Adrian, uite, de dragul de a nu te pune pe tine într-o situație neplăcută și pentru a putea continua să ai curajul să trimiți texte în șantier am să modific acolo cuvîntul așează. dar o declar de pe acum că îmi sună oribil și dizgrațios. Bănuiesc că mai am dreptul să îmi exprim părerea despre această meteahnă jenantă a limbii române.
Despre ceea ce tu numești pleonasm, dragul meu, am să îl las acolo. Să rămînă de rîsul curcilor textul ăsta, cum zici tu. Eu zic că există nuanțe și că tu tai cu o bardă mult prea tocită în această situație. Nu cred că aici mai este vorba despre o regulă de dicționar ci despre percepția ta subiectivă. Și a altora, desigur. Dar tot subiectivă. Ai să zici că mă compar cu Eminescu. Deci sînt preemptiv și îți spun că nu o fac. Dar dacă „Cobori în jos luceafăr blînd...” a făcut carieră, și limba și literatura română n-au sucombat, n-o să fie tragedie națională dacă ceaiul meu oolong se prelinge încet.
Despre moldoveni, români și alte cele. Te asigur că și americanii mi-o reproșează. Și nu mă deranjează. Cam ăsta sînt și altul mama nu mai face. Iar cînd m-o făcut m-o făcut jumătate basarabean, un sfert bucovinean și restul ardelean. Bănuiesc că e o combinație destul de toxică ca să își poată permit să se exprime despre moldoveni în cunoștință de cauză. Dacă măcar ar fi fost asta. Dar nu a fost asta. Pentru că tu, în mod (cum să spun...) aproximativ nebinevoitor, muți carul din drum în șanț și de la expresia mea „izolaționism moldovenesc” ajungi la "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Ceea ce, așa cum făceam grăire, nu e cam tot aceeași mîncare de pește. Deci, first of all, nu amesteca borcanele. Că nu e corect. Continui să cred ceea ce am văzut, experimentat și cunoscut în mod direct: că există un anumit gen de izolaționism moldovenesc, o cantitate distinctă de conservatorism moldovenesc, un gen aparte de mistică moldovenească, uneori chiar și o notă inconfundabilă de fatalism moldovenesc. E ceva rău în a studia și observa aceste fenomene? Nu cred. Sînt toate concluziile mele corecte? Nu cred. Aș putea să am dreptate în aceste observații? Probabil. Am interpretat toate lucrurile corect? Nu știu. Am jignit pe cineva? Mă îndoiesc. Sînt acestea generalizări? Da. Pot deranja unele suflete mai sensibile? Probabil că da. E ăsta sfîrșitul lumii? Stai sa mă uit pe fereastră. ..... Nu, nu cred. Am procedat la un reducționism? Nu, nu cred, de vreme ce mi-am început expresia cu „Mă tem că...”. Continui să fiu un student. Adică să studiez. Ce văd, ce aud și ce citesc.

Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.

Așa este Alma, nimeni nu știe de unde vine nici încotro se îndreaptă ceea ce anticii numeau nebunia divină.

acestea doua suna fals, calofil, in rest e perfect.
"ce-a rămas din ele am folosit
drept cuie pentru coșciug"

Virgil acum te lansezi tu in a face afirmatii gratuite si grave. Daca ai fi citit atent ai fi vazut ca unii in familia mea au murit in inchisoare tocmai pentru ca au fost impotriva regimului comunist. Stiu foarte bine despre ce este vorba si in cazul meu nu este vorba doar de o gagara ieftina. cum sa inteleg eu afirmatia ta? "Daca nu intelegi ce inseamna a colabora cu securitatea sau cu comunismul inseamna ca fie ai colaborat cu ei, fie nu intelegi limba romana" decat ca ofensatoare. Pentru aceasta, daca esti omul care cred eu ca esti, iti vei cere scuze. Oricum ar fi n-ai inteles ca eu ma refeream la ce ai scris tu, la faptul ca este ilogic sa colaborezi cu un curent ideologic la care poti eventual sa aderi si sa-l sustii. Poti colabora cu promotorii unei astfel de ideologii. deci problema strica de logica si scriere corecta. La fel nu ai inteles ca nu despre tine spuneam ca ai facut traduceri tendentioase ale Bibliei pentru ca nu ti-am dat atata credit ci despre cei care au pus bazele "noului crestinism". Aici rad in hohote "Ma tem ca ostiliatatea ta, mai degraba "antiintelectuala", fata de dramaturgie face un mare deserviciu crestinismului". Ma tem ca nu ai inteles. Mie imi place nespus de mult teatrul insa nu-l pot amesteca si substitui unei slujbe religioase.Despre asta era vorba. Eu ridic manusa in ceea ce priveste realizarea unei polemici pe teme teologice si sunt dispus sa discutam fara patima cu privire la credintele noastre. Am suficiente resurse pentru a sustine un astfel de dialog. Iti sugerez sa iti expui punctul de vedere pe un text de o jumatate de pagina in care sa problematizezi si in subsolul caruia sa ne expunem fiecare dintre noi parerile. Vom putea discuta civilizat si despre oratio mentis ori isihasm cum i se mai spune, despre coborarea mintii in inima, ca sa poti intelege ce a vrut sa spuna apostolul Pavel in fragmentul citat de tine. Vom putea discuta la obiect despre diferentele intre catolicism, ortodoxism si protestantism ori neoprotestanti, despre cum adevarul s-a trunchiat in asa masura incat nu exista o unitate spirituala ci o separatie la nivelul neoprotestantismului, despe cat de contestati au fost la inceput anabaptistii chiar de care lutherani (ajungandu-se chia la suprimarea fizica a taranilor care se botezau a doua oara), despre Helwys si impartiea in baptisti particulari si baptisti generali, depre calvini si puritani, despre adevarul fragmentat in baptistii vointei, baptistii vechi, baptistii de sambata, despre baptistii celor sase principii, despre unitarieni, baptistii cufundatori si care or mai fi. Apoi ar fi penticostalii, biserica crestina dupa evanghelie, adventistii de ziua a saptea, sectele milenariste, despre cum doi predicatori prezbiterieni au infiintat secta ucenicilor. Despre cum fiecare dintre acestia sunt convinsi ca spun adevarul. Despre succesiunea apostolică sacramentală in catolicism, despre aggiornamento etc. Daca in ortodoxie se pune mai mult accentul pe traire, poate ca nu stii, dragul meu, faptul ca in cazul catolicilor suntem destul de bine pusi la punct si din punct de vedere teoretic :)

să răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!

cu linkul , nu?

Un poem lucrat, amintindu-mi de J.R.Kipling, un "ars vivendi" greu de urmat in timpul nostru bantuit de pragmatism. I-am remarcat melodicitatea; si totusi, dupa parerea mea, sunt cateva note discordante aici. Acei acarieni, de pilda...si apoi trecerea aceea de la general la particular din ultima strofa. "Ascultă Babele și crede, înclină-te durerii lor"...Cristi, daca reciti poezia asta, s-ar putea sa starnesti niste zambete cu acest vers, intelegi, sper, ce vreau sa spun. si "Când te privești pe vârful Omu, să fie-n tine cer și om! " Jocul de cuvinte nu prea are efectul scontat; si apoi, varful Omu nu-i Olimp, nici Pamir...nici macar Everest. ai si o expresie care m-a costat o grimasa: "dragostea universala"!!...:) dar sa nu uit - bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.

pe bune că mi se părea mai interesantă și mai reprezentativă imaginea precedentă din profil. but, de gustibus...

mi-ar fi placut mai mult afirmatia decat negatia in: "nu mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele..." deci: mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele... si apoi prelucrat putin mai departe ca sa sustina aceasta afirmatie. text bun intre doua ploi...

Sapphire, ma bucur mult ca-ti place si ca te-a prins. Te mai astept! Emi, inca o data multumesc pentru apreciere si sugestii! Cu greu schimb ceva in scrierile mele, dar sper ca pe ansamblu poemul ti-a creat acea simtire despre care vorbesti. Cu prietenie

"mi-a plăcut rău de tot"... da' cum nu?

Actaeon, mulțumesc pentru părere. da, așa este, am observat și eu că nu sună prea bine după ce am citit comentariul tău. p.s. - poate că este vorba și de un impas poetic sau poate că nu...

Mulţumesc, Eugen.