textul este de o mare forţă expresivă(personal nu rezonez cu debutul poeziei, chiar dacă este justificată prima strofă, compoziţional şi ideatic, nu mă regăsesc în expresionismul acesteia). m. twain parcă spunea că de când a început să cunoască oamenii iubeşte foarte mult animalele.
este uluitor cum se poate scrie pe toate registrele în acelaşi text. îi dau dreptate lui adrian. şi lui vigil. virgil să ştii că emilian nu are nimic cu tine. sunt convins de asta.
ar trebui să împeniţez textul dar sunt într o postură ingrată, vorba lui vlad.
nicodem, smiorcăielile pe care le vezi nu mi se par forţate . ţin de omenesc.
m am transformat în avocatul diavolului? sper că nu!
texte care pentru mine sună „școlărește” sau anti-literar:
„Eram echipaţi corespunzător pentru urcat pe munte, iar în rucsac aveam doar lucruri de strictă necesitate.”
„aşa că era indicat ca bagajul să fie cât mai uşor.”
„loc de popas, la intrarea în pădure” - sună a inutilitate pe care o găsești de obicei în pliantele turistice.
„acolo unde locuiau mineri care se pregăteau să plece la şut, în schimbul I.” - inutilitate care nu are nici o legătură cu restul povestirii.
„Am luat muntele pieptiş” - tocmai ne-ai spus că ai început urcușul. Repetarea acestui lucru sub altă formă seamănă mai degrabă cu un fel de slogan de tipul „Bumbești-Livezeni”. Adică e ridicolă.
„Am trecut pe lângă stâna din Morişoara, unde ciobanii tocmai mulgeau oile, şi ne-am îndreptat spre Cabana Pasul Vâlcan.” - ai mai multe fraze din astea care seamănă mai degrabă cu notițe de itinerar decît cu un jurnal cu pretenții literare.
„De acolo, de sus, localităţile Văii Jiului, aşezate pe malul râului, păreau nişte mărgele înşirate pe aţă. Această depresiune, înconjurată de munţi şi dealuri, a fost dintotdeauna leagăn al tradiţiei. Aici sălăşluiesc prezentul, purtând pecetea exploatării cărbunelui, şi trecutul, izvorând din fiecare petic de pământ şi din vorba domoală şi plină de înţelepciune a bătrânilor.” - Asta chiar că aduce a Cîntarea României. (caricatura comunistoidă și nu lucrarea lui Alecu Russo). Ar trebui să îți dai seama că sună ridicol.
„Un astfel de bătrân sfătos am cunoscut şi noi, acolo, aproape de cer.” - expresie cu gravitate ridicolă. Să fim serioși. E vorba doar de un jurnal de călătorie nu de o epifanie.
Și exemplele pot continua.
daca te referi la greselile din discursul copilului atunci alea sint grelseli intentionate. Cum reiese din text are 5 ani, la varsta aia corectitudinea gramaticala este mai greoaie.
daca te referi la celelate parti ale textului atunci imi cer scuze si ma apuc de corectat.
În afară de "fiecare bătaie de aripă e un zbor", care, la nivel expresiv, e clişeic/ şcolăresc (dar care are meritul de a conecta sensul următoarelor versuri - cauză/ efect), mi se pare un text matur, sensibil, care emană o profundă înţelegere a esenţei lucrurilor/ fenomenelor. Un soi de miniefect al fluturelui, dar derulat invers. E altfel decât scrii de obicei, un altfel mai bun, din punctul meu de vedere.
Ieri am aflat cine este cel despre care se scrie aici:
"La această categorie s-a acordat şi o menţiune specială lui Şerban Mihai GEORGESCU, din Bucureşti, pentru volumul său "Ghidul cititorului miotonic", pentru că este "textul cel mai bine scris şi cel mai inteligent; din păcate, nu e proză scurtă", după cum explică Radu Paraschivescu."
Este Serban zis si ingergri, cel pe care l-ati cunoscut la editia Virtualia, la care a participat si Laurentiu. Si pe care tot eu l-am trimis la concurs :). In a doua fotografie, de langa Laurentiu, cu tricou rosu.
„Este un bun test al poeziei că atunci când este luată ad litteram duce la nonsens” (Hudson Maxim, The science of poetry and the philosophy of laguage, 1910).
Un poet drag mie zice undeva că îşi reciteşte unele poezii şi se întreabă ce-a vrut să spună şi nu ştie dar îi place ce-a spus. Pentru că, după umila mea părere, poezia, adevărata poezie,este sugestie de puterea continuului şi nici măcar una de puterea unui infinit numărabil.
Acestea sunt filtrele prin care încerc să judec textul de faţă.
Să descifrez.
E vorba de prezentarea unui proces:
(1) la început, în trecut, reprezentarea a fost o reflectare/mascare/ pervertire a sacralităţii unei realităţi de bază; (2) apoi, printr-o nouă reflectare de ordin doi, de data asta asupra primei reflectări memorate, s-a mascat/pervertit şi mai mult realitatea de bază, ajungându-se la mascarea absenţei unei astfel de realităţi; (3) o nouă şi ultimă reflectare de ordin trei ajunge să nu mai aibă nici o relaţie de nici un fel cu realitatea de la care s-a plecat devenind, pur şi simplu, un simulacru. Astfel, ultima reflectare-simulacru este cea care, până acum, este chiar ultima şi cel mai recent memorată, estompându-le pe cele anterioare: „şi aşezi sub stern/ o rădăcină uscată”. (Aş putea să dau mai multe citate din text pentru a ilustra etapele procesului; las cititorului plăcerea de a o face).
Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă.
Păcat de frumuseţea metaforizării la nivel de cuvânt, propoziţie şi frază în măsura în care „întregul” închide şi nu deschide sugestia. Este o poezie „gândită” lucid, ca demonstrarea unei teoreme sau a unei teze; iar luciditatea nu este, în nici un caz, una „poetică”.
Două elemente salvează încercarea autorului: melodia de la început şi reproducerea ritmului acesteia în cadrul textului.
Oprea, eu zic sa citesti ce ti s-a recomandat. parerea ta despre textul tau nu poate fi banuita de obiectivitate. asa ca nu este cazul sa crezi atit de mult in ea. in ce priveste pregatirea ta nu cred ca s-a exprimat cineva cu privire la ea aici si nici nu cred ca intereseaza pe cineva aici.
pentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
O mână de ajutor, pe fragmente:
1. Lîngă/ Lângă , I se/ i se, să intre înăuntru/ să intre , hai inăuntru/ hai înăuntru, altă dată/altădată
2. mîngâiat/ mângâiat, palama/ palma
3. Întotdeuna/ Întotdeauna, fulgerăzoare/ fulgerătoare
4. aşa!, (fara virgula), nici un cuvânt/ niciun cuvânt, caragios/ caraghios, tencuiască… (cacofonie)
5. da/ da’, cincisprăzece/ cincisprezece, explicam/ explic
6. drepta/ dreapta
9. cenuşii dar/ cenuşii, dar; de două ori iar/de două ori, iar;
14. negrii/ negri,
15. M-a apostrofat/ m-a apostrofat, nici o/ nicio, şti/şti i,
Mai trebuie virgule: vocativele intercalate de virgule (unchiule); inainte de "dar", dupa circumstantelele de timp, inaintea explicativelor etc.
Sper sa fi fost de folos.
Mi-a facut bine sa recitesc textul.
(iertare pentru lipsa diacriticelor de la acest comentariu)
Incearca sa citesti poezia pe melodia celor de la Dire Straits - Brothers in arms... se potriveste chiar bine :) Mi-a placut dar... as scoate de tot "nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt"... "explodase" sa se faca printr-o minune "exploda". Fara "de undeva"... nu ai nevoie de el. Adu in prezent "îmi zburase" si "se eliberase" ca sa nu devii prea melancolic. "și bătea"... fara "si" As modifica "unei biserici/neiertătoare" cu "biserica". Hai sa vedem ce iese... mi s-a propus sa imi construiesc propria realitate mîntuitoare descheiat la suflet ca o grenadă aruncată de sus ziua explodeaza lîngă mine peste buzele-mi crăpate de soare îmi zboara o mînă un ochi o grămadă nedefinită de ani inima se elibereaza din strînsoare bate pe umărul meu ca un ciot de aripă senzația aceea de înger amputat din cornișa bisericii nu îmi mai amintesc spuneam ceva despre risipire si întoarcerea zilelor Ma rog, finalul mi se pare slabut, cu toate trimiterile biblice.
Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
Regret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Distinsă Alina Manole, simplul fapt că dumneavoastră sunteti de părere că acest poem merită să fie postat la rubrica "texte remarcate" prețuiește pentru mine mai mult decât postarea însăși (efectivă). Vă mulțumesc! Oricum, constat că textele de la rubrica amintită de dumneavoastră "zac" acolo de vreo două săptămâni. Vă doresc mult bine.
Probabil că am şters un fragment de după virgulă, uitând de aceasta.
"mai bine zis (virgulă) cu măsura cu care oferiţi"/
"pe post de ...critică literară" - nu există spaţiu înaintea punctelor de supensie, există după.
" Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor" - virgula de după "că" e pusă fotografic. Ea nu trebuia.
" Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă" - virgulă între subiect şi predicat.
"nu mă consider cine-ştie-ce-poet" ?! "mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică " - virgulă între s. şi p.
"lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări" - "cauzat", nu "datorat" - contextul este negativ.
Şi am trecut doar peste un comentariu. Toţi facem erori gramaticale. Unii, mai des, alţii, mai rar; unii, din grabă, alţii, din neştiinţă. Să ne oprim aici!
Andule, iti multumesc pt apreciere. ai dreptate am postat acest haiku ca reactie la comentariu tau pe care l-am citit in subsolul micropoemului colegei noastre nuta craciun pe care o apreciez . legat de haiku-ul meu el a obtinut locul doi la un concurs de haiku in cadrul grupului romanianhaiku. toate cele bune
Citind acest text, fără să vreau, am început să râd, dar fără să vreau, jur! Mai bine să fiu numită proastă decât să mint. Am urmărit suspansul. Suspansul începe de la "scoase mâna, făcu o crestatură cu cuțitul/supse sângele, legă strâns deasupra/și la spital. Brrr... la naiba, mi-am spus, ceee va urma? ceee? Mi-am ros o unghie, mi-am smuls-o din carne, chiar. AH!, mi-am zis: "A dracului întâmplare, îi zise doctorul." O să scape, doctore? o să scape? Textul este slăbuț:) Silvia
Alexis, cred că ești o bună observatoare. Detaliile... detaliile pe care eu în general nu am suficientă forță să le fructific, la tine fac muzica. E ca și cum am vedea lumea aceasta prin lupă. Personajul comis - voiajor este bine conturat, poate totuși un pic exagerat. Poate nu e suficient pentru conturarea unui stil propriu, dar exercițiul este definitoriu pentru proză. Ai câteva typos.
Ma incanta profunzimea din acest poem. Sfasierea atinge cote acute: "nu era vocea mea,/ eu strig intotdeauna in maduva,/ urlu limfatic". Si finalul eu l-am receptat ca o metamorfoza a trecerii timpului in eteric. Si da, e si dupa cum spune si Marina "asociatia timp-anaconda... imagine biblica a pacatului". E intr-adevar "un poem de re-citit". "eu strig intotdeauna in maduva" e colosal, am vibrat la acest vers ca si cum m-as fi aflat in fata Tipatului lui Munch.
Lea (sau cum sa-ti zic? :-) nu mi-am dat seama daca e bascalie sau nu in comm-ul tau (probabil ca fie mie mi s-a tocit simtul umorului, ceeace nu cred, fie tu nu stapanesti inca foarte bine arta ironiei) referitor la "reclama intensa facuta pe site acestui produs". Daca putem vorbi de vreo lamurire, dupa atata cerneala virtuala cursa pe aici, nu e nicio reclama, nici ca eu as fi vreun reprezentant al firmei respective (am inteles, de exemplu Aranca prefera sau imi recomanda Elisabeth Arden, ma rog...) deci nu trebuie sa "cumperi nimic". Multumesc insa de lectura si semn, chiar si asa, ambiguu Andu
Virgil am scos-o ! Precizare : e vorba de o statuie plasata in centrul Parisului ( Hale ) acum 25 de ani cu ocazia renovarii halelor. E vizionata de cam 5 - 6 milioane de turisti si trecatori pe an . Hermeneia nu are loc pentru ea? Regret .
Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
Oanei ii place mult poemul, se ridica la asteptarile sale si a argumentat de ce pentru a ma convinga ca ii place, eu considerand, ca si tine, ca textul are mari probleme la "denominarea substantivelor poetice" si la ce ai mai spus ca are. eu am tinut-o pe a mea, ca e asa si pe dincolo (adica prost) si ea mi-a replicat ca am reactiile astea pentru ca sunt nefericita si de aceea sunt atat de acra si cusurgioaica si trebuie sa ma potolesc ca o sa fac riduri. fireste ca nu are nici gusturile tale si nici sensibilitatea ta critica. e mai putin pretentioasa.
dar, cine e Baraca, totusi?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sarbatori fericite, poete, sanatate, bucurie, liniste, dar mai presus de toate... dragoste! Mare multam pentru semn, sa ne citim cu bine!
pentru textul : vremuri detextul este de o mare forţă expresivă(personal nu rezonez cu debutul poeziei, chiar dacă este justificată prima strofă, compoziţional şi ideatic, nu mă regăsesc în expresionismul acesteia). m. twain parcă spunea că de când a început să cunoască oamenii iubeşte foarte mult animalele.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deeste uluitor cum se poate scrie pe toate registrele în acelaşi text. îi dau dreptate lui adrian. şi lui vigil. virgil să ştii că emilian nu are nimic cu tine. sunt convins de asta.
ar trebui să împeniţez textul dar sunt într o postură ingrată, vorba lui vlad.
nicodem, smiorcăielile pe care le vezi nu mi se par forţate . ţin de omenesc.
m am transformat în avocatul diavolului? sper că nu!
texte care pentru mine sună „școlărește” sau anti-literar:
pentru textul : Între cer şi Vale de„Eram echipaţi corespunzător pentru urcat pe munte, iar în rucsac aveam doar lucruri de strictă necesitate.”
„aşa că era indicat ca bagajul să fie cât mai uşor.”
„loc de popas, la intrarea în pădure” - sună a inutilitate pe care o găsești de obicei în pliantele turistice.
„acolo unde locuiau mineri care se pregăteau să plece la şut, în schimbul I.” - inutilitate care nu are nici o legătură cu restul povestirii.
„Am luat muntele pieptiş” - tocmai ne-ai spus că ai început urcușul. Repetarea acestui lucru sub altă formă seamănă mai degrabă cu un fel de slogan de tipul „Bumbești-Livezeni”. Adică e ridicolă.
„Am trecut pe lângă stâna din Morişoara, unde ciobanii tocmai mulgeau oile, şi ne-am îndreptat spre Cabana Pasul Vâlcan.” - ai mai multe fraze din astea care seamănă mai degrabă cu notițe de itinerar decît cu un jurnal cu pretenții literare.
„De acolo, de sus, localităţile Văii Jiului, aşezate pe malul râului, păreau nişte mărgele înşirate pe aţă. Această depresiune, înconjurată de munţi şi dealuri, a fost dintotdeauna leagăn al tradiţiei. Aici sălăşluiesc prezentul, purtând pecetea exploatării cărbunelui, şi trecutul, izvorând din fiecare petic de pământ şi din vorba domoală şi plină de înţelepciune a bătrânilor.” - Asta chiar că aduce a Cîntarea României. (caricatura comunistoidă și nu lucrarea lui Alecu Russo). Ar trebui să îți dai seama că sună ridicol.
„Un astfel de bătrân sfătos am cunoscut şi noi, acolo, aproape de cer.” - expresie cu gravitate ridicolă. Să fim serioși. E vorba doar de un jurnal de călătorie nu de o epifanie.
Și exemplele pot continua.
daca te referi la greselile din discursul copilului atunci alea sint grelseli intentionate. Cum reiese din text are 5 ani, la varsta aia corectitudinea gramaticala este mai greoaie.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr dedaca te referi la celelate parti ale textului atunci imi cer scuze si ma apuc de corectat.
În afară de "fiecare bătaie de aripă e un zbor", care, la nivel expresiv, e clişeic/ şcolăresc (dar care are meritul de a conecta sensul următoarelor versuri - cauză/ efect), mi se pare un text matur, sensibil, care emană o profundă înţelegere a esenţei lucrurilor/ fenomenelor. Un soi de miniefect al fluturelui, dar derulat invers. E altfel decât scrii de obicei, un altfel mai bun, din punctul meu de vedere.
pentru textul : spectacol deIeri am aflat cine este cel despre care se scrie aici:
"La această categorie s-a acordat şi o menţiune specială lui Şerban Mihai GEORGESCU, din Bucureşti, pentru volumul său "Ghidul cititorului miotonic", pentru că este "textul cel mai bine scris şi cel mai inteligent; din păcate, nu e proză scurtă", după cum explică Radu Paraschivescu."
Este Serban zis si ingergri, cel pe care l-ati cunoscut la editia Virtualia, la care a participat si Laurentiu. Si pe care tot eu l-am trimis la concurs :). In a doua fotografie, de langa Laurentiu, cu tricou rosu.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 de„Este un bun test al poeziei că atunci când este luată ad litteram duce la nonsens” (Hudson Maxim, The science of poetry and the philosophy of laguage, 1910).
Un poet drag mie zice undeva că îşi reciteşte unele poezii şi se întreabă ce-a vrut să spună şi nu ştie dar îi place ce-a spus. Pentru că, după umila mea părere, poezia, adevărata poezie,este sugestie de puterea continuului şi nici măcar una de puterea unui infinit numărabil.
Acestea sunt filtrele prin care încerc să judec textul de faţă.
Să descifrez.
E vorba de prezentarea unui proces:
(1) la început, în trecut, reprezentarea a fost o reflectare/mascare/ pervertire a sacralităţii unei realităţi de bază; (2) apoi, printr-o nouă reflectare de ordin doi, de data asta asupra primei reflectări memorate, s-a mascat/pervertit şi mai mult realitatea de bază, ajungându-se la mascarea absenţei unei astfel de realităţi; (3) o nouă şi ultimă reflectare de ordin trei ajunge să nu mai aibă nici o relaţie de nici un fel cu realitatea de la care s-a plecat devenind, pur şi simplu, un simulacru. Astfel, ultima reflectare-simulacru este cea care, până acum, este chiar ultima şi cel mai recent memorată, estompându-le pe cele anterioare: „şi aşezi sub stern/ o rădăcină uscată”. (Aş putea să dau mai multe citate din text pentru a ilustra etapele procesului; las cititorului plăcerea de a o face).
Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă.
Păcat de frumuseţea metaforizării la nivel de cuvânt, propoziţie şi frază în măsura în care „întregul” închide şi nu deschide sugestia. Este o poezie „gândită” lucid, ca demonstrarea unei teoreme sau a unei teze; iar luciditatea nu este, în nici un caz, una „poetică”.
Două elemente salvează încercarea autorului: melodia de la început şi reproducerea ritmului acesteia în cadrul textului.
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet denumesc acest text "femeie de piatra, cu papillon"
pentru textul : papillon deExact.
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deOprea, eu zic sa citesti ce ti s-a recomandat. parerea ta despre textul tau nu poate fi banuita de obiectivitate. asa ca nu este cazul sa crezi atit de mult in ea. in ce priveste pregatirea ta nu cred ca s-a exprimat cineva cu privire la ea aici si nici nu cred ca intereseaza pe cineva aici.
pentru textul : REM depentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deda, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea deAm modificat... acum cred ca m-am apropiat mai mult de clipa traita.
pentru textul : ... deO mână de ajutor, pe fragmente:
1. Lîngă/ Lângă , I se/ i se, să intre înăuntru/ să intre , hai inăuntru/ hai înăuntru, altă dată/altădată
2. mîngâiat/ mângâiat, palama/ palma
3. Întotdeuna/ Întotdeauna, fulgerăzoare/ fulgerătoare
4. aşa!, (fara virgula), nici un cuvânt/ niciun cuvânt, caragios/ caraghios, tencuiască… (cacofonie)
5. da/ da’, cincisprăzece/ cincisprezece, explicam/ explic
6. drepta/ dreapta
9. cenuşii dar/ cenuşii, dar; de două ori iar/de două ori, iar;
14. negrii/ negri,
15. M-a apostrofat/ m-a apostrofat, nici o/ nicio, şti/şti i,
Mai trebuie virgule: vocativele intercalate de virgule (unchiule); inainte de "dar", dupa circumstantelele de timp, inaintea explicativelor etc.
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă deSper sa fi fost de folos.
Mi-a facut bine sa recitesc textul.
(iertare pentru lipsa diacriticelor de la acest comentariu)
Incearca sa citesti poezia pe melodia celor de la Dire Straits - Brothers in arms... se potriveste chiar bine :) Mi-a placut dar... as scoate de tot "nasturii îmi fuseseră smulși brusc de fapt"... "explodase" sa se faca printr-o minune "exploda". Fara "de undeva"... nu ai nevoie de el. Adu in prezent "îmi zburase" si "se eliberase" ca sa nu devii prea melancolic. "și bătea"... fara "si" As modifica "unei biserici/neiertătoare" cu "biserica". Hai sa vedem ce iese... mi s-a propus sa imi construiesc propria realitate mîntuitoare descheiat la suflet ca o grenadă aruncată de sus ziua explodeaza lîngă mine peste buzele-mi crăpate de soare îmi zboara o mînă un ochi o grămadă nedefinită de ani inima se elibereaza din strînsoare bate pe umărul meu ca un ciot de aripă senzația aceea de înger amputat din cornișa bisericii nu îmi mai amintesc spuneam ceva despre risipire si întoarcerea zilelor Ma rog, finalul mi se pare slabut, cu toate trimiterile biblice.
pentru textul : evanghelii inoportune II deAm fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deRegret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Distinsă Alina Manole, simplul fapt că dumneavoastră sunteti de părere că acest poem merită să fie postat la rubrica "texte remarcate" prețuiește pentru mine mai mult decât postarea însăși (efectivă). Vă mulțumesc! Oricum, constat că textele de la rubrica amintită de dumneavoastră "zac" acolo de vreo două săptămâni. Vă doresc mult bine.
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deProbabil că am şters un fragment de după virgulă, uitând de aceasta.
"mai bine zis (virgulă) cu măsura cu care oferiţi"/
"pe post de ...critică literară" - nu există spaţiu înaintea punctelor de supensie, există după.
" Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor" - virgula de după "că" e pusă fotografic. Ea nu trebuia.
" Prin urmare, e limpede faptul că, poziţia de editor pe care v-o asumaţi cu atâta superioritate în ORICE comentariu, ORICUI are îndrăzneala de a vă deranja cu poe...scrierile sale, vă conferă" - virgulă între subiect şi predicat.
"nu mă consider cine-ştie-ce-poet" ?! "mă aştept la unul dintre "elegantele" d-voastră răspunsuri , care, sincer, din punctul multora de vedere nu justifică " - virgulă între s. şi p.
"lipsa seninului din gând, datorat unor anume frustrări" - "cauzat", nu "datorat" - contextul este negativ.
Şi am trecut doar peste un comentariu. Toţi facem erori gramaticale. Unii, mai des, alţii, mai rar; unii, din grabă, alţii, din neştiinţă. Să ne oprim aici!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deAndule, iti multumesc pt apreciere. ai dreptate am postat acest haiku ca reactie la comentariu tau pe care l-am citit in subsolul micropoemului colegei noastre nuta craciun pe care o apreciez . legat de haiku-ul meu el a obtinut locul doi la un concurs de haiku in cadrul grupului romanianhaiku. toate cele bune
pentru textul : Haiku deCitind acest text, fără să vreau, am început să râd, dar fără să vreau, jur! Mai bine să fiu numită proastă decât să mint. Am urmărit suspansul. Suspansul începe de la "scoase mâna, făcu o crestatură cu cuțitul/supse sângele, legă strâns deasupra/și la spital. Brrr... la naiba, mi-am spus, ceee va urma? ceee? Mi-am ros o unghie, mi-am smuls-o din carne, chiar. AH!, mi-am zis: "A dracului întâmplare, îi zise doctorul." O să scape, doctore? o să scape? Textul este slăbuț:) Silvia
pentru textul : A dracului întâmplare deAlexis, cred că ești o bună observatoare. Detaliile... detaliile pe care eu în general nu am suficientă forță să le fructific, la tine fac muzica. E ca și cum am vedea lumea aceasta prin lupă. Personajul comis - voiajor este bine conturat, poate totuși un pic exagerat. Poate nu e suficient pentru conturarea unui stil propriu, dar exercițiul este definitoriu pentru proză. Ai câteva typos.
pentru textul : Paharul cu apă deMa incanta profunzimea din acest poem. Sfasierea atinge cote acute: "nu era vocea mea,/ eu strig intotdeauna in maduva,/ urlu limfatic". Si finalul eu l-am receptat ca o metamorfoza a trecerii timpului in eteric. Si da, e si dupa cum spune si Marina "asociatia timp-anaconda... imagine biblica a pacatului". E intr-adevar "un poem de re-citit". "eu strig intotdeauna in maduva" e colosal, am vibrat la acest vers ca si cum m-as fi aflat in fata Tipatului lui Munch.
pentru textul : Spasm nocturn deLea (sau cum sa-ti zic? :-) nu mi-am dat seama daca e bascalie sau nu in comm-ul tau (probabil ca fie mie mi s-a tocit simtul umorului, ceeace nu cred, fie tu nu stapanesti inca foarte bine arta ironiei) referitor la "reclama intensa facuta pe site acestui produs". Daca putem vorbi de vreo lamurire, dupa atata cerneala virtuala cursa pe aici, nu e nicio reclama, nici ca eu as fi vreun reprezentant al firmei respective (am inteles, de exemplu Aranca prefera sau imi recomanda Elisabeth Arden, ma rog...) deci nu trebuie sa "cumperi nimic". Multumesc insa de lectura si semn, chiar si asa, ambiguu Andu
pentru textul : avon cosmetics deVirgil am scos-o ! Precizare : e vorba de o statuie plasata in centrul Parisului ( Hale ) acum 25 de ani cu ocazia renovarii halelor. E vizionata de cam 5 - 6 milioane de turisti si trecatori pe an . Hermeneia nu are loc pentru ea? Regret .
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deTextul stă sub semnul diafanului. E plăcut citirii. Fiecare fragment mi-a părut bijuterie literară cu mai multe faţete. Felicitări
pentru textul : Takita deEcaterina, multumesc pentru salut. Si eu sper acelasi lucru.
pentru textul : hermeneia 2.0 deNici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
pentru textul : poetul I demultumiri pentru critica constructiva si pentru penita. sper sa gasesc si eu povestea mea, sau sa ma gaseasca ea pe mine. :)
pentru textul : Despre Petru dee un poem in proză. cum facem?
pentru textul : pescarii din nashville deOanei ii place mult poemul, se ridica la asteptarile sale si a argumentat de ce pentru a ma convinga ca ii place, eu considerand, ca si tine, ca textul are mari probleme la "denominarea substantivelor poetice" si la ce ai mai spus ca are. eu am tinut-o pe a mea, ca e asa si pe dincolo (adica prost) si ea mi-a replicat ca am reactiile astea pentru ca sunt nefericita si de aceea sunt atat de acra si cusurgioaica si trebuie sa ma potolesc ca o sa fac riduri. fireste ca nu are nici gusturile tale si nici sensibilitatea ta critica. e mai putin pretentioasa.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea dedar, cine e Baraca, totusi?
Pagini