest caz. Tu ai mai făcut asta și față de persoana mea și nu am zis nimic, și chiar am împiedicat pe editori să ia vreo măsură (deși ei au insistat), tocmai pentru că să nu se interpreteze că mă folosesc de poziția mea pentru a avea o atitudine revanșardă. Am depus, zic eu, orice efort de bun simț și am acceptat toate măgăriile tale în speranța că poate cumva vei înțelege ceva. Încep să cred că nu (mai) ai capacitatea de a înțelege acest limbaj. Îmi pare rău dar din acest moment Consiliul va hotărî ce măsură să ia în privința ta.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 demiez de rană... nu știu, probabil ”centrul” ăla care doare mai tare decât văd ceilalți în rana ta. cât despre înscrierea unei poezii în perioade istorice, nu știu ce să zic. cum poate cineva explica scrierea unei astfel de poezii în anul 2010:) să vorbim despre evoluția istorică a poeziei?! greu de categorisit calitativ arta. la gramatică sunt as, după cum lesne se vede:)
pentru textul : rugă dinspre pământeni dePuțin cam prea "dulce", Florin, oricât ai încerca să maschezi asta... But well, I guess it happens to the best of us. Loc de emoticon... Mi-a plăcut "si noi vom vedea în ele toată istoria noastră de azilanți ai unui destin cariat și leneș, expus privirii tuturor oamenilor ce ne locuiesc gândurile", dar cred că puteai scoate mai mult din "câteodată îmi feliez dorința de îndepărtare în minute senine de plecări"...
pentru textul : în noaptea asta dedă exemple concrete nicodem. nu mai calomnia și nu mai arunca cu noroi. fiindcă te mînjești numai pe tine.
pentru textul : numai umbra deraspunsul este simplu. se va sti pentru ca un moderator sau eu vom pune respectivului memmbru hermeneia intrebarea aceasta
pentru textul : Despre ștergerea textelor deMi se pare bine construita parte de la "habar n-am..." numai ca mi se pare nepotrivita in context ideea de a tine o undita in mana. Constientizez ludicul, numai ca nu mi se pare o alegere potrivita. "inima mi se deschidea larg" prezinta o idee cam uzitata. Imi place constructia "în timp ce-mi cădeau atâtea zăpezi sub piele". Ialin
pentru textul : Nada denu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
pentru textul : celălalt mal detoate părţuile, se sfărşească odata.. etc. Recorectează, te rog.
pentru textul : caii din viaţa mea deexpresia prin cuvant nu inseamna neaparat poetizare, zambesc cand citesc un astfel de comentariu. despre scrierea lui virgil nici nu am ce spune, nu e nimic de spus, modul in care dom' director hermeneia analizeaza textele este ingineresc, uneori zambesc gandindu-ma ca acest om talentat face si lucruri pur si simplu din obligatie, fara sa simta nicio chemare, poemul asta m-a prins intr-o miscare de du-te vino si da, mi-a amintit de fado. ati ascultat fado-ul? ati inteles acel sentiment fantastic al uitarii, al abandonului? al inexistentei zilei de maine? ce mi se pare din ce in ce mai interesant insa este ca pe aici pe hermeneia nu mai avem comentatori, iar eu (nu ca as fi mare motz :-) mai ca ma las de meseria asta in secunda doi daca lucrurile o tin tot asa. hermeneia a ajuns mai rau ca agonia la acest capitol, ceea ce zic eu e grav, pentru ca mai rau decat agonia inseamna damnarea literara si chiar nu vreau sa cobesc, Bobadil.
pentru textul : fado curvo deda, e fain! multe imagini proaspete, multe conotații, multe comparații tulburătoare și mai ales stilul cu care ne-ai obișnuit, Cristina. pentru că apreciez stilul tău, iar acest text nu îi aduce niciun prejudiciu, las ce pot și eu, semnul de prețuire pentru ceea ce scrii. gând bun!
pentru textul : zăpada din palmă deAlina, am mai lăsat câteva :), pe cele mai frumoase şi uite cât de înţelept le foloseşti începând chiar de la titlu şi subtitlu!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deTe surprind a patra oară mulţumind şi apreciez ( o dată aici, apoi în volum, o dată la lansare şi iar aici, acum ). Ştii să lucrezi în echipă şi să împarţi şi sarcinile şi succesul. Nici Dumnezeu nu e uitat.
Mulţumim pentru link. Eram cam nerăbdătoare să vizionez, şi am bombănit şi eu un picuţ, dar în cele din urmă am reuşit :)
Mulţumiri şi felicitări, Alina!
nu se merita sa va mai raspund
pentru textul : a hundred schools of thought deAdrian, eu ciordesc?Esti un autor pe care il apreciez foarte mult. Remus nu a facut decit o comparatie. Am intervenit doar pt ca se foloseste tot mai mult numele meu. Si nu numai aici. Cred ca nu a fost intentie, dar m-ai jignit prin faptul ca nu ai inteles ce spune Remus. Pe de alta parte Remus poate face un exces de zel sa ma resusciteze ca autor.
pentru textul : Alb şi roşu denu, adriana, nu s diplomat nici sacosa:P ziceam ca starea trasmisa este una in sensul candorii si a apropierii dintre doua cercuri despre sintaxa, nu zic, pt ca nu ar mai fi stilul tau apoi, ci al meu si n ar fi drept fata de text
pentru textul : Niciun semn de la tine de...sau maxilarul...sau pe-amandoua :)
pentru textul : 110 m garduri deLaurentiu, incurajarea primita de la queen margot este de bun augur. Desi varianta propusa de ea nu-mi spune nimic, as dori sa iti subliniez ca folosesti stangaci si previzibil comparatia. Eu am spus de multe ori ca acest procedeu stilistic este o arma cu doua taisuri, iata, o mai spun o data aici. Daca folosesti o comparatie care pica in banal sau este previzibila zdruncini un intreg poem. Sa-ti dau cateva exemple: "ca o pasare ce se zbate sa iasa din ou" - aceasta comparatie are o forta mult inferioara celei care a generat-o, cea din prima strofa care este intr-adevar inspirata. Deci asta poate fi momentul cand il pierzi pe maria-Sa, cititorul... Apoi "scancete parca ale unui prunc".. desi aici tu incerci apoi sa completezi imaginea cu Nilul si cosul de nuiele, e prea tarziu. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa-ti spun, aici de exemplu ar fi fost locul ideal sa lasi metafora libera (la fel ca si imaginatia cititorului) "scancetele unui prunc lasat..." tu introducand comparatia cu "parca" aici strici. Finalul e la fel neinspirat in folosirea comparatiei pentru ca "trupul tau ca o harpa" e cliseu. Daca lasai simplu "amprenta trupului tau" zic eu ca era mai bine. oricum ar trebui schimbat si "desenand pe nisip" ca asta e cel mai mare dintre clisee... Laure, suntem in anul de gratie 2008, ce naiba, Doamne iarta-ma, nu suntem in stare sa scriem decat mai prost ca inaintasii nostri folosind tot cuvintele lor? Andu.
pentru textul : Eterna reîntoarcere defelicitari pt. aflarea rimelor, desi ritmul nu este intotdeauna acelasi! hristos a inviat!
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deMulţumesc pentru semnul de lectură Alina.
pentru textul : Dungi şi buline deRemarc aceeași predilecție pentru perechile ”aspre” de cuvinte ”liniște/ șoricei”, ”transpirație neoficială”, ”imaginea lichidă” și mai ales ”literele cărare”.
Dar e ceva mai abstract aici, deși începe bogat imaginativ, se cam rarefiază apoi, pe parcurs și pierde legătura cu verticala. Mai citesc.
pentru textul : pedeapsă dede asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
pentru textul : silent night deDănuța, mă bucură îndeosebi faptul că fiecare cuvânt-imagine-simbol din acest poem ți-a destăinuit un sens, și nu oricare, ci acela ales de autor, ceea ce face ca însuși autorul să fie încântat de capacitatea receptivă a cititorului său, semn că a fost atins în lăuntrul său. Mulțumesc, da, ai văzut foarte bine și sensul orelor negre, și al bufniței albe, al lighioanelor, nu cred că întâmplător ai simțit ce este prins în vrajă. Ultimul pas trăibil, sacralizarea.
pentru textul : dezblestemare dedaca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete depentru mine, un aer, un look poate sa fie kinky. am consultat si eu dictionarul inainte de a posta. am inteles ca sensul lui predominant e cel din def. 2.
pentru textul : eine kleine musik deeu l-am folosit in sensul de bizar, ciudat, excentric, da cu trimiteri imaginative catre neconventional/ accente de kitch .
daca ai sa urmaresti cumva videoclipul, ( desi nu-mi fac iluzii :)), pe mine totul m-a dus cu gandul la acest cuvant /kinky./.
s-ar putea chiar sa-ti placa, dar asta deja, iar nu mai e treaba mea :)
poemul are o aromă, un gust aparte. împărțit între aparatul digestiv, filosofie existențială și căutări de sine, poemul îmi pare a fi și a defini o sculptură în piatra cuvântului.
pentru textul : memoria imediatã deUn poem care transmite atât de mult în atât de puţine cuvinte. Emoţionant...
pentru textul : Sunt zile deChiar dacă repet ce a spus Adriana mă bucură revenirea ta.
Felicitări!
Mi-a plăcut textul, deși combinat din elemente disparate, dă sentimentul de tot unitar. Și, evident, nu pot să mă simt decât onorat că și unul din titlurile încercărilor mele poetice apare acolo.
pentru textul : colaj ludic de/ În douî zâli zapada s-o topit șî vremea s-oncalzît. Vitili o mâncat fân șî no murit di foami. Da' la stâni, pi munț', o murit oili la gramadî di frig șî n-o avut ci sî li facî./ mi se pare corect / În douî zâli zapada s-o topit șî vremea s-o-ncalzît. Vitili o mâncat fân șî n-o murit di foami. Da' la stâni, pi munț', o murit oili la gramadî di frig șî n-o avut ci sî li facî./ e șiudat ca un tiext di trei benchiuri să hie diochiet di greșăli
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deAdrian, multumesc pentru indemn, voi merge - candva - sa vad expozitia. De fiecare data cand ma gandesc la Paris, imi amintesc de fotografii de la tine.
pentru textul : și eu te iubesc dePagini