nu pot afirma decat un lucru despre acest lucru, patapievici este patapievici, madalina a fost madalina, iar autanul este o solutie imptriva tantarilor. pot adauga si ca dreptatea este dreapta si cam atat legat de autan. cum a fost? eu da si stiu ca stii asta.
Iar te ţii de bancuri. Mă revolt! Cum m-am revoltat, mai demult, la un text al lui Virgil, care zicea că haznalele noaste publice miros a W.C. Tudor. Sau invers. Te anunţ ritos: washroom-urile de pe la noi s-au civilizat. Sunt (majoritatea) şi curate, au şi hârtie inginerică, mirosi şi a micşunică şi etc. Că nu îţi mai vine să mai ieşi din ele. Pentru că afară miroase a căcat (aproape)peste tot. Mutante sunt ele, nu rrrom(ânu’).
elena istrati si hialin va multumesc pentru gânduri si pentru atentionari! voiesc a va spune, insa, ca intentionat am combinat atmosfera suava a serii cu ironia unei parodii. am incercat sa zambesc abordand, adunand la un loc subiecte și fapte banale, triviale (greierul, cainele, pisica) și idei care te îndeamnă la meditație (paznicii, stele căzăptoare, ciocli, Dunărea)... poate că ar fi trebuit să scriu ca subtitlu acestui poem : EXPERIMENT. Poate!, zic. Voi rămâne să apreciați ce și cum. vă multumesc și va astept să reveniți la fel de obiectivi și sinceri.
Călin, e un paradox aparent, fiindcă, sub masca aristocrației rigide și pedante, întotdeauna se zbate, se ascunde o pasiune. Vezi cărți, filme etc. ce dezvăluie pasiunea de dincolo de gheață și principiile indiferent cărei clase nobile. Și imaginează-ți, se poate tangoul în cercul aristocraților. Depinde pe ce scenă îl vezi. Mulțumesc.
Călin, îți mulțumesc frumos pentru gestul tău. am rămas surprinsă... am citit de câteva ori comentariul. sugestiile tale îmi prind bine, voi ține cont de ele pe viitor . trebuie să îți spun că nu obisnuiesc sa imi comentez sigură poeziile, mai bine zis să le explic. oricum, gestul tău este unul deosebit și îți răman profund recunoscătoare. te aștept și pe viitor. Madim
te iau la mine pe blog, www.ioanbistriteanul.ro. Îmi place cum scrii, te public acolo cu tot cu numele de autor. Dar numai dacă îmi dai undă verde. Şi fur eu de pe aci :)
dragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
Mie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
Imi pare rau; dar nu pot renunta la "sugestie" in numele unor treburi mai mult sau mai putin formale. Iar "tamaia..." etc e, dupa mine, departe de a fi cat de cat echivalenta (sugestiv) cu "jertfa..."; si, deocamdata, altceva n-am gasit.
Îți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
Ideea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
Îmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
am urmărit ani de zile felul în care faci critică. Ce am remarcat şi mi-a plăcut este felul spumos de exprimare, ironia frizând uneori cinismul ce-i drept, comparaţiile surprinzătoare care trădează un spirit histrionic dar şi lecturi solide şi bine însuşite.
Ce m-a frapat însă este faptul că nu pot nici acum să înţeleg criteriile, standardele după care faci aprecierile. Este bine că ai adus în discuţie nota cea mai mare pe care mi-ai dat-o în concurs. Asta dovedeşte ori că eu scriu când mai slab sau mai bine ori tu ai zile mai bune sau mai proaste când mă critici. :)
Nu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
Mai e un typo la al cincilea vers.
subtitlul, și implicit versul, face toți banii. La fel și "luna coboară cu gleznele ei groase și albe". "Hârtie de sugativă" este o construcție pleonastică. Se poate remedia ușor: cerneala prelinsă pe o sugativă.
Sunt aici câteva imagini frumoase... Un mare congrat pentru " apa întindea mâinile să mă spele", o expresie pe care mi-aş fi dorit s-o scriu eu.
La capitolul negativ - comparaţii prea multe şi, da, imagini prea multe. De altfel, acesta - abundenţa imaginilor, este un cusur constant al scrierilor d-voastră, cusur care striveşte discursul şi oferă caracter pedant. Dacă ati găsi un echilibru...
Resturi? Niciodata! Din pacate, in materie de poezie, nu pot posta decat poeme publicate, intrucat m-am axat pe alte genuri acum. O sa ma gandesc la cele spuse. Multumesc de trecere si mesaj. Succes!
din punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
Este doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
Da, este un text foarte bun. Îmi place mult începutul, balansoarul care scârțâie, părăsit și inutil, induce de la bun început atmosfera. Apoi descrierea lumii bătrânilor, care nu mai au nevoie de nimic, în contrast cu ideea comis-voiajorului care "gândește" din cărți (au potențial, pentru că le lipsesc prea multe)...cele două lumi paralele. Nu mă pricep să dau sfaturi, dar cred că textul e bun așa cum l-ai scris. Felicitări!
Simpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
Nati, Lucian, multumesc de intepretari. Din punctul meu de vedere, cred ca e un text dificil, ca orice text simbolistic, intrucit rindurile exprima doua realitati: realitatea vazuta de cel care scrie si realitatea vazuta de cel care interpreteaza. Nati, in opinia mea, textul e minimalist si stilizat la maximum, adica fiecare cuvint isi are rosul lui, fiecare cuvint e o cheie a unor trairi. Este scris la o aniversare petrecuta de maica-mea in spital(peretii durerilor tale), cind toti banii s-au dus pe medicamente. Bine, acum n-are sens sa explicitez poemul pentru ca nu as face altceva decit sa cad in patetic. O singura explicatie in plus: la vremea respectiva lucram pe santierul unei biserici in constructie, stateam pe schele ma montat acoperisul unei biserici si veneam acasa cu miinile pline de singe(lacrima-biserica fara acoperis). Dupa cum se vede, pur simbolistic, interpretarea stricto sensu a termenilor creeaza, in opinia mea, dificultati. Lucian, te contrazic in acelasi fel. In momentul in care se ia un singur termen, cum ar fi mater bineinteles ca se vede doar prima si ultima strofa. Daca se ia numai misericordiae se vad doar doua-trei strofe de mijloc. Personal, stiu ca e un poem destul de dificil, insa de foarte multe ori m-am lovit de interpetarea stricto sensu a unor termeni ceea ce a creat dificultati de perceptie nu numai aici, dar si in alte texte. Multumesc de lectura si opinii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnule A.A.A., am corectat textul şi am aplicat o mică extensie la final. Poate că astfel s-a produs un plus.
pentru textul : hamalul denu pot afirma decat un lucru despre acest lucru, patapievici este patapievici, madalina a fost madalina, iar autanul este o solutie imptriva tantarilor. pot adauga si ca dreptatea este dreapta si cam atat legat de autan. cum a fost? eu da si stiu ca stii asta.
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa deIar te ţii de bancuri. Mă revolt! Cum m-am revoltat, mai demult, la un text al lui Virgil, care zicea că haznalele noaste publice miros a W.C. Tudor. Sau invers. Te anunţ ritos: washroom-urile de pe la noi s-au civilizat. Sunt (majoritatea) şi curate, au şi hârtie inginerică, mirosi şi a micşunică şi etc. Că nu îţi mai vine să mai ieşi din ele. Pentru că afară miroase a căcat (aproape)peste tot. Mutante sunt ele, nu rrrom(ânu’).
pentru textul : ducks and trucks deelena istrati si hialin va multumesc pentru gânduri si pentru atentionari! voiesc a va spune, insa, ca intentionat am combinat atmosfera suava a serii cu ironia unei parodii. am incercat sa zambesc abordand, adunand la un loc subiecte și fapte banale, triviale (greierul, cainele, pisica) și idei care te îndeamnă la meditație (paznicii, stele căzăptoare, ciocli, Dunărea)... poate că ar fi trebuit să scriu ca subtitlu acestui poem : EXPERIMENT. Poate!, zic. Voi rămâne să apreciați ce și cum. vă multumesc și va astept să reveniți la fel de obiectivi și sinceri.
pentru textul : Tablou înserat de vară deCălin, e un paradox aparent, fiindcă, sub masca aristocrației rigide și pedante, întotdeauna se zbate, se ascunde o pasiune. Vezi cărți, filme etc. ce dezvăluie pasiunea de dincolo de gheață și principiile indiferent cărei clase nobile. Și imaginează-ți, se poate tangoul în cercul aristocraților. Depinde pe ce scenă îl vezi. Mulțumesc.
pentru textul : Tango deScuza-mi te rog eroarea de tag!
pentru textul : Scrie în locul meu deCălin, îți mulțumesc frumos pentru gestul tău. am rămas surprinsă... am citit de câteva ori comentariul. sugestiile tale îmi prind bine, voi ține cont de ele pe viitor . trebuie să îți spun că nu obisnuiesc sa imi comentez sigură poeziile, mai bine zis să le explic. oricum, gestul tău este unul deosebit și îți răman profund recunoscătoare. te aștept și pe viitor. Madim
pentru textul : Două luni în păr deAm uitat să răspund. Da, am nodificat la final. Mai treci prin acest loc.
pentru textul : când oraşul rănit mă va căuta în exil dete iau la mine pe blog, www.ioanbistriteanul.ro. Îmi place cum scrii, te public acolo cu tot cu numele de autor. Dar numai dacă îmi dai undă verde. Şi fur eu de pe aci :)
pentru textul : prima doamnă dedragul meu vladimir, nu ai scapat de mine nici aici! poemul acesta m-a fermecat. "ne privim ochii până fructul din palma ta putrezește" ; "apoi niște îngeri ne rup brațele din umăr ne separă degetele" - imi place cum ai surprins esenta suferintei. Dar imaginatia ma duce cand la doi indragostiti despartiti de trista soarta, cand la facerea lumii... un amestec senzual de imagini " cum odinioară pământul și apa".
pentru textul : Crepuscul deMie mi-a plăcut poezia, pe care o găsesc impecabilă. Sunt în ea câteva versuri aparte, printre care ,,peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit'' şi mai ales finalul, care este, într-adevăr, deosebit.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea deImi pare rau; dar nu pot renunta la "sugestie" in numele unor treburi mai mult sau mai putin formale. Iar "tamaia..." etc e, dupa mine, departe de a fi cat de cat echivalenta (sugestiv) cu "jertfa..."; si, deocamdata, altceva n-am gasit.
pentru textul : Copacul (Psalm) deÎți recomand pe viitor când vei mai dori să abordezi genul minimalist să studiezi mai mult scrierile unor autori care scriu bine (nu vreau să implic vreo insinuare)... și ai pe site câțiva de notorietate.
pentru textul : Om din cel mai simplu trup deIdeea este că un poem minimalist nu trebuie să poată fi rearanjat așa, oricum, așa cum poemul tău aproape mă invită.
Nu reușești să sintetizezi (deocamdată) ideea în puține cuvinte.
Nu vreau să amalgamez eu poemul tău în scop demonstrativ pentru că sunt sigur că, inteligent cum te știu, ai prins ideea fără ca eu să fiu nevoit să decupez cu foarfecele printre cuvintele tale.
Te mai citesc, succes!
Îmi cer scuze, intenția mea nu era de joacă. Pentru mine sunt foarte importante părerile celor ce cunosc foarte bine arta poeziei. Îmi doresc să progresez, de aceea orice critică adusă e binevenită.
pentru textul : Teenage angst deam urmărit ani de zile felul în care faci critică. Ce am remarcat şi mi-a plăcut este felul spumos de exprimare, ironia frizând uneori cinismul ce-i drept, comparaţiile surprinzătoare care trădează un spirit histrionic dar şi lecturi solide şi bine însuşite.
Ce m-a frapat însă este faptul că nu pot nici acum să înţeleg criteriile, standardele după care faci aprecierile. Este bine că ai adus în discuţie nota cea mai mare pe care mi-ai dat-o în concurs. Asta dovedeşte ori că eu scriu când mai slab sau mai bine ori tu ai zile mai bune sau mai proaste când mă critici. :)
Pe curând,
cu simpatie nedisimulată
pentru textul : placebo detext slăbuț și plin de prețiozități. te rog să corectezi diacriticele. ai folosit î cu punct în loc de căciulă
pentru textul : N-am să-ţi spun deNu înțeleg rostul slash-ul de la titlu. Nu sunt sigură dacă ai vrut forma "strigat" sau "strigăt", situație în care trebuie pusă căciula.
pentru textul : cândva dezbinând deMai e un typo la al cincilea vers.
subtitlul, și implicit versul, face toți banii. La fel și "luna coboară cu gleznele ei groase și albe". "Hârtie de sugativă" este o construcție pleonastică. Se poate remedia ușor: cerneala prelinsă pe o sugativă.
pentru textul : blue moon deSunt aici câteva imagini frumoase... Un mare congrat pentru " apa întindea mâinile să mă spele", o expresie pe care mi-aş fi dorit s-o scriu eu.
La capitolul negativ - comparaţii prea multe şi, da, imagini prea multe. De altfel, acesta - abundenţa imaginilor, este un cusur constant al scrierilor d-voastră, cusur care striveşte discursul şi oferă caracter pedant. Dacă ati găsi un echilibru...
pentru textul : inventar de:) mi-a plăcut alala din " cealalaltă" - bună treabă.
pentru textul : alala deResturi? Niciodata! Din pacate, in materie de poezie, nu pot posta decat poeme publicate, intrucat m-am axat pe alte genuri acum. O sa ma gandesc la cele spuse. Multumesc de trecere si mesaj. Succes!
pentru textul : Canibalism liric demulțumesc Maria,
pentru textul : încă trei haiku decred că sugestia ta este foarte corectă.
din punctul meu de vedere "se aşază pe pleoape" intră atât de des în sfera de banalizare a unui vers. exemple nu îţi dau (nu cinci, niciunul) se găsesc pe net, nu asta este ideea, că doar nu am zis de plagiat. dar dacă citeşti aşa: tăcerea mi se aşază pe pleoape, e un vers banal. adică hai să înlocuim tăcerea cu: tristeţea, singurătatea, urâţenia, întunericul, lumina ... mi se aşază pe pleoape. Ca să reziste, construcţia ar fi trebuit să fie susţinută de elemente mai tari, să iasă din banal, ea devine astfel clişeu. Am zis slab pentru că nu m-am aşteptat să găsesc la tine, în poezie, formulări nefericite.
pentru textul : oolong tea deEste doar o părere de care poţi să ţii cont ori ba.
Da, este un text foarte bun. Îmi place mult începutul, balansoarul care scârțâie, părăsit și inutil, induce de la bun început atmosfera. Apoi descrierea lumii bătrânilor, care nu mai au nevoie de nimic, în contrast cu ideea comis-voiajorului care "gândește" din cărți (au potențial, pentru că le lipsesc prea multe)...cele două lumi paralele. Nu mă pricep să dau sfaturi, dar cred că textul e bun așa cum l-ai scris. Felicitări!
pentru textul : Paharul cu apă deSimpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
pentru textul : podul suspinelor deVă mulţumesc pentru comentarii şi încurajări.
pentru textul : Renaştere deDorine, Dorine, adica pe aici se posteaza numai texte ne-bune?! Eu zic ca e suficient de nebun de...frumos.
pentru textul : pridvorbe deNati, Lucian, multumesc de intepretari. Din punctul meu de vedere, cred ca e un text dificil, ca orice text simbolistic, intrucit rindurile exprima doua realitati: realitatea vazuta de cel care scrie si realitatea vazuta de cel care interpreteaza. Nati, in opinia mea, textul e minimalist si stilizat la maximum, adica fiecare cuvint isi are rosul lui, fiecare cuvint e o cheie a unor trairi. Este scris la o aniversare petrecuta de maica-mea in spital(peretii durerilor tale), cind toti banii s-au dus pe medicamente. Bine, acum n-are sens sa explicitez poemul pentru ca nu as face altceva decit sa cad in patetic. O singura explicatie in plus: la vremea respectiva lucram pe santierul unei biserici in constructie, stateam pe schele ma montat acoperisul unei biserici si veneam acasa cu miinile pline de singe(lacrima-biserica fara acoperis). Dupa cum se vede, pur simbolistic, interpretarea stricto sensu a termenilor creeaza, in opinia mea, dificultati. Lucian, te contrazic in acelasi fel. In momentul in care se ia un singur termen, cum ar fi mater bineinteles ca se vede doar prima si ultima strofa. Daca se ia numai misericordiae se vad doar doua-trei strofe de mijloc. Personal, stiu ca e un poem destul de dificil, insa de foarte multe ori m-am lovit de interpetarea stricto sensu a unor termeni ceea ce a creat dificultati de perceptie nu numai aici, dar si in alte texte. Multumesc de lectura si opinii.
pentru textul : mater misericordiae deFrumoasă însăilare de titluri! Chiar are consistența unui poem inspirat.
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară deparerea mea este ca finalul strica din pacate. de asemeni cam multe cuvinte de legatura. in rest e promitator
pentru textul : arhitect davidov dePagini