cred ca in fiecare dintre noi se da o lupta yester, importanta e doar lupta aceasta, ea ne tine vii ... in rest repetam aceleasi gesturi de mii de ani, nimic nou, uneori doar ne plangem lasitatea cand ne trezim in lumi diferite, norocul nu sta in palma stanga, nu are rost sa-l inramam deasupra patului... imi place acest poem prin discursul acesta identificat cu realul, pare un cantec de lecuit tristeti intr-o limba necunoscuta, unde ne-cunoasterea vine in primul rand, de la neconcordanta dintre tine si tine, sau dintre tine si lume ... sau poate e doar un gand ce face pe mortul, uitat intr-o vitrina impodobita de sarbatori:) haide deschide fereastra, pregateste-ti frumos sufletul... ai primit urarea?
mulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
Idioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
Eu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
Dinamic text si foarte bine scris, caci vad scena luptei. Remarc: "atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/ ca un abțipild", "munte prăbușit în groapa înaltă", "niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine" si faptul ca ai scris din punctul de vedere al unui observator, pe un ton neutru sau chiar empatic ("zvâc de viață împăturit în capotul oranj", "atarni de mine") desi ai rolul tau in text. Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de tristete, parere de rau. Multe semnificatii... intr-un cuvant, imi place! Subtitlul imi pare usor redundant. Cu prietenie, LM
Pentru a evita în primul vers "ip-pi", poți scrie în final "picurat". La fel "după_ploi" poate fi schimbat, în linia poetică dată mai jos. Îmi place: "sunt aripă căutată de vânt asemeni corăbiei _____așteptând pe uscat _____viitoare mări, _____ori curcubee de ape."
vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
Cu intarziere: Nici un intermediar intre tine si El. Nu-i asa, Djamal? Pentru ca lucrurile nu s-au intamplat "ca si cand s-ar fi intamplat", ci "chiar asa s-au intamplat".
felicit cum se cuvine participantii, organizatorii, evenimentul in sine. ma bucura aceste respiratii de aer proaspat. eu voi fi maine in Galati la un eveniment cultural, sper sa ajung si la voi. cu drag...
Draga Sapphire, cu chestii din astea ("...mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute'), risc sa mi-o iau in cap, zau. Acu`, tutuși, meditez la nota critica. Sarumana. IB.
ceea ce este interesant cind citesc texte ca acesta sau ma gindesc la emilian pal este cit de uimitor arata a poet in sensul normal al cuvintului. adica sufera pentru cauze de stinga, este furios pe sine, tragic, confuz uneori, idealist la modul selfdistructiv si contemplativ. textul de fata este o reusita, chiar daca poate putin prea stufos prin anumite locuri si uneori nu evita sa finalizeze explicatia. mi-ar fi placut mai multa ambiguitate. uimit din nou de talentul acestui autor.
foarte cool tutorialul. are propria lui poezie...:) cert este ca eforturile mele de a ma obisnui cu metoda (o cunosc de niste ani), dupa alti ani de tastat texte fara diacritice, sunt inutile. de-asta am preferat link-ul. thx
Dorin Cozan, sa-ti fie de bine Apocalipsa, caci de Potop se ocupa alte persoane cu siguranta. Lansare lina, sau, ma rog, cum ii place la domnitor. Silvia
Îți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
Ideea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
un poem interesant cu vînă de explorator lăuntric al nedefinitului, cu dorințe nenumite decît în lumina unei fascinații care te conține și te relevă în același timp...:) ce nu prea merge e tautologia conținutului din interior și fonia pe litera c din încă conține. un pic confuz finalul cu deși mai bine ar fi fără. amical, george cel asztalos
Ioana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
Resit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
scuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
Virgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman
Ce sa raspund? Poate "profetia" ta se va adeveri (si pentru mine). Deocamdata simt cum incet se aproprie primavara. Anotimp in care eu sunt "la pamant". Si asta incepe cam din februarie - martie. Anul asta a inceput mai repede. Numai bine (pe acolo pe unde te afli) G.M.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred ca in fiecare dintre noi se da o lupta yester, importanta e doar lupta aceasta, ea ne tine vii ... in rest repetam aceleasi gesturi de mii de ani, nimic nou, uneori doar ne plangem lasitatea cand ne trezim in lumi diferite, norocul nu sta in palma stanga, nu are rost sa-l inramam deasupra patului... imi place acest poem prin discursul acesta identificat cu realul, pare un cantec de lecuit tristeti intr-o limba necunoscuta, unde ne-cunoasterea vine in primul rand, de la neconcordanta dintre tine si tine, sau dintre tine si lume ... sau poate e doar un gand ce face pe mortul, uitat intr-o vitrina impodobita de sarbatori:) haide deschide fereastra, pregateste-ti frumos sufletul... ai primit urarea?
pentru textul : Tot Ce Am Adus detextul este de o anumită factură și cred că reușește în acel sens. În strofa a doua însă te obosesc acele care, că.
pentru textul : Decofrare II demulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
pentru textul : départs deda yester. probabil ai dreptate.
pentru textul : Refuz cu dor deMignona, multam! Toate bune!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deIdioţenii am văzut şi la "case mai mari" cum se spune. Când un "mare" poet contemporan îşi trece datele de pe legitimaţia de membru al USR versificată şi o numeşte poezie sau un altul îşi face nevoile pe întreaga ţară şi este premiat, deja nu ştiu de ce mai există niveluri pe situri. Că acest text este prost, asta e, trebuie să vă obişnuiţi cu mine şi, tot mai este nevoie să ne mai descreţim frunţile şi atunci cum? Citind un text prost şi amuzaţi să ziceţi: uite, un alt tâmpit se vrea poet.
pentru textul : iarna deEu vă mulţumesc de comm-uri, dar mai ales de păreri. Pe viitor sper să profit de ele şi să-mi cizelez stilul.
Cu respect, Cezar
Dinamic text si foarte bine scris, caci vad scena luptei. Remarc: "atârni de mine/ de parcă te-ai da/ în caruselul minunilor/ sus jos/ avion cu motor/ propulsat în pat dintre brațele mele/ ce viteză/ ce zâmbet alungit/ se lipește-n perete/ ca un abțipild", "munte prăbușit în groapa înaltă", "niciodată nu m-am ridicat mai istovit de pe tine" si faptul ca ai scris din punctul de vedere al unui observator, pe un ton neutru sau chiar empatic ("zvâc de viață împăturit în capotul oranj", "atarni de mine") desi ai rolul tau in text. Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de tristete, parere de rau. Multe semnificatii... intr-un cuvant, imi place! Subtitlul imi pare usor redundant. Cu prietenie, LM
pentru textul : ultimul zvâc dePentru a evita în primul vers "ip-pi", poți scrie în final "picurat". La fel "după_ploi" poate fi schimbat, în linia poetică dată mai jos. Îmi place: "sunt aripă căutată de vânt asemeni corăbiei _____așteptând pe uscat _____viitoare mări, _____ori curcubee de ape."
pentru textul : Despre om demulțumesc de asemeni mădălinei, ioanei și lui adrian pentru citire, observații și interes
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni devizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
Scuze pentru apariția repetată a comentariului. A fost din cauza unor probleme cu internetul. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Madlenă 2 deCu intarziere: Nici un intermediar intre tine si El. Nu-i asa, Djamal? Pentru ca lucrurile nu s-au intamplat "ca si cand s-ar fi intamplat", ci "chiar asa s-au intamplat".
pentru textul : Singur defelicit cum se cuvine participantii, organizatorii, evenimentul in sine. ma bucura aceste respiratii de aer proaspat. eu voi fi maine in Galati la un eveniment cultural, sper sa ajung si la voi. cu drag...
pentru textul : Serată gălăţeană la Pariul pe Prietenie - 22 aprilie 2012 deDraga Sapphire, cu chestii din astea ("...mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute'), risc sa mi-o iau in cap, zau. Acu`, tutuși, meditez la nota critica. Sarumana. IB.
pentru textul : Paneraș cu ouă deeu as lasa: "Toate ar fi
bune,
numai că
a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu."
e doar o sugestie :)
pentru textul : Ambidextru deUn poem frumos. Un strgăt parcă de iubire şi un final amnezic. Cezar
pentru textul : ~~~ deceea ce este interesant cind citesc texte ca acesta sau ma gindesc la emilian pal este cit de uimitor arata a poet in sensul normal al cuvintului. adica sufera pentru cauze de stinga, este furios pe sine, tragic, confuz uneori, idealist la modul selfdistructiv si contemplativ. textul de fata este o reusita, chiar daca poate putin prea stufos prin anumite locuri si uneori nu evita sa finalizeze explicatia. mi-ar fi placut mai multa ambiguitate. uimit din nou de talentul acestui autor.
pentru textul : here comes that rainbow again defoarte cool tutorialul. are propria lui poezie...:) cert este ca eforturile mele de a ma obisnui cu metoda (o cunosc de niste ani), dupa alti ani de tastat texte fara diacritice, sunt inutile. de-asta am preferat link-ul. thx
pentru textul : Salvaţi de diacritice deDorin Cozan, sa-ti fie de bine Apocalipsa, caci de Potop se ocupa alte persoane cu siguranta. Lansare lina, sau, ma rog, cum ii place la domnitor. Silvia
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deoglindĂ?
pentru textul : aproape alb deÎți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deIdeea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
un poem interesant cu vînă de explorator lăuntric al nedefinitului, cu dorințe nenumite decît în lumina unei fascinații care te conține și te relevă în același timp...:) ce nu prea merge e tautologia conținutului din interior și fonia pe litera c din încă conține. un pic confuz finalul cu deși mai bine ar fi fără. amical, george cel asztalos
pentru textul : Conținutul paharului ce se vrea deFrumos! Ne bucurăm foarte mult de acest debut, îi urăm mult succes, dar unde este autorul să-l felicităm și pe el?
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial deIoana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
pentru textul : amputarea literei d deAaa..., și încă ceva: N-AM NEVOIE DE FELICITĂRILE TALE !
pentru textul : Cel mai, Cea mai deResit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.
pentru textul : Umbra descuze pentru off topic. Dorin, nu sint neaparat de acord cu Cioran aici. Este imposibil sa il ignoram pe Brâncuși sau pe Celibidache. Și cred că mai sînt și alții. România a avut și poate chiar mai are personalități care să nu poarte „stigmatul fragmentarului”. Iar Eminescu nu a fost nici el chiar perfect (artistic vorbind) cum ne-ar place să credem. După cum nici Shakespeare nu a fost și poate nici Beethoven sau Bach. Și la urma urmei nici nu cred că asta este posibil pentru un om. Just a thought.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece denimic, am lasat semn pentru ca textul mi-a atras atentia. cum sa va spun?
pentru textul : sunt fascinat de pălăria ta deVirgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman
pentru textul : memento II deCe sa raspund? Poate "profetia" ta se va adeveri (si pentru mine). Deocamdata simt cum incet se aproprie primavara. Anotimp in care eu sunt "la pamant". Si asta incepe cam din februarie - martie. Anul asta a inceput mai repede. Numai bine (pe acolo pe unde te afli) G.M.
pentru textul : Si de ai fost dePagini