Raluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.

"cu ochii migdalat făcuţi din cărbune" = cu ochii făcuţi migdalat din cărbune.

Aţi încercat să transformaţi un adjectiv, în adverb. Doar că topica nu vă ajută deloc, deci manevra are şanse mai mari să fie cataogată ca dezacord, decât ca, să spunem, inovaţie.

La nivel stilistic însă...

aranca, intr-adevar, sunt un smerit. doar aparent as fi un infante perpetuu, ironic, si plin de umor. in forul meu interior, impart aceleasi suferinte umane. sper sa nu fiu egoist, aratandu-le. oricum sunt, daca le pastrez numai pt mine... dilematic, prefer aventura. multumesc pentru penita si aprecieri. poetul dorin cozan te saruta

... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul

iar bobadilul moare de invidie că nu poate să scrie nici măcar atît. Cum îi zice? Aaa, sub semnătură. El, Bobadilu, nici pe după semnătură nu mai apucă să scrie mai nou. Are nevoie de scriitura altora ca să mai lase ceva, ca un fel de pată murdară în urmă. Deh, fiecare cu petele lui. În lipsă de inspirație trebuie să atragi atenția cu ceva, nu Bobadile? Altfel lumea uită și că mai exiști. Bine măcar că te-ai lăsat de plagiat. Dacă te-ai lăsat.

Marina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.

din nou, numai un vers am putut alege, desi imaginea nu e noua: "trage obloanele lumii acesteia peste ochii noștri" ai un typo chiar in titlu.....

de "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente

prea multă rimă în versurile
'foc mic sub ibric
păzit și hrănit'

Hey, hecatonhir! Mulțumesc de trecere: am vrut să fie mai mult ca o scenă vizuală în derulare rapidă pe un ecran. Așa ca într-un clip cu tema: Beware , she is in here, everywhere! Bună sugestia cu titlul!

Felicit ideea de ,,masă rotundă”!
Acum, vreau să mă conving că am înţeles bine ce am de făcut :)
Avem în faţă o întrebare ,, ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia?” cu trei răspunsuri implicite, iar fiecarea dintre acestea are două variante, adevărat sau fals. Sarcina noastră e să argumentăm acordul sau dezacordul faţă de acestea.
Prin disjuncţia ,,ce este sau ce ar trebuie să fie” înţeleg că se sugerează existenţa unui maxim, a unui ideal în ceea ce priveşte poezia definită prin unul dintre cele trei răspunsuri implicite.
Deci, avem ,,poezia” în raport cu autorul, cu arta şi cu cititorul. Cuvântul de legătură este ,,aşteptări”, iar acestea sunt nişte variabile independente.
Să le iau pe rând:

1. ,,ce este (sau ce ar trebui să fie) poezia? Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei,
ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
În prima fază aşa e , ceva care ar trebui să îmi placă mie, şi în acest moment suntem noi înşine, la o anume distanţă, undeva între infimă şi colosală, faţă de aşteptările ,,artei” sau ale cititorului.
2. Dacă doresc perfecţionarea, înscrierea într-un anume curent literar, estetic etc., fac acele
,,renunţări”, dar cred că pe undeva tot plăcerea autorului este satisfăcută.
3. Dacă doresc musai împlinirea aşteptărilor cititorului, risc să scriu o poezie ,,comercială” care să
nu mă reprezinte. Mie, ca cititor, nu ştiu dacă mi-ar plăcea ca oricare dintre poeţi să scrie despre Dumnezeu ştiind că asta mă bucură pe mine. Mi-ar plăcea să mă surprindă, să ne suprindem în aceeaşi stare, el scriid, eu citind, descoperind asemănarea...
Pe de altă parte, ca autor, mi-ar plăcea ca textul meu să fie o bucurie pentru cititor, să fie acel fluid prin care noi putem comunica dincolo de cuvinte, să intrăm în aceeaşi stare.
Ok. Am roşit recitind ce am scris ( cuvântul ,,cheie” e ,,mi-ar plăcea” :) )

Aş îndrăzni să unesc cele trei răspunsuri implicite din întrebare şi să spun că poezia ar trebui să fie acea ,,bucurie în cerc” despre care am tot amintit de o vreme, stare în care toate aşteptările celor ,,trei” au acelaşi standard şi se regăsesc pe o culme taborică.

Ei, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.

O greșeală gramaticală: "Trezitu-ma". În rest, text lipsit de poezie: rime înșirate la un film parodic de desene animate.

La o primă citire, mi-a venit în minte imaginea pălăriei cu bileţele. Mi-a plăcut mai mult "scâncetul scutură spini" şi mai puţin "scâncetul seamănă secară". Nu pot să nu remarc unele construcţii ingenioase, deşi utilizarea cuvintelor ce încep cu "s", limitează libertatea de exprimare şi dă impresia unei creaţii artificiale.