cred că au ceva magic misterios călătoriile în care (ne) deprimă aproape o nouă arhitectură - "arhitectura așteptării" (în cadrul tipic californian) - din care desprindem trist umbrele îndepărtării. note furișate pe o nouă partitură lirică.
Remarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.
un text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
am țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură
Îmi pare bine că poezia mea ţi se pare aparte faţă de altele Silvia. Pierrot este simbolul clovnului trist, păcălit sau bajocorit de alţii dar care îşi păstrează inima curată. Am scris ultimul vers din prima strofă deoarece, conform unor surse, costumul tradiţional alb cu puţin negru al lui Pierrot poate avea o căciulă sau vreun fel de pălărie neagră. Cât despre cântec, mi-am amintit de el după ce am scris poezia şi am considerat că e o bună ilustrare.
Paul, păcat de replica ta, probabil că ai fost în dispoziții glumețe și când ai scris-o, și când ți s-a părut extrem de amuzant să te comentezi de unul singur și să vezi și dacă îți poți acorda singur peniță. De partea aceasta nu pare la fel de amuzant însă, mai ales partea cu penița și comentariul. Și te înșeli, nu ești primul, dar sper că ultimul. Ceilalți au fost penalizați pentru astfel de gesturi. Nu e chiar indicat să ne folosim toate libertățile pe care le avem, nu crezi?
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
Dihania, ţi s-a explicat - cred - la timpul respectiv problema acelui text, dar ai continuat să-l postezi la fel + încă un fragment. Acum, văd că umbli cu ţidula prin sat, intrând cu ciubotele de cauciuc pe textele oamenilor, ceea ce, de data asta, nu-mi mai ridică întrebări, ci-mi coboară evidenţe. Îţi recomand să citeşti regulamentul site-ului pentru a vedea ce nu e în regulă cu textul tău, deşi ceva îmi spune că ai priceput, dar îti place să te victimizezi. La următoarul derapaj, voi propune suspendarea ta.
Eveniment fericit, pentru mine la inceput de toamna.Tanka-ul iti conecteaza sufletul la toate schimbarile din natura. Lea, Matei bine ati venit pe pagina mea! Multumesc pentru citire si pentru impresiile frumoase. numai bine.
daca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
ionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.
Virgil, de ajuns mai departe n-aveam cum, cu asa blocaj in trafic - no, pe bune, tema e una simpla, peisagistica, tratata corespunzator ("cu targa"), iar fortajele de ritm/rima, din pacate, nu le percep - Alina, ironicul de aici e un pic mai agresiv, ma bucur ca iti place, mai ales in conditiile in care nu te stiu nici pe tine o admiratoare a versificarilor clasice multumesc, scuzati intarzierea raspunsurilor
...îmi vine să spun superb! dar mai bine pun o peniță:)! foarte frumoasă, Virgil. cel mai mult mi-a rămas comparația asta: mă despică timpul ca pe un măr. am o zi frumoasă, nu mi-o stricați, oameni buni:)!
am o curiozitate, Petru, dintre traducătorii lui Verlaine, pe cine preferi: paula romanescu sau g. georgescu?
traducerea ta mi-aș dori să aibă și textul în original, pentru cititori. sper că vei avea bunăvoința să îl postezi.
la nivel tehnic, nimic de reproșat. doar m-aș mai gândi puțin la versul "inima-mi bate-un marș funebru" care diminuează prospețimea vie a translației.
există un ochi al lui Dumnezeu într-un bec stins? da, există. unde ai putea să fugi departe de ochiul Lui?
câteva scormoniri metaforice care mi-au plăcut, cum ar fi sfărâmarea patului cu târnăcoape. şi pentru că te-ntinzi fără frică pe sfoara de acrobat şi poate că şi visezi, peniţă.
Mai întâi, vreau să clarific un aspect: dpdv valoric, pentru mine, autorul Ştefan Ciobanu este între primii autori de pe întreg internetul. Mai apoi, legat de textul "întrat în cântec", acesta este, într-adevăr, sub mediocru. Argumentele sunt de prisos. Şi oricine care mă cunoaşte cât de cât ştie că pot să subliniez clar, cu toşu, neajunsurile scrierii. Îmi mai rămâne să-l rog pe Ştefan, (da, să-l rog!) să nu zică atât de repede pas... Şi să-i spun că, din cauza upgrade-ului Hermeneia, toţi am pierdut peniţe.
iti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.
Ioane, una peste alta sunt aici și te citesc.
Nimeni nu te poate învăța poezia.
Poezia nu poate fi învățată de nimeni.
Eu mă aflu în stare de război cu Gorun de când ne știm și, crede-mă ne știm de mai mult timp decât ne cunoaștem, și, la fel ca în Citadela lui Exupery, războiul e crâncen iar dimineața ne curățăm amândoi trandafirii.
Actaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
cea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
Scuze, am atins cumva tastatura și nu am terminat ce aveam de spus. Vorbeam despre cele două lumi, despre cele două culturi. Fiecare din ele are ceva al ei, Monica. A încerca să le modifici este o mare eroare. Arabii și efemeritatea...O civilizație veche de mii de ani de la care mai avem totuși cîte ceva de învățat. Nu trebuie să ne fie teamă că deveni siripoși atunci cînd încercăm să exprimăm într-un fel ceea ce simțim. Altfel ne transformăm în cinici, stresați, ne facem urîți Monica și noi am fost creați după chipul și asemănarea și nu avem voie. Cît despre posibilitatea crearării uni forum, tocmai voiam să-i sugerez aceasta dlui. Titarenco. Mi- a luat vorba.Acest forum ar degaja textele de comentarii offtopic
Au poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cred că au ceva magic misterios călătoriile în care (ne) deprimă aproape o nouă arhitectură - "arhitectura așteptării" (în cadrul tipic californian) - din care desprindem trist umbrele îndepărtării. note furișate pe o nouă partitură lirică.
pentru textul : catalina island deRemarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
pentru textul : crucile de:) daca nu gasesti tu, nu inseamna ca nu este. nu toti putem scrie fix in acelasi fel. poezia e o zicere libera. incearca sa citesti in ansamblu, incearca sa surprinzi lucrurile din jur in toate luminile posibile.
pentru textul : arie de acoperire deun text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
pentru textul : Série grise ou noire deam țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură
Îmi pare bine că poezia mea ţi se pare aparte faţă de altele Silvia. Pierrot este simbolul clovnului trist, păcălit sau bajocorit de alţii dar care îşi păstrează inima curată. Am scris ultimul vers din prima strofă deoarece, conform unor surse, costumul tradiţional alb cu puţin negru al lui Pierrot poate avea o căciulă sau vreun fel de pălărie neagră. Cât despre cântec, mi-am amintit de el după ce am scris poezia şi am considerat că e o bună ilustrare.
pentru textul : piatră de var dePaul, păcat de replica ta, probabil că ai fost în dispoziții glumețe și când ai scris-o, și când ți s-a părut extrem de amuzant să te comentezi de unul singur și să vezi și dacă îți poți acorda singur peniță. De partea aceasta nu pare la fel de amuzant însă, mai ales partea cu penița și comentariul. Și te înșeli, nu ești primul, dar sper că ultimul. Ceilalți au fost penalizați pentru astfel de gesturi. Nu e chiar indicat să ne folosim toate libertățile pe care le avem, nu crezi?
pentru textul : blogbadil deOana, îți mulțumesc pentru trecere și semn...
pentru textul : animalul de pradă al resemnării de... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
pentru textul : duminica - mai ales duminica deDihania, ţi s-a explicat - cred - la timpul respectiv problema acelui text, dar ai continuat să-l postezi la fel + încă un fragment. Acum, văd că umbli cu ţidula prin sat, intrând cu ciubotele de cauciuc pe textele oamenilor, ceea ce, de data asta, nu-mi mai ridică întrebări, ci-mi coboară evidenţe. Îţi recomand să citeşti regulamentul site-ului pentru a vedea ce nu e în regulă cu textul tău, deşi ceva îmi spune că ai priceput, dar îti place să te victimizezi. La următoarul derapaj, voi propune suspendarea ta.
pentru textul : stare de fapt deraluca
sunt foarte curioasa sa aflu de ce parerea mea nu e obiectiva. in rest, toate bune.
pentru textul : desperado deEveniment fericit, pentru mine la inceput de toamna.Tanka-ul iti conecteaza sufletul la toate schimbarile din natura. Lea, Matei bine ati venit pe pagina mea! Multumesc pentru citire si pentru impresiile frumoase. numai bine.
pentru textul : Tanka de toamnă dedaca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
pentru textul : memento deionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului decrezi că numai tu ai fost şef de promoţie şi olimpic la fizică? :)
pentru textul : punctus interrogativus deVirgil, de ajuns mai departe n-aveam cum, cu asa blocaj in trafic - no, pe bune, tema e una simpla, peisagistica, tratata corespunzator ("cu targa"), iar fortajele de ritm/rima, din pacate, nu le percep - Alina, ironicul de aici e un pic mai agresiv, ma bucur ca iti place, mai ales in conditiile in care nu te stiu nici pe tine o admiratoare a versificarilor clasice multumesc, scuzati intarzierea raspunsurilor
pentru textul : Pierduți în trafic demulțumesc pentru recomandari. am mai primit si altele pe alte cai. am mai coafat-o putin pe agnes. in speranta de a iesi ceva de capul ei
pentru textul : agnes de...îmi vine să spun superb! dar mai bine pun o peniță:)! foarte frumoasă, Virgil. cel mai mult mi-a rămas comparația asta: mă despică timpul ca pe un măr. am o zi frumoasă, nu mi-o stricați, oameni buni:)!
pentru textul : antiplatonice V demultam de trecere si cuvant, maria
pentru textul : În loc să dorm, scriu deam o curiozitate, Petru, dintre traducătorii lui Verlaine, pe cine preferi: paula romanescu sau g. georgescu?
pentru textul : Nenorocul detraducerea ta mi-aș dori să aibă și textul în original, pentru cititori. sper că vei avea bunăvoința să îl postezi.
la nivel tehnic, nimic de reproșat. doar m-aș mai gândi puțin la versul "inima-mi bate-un marș funebru" care diminuează prospețimea vie a translației.
există un ochi al lui Dumnezeu într-un bec stins? da, există. unde ai putea să fugi departe de ochiul Lui?
pentru textul : liniştea din bec decâteva scormoniri metaforice care mi-au plăcut, cum ar fi sfărâmarea patului cu târnăcoape. şi pentru că te-ntinzi fără frică pe sfoara de acrobat şi poate că şi visezi, peniţă.
Am greșit ceva?
pentru textul : Miel la Proțap deMai întâi, vreau să clarific un aspect: dpdv valoric, pentru mine, autorul Ştefan Ciobanu este între primii autori de pe întreg internetul. Mai apoi, legat de textul "întrat în cântec", acesta este, într-adevăr, sub mediocru. Argumentele sunt de prisos. Şi oricine care mă cunoaşte cât de cât ştie că pot să subliniez clar, cu toşu, neajunsurile scrierii. Îmi mai rămâne să-l rog pe Ştefan, (da, să-l rog!) să nu zică atât de repede pas... Şi să-i spun că, din cauza upgrade-ului Hermeneia, toţi am pierdut peniţe.
pentru textul : Intrat în cântec deiti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu deIoane, una peste alta sunt aici și te citesc.
pentru textul : mister în trenul de noapte deNimeni nu te poate învăța poezia.
Poezia nu poate fi învățată de nimeni.
Eu mă aflu în stare de război cu Gorun de când ne știm și, crede-mă ne știm de mai mult timp decât ne cunoaștem, și, la fel ca în Citadela lui Exupery, războiul e crâncen iar dimineața ne curățăm amândoi trandafirii.
Adrian, am revenit, m-am uitat, am taiat. multam! deocamdata cred ca ramane asa. mai vedem.:)
pentru textul : cinema victoria deActaeon, Cineva, are să-mi spună într-o bună zi unde se sfârșește copilăria, așa cum și tu mi-ai spus că ciclul meu de poeme "Ore de..." (?) este foarte utilizat. Am recurs la ideea începerii unor "cântece de dragoste", și m-am gândit să le intitulez "Ore în șir...". Trebuie să îți spun că, linia acestei serii de poeme va avea un amestec de dragoste, ură, căldură, răceală, pasionalitate și agitație. Cert este că personajul din poemele mele ocolește momentul maturității, adoră la nesfârșit "gustul" liniștii și al armoniei copilăriei. Un copil nu are să nimerească nota "firească" de a spune lucrurilor pe nume chiar dacă ar scrie "Ore în șir...", un copil visează altfel, mereu se va întreba dacă este doar un copil sau a devenit între timp poet. Se poate, cred, spune că drumurile unui copil urcă într-un fel așa cum și el urcă, crește în fiecare zi. A spune întruna, eventual și același lucru, a spune la infinit... înseamnă a spune ceva " ore în șir...". p.s. - nu mă deranjează că mai există și alte "ore de ...", despre ele se poete scrie mereu, ... "ore în șir". mulțumesc. Madim
pentru textul : A șaptea minune decea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deScuze, am atins cumva tastatura și nu am terminat ce aveam de spus. Vorbeam despre cele două lumi, despre cele două culturi. Fiecare din ele are ceva al ei, Monica. A încerca să le modifici este o mare eroare. Arabii și efemeritatea...O civilizație veche de mii de ani de la care mai avem totuși cîte ceva de învățat. Nu trebuie să ne fie teamă că deveni siripoși atunci cînd încercăm să exprimăm într-un fel ceea ce simțim. Altfel ne transformăm în cinici, stresați, ne facem urîți Monica și noi am fost creați după chipul și asemănarea și nu avem voie. Cît despre posibilitatea crearării uni forum, tocmai voiam să-i sugerez aceasta dlui. Titarenco. Mi- a luat vorba.Acest forum ar degaja textele de comentarii offtopic
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deAu poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
pentru textul : O depărtare deam renunțat la anecdotic din curiozitate, să văd ce iese. mulțumesc de opinie, semn și lectură, Adrian.
pentru textul : decembrie subțire degând bun!
Pagini