facere din prefacere cirpe strabatute de lumina lucrurilor pe care le invelesc, balansul simteriilor cu punctul (sa mai si spun, TU-stabil?) dedinsprepunct spre dimineațașilunafãrãcontur..
întâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
Aștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
însă, cum nu am folosit nici prin text, nu am folosit nici în titlu. s-ar fi umplut de apostrofuri şi cred că ar fi distras de la lectură. înclin să cred că ele sunt subînţelese şi că nu obligă la scrierea lor cu orice preţ.
vă mulţumesc pentru observaţia pertinentă.
asta ai folosit tu in raspunsul tau la nemultumirea mea. inainte de a merge la Adunare, intru-cat e duminica dimineata, vreau sa-ti spun ca iti lipsesc cei 7 ani de-acasa, cei 28 de ani din Romania si cei 20 de ani petrecuti aiurea. mai bine te-ai inscrie la o gradinita unde se invata cum sa raspunzi si cum sa te comporti. ai stat pe fotoliul tau de director ultimele 36 de ore ca sa-ti pui in diatribele de mai sus veninul de basilic care-l tii pentru frati. admirabil. ma uit, te miros si-mi pun mana la gura si tac. nu meriti nici macar o ceapa degerata. nu te mai obosi sa-mi raspunzi, pun punctul aici, judecatorule literar.
conform DEX LÁVR//Ă ~e f. rel. Mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. deci, in lavra locuiesc oameni mai induhovniciti decat mine, adica cei pe care/ i numim calugari si mai mult decat atat unde se pastreaza osemintele sfintilor Bisericii Ortodoxe. nu fac din tantar armasar dar consider un afront la adresa mea ca ortodox ca manastirea/lavra sa fie asociata unui astfel de cuvant. eu mi/am spus punctul de vedere , procedati in consecinta. daca sincer credeti ca exprimarea dvstra poetica nu aduce nici o murdarire imaginii lavrei ca los sfant lasati/l asa insa am mari rezerve si o profunda tristete. un blogger nu e un monah iar monahul nu e un eschibitionist nefericit mirosind a branza si a parfum ieftin. libertatea mea de exrpimare se opreste in pragul usii aproapelui, daca l/am ranit pe mine insumi m/am palmuit si am inlauntru o rana. meditand atent, catalina
Nu este considerat inacceptabil ci este in santier. Te rog sa te familiarizezi cu aceste concepte pe Hermeneia. Poate mai citesti si prin regulament. Altfel vorbim limbi diferite. In plus, exista un buton "Atentie editor!" pe care il poti folosi in acest caz. Din nou, te rog sa te familiarizezi cu modul in care functioneaza Hermeneia. Imagineaza-ti ca daca ar trebui cineva sa explice toate acestea personal fiecarul membru Hermeneia are s-a inscris vreodata si care se va mai inscrie de acum incolo, ar fi putin cam cumplit. Deci, citeste regulamentul, citeste in sectiunea FAQ si citeste prin textele de la Info administrative, tehnice sau comunitare. La urma urmei exista si posibilitatea sa cauti dupa un anumit cuvint sau concept folosind filtre in lista generala de texte a site-lui. Deci te rog sa citesti pe acolo si eventual sa folosesti butonul cind cinsideri de cuviinta. Nimeni, niciun editor nu sta la pinda sa iti urmareasca tie textele si sa vada ce faci tu cu ele in Santier. Preocuparea principala a editorilor sint textele care apar in paginile principale ale site-ului. Multumesc.
Nici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
Raluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
Dorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
mi-a venit o idee. uite, Vlad, iti propun un experiment artistic de cunostere si socializare literara H. crezi ca poti alcatui niste portrete de autor, in stilul tau inconfundabil, celor pe care ii mai citesti aici? fireste ca nu ar trebui sa iasa o gazeta de perete.:)la stil ma refeream. si la identitatea lor spirituala, la universul poetic, etc. ar fi interesant, nu?!
Unu: re comentariile anterioare poate ar fi mai bine ca fiecare sa spuna in comentarii ceea ce are de spus mai pe sleau (nu ca intr-un text poetic) astfel incat sa inteleaga toata lumea din prima lectura, sa nu ajungem la faze de tipul "eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu nu stii"... Doi: Nu este contrar Regulamentului sa comentezi un comentariu care se refera la text, pentru ca astfel (logic vorbind) te referi tot la text iar Virgil a sesizat asta nu doar acum. De descurajat insa ar fi, da, comentariile de tipul celor de aici ale d-nei (d-soarei) autoare care nu spun chiar nimic. Trei: Textul nu e rau, are nerv si o imagistica mizand pe intuitivitatea unui cititor depresiv... ok. Finalul insa mi se pare ratat, cade in explicit acel "stefane" suna a trezire dis-de-dimineata cu instalatorul (poate fi inlocuit cu celebrul "fane"? sau cu "stefane cel mare?") iar declararea frusta a debutului unei dependente este... nu stiu cum sa-i zic, banala? In rest, placut si la buna recitire mmc-o. Andu
Ma gandesc la ceva variante...intotdeauna am stat prost la capitolul asta, imi este greu sa gasesc un titlu potrivit, cred. Inca incerc sa ma hotarasc intre "suicid prost sincronizat" sau "si cu zana ce facem?"? Tu ce crezi?
Bucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
Poezia e interesantă, dar nu am înțeles câteva dintre versuri prea bine. De exemplu "orașul de balustru". Cautând în DEX, am găsit: BALÚ//STRU ~ștri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre Deci metafora de mai sus s-ar tracuce ca "orașul de stâlp". Nu prea reușesc să-mi imaginez așa ceva, poate mă ajută cineva să înțeleg. Mai încolo am întâlnit "Vioare din izmă creață și parfum de lirism". Căutând din nou în DEX găsim: VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus). Sau: VIOÁRĂ2, vioare, s.f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola. Nu am luat în calcul instrumentul muzical, deoarece acolo pluralul este "viori". Așadar, textul de mai sus se traduce fie ca "Cristaline din izmă creață și parfum de lirism". Adică o frază fără substantiv, fie "toporași din izmă creață și parfum de lirism". Izma fiind de fapt mentă, ajungem la "toporași de mentă", altă expresie pe care nu mi-o pot imagina nici în ruptul capului. E ca și cum aș spune, de exemplu, "brazi de mesteacăn". Mulțumesc anticipat pentru orice ajutor la înțelegerea sensului în limba română a acestor texte.
Alma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
cum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
...la nivel semantic pot spune că îmi place foarte mult. mă deranjează rimele ușor facile și în strofa a doua verbele și epitetele puse pentru a,desigur, rima. offf, mă așteptam mai mult de la dvs. dar ăsta sunt doar eu. atent, cu gânduri bune, paul
ai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
în pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
În general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
Adrian, voi lua în considerare sugestiile tale. Eram nemulțumit de prima strofă. Dar așa sunt toți meticuloșii, ca noi. Probabil era prea dură. Iar aici, fiind și atelier de creație, am ales opțiunea de față a textului. Foarte bune observațiile care se referă la segmentele ce dau într-un ușor patetism. Mă voi gândi la o soluție. Mulțumesc frumos!
Pentru ca, cel care a amintit pentru prima data de Cluj în comentariu, am fost eu, as vrea sa-i dau d-lui Hutopila o mica replica necesara, sper sa nu se supere Paul ca o fac pe pagina lui, dar aici îi e locul.
D-le Hutopila,
1.am amintit de Cluj pentru ca editura care lanseaza volumul este din Cluj si se putea face asocierea
2.mi-e drag Clujul, dar cel putin la fel de mult iubesc Iasiul unde am fost student
3.exista oameni care iubesc "Maskva". Eu nu pot, iarta-ma, îmi sta oarecum ca un nod în gât, asta de când "distinsi" soli ai marelui popor sovietic au distrus tot ce era cultura româneasca în "RSS Moldoveneasca".Asta nu înseamna ca neg dreptul altora de a o iubi cu patima. Le donez chiar partea mea de iubire .
4.Clujul a fost, în timpul horthystilor, ceea ce N-A REUSIT sa fie Chisinaul în timpul sovieticilor (vezi "veselia" cu care moldovenii îi aleg si astazi pe comunisti).
bodogănel - mărturisesc că nu știu unde ne-am mai întâlnit. Undeva la răspântia încercărilor reluate. E adevărat că încerc o surprindere a unei stări printr-o incursiune în timp. Aprecierile îmi dau putința să sper că sunt pe un drum dacă nu bun măcar unul firesc. Se poate și mai mult. E bine că pornim de la ceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
facere din prefacere cirpe strabatute de lumina lucrurilor pe care le invelesc, balansul simteriilor cu punctul (sa mai si spun, TU-stabil?) dedinsprepunct spre dimineațașilunafãrãcontur..
pentru textul : Flash deîntâi ca să-i răspund lui Virgil, în haiku e bine să eviți verbele, aici Mariana a pus gerunziul care e forma cea mai slabă de exprimare, să zic așa, a unui verb, tu îi ceri reversul. Totuși cred că verbul ar merita eliminat pentru că acest haiku este aproape de perfecțiune..., dacă ar fi fără verb.
pentru textul : Haiku deAștept cu interes o variantă fără verb, ca să o pot remarca.
Mariana, știu că poți
însă, cum nu am folosit nici prin text, nu am folosit nici în titlu. s-ar fi umplut de apostrofuri şi cred că ar fi distras de la lectură. înclin să cred că ele sunt subînţelese şi că nu obligă la scrierea lor cu orice preţ.
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie devă mulţumesc pentru observaţia pertinentă.
logic textul tau, insa limbajul lasa de dorit. prea...mirata si novice cruce ptr spanzurat cetitorii ...
pentru textul : Crucea - Haiku deasta ai folosit tu in raspunsul tau la nemultumirea mea. inainte de a merge la Adunare, intru-cat e duminica dimineata, vreau sa-ti spun ca iti lipsesc cei 7 ani de-acasa, cei 28 de ani din Romania si cei 20 de ani petrecuti aiurea. mai bine te-ai inscrie la o gradinita unde se invata cum sa raspunzi si cum sa te comporti. ai stat pe fotoliul tau de director ultimele 36 de ore ca sa-ti pui in diatribele de mai sus veninul de basilic care-l tii pentru frati. admirabil. ma uit, te miros si-mi pun mana la gura si tac. nu meriti nici macar o ceapa degerata. nu te mai obosi sa-mi raspunzi, pun punctul aici, judecatorule literar.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deprobabil, că da. iar rima e într-adevăr nedorită.
pentru textul : mimetism deconform DEX LÁVR//Ă ~e f. rel. Mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. deci, in lavra locuiesc oameni mai induhovniciti decat mine, adica cei pe care/ i numim calugari si mai mult decat atat unde se pastreaza osemintele sfintilor Bisericii Ortodoxe. nu fac din tantar armasar dar consider un afront la adresa mea ca ortodox ca manastirea/lavra sa fie asociata unui astfel de cuvant. eu mi/am spus punctul de vedere , procedati in consecinta. daca sincer credeti ca exprimarea dvstra poetica nu aduce nici o murdarire imaginii lavrei ca los sfant lasati/l asa insa am mari rezerve si o profunda tristete. un blogger nu e un monah iar monahul nu e un eschibitionist nefericit mirosind a branza si a parfum ieftin. libertatea mea de exrpimare se opreste in pragul usii aproapelui, daca l/am ranit pe mine insumi m/am palmuit si am inlauntru o rana. meditand atent, catalina
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deNu este considerat inacceptabil ci este in santier. Te rog sa te familiarizezi cu aceste concepte pe Hermeneia. Poate mai citesti si prin regulament. Altfel vorbim limbi diferite. In plus, exista un buton "Atentie editor!" pe care il poti folosi in acest caz. Din nou, te rog sa te familiarizezi cu modul in care functioneaza Hermeneia. Imagineaza-ti ca daca ar trebui cineva sa explice toate acestea personal fiecarul membru Hermeneia are s-a inscris vreodata si care se va mai inscrie de acum incolo, ar fi putin cam cumplit. Deci, citeste regulamentul, citeste in sectiunea FAQ si citeste prin textele de la Info administrative, tehnice sau comunitare. La urma urmei exista si posibilitatea sa cauti dupa un anumit cuvint sau concept folosind filtre in lista generala de texte a site-lui. Deci te rog sa citesti pe acolo si eventual sa folosesti butonul cind cinsideri de cuviinta. Nimeni, niciun editor nu sta la pinda sa iti urmareasca tie textele si sa vada ce faci tu cu ele in Santier. Preocuparea principala a editorilor sint textele care apar in paginile principale ale site-ului. Multumesc.
pentru textul : Scurt pe doi deNici de data asta nu m-ai convins kruger. Părerea mea este că (așa cum am mai scris pe aici pe undeva) textul nu are nimic deosebit, doar că este scris într-o manieră (sau folosind un anumit stil) care îți place ție (sau cu care rezonezi tu sau grupa ta de vîrstă, cultură, educație, etc). Nimic altceva.
pentru textul : poetul I deRaluca, 'm.am' 'm-am', sau mamam? E bine că te-ai uitat la poem. Și el s-a uitat la tine.
pentru textul : nimic despre Nimic deDorin, întrebarea ta e filozofică și nu voi pica în această mică virgulă capcană pe care mi-o întinzi pentru că știu că nu aș putea duce prea departe o asemenea discuție, care ar putea fi, de altfel, foarte interesantă.
Cu alt interlocutor însă, cum ar fi dom' profesor Gorun, de exemplu...
Mulțumesc.
Ca la varsta mea excesele conteaza.
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv demi-a venit o idee. uite, Vlad, iti propun un experiment artistic de cunostere si socializare literara H. crezi ca poti alcatui niste portrete de autor, in stilul tau inconfundabil, celor pe care ii mai citesti aici? fireste ca nu ar trebui sa iasa o gazeta de perete.:)la stil ma refeream. si la identitatea lor spirituala, la universul poetic, etc. ar fi interesant, nu?!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deCâteodată în ceea ce scrii se simte „ingineria”, în sensul unei exprimări prea exacte. Aici, apare poezia.
pentru textul : amputarea literei d deUnu: re comentariile anterioare poate ar fi mai bine ca fiecare sa spuna in comentarii ceea ce are de spus mai pe sleau (nu ca intr-un text poetic) astfel incat sa inteleaga toata lumea din prima lectura, sa nu ajungem la faze de tipul "eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu nu stii"... Doi: Nu este contrar Regulamentului sa comentezi un comentariu care se refera la text, pentru ca astfel (logic vorbind) te referi tot la text iar Virgil a sesizat asta nu doar acum. De descurajat insa ar fi, da, comentariile de tipul celor de aici ale d-nei (d-soarei) autoare care nu spun chiar nimic. Trei: Textul nu e rau, are nerv si o imagistica mizand pe intuitivitatea unui cititor depresiv... ok. Finalul insa mi se pare ratat, cade in explicit acel "stefane" suna a trezire dis-de-dimineata cu instalatorul (poate fi inlocuit cu celebrul "fane"? sau cu "stefane cel mare?") iar declararea frusta a debutului unei dependente este... nu stiu cum sa-i zic, banala? In rest, placut si la buna recitire mmc-o. Andu
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deŞi, evident, trebuie să remarc în mod special "sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni".
Sper să mai fiu şi eu vizitat de inspriaţii de genul.
Invidios la culme,
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deeu.
Ma gandesc la ceva variante...intotdeauna am stat prost la capitolul asta, imi este greu sa gasesc un titlu potrivit, cred. Inca incerc sa ma hotarasc intre "suicid prost sincronizat" sau "si cu zana ce facem?"? Tu ce crezi?
pentru textul : Și cu zâna ce facem? deBucuroasă de întîlnire, Sapphire. Așa cum ai sesizat, îmi place să strecor, undeva în construcție, motivația lirică a acesteia, într-un mod vădit personal. Penultima strofă este voit cum îi spui tu languroasă, ea sintetizează spiritul artei orientale al cărui fundament îl constituie sufletul universal, sensibilitatea și emoțiile. Natura întreagă este pătrunsă de o esență divină, în ea se integrează și din ea se desprinde natura umană, cerească și ea. Natura și societatea alcătuiesc un întreg și omul trebuie să își conformeze comportamentul potrivit ordinei cosmice. Poezia orientală a fost la începuturile ei strîns legată de muzică, avînd în vedere că intonația însăși a cuvintelor determină sensul acestora, înțelegem de ce. Muzica reflectă armonia naturii. Arta lumii încarnează forțe care în momente de maximă concentrare dau naștere universului vizibil cu care se hrănește spiritualitatea. Leonardo da Vinci aprecia că lucrurile din Univers sînt desenate în spiritul naturii, că există o conexiune, un flux continuu care susține mișcarea și care restabilește echilibrul. Ori tocmai de echilibrul care este amenințat vorbeam. Asupra textului voi reveni, dar mai trebuie să las puțin lucrurile să se decanteze. Mulțumesc pentru apreciere și sugestii.
pentru textul : Copilul Li - Bo dePoezia e interesantă, dar nu am înțeles câteva dintre versuri prea bine. De exemplu "orașul de balustru". Cautând în DEX, am găsit: BALÚ//STRU ~ștri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre Deci metafora de mai sus s-ar tracuce ca "orașul de stâlp". Nu prea reușesc să-mi imaginez așa ceva, poate mă ajută cineva să înțeleg. Mai încolo am întâlnit "Vioare din izmă creață și parfum de lirism". Căutând din nou în DEX găsim: VIOÁRĂ1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgătoare) Limpede, cristalin, clar. ♢ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioară sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus). Sau: VIOÁRĂ2, vioare, s.f. (Bot.; reg.) 1. Toporaș. 2. Compus: vioară-roșie = micsandră. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola. Nu am luat în calcul instrumentul muzical, deoarece acolo pluralul este "viori". Așadar, textul de mai sus se traduce fie ca "Cristaline din izmă creață și parfum de lirism". Adică o frază fără substantiv, fie "toporași din izmă creață și parfum de lirism". Izma fiind de fapt mentă, ajungem la "toporași de mentă", altă expresie pe care nu mi-o pot imagina nici în ruptul capului. E ca și cum aș spune, de exemplu, "brazi de mesteacăn". Mulțumesc anticipat pentru orice ajutor la înțelegerea sensului în limba română a acestor texte.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deAlma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
pentru textul : năvod decum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
pentru textul : Undeva, într-o toamnă de...la nivel semantic pot spune că îmi place foarte mult. mă deranjează rimele ușor facile și în strofa a doua verbele și epitetele puse pentru a,desigur, rima. offf, mă așteptam mai mult de la dvs. dar ăsta sunt doar eu. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Doar un nebun frumos demăturat, desigur, ca orice preş pe care calci, da, mai poate fi pus sub microscop şi găsit defecte. nu am soluţii încă.
pentru textul : din cartea proverbelor detnx pt păreri.
am incercat sa fiu cat se poate de atenta la amanunte si semne, chiar daca atmosefara trecerii ma interesa mult mai mult. multumesc, dorin! ...
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
pentru textul : Şotron deîn pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
Ela, eu las asa. deocamdata. El stie de ce.
pentru textul : dernier baiser deÎn general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
pentru textul : BJ şi inima de clovn deAdrian, voi lua în considerare sugestiile tale. Eram nemulțumit de prima strofă. Dar așa sunt toți meticuloșii, ca noi. Probabil era prea dură. Iar aici, fiind și atelier de creație, am ales opțiunea de față a textului. Foarte bune observațiile care se referă la segmentele ce dau într-un ușor patetism. Mă voi gândi la o soluție. Mulțumesc frumos!
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce deProză frazată, proză slabă, de blog, prin care ne spui (oare a câta oară?!) că fumezi şi că suferi de îndepărtare.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) dePentru ca, cel care a amintit pentru prima data de Cluj în comentariu, am fost eu, as vrea sa-i dau d-lui Hutopila o mica replica necesara, sper sa nu se supere Paul ca o fac pe pagina lui, dar aici îi e locul.
D-le Hutopila,
1.am amintit de Cluj pentru ca editura care lanseaza volumul este din Cluj si se putea face asocierea
2.mi-e drag Clujul, dar cel putin la fel de mult iubesc Iasiul unde am fost student
3.exista oameni care iubesc "Maskva". Eu nu pot, iarta-ma, îmi sta oarecum ca un nod în gât, asta de când "distinsi" soli ai marelui popor sovietic au distrus tot ce era cultura româneasca în "RSS Moldoveneasca".Asta nu înseamna ca neg dreptul altora de a o iubi cu patima. Le donez chiar partea mea de iubire .
4.Clujul a fost, în timpul horthystilor, ceea ce N-A REUSIT sa fie Chisinaul în timpul sovieticilor (vezi "veselia" cu care moldovenii îi aleg si astazi pe comunisti).
În rest, sa auzim numai de bine.
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 debodogănel - mărturisesc că nu știu unde ne-am mai întâlnit. Undeva la răspântia încercărilor reluate. E adevărat că încerc o surprindere a unei stări printr-o incursiune în timp. Aprecierile îmi dau putința să sper că sunt pe un drum dacă nu bun măcar unul firesc. Se poate și mai mult. E bine că pornim de la ceva.
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării dePagini