evident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
Un pic mai pe larg, pentru că acum e ora propice.
Virgil, prolegomenul tău este: În primul rînd ce nu aș vrea să fie ceea ce încep aici: nu aș vrea să fie o discuție generală despre ce credem fiecare că este sau ar trebui să fie poezia în general.
Acum, aici, mai toți am neglijat dorința ta. Nu dintr-un impuls irațional ci dintr-o implicare necontrolabilă. Suntem poeți, la urma urmei. Iar poezia e în adn-ul nostru, cum s-ar zice. Mi-a plăcut la Adrian că a simțit nevoia de date istorice (se știe cât contează istoria și în cazul formării unui popor), mi-a plăcut intervenția Mașenkăi care a sesizat, printre altele, nevoia de progres în acest concept, mi-a plăcut că și Adriana s-a implicat, feminin și duios, exemplificator, tot la ea raportând poezia. Iar acum Mariana a făcut o sinteză frumoasă, la fel de personală.
Deci o primă concluzie este că nu poți privi impersonal poezia când ești poet.
Aș vrea, pentru că triada ta (poezia narcisică, a artei pentru artă, sau a artei cu tendință) interogativă este bine pusă pentru a stârni apetitul interogativ, să dezvolt ipostazele (doar cele trei) prin care și eu am devenit subiectiv, făcând referire la poezie.
Poezia ca slugă cu aere de stăpână este răspunsul la prima întrebare narcisică. Îmi place să repet ce spunea Cioran: cuvântul pe care nu l-ai spus ți-e slugă, cel pe care l-ai spus ți-e stăpân. Acum, în acest concept, poezia ca etapă a intervenției asupra poetului de aici pleacă. Mai întâi o scrii rușinos pentru tine, și îi ești stăpân, mai apoi o arăți altora și devii sluga ei. Prin urmare ajungi cu ea să îți fie slugă cu aere de stăpână. Sper că ai prins, Adriana:)
A doua ipostază, poezia sferă (și voi fi succint pentru că s-a înțeles), pune în valoare capacitatea de cuprindere tematică, stilistică a ei. Este ea pentru ea.
și ultima ipostază la care fac referire aici: poezia ca singura rugăciune involuntară... prin care definesc modul ei de a ajunge cu tendință, pentru că uneori aceasta îi este menirea.
... dar mai sunt și largi fiori de sfânt mister, mistreți cu colți de argint... mai sunt ipostaze ale acestui subiect frumos.
da, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
Felicitări! Sper că vor exista reguli (limite, restricții funcție de etc) privind postarea acestor fotografii. De asemenea ar trebui să existe și acordul autorilor (de fotografii) privind utilizarea fotografiilor la realizarea secțiunilor precum și la promovarea site-ului. Poate și un clasament, premii etc...Există atâtea idei...
e ok prima obsevație. s-a rezolvat!
cu a doua: eu cred că literatura este plină de generalizări, uneori îmi pare rău că doi oameni
poartă același nume. în fond, unicatul, originalul este căutat. iar specificând apropii cititorul de tine.
Adina, da, e un labirint în adâncuri, dar și o trecere peste pouri, până la așezarea pe o verticală, cu privirea-săgeată spre cer, războiul tăcerii se încheie când sacrul vorbește. Mulțumesc mult. Vladimir, voi vedea ce fac cu umerii, dar coșmarul vinețiu cred că îl las așa. Se spune că nu doar Simion era stâlpnic, că au fost și femei "stâlpnice". Adevărat sau nu, oricum se poate folosi și la feminin, înțelesul este același. Mulțumesc pentru semn.
Azi tot mai mulți se-ntorc spre trecut, spre avangarda, ca spre un loc regenerator, încă se mai desprind cercuri de acolo concentrice, cred că viitorul poeziei caută un centru chiar in acest loc artistic viguros. Mulțumiri și pentru datele complementare din comentariu, Adrian!
Foarte interesanta abordarea. Imagine sugestiva. O singura obiectie: folosirea semnelor aduce putin a supralicitare, dar e evident o parere subiectiva.
se pare, cel puțin pentru mine, că cele mai «deschise» sunt textele poetice incomplete. Pentru că ele au un anumit soi de imperfecțiune ce mă fascinează tocmai datorită faptului că sunt imperfecte.
@Andu - yep, I'm rusty dar cu ceva joc de glezna (a miinii) I shall shine again like a new penny. Promise! Cross my heart and hope to write.
@Virgil - ah, atitea remarci personale, retorice puncte puncte puncte si semne de intrebare (la care nu vreau sa-ti raspund)...intrebarea mea e:
Daca voi continua sa scriu cu capul in jos pe Hermeneia whatcha gonna do, spank me? (si acesta poate fi titlul unui nou poem :p).
frumoase primele doua versuri.
ar trebui puse, din punctul meu de vedere, in alta poezie, intr/un alt registru poate fara poet si sfinti. Prea "construite", cumva stridente, chestiile astea. Nu mi-au placut niciodata trimiterile la ideea de Poet si lucruri in care simti "metafizic"...majuscula. Imi par impersonale si lipsite de inedit. De asemenea cred ca nu...se mai "face" sa apara imagini stanesciene de tipul :"caii sunt păscuți la gleznă de corb" sau "îngerul
cu rotundul semnelor mirării se juca". In fine.
Cum am putea să revenim "toți" la scris, dacă doi membri ai site-ul Hermeneia, care scriu bine, au contul blocat? Personal, nu sunt de acord ca membrilor Vladimir Negru și Dorin Cozan să li se blocheze contul. Consider că aceste măsuri sunt în detrimentul literaturii și că lucrurile se pot rezolva și pe cale "pașnică". Mi se pare firească apariția unei manifestări împotriva minciunii în care am fost înglodați inclusiv editorii, timp de atâtea luni de zile. Pe această cale, doresc să îmi exprim cererea de redare a conturilor celor doi autori menționați anterior. Cât despre trafic și activitate pe Hermeneia, personal sunt de acord cu "regula celor 2 luni". Lucrurile aici se mai pot schimba, ca perioadă de timp, dar cred că e bine de păstrată această idee.
Frumoase metafore si personificari inedite. O lume a sensibilitatii si a seninatatii sufletesti cum numai cea a copiiilor este cu adevarat, in care frumusetea este intrinseca unei zile obisnuite. Citindu-ti poemul mi s-a facut dor de copilarie! Violeta
Umbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
m-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
să fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
speaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
Mihai, înţeleg că ai făcut copy/paste de pe alt site. Te rog însă să editezi textul şi să ştergi acele porţiuni de la început care nu au nici o legătură cu postarea textului aici. mulţumesc
despre text acum. recunosc, comparativ cu precedentul text pe care l-am comentat intr-o maniera aproximativ identica cu aceasta, este un poem bun, complex, frumos, chiar daca are citeva expresii fortate in opinia mea. si nu pot sa le mai descriu altfel decit "fortate". n-ar trebui sa fie o negatie inainte de "se leagănă ca un câine lobotomizat", fiindca ideea incepe cu "nimic din afară". se simte o mînă sigură în scriitura asta.
Îl percep ca pe un poem al contrastelor. Elementele suprarealiste au forţa unor adevăruri devenite atât de prezente prin inversarea valorilor, prin răsturnarea situaţiilor. Orasul cu multe feţe are, totusi, monocromia negrului. Remarc finalul:
,, ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru" O parte mai lipsea...celelalte opt părţi de durere erau acolo. Evidenţiez acest poem pentru ingeniozitate si ideatică! Felicitări!
te asigur că şi eu am lucrat şi am dus acolo toţi norii albi şi cerul senin care "se mai există" pe suprafaţa Pămîntului. prin galerii şobolanice şi inundate am tîrît stîlpi de susţinere pentru abataje. sufleteşte n-a murit nimeni din atîta lucru. altfel şti cum stau lucrurile. toate bune şi frumoase...:)
spun mulţam fain ciocoflendăre pentru neacademicul ăsta de com şi anume unul care mi-a făcut duminica duminică. hai: bate palma aici. altfel la ce naiba mai sunt buni prietenii?
Da, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
Scurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
evident expresia „preluată de pe google” este cea mai lipsită de sens expresie la modă. pentru că google nu este un depozit de informație ci un instrument de căutare a informației. și așa cum nu poți să spui despre Rapsodia Română că e „o melodie preluată de la televizor” tot așa nu poți spune despre nimic că este „preluat de pe google”. e suficient să faci click pe poza respectivă pe google și să identifici site-ul unde a fost publicată și de către cine. eu zic să renunți la ce ai pus acolo și la link-ul acela către google care este eventual caraghios și eventual să faci copia pozei și să o pui pe un depozit gratuit de genul photobucket eventual cerînd permisiunea autorului. sau chiar dacă nu o ceri măcar să menționezi originea și să lași presupunerea că este vorba de „fair use”.
pentru textul : (4) Aforeme deUn pic mai pe larg, pentru că acum e ora propice.
Virgil, prolegomenul tău este: În primul rînd ce nu aș vrea să fie ceea ce încep aici: nu aș vrea să fie o discuție generală despre ce credem fiecare că este sau ar trebui să fie poezia în general.
Acum, aici, mai toți am neglijat dorința ta. Nu dintr-un impuls irațional ci dintr-o implicare necontrolabilă. Suntem poeți, la urma urmei. Iar poezia e în adn-ul nostru, cum s-ar zice. Mi-a plăcut la Adrian că a simțit nevoia de date istorice (se știe cât contează istoria și în cazul formării unui popor), mi-a plăcut intervenția Mașenkăi care a sesizat, printre altele, nevoia de progres în acest concept, mi-a plăcut că și Adriana s-a implicat, feminin și duios, exemplificator, tot la ea raportând poezia. Iar acum Mariana a făcut o sinteză frumoasă, la fel de personală.
Deci o primă concluzie este că nu poți privi impersonal poezia când ești poet.
Aș vrea, pentru că triada ta (poezia narcisică, a artei pentru artă, sau a artei cu tendință) interogativă este bine pusă pentru a stârni apetitul interogativ, să dezvolt ipostazele (doar cele trei) prin care și eu am devenit subiectiv, făcând referire la poezie.
Poezia ca slugă cu aere de stăpână este răspunsul la prima întrebare narcisică. Îmi place să repet ce spunea Cioran: cuvântul pe care nu l-ai spus ți-e slugă, cel pe care l-ai spus ți-e stăpân. Acum, în acest concept, poezia ca etapă a intervenției asupra poetului de aici pleacă. Mai întâi o scrii rușinos pentru tine, și îi ești stăpân, mai apoi o arăți altora și devii sluga ei. Prin urmare ajungi cu ea să îți fie slugă cu aere de stăpână. Sper că ai prins, Adriana:)
A doua ipostază, poezia sferă (și voi fi succint pentru că s-a înțeles), pune în valoare capacitatea de cuprindere tematică, stilistică a ei. Este ea pentru ea.
și ultima ipostază la care fac referire aici: poezia ca singura rugăciune involuntară... prin care definesc modul ei de a ajunge cu tendință, pentru că uneori aceasta îi este menirea.
... dar mai sunt și largi fiori de sfânt mister, mistreți cu colți de argint... mai sunt ipostaze ale acestui subiect frumos.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deda, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deAdriana, da, tonusul este intenţionat. Mulţumesc!
pentru textul : Străin deFelicitări! Sper că vor exista reguli (limite, restricții funcție de etc) privind postarea acestor fotografii. De asemenea ar trebui să existe și acordul autorilor (de fotografii) privind utilizarea fotografiilor la realizarea secțiunilor precum și la promovarea site-ului. Poate și un clasament, premii etc...Există atâtea idei...
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com deMultumesc, Aalizeei.
pentru textul : Căsuțe umblătoare dee ok prima obsevație. s-a rezolvat!
cu a doua: eu cred că literatura este plină de generalizări, uneori îmi pare rău că doi oameni
poartă același nume. în fond, unicatul, originalul este căutat. iar specificând apropii cititorul de tine.
mulțumesc!
pentru textul : once upon a time in springland deAdina, da, e un labirint în adâncuri, dar și o trecere peste pouri, până la așezarea pe o verticală, cu privirea-săgeată spre cer, războiul tăcerii se încheie când sacrul vorbește. Mulțumesc mult. Vladimir, voi vedea ce fac cu umerii, dar coșmarul vinețiu cred că îl las așa. Se spune că nu doar Simion era stâlpnic, că au fost și femei "stâlpnice". Adevărat sau nu, oricum se poate folosi și la feminin, înțelesul este același. Mulțumesc pentru semn.
pentru textul : stâlpnica deAzi tot mai mulți se-ntorc spre trecut, spre avangarda, ca spre un loc regenerator, încă se mai desprind cercuri de acolo concentrice, cred că viitorul poeziei caută un centru chiar in acest loc artistic viguros. Mulțumiri și pentru datele complementare din comentariu, Adrian!
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deFoarte interesanta abordarea. Imagine sugestiva. O singura obiectie: folosirea semnelor aduce putin a supralicitare, dar e evident o parere subiectiva.
pentru textul : wasted time dema frate, pentru jocul cuvintelor, as da si eu penita. dar gandesc, ca ar fi prea mult trei penite pentru o asa scriere.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! dese pare, cel puțin pentru mine, că cele mai «deschise» sunt textele poetice incomplete. Pentru că ele au un anumit soi de imperfecțiune ce mă fascinează tocmai datorită faptului că sunt imperfecte.
pentru textul : dark glaze de@Andu - yep, I'm rusty dar cu ceva joc de glezna (a miinii) I shall shine again like a new penny. Promise! Cross my heart and hope to write.
@Virgil - ah, atitea remarci personale, retorice puncte puncte puncte si semne de intrebare (la care nu vreau sa-ti raspund)...intrebarea mea e:
pentru textul : în iunie nu ne-am văzut niciodată deDaca voi continua sa scriu cu capul in jos pe Hermeneia whatcha gonna do, spank me? (si acesta poate fi titlul unui nou poem :p).
Cam prea mult despre pancreas, boli, nobel si prea putin despre "acea realitate" numită poezie. Mai lucrează textul, dă-i o șansă.
pentru textul : insulele lui langerhans defrumoase primele doua versuri.
pentru textul : nevoia de surâs dear trebui puse, din punctul meu de vedere, in alta poezie, intr/un alt registru poate fara poet si sfinti. Prea "construite", cumva stridente, chestiile astea. Nu mi-au placut niciodata trimiterile la ideea de Poet si lucruri in care simti "metafizic"...majuscula. Imi par impersonale si lipsite de inedit. De asemenea cred ca nu...se mai "face" sa apara imagini stanesciene de tipul :"caii sunt păscuți la gleznă de corb" sau "îngerul
cu rotundul semnelor mirării se juca". In fine.
Cum am putea să revenim "toți" la scris, dacă doi membri ai site-ul Hermeneia, care scriu bine, au contul blocat? Personal, nu sunt de acord ca membrilor Vladimir Negru și Dorin Cozan să li se blocheze contul. Consider că aceste măsuri sunt în detrimentul literaturii și că lucrurile se pot rezolva și pe cale "pașnică". Mi se pare firească apariția unei manifestări împotriva minciunii în care am fost înglodați inclusiv editorii, timp de atâtea luni de zile. Pe această cale, doresc să îmi exprim cererea de redare a conturilor celor doi autori menționați anterior. Cât despre trafic și activitate pe Hermeneia, personal sunt de acord cu "regula celor 2 luni". Lucrurile aici se mai pot schimba, ca perioadă de timp, dar cred că e bine de păstrată această idee.
pentru textul : trei observații deda, de Pesamosca, Dumnezeu să-l odihească !
era târziu, Silviu, şi cred că nu mai vedeam literele!. Toate bune !
pentru textul : fără de arginţi deFrumoase metafore si personificari inedite. O lume a sensibilitatii si a seninatatii sufletesti cum numai cea a copiiilor este cu adevarat, in care frumusetea este intrinseca unei zile obisnuite. Citindu-ti poemul mi s-a facut dor de copilarie! Violeta
pentru textul : Când începe o dimineață deUmbra unei uriașe fleur de lieu începe să întunece orizontul. Îți spui că norul acela este încă departe, îți spui că te afli încă în siguranță, la adăpost de tot ce e rău, că încă nu are rost să-ți cauți refugiu. Dar răul se află deja chiar pe strada ta și-ți dai dintr-o dată seama că...nu ai unde să fugi!
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi dem-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
pentru textul : nelinişti defrişate desă fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
speaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
pentru textul : vase comunicante deMihai, înţeleg că ai făcut copy/paste de pe alt site. Te rog însă să editezi textul şi să ştergi acele porţiuni de la început care nu au nici o legătură cu postarea textului aici. mulţumesc
pentru textul : Unchiul Fedea (3) dedespre text acum. recunosc, comparativ cu precedentul text pe care l-am comentat intr-o maniera aproximativ identica cu aceasta, este un poem bun, complex, frumos, chiar daca are citeva expresii fortate in opinia mea. si nu pot sa le mai descriu altfel decit "fortate". n-ar trebui sa fie o negatie inainte de "se leagănă ca un câine lobotomizat", fiindca ideea incepe cu "nimic din afară". se simte o mînă sigură în scriitura asta.
pentru textul : incoruptibil deÎl percep ca pe un poem al contrastelor. Elementele suprarealiste au forţa unor adevăruri devenite atât de prezente prin inversarea valorilor, prin răsturnarea situaţiilor. Orasul cu multe feţe are, totusi, monocromia negrului. Remarc finalul:
pentru textul : Cub rubick de,, ia, cititorule, ce e de luat din mine,
întinde-mi durerea ta cea mai mare,
să termin şi eu faţa de negru" O parte mai lipsea...celelalte opt părţi de durere erau acolo. Evidenţiez acest poem pentru ingeniozitate si ideatică! Felicitări!
păcat de titlu. că nu are text. nu orice înșiruire de cuvinte e poezie.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile depoemul promite prin atmosfera indusă. sugerez autoarei mai multă atenţie la detalii/exprimare. vezi aici "ca cei mici".
pentru textul : nopți albe dete asigur că şi eu am lucrat şi am dus acolo toţi norii albi şi cerul senin care "se mai există" pe suprafaţa Pămîntului. prin galerii şobolanice şi inundate am tîrît stîlpi de susţinere pentru abataje. sufleteşte n-a murit nimeni din atîta lucru. altfel şti cum stau lucrurile. toate bune şi frumoase...:)
pentru textul : fratele dihor mîngîiat tot mai repede despun mulţam fain ciocoflendăre pentru neacademicul ăsta de com şi anume unul care mi-a făcut duminica duminică. hai: bate palma aici. altfel la ce naiba mai sunt buni prietenii?
Notă: "mov" este invariabil. Atenție la versul 5 din ultima strofă.
pentru textul : Talpă stricată deDa, Virgil. Este un fel de premieră (l-am postat simultan şi pe alt site). Deocamdată nu îmi propun să public pe hârtie textele din această serie. Ele sunt o încercare de discuţii interactive, unele dintre reacţii fiind preluate (cu specificarea interlocutorilor) si dezvoltate in postări viitoare. In acest sens, în măsura în care îmi este permis (aştept răspunsul tău) voi prelua păreri ce mi se vor părea interesante de pe celalalt site (fără a specifica sursa ci numai numele celui care a intervenit, sub eticheta, de exemplu, de „convorbiri particulare”).
De fapt ideea de a începe seria mi-a venit de la cele doua "mese rotunde" pe care le-ai propus. Sincer, nu mă aşteptam ca o abordare de genul celei pe care o propun să stârnească prea mare interes. Dar daca ea va prinde, in primul rând eu voi fi cel ce va câştiga.
Mai vreau sa adaug ca în cazul fiecărui autor asupra căruia mă voi focaliza (Heidegger, Ricoeur, Blaga, Wiigenstein, gnostici si alţii, eventual din alte contexte culturale decât cel occidental ), voi căuta să "intru" - pe cat va fi posibil - in pielea sa, fără a-l "deforma" ("deconstrui" si "re-descrie"). Din acest motiv este posibil ca de la un autor la altul punctele de vedere să nu coincidă; ba chiar să fie divergente. Rămânând ca la sfârşit să încerc a mă distanţa, inclusiv de punctul meu de vedere şi să privesc lucrurile „detaşat”. Proiectul mi se pare destul de greu de înfăptuit. De aceea am specificat în „Preambul” că „încep acest şir de texte, sperând că îl voi şi termina”. Omul propune şi…etc.
P.S. Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deScurt, concentrat, expresiv. "Clipa înrudirii cu Dumnezeu" e de mare forță metaforică. Ca să nu apară "sânge" a doua oară într-un poem așa scurt, cred că merge "o dâră roșie curge..."
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii dePagini