am citit şi celelalte postări. constat - poate nu dai atenţia cuvenită, poate nu te întorci pe text - că te repeţi într-o propoziţie/frază sau în pasaje învecinate cu expresii cărora cu uşurinţă le poţi găsi echivalentul.
exemple de aici-dar obs e valabilă şi pentru alte texte semnate de tine-"Am ajuns în staţie la autobuz şi am aşteptat îndelung alături de mulţimea ce îngroşa rândurile celor din staţie."
"Doream să verific şi centrarea roţilor şi am aplicat roţii o mişcare de rotaţie pe care am amplificat-o lovind şi imprimând cu palma o viteză de rotaţie mai rapidă"(nu mai subliniez, cred că e evident).
"Am meşterit din lemn un ax gros de lemn..."
plus:
"Am suportat cu răbdare ca cei care erau în staţie să urce, îmbulzindu-se."(ca cei!!).
"Am urcat la podul comun al celor 6 famili..." -plus faptul că totuşi nu e o notă contabilă -aşadar şase familii.
restul mai las şi autorului.
Un alt exemplu din altă scriere: "Munceam la "răpire", un procedeu prin care se abandonau abatajele care nu mai erau productive, recuperând stâlpii hidraulici, pentru a provoca prăbuşiri controlate. Recuperatul acestor stâlpi, operaţiune periculoasă pentru ce-i ce o practică, se numeşte răpire."(din "ferestre la mină").
este păcat să nu te opreşti şi asupra cizelării pentru că potenţial există.
nu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
Fotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta
Proza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)
"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
putin naiv poemul, te pierzi spre final, dar regasesc aici totusi tonul poetic si atitudinea poetica de a spune ceva intr-un anume mod. este vorba de, de, de, de. si inca de mine.
adevarat, dl Virgil !! gerunziul in poezie oarecum ii da o "umiditatea" verbului , si poate fi trecut cu vederea , dar in unele cazuri poate fi folosit , atunci cand e necesar sau nu exista o alta cale de a da o forma acelui vers , nu e vorba de vreun capriciu ...
o sa incerc sa ma desprind de " folosirea gerunziului" , si sa caut "n" combinatii ...
multumesc pentru sfat dar si pentru comentariu !!
din toate fotografiile postate la început e greu să alegi doar una și te înțeleg perfect. mie de exemplu mi se părea mai expresivă alta. dar ai o fată frumoasă, cu cei mai frumoși ochi din lume. să te bucuri de ea! cred că ar trebui realizată mai repede secțiunea fotografică.
rog editorii sa introduca si "Cannes 2001" (la textul de pe prima pagina) intrucat este parte definita din text; intreaga atmosfera fiind de acolo si acolo. multumesc.
Îmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.
Un poem care doare, care sapă o singurătate doar pentru a empatiza. Nu are nimic în plus, nimic în minus. Sunt blitzuri dintr-o existenţă durută, sunt inserţii cu iz aforistic, fără a se a face abuz. E atât cât trebuie pentru a exclama în final ,,sunt fiica singură-Tati, lasă cerul mai jos şi ia-mă în braţe." Of! Tocmai am citit două texte care iar m-au îngenuncheat si abia ma ridicasem...
Îţi mulţumesc, Miha, si tie si oricui mă imbogăţeste spiritual!
nu-mi place neconcordanta personajelor lirice, mai intai spui "nu putem sa ne miscam", apoi utilizezi persoana I, ar fi fost poate mai sugestiv sa lasi o pauza intre primul vers si celelalte si, eventual, intre restul si ultimul vers. de asemenea, ai cateva clisee, cum ar fi"astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." mi-ar fi placut sa-mi spui altfel.sau altceva acolo. prietenesc,
DOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
Domnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Andu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
Da, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
raspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
dară dumneata domnule conscriitor nu revizuieşti scriitura când o dai la săraci?
că eu am văzut acel bump de prima dată când m-am aplecat peste text. şi am tot aşteptat o zi, două, o săptămână, până nu m-am mai putut abţine. şi dacă alţii au observat şi au tăcut, e treaba lor. aici era mirarea. textul mi s-a părut forte.
V/am citit cu mare atentie comentariile, domnule TItarenco si nu mi/ati raspuns de fapt la ceea ce am scris. Sincer, degeaba veniti sa apreciati ceea ce scriu in poezie daca pe mine ca om nu ma ascultati cand va spun ...fragmentul /ceva rotund concav ca o lavră rusească un fel de sihăstrie cu cablu în care te cuibărești și începe să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist de ce nu stau unde au stat toată viața în cealaltă singurătate fiecare în bucătăria lui cu penumbra serii și frigiderul unsuros așteptînd noaptea/ ma jigneste pe mine ca ortodox... lavra nu e javra, domnule Titarenco, vorbim latine ciudat de diferite... daca situatia ar fi stat invers sunt sigura ca la ora aceasta textul ar fi fost retras sau ascuns. apreciind ceea ce scriu dar nu si universul spiritual caruia/ i apartin am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor. in viata intalnim multa lume dar putini oameni. orgoliul dumneavoastra e mult mai mare decat intelepciunea pe care in nenumarate randuri ati dovedit/o in mod fericit... ati preferat sa luati in deradere inclusiv cuvintele unui alt autor si sa il injositi , sa/i vedeti paiul din ochi ... respectul de care ma bucur cu adevarat ca autor pe siteul dvstra de poezie e relevant prin modul in care ati ortografiat pen name/ul meu citez /Interesant margot . Nu te contrazic./ nu va contrazic, domnule... insa consider ca e de bun simt sa ma retrag daca dvstra nu va reconsiderati atitudinea vis/a/vis de acest text. nu puteti fi suspendat de pe propriul site si nici nu va poate fi sters sau ascuns textul, tocmai de aceea aveti cea mai mare libertate si responsabilitate ... atat timp cat el exista in forma actuala am sentimentul ca sunt in casa unui om care cu o mana imi arata lumina si cu alta imi smulge penele ingerilor
...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
Cu scuzele de rigoare că mă auto-umplu de comentarii... Dar nu ştiu cum să fac reîncadrarea textului la cutia cu nisip. În meniul de editare am doar posibilitatea să schimb încadrarea în categoria 'Poezie'. O soluţie ar fi retragerea şi repostarea în categoria respectivă. Ar mai exista şi alta?
O altă întrebare este dacă există posibilitatea ca un membru să îşi înscrie singur textele la şantier.
stiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina,
am pus unde trebuia consoana lipsă, mulţumesc de semnalare şi pentru comentariu. Mă bucur că ai rezonat - o bucurie rară, te asigur.
pentru textul : Maci de octombrie deActeon, sigur că sunt multe variante. Timpul poate fi o mare minciună. Și ai salvat versul.
pentru textul : Drumul mătăsii deam citit şi celelalte postări. constat - poate nu dai atenţia cuvenită, poate nu te întorci pe text - că te repeţi într-o propoziţie/frază sau în pasaje învecinate cu expresii cărora cu uşurinţă le poţi găsi echivalentul.
exemple de aici-dar obs e valabilă şi pentru alte texte semnate de tine-"Am ajuns în staţie la autobuz şi am aşteptat îndelung alături de mulţimea ce îngroşa rândurile celor din staţie."
"Doream să verific şi centrarea roţilor şi am aplicat roţii o mişcare de rotaţie pe care am amplificat-o lovind şi imprimând cu palma o viteză de rotaţie mai rapidă"(nu mai subliniez, cred că e evident).
"Am meşterit din lemn un ax gros de lemn..."
plus:
"Am suportat cu răbdare ca cei care erau în staţie să urce, îmbulzindu-se."(ca cei!!).
"Am urcat la podul comun al celor 6 famili..." -plus faptul că totuşi nu e o notă contabilă -aşadar şase familii.
restul mai las şi autorului.
Un alt exemplu din altă scriere: "Munceam la "răpire", un procedeu prin care se abandonau abatajele care nu mai erau productive, recuperând stâlpii hidraulici, pentru a provoca prăbuşiri controlate. Recuperatul acestor stâlpi, operaţiune periculoasă pentru ce-i ce o practică, se numeşte răpire."(din "ferestre la mină").
este păcat să nu te opreşti şi asupra cizelării pentru că potenţial există.
pentru textul : bicicleta denu te acuzam de nimic, Adrian, așa că nu știu ce ar trebui să iert. nici nu intenționez să-ți sugerez o schimbare a dietei. e drept, pâna azi nu știam că un astfel de simbol, vechi de câteva mii de ani(„ochiul lăuntric”, de ex.), poate provoca diabet. :)
dar... probabil că nu facem cumpărăturile din același supermarket.
pentru textul : Adoriana minus zece deprima parte are fluiditate, place. a doua parte e cam confuză. probabil că lirica se poate folosi de onirism dar pînă la un punct. mi-a plăcut titlul
pentru textul : Desculță deFotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta
pentru textul : Amzis Adjudecat deProza realista descriptiva, intre povestire si jurnal, cu doua planuri urmarite liniar, unite prin pasiunea disecatului si ideile de printre randuri. Prin succesiunea imaginilor si ideilor, parca merge la pas, intr-un ritm tihnit, e o proza care nu galopeaza. Personal, imi plac prozele nervoase, navalitoare, ce ma iau de camasa si ma scutura; dar am savurat si ce mi s-a oferit aici : o proza relaxata, matura, care parca sta si cugeta, face analogii intre viata si arta culinara, din prisma biologiei. Asa ca am stat si-am cugetat: biologia este o stiinta a interelatiei, cu mecanism de baza exact, cauza si efect; care prin permenente schimburi, se reorienteaza, si alcatuieste un intreg logic, „simplu dar nu simplist”. Barbu spunea ca poezia si matematica se intalnesc, undeva, in sferele superioare; mi-a placut ca am gasit aceeasi idee raportata la biologie („Și mai ales totul este frumos, de-a dreptul artistic.”) Am facut analogia cu societatea noastra, e si ea un organism care se naste, creste, evolueaza, decade, moare. Societatea umana e ca un crab, inca o placinta de pe masa lui Dumnezeu, si totusi, doar parte integrata intr-un festin, care e Pamantul, sau intreaga carte de bucate : Universul. Ma intreb cat de detasat poate privi placinta asta un sociolog. :)
pentru textul : crabii deVei fi fiind vreo váhină din Insulele Sudului, cumva?
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă de"mai poveștește , mai povestește" zicea un Sultan. Mă bucur de conotațiile găsite. Rețin ca plăcută în mod special:"impresionism/ imaginea cerului despre munte/ imaginea muntelui despre cer". Ce nu îmi cade bine, nu are rost a spune. Se poate să fie doar o impresie greșită! Ce contează: te pot citi ascultând James Cotton:)! amical, yester
pentru textul : Valea Lotusului deputin naiv poemul, te pierzi spre final, dar regasesc aici totusi tonul poetic si atitudinea poetica de a spune ceva intr-un anume mod. este vorba de, de, de, de. si inca de mine.
pentru textul : de la stele la pietre deadevarat, dl Virgil !! gerunziul in poezie oarecum ii da o "umiditatea" verbului , si poate fi trecut cu vederea , dar in unele cazuri poate fi folosit , atunci cand e necesar sau nu exista o alta cale de a da o forma acelui vers , nu e vorba de vreun capriciu ...
pentru textul : Poetul deo sa incerc sa ma desprind de " folosirea gerunziului" , si sa caut "n" combinatii ...
multumesc pentru sfat dar si pentru comentariu !!
din toate fotografiile postate la început e greu să alegi doar una și te înțeleg perfect. mie de exemplu mi se părea mai expresivă alta. dar ai o fată frumoasă, cu cei mai frumoși ochi din lume. să te bucuri de ea! cred că ar trebui realizată mai repede secțiunea fotografică.
pentru textul : my Mary derog editorii sa introduca si "Cannes 2001" (la textul de pe prima pagina) intrucat este parte definita din text; intreaga atmosfera fiind de acolo si acolo. multumesc.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deÎmi place costructul ideatic și jocul de-a de-re-sacralizarea. Stilul acesta combinat (text, grafie, culoare) are un puternic efect mnemonic. În partea verticală, acolo unde apare “mă vor scoate afară ca o perlă neagră”, oare că ai vrut să spui “mă vor scoate ca pe o perlă neagră”? Pentru că așa cum este se înțelege că aceia (subiectul) care mă scot sunt “ca o perlă neagră” și nu cel care este scos (complementul direct), ceea ce m-ar purta în alt plan, diferit față de restul poemului.
pentru textul : crucile deUn poem care doare, care sapă o singurătate doar pentru a empatiza. Nu are nimic în plus, nimic în minus. Sunt blitzuri dintr-o existenţă durută, sunt inserţii cu iz aforistic, fără a se a face abuz. E atât cât trebuie pentru a exclama în final ,,sunt fiica singură-Tati, lasă cerul mai jos şi ia-mă în braţe." Of! Tocmai am citit două texte care iar m-au îngenuncheat si abia ma ridicasem...
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deÎţi mulţumesc, Miha, si tie si oricui mă imbogăţeste spiritual!
Mulțumesc vouă ce poate fi mai frumos decât să comunicăm ?
pentru textul : ultima lună deEste meritul Hermeneiei să o recunoaștem că ne găzduiește.
nu-mi place neconcordanta personajelor lirice, mai intai spui "nu putem sa ne miscam", apoi utilizezi persoana I, ar fi fost poate mai sugestiv sa lasi o pauza intre primul vers si celelalte si, eventual, intre restul si ultimul vers. de asemenea, ai cateva clisee, cum ar fi"astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." mi-ar fi placut sa-mi spui altfel.sau altceva acolo. prietenesc,
pentru textul : A 7-a zi deDOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deDomnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.
Andu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
pentru textul : re-Facerea deDa, dacă fac abstracție de faptul că nu știu cine-i Galia și de ce nu face dativul ca toată lumea (sic!), iar pe Gunamar l-am căutat pe google , mi-a plăcut. Ne-ai răsucit în salonul acela până ne-ai amețit. De fapt, aceasta e senzația, de carusel din care te oprește un fascicul neașteptat de lumină.
pentru textul : Flori de Gunamar deVirgil, după caraghioslâcul de mai sus, sub un psalm, m-am simțit la fel de amar ca Adrian...
pentru textul : îngeri sub cărămizi demultumesc de comentarii. va astept si la alte texte sa lasati un mesaj, la fel de sincer. merci pentru incurajare. incerc sa pot.
pentru textul : Femme fatale deraspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
pentru textul : suflet felii dedară dumneata domnule conscriitor nu revizuieşti scriitura când o dai la săraci?
că eu am văzut acel bump de prima dată când m-am aplecat peste text. şi am tot aşteptat o zi, două, o săptămână, până nu m-am mai putut abţine. şi dacă alţii au observat şi au tăcut, e treaba lor. aici era mirarea. textul mi s-a părut forte.
şi mai vedem.
pentru textul : astăzi nu deerr. dedesuBturi :D
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deV/am citit cu mare atentie comentariile, domnule TItarenco si nu mi/ati raspuns de fapt la ceea ce am scris. Sincer, degeaba veniti sa apreciati ceea ce scriu in poezie daca pe mine ca om nu ma ascultati cand va spun ...fragmentul /ceva rotund concav ca o lavră rusească un fel de sihăstrie cu cablu în care te cuibărești și începe să duhnească a neaerisit a tămîie a brînză și a parfum prost a nefericire de eschibiționist de ce nu stau unde au stat toată viața în cealaltă singurătate fiecare în bucătăria lui cu penumbra serii și frigiderul unsuros așteptînd noaptea/ ma jigneste pe mine ca ortodox... lavra nu e javra, domnule Titarenco, vorbim latine ciudat de diferite... daca situatia ar fi stat invers sunt sigura ca la ora aceasta textul ar fi fost retras sau ascuns. apreciind ceea ce scriu dar nu si universul spiritual caruia/ i apartin am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor. in viata intalnim multa lume dar putini oameni. orgoliul dumneavoastra e mult mai mare decat intelepciunea pe care in nenumarate randuri ati dovedit/o in mod fericit... ati preferat sa luati in deradere inclusiv cuvintele unui alt autor si sa il injositi , sa/i vedeti paiul din ochi ... respectul de care ma bucur cu adevarat ca autor pe siteul dvstra de poezie e relevant prin modul in care ati ortografiat pen name/ul meu citez /Interesant margot . Nu te contrazic./ nu va contrazic, domnule... insa consider ca e de bun simt sa ma retrag daca dvstra nu va reconsiderati atitudinea vis/a/vis de acest text. nu puteti fi suspendat de pe propriul site si nici nu va poate fi sters sau ascuns textul, tocmai de aceea aveti cea mai mare libertate si responsabilitate ... atat timp cat el exista in forma actuala am sentimentul ca sunt in casa unui om care cu o mana imi arata lumina si cu alta imi smulge penele ingerilor
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deHuh, finally! Mulțumesc pentru ajutor!
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării de...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
...Felicitări!
pentru textul : strada mântuleasa deCu scuzele de rigoare că mă auto-umplu de comentarii... Dar nu ştiu cum să fac reîncadrarea textului la cutia cu nisip. În meniul de editare am doar posibilitatea să schimb încadrarea în categoria 'Poezie'. O soluţie ar fi retragerea şi repostarea în categoria respectivă. Ar mai exista şi alta?
O altă întrebare este dacă există posibilitatea ca un membru să îşi înscrie singur textele la şantier.
Vă mulţumesc.
pentru textul : Poem fără picioare destiti ce am observat eu?! ca de fiecare data cand eram in mood sangeros de automutilare, scrierile mele au iesit nepatimase, chiar cool, ca intr-un fel de liniste sau de moarte. nu este un text simplu asta. inseamna multe si mult. salopeta aia a existat, daca nu cumva o mai poarta si acum cineva... daca tot mi-am adus aminte, vreau sa lamuresc cumva faptul ca eu intentionez sa asez, pe parcurs, aici pe H, textele mele mai vechi, dar valoroase, sau pe care le consider demne de a fi citite. am aceasta mica obsesie sa nu cumva sa mi se reproseze iar: ala este un text vechi sau l-am mai citit nu stiu pe unde, sau asa ceva. poate nu toti de pe site au citit textele mele mai vechi si m-as bucura sa o faca acum. nu cred ca suntem la concurs cine scrie cele mai multe texte sau cine scrie mai repede sau ce text nou-nout mai avem de postat. eu as fi multumita sa am cateva replici sincere la un poem, chiar negative daca sunt meritate, iar cine o face sa nu astepte sa comm si eu la schimb. este o utopie?
pentru textul : de dragoste dePagini