Atmosfera medievală e doar butaforie... Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât și în ultimele două versuri, ca laitmotiv): "Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard" Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile : "O voi che per la via d'Amore passate attendete e guardate s'elli è dolore alcun, quanto 'l mio, grave; e prego sol ch'audir mi sofferiate, e poi imaginate"...

nu stiu ce sa spun. gasesc unele expresii care mie mi se par "bombastice" oarecum sau cel putin fortate. si de asemeni acel "populata" de la sfirsit imi aminteste de un manual de biologie. partea pe care o prefer este: "între timp noi creștem în alveole de credințe sticloase creștem încet când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine creștem mocnit să nu trezim copilul dormind în crângul de trestii"

felicitari, poete!

please do, Andule. Asa sint eu mai, probabil ceva mai ciudat. Cam totdeauna am cautat ceva ce pentru mine suna autentic. Am o indiferenta aproape perfecta fata de parerile celorlalti cind imi aleg eu lucrurile.

dragii mei, multumesc pentru opinii. textul a stat mai multa vreme la dospit si apoi l-am pus aici aprecierile voastre inseamna ca poate dincolo de rezonanta a avut si ceva calitate. sper.

Nu vreau să pară că intervin doar pentru a aduce o notă de varietate în acest cor de laude feminine (deși cred că ar fi meritat o intervenție chiar și doar pentru un astfel de motiv) dar mie scrierea mi se pare prea explicită și prea lacrimogenă pentru gustul meu.
Este un text așa, ca de 'la pașopt' iar alăturarea la remarcate a acestui poem imediat după absolut remarcabila și inovatoarea poezie multilateral dezvoltată mi se pare în detrimentul autorului. Sincer, nu cred că Vlad Turburea a scris chestia asta (atașând și o poză cât se poate de chicioasă pentru pretențiile lui de deviantist) gândindu-se că va da atât de tare pe spate publicul feminin de pe Hermeneia de se va trezi iar la remarcate cu n-șpe penițe și consective pe deasupra, una, dacă nu mă înșel, chemându-se chiar simplu 'O'... regret dacă intervenția mea un pic barbară a întrerupt vreo altă admiratoare a textului să scrie un comentariu care să completeze corul interjecțiilor cu un binemeritat 'aaahh!'
Nici pe departe un text remarcabil în opinia mea, îl văd mai degrabă ca pe un experiment nu prea reușit.
Andu

Adică semnul mirării trebuie să se sinucidă ca să răspundă întrebărilor din cărți? Sau dimpotrivă, pentru a naște aceste întrebări?
Eu zilele astea am văzut un ștreang atârnat într-un bar de rock din Pilio. M-am gândit că omul, după prea mult rock și ceva tequilla, vrea să-și ia viața. Adică după ce epuizează ceea ce îi place, desigur... așa să fie și cu semnul mirării? Funcție de răspunsul Dvs Domnule 'doi de a un li și câțiva zei' o să vă dedic un poem pe care l-am scris mai demult. Asta doar dacă v-ar putea interesa așa ceva it's a matter of course.
Grafica este deosebită așa cum ne-ați obișnuit, felicitări încă o dată!
Margas.

Cailean, multumesc pentru trecere si cometariul critic. Te asigur insa ca nu mi-am propus sa scriu neaparat o serie si nici macar acest text. De fapt nu imi propun niciodata sa scriu ceva anume. Lucrurile au decurs si vor decurge intotdeauna de la sine. Si da, nici eu nu am fost multumit cu finalul. Poate cindva ma voi mai opri asupra acestui text.

da, iată un text pe care l-am citit și l-am gustat ca pe un film bun. din anii '60. un film în care regizorii aveau și timp și răbdare. nu ca astăzi cînd totul se măsoară în bani. anyway, la mai multe. o singură observație, mi-a picat aiurea folosirea cuvîntului microscop acolo. ideea nu e proastă dar poate puteai folosi altceva. și încă o observație, titlul sună nițeluș agramat.

Multumesc - poate cu penita de la tine o sa-mi iasa mai limpede finalul. :)

acolo, la botle, n-ar trebui sa fie bottle?

Andule, de incursiuni de genul, nici măcar aparent literare, sunt sătul la tine, pentru că ai un şablon, până şi lexical. Ai tot repetat, pe la toţi autorii, aceleaşi şi aceleaşi inepţii. Se vede, omule, cu ochiul liber că nu ştii să abordezi un text, dpdv critic, dar asta nu ar fi o problemă. Problema e că epatezi găunos în loc să te rezumi la eternul şi cinstitul "nu mi-a plăcut". Auzi la el - "prozodie"...
Şi eşti şi pătimaş şi invidios că nu-ţi dedic versuri :)).

Sebi, mulţam pentru, dar nu ştiu cine-i "aghorhiesei [ăsta care] scrie a dracu de mișto" :).

Cristina, cred că înţelegem diferit filosofia. De bine!

bine ai venit Florin Caragiu! o bucată desprinsă din umbră se va auri, in timp, dinspre tine.

daca zici tu Sister, asa o fi, ca o zici parca din carte. Desi eu zimbesc si ma intreb care o fi poetul ca eu sint tare departe de asa ceva. Dar imi place ca te folosesti de comentarii ca sa mai prelungesti ceva din ce gusti. E si acesta un mod de a citi sau poate de a te lasa citit