Asa strici tu textele, cu: "care nu a făcut niciodată dragoste cu nimeni" - eterna barfa masculina si cu "amînat pentru mai tîrziu" - cam greu pentru mai devreme Altfel, parca as fi scris eu poemul, asa mult mi-a placut. Asa ca imi dau penita :).
Călin, îți mulțumesc frumos pentru gestul tău. am rămas surprinsă... am citit de câteva ori comentariul. sugestiile tale îmi prind bine, voi ține cont de ele pe viitor . trebuie să îți spun că nu obisnuiesc sa imi comentez sigură poeziile, mai bine zis să le explic. oricum, gestul tău este unul deosebit și îți răman profund recunoscătoare. te aștept și pe viitor. Madim
Silviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
Virgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.
multumesc frumos, Paul!
cuvinte ca acestea sunt o bucurie :) - aproape prea firava ca sa fie impartasita ,sa nu se destrame in aer ca fumul. ( sorry, gata cu patetismele, i keep calm & back to work:)
Nicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
"ideea poetică de dependenţă afectivă". what in the world is that? și de unde ai scos-o? am oroare de expresia „idee poetică”. ideile sînt idei. iar dacă vrei să sugerezi ceva o sugerezi. sugestiile nu sînt idei. ideile se comunică. sugestiile se... sugerează. dar chestia cu țigările tot n-am înțeles-o. și cu siguranță nu sugerează dependență (afectivă au ba). mai degrabă folosirea particulei „de veghe” sugerează altceva. dar mi se pare că ar suna mai logic „stăm de veghe cu făcliile aprinse”. adică ce vreau să spun este că nu văd ce legătură este între veghe și țigara aprinsă. mai ales că expresia se repetă. poate că singura sugestie este că persoanele se plictisesc să stea de veghe (și să nu adoarmă), și atunci își omoară plictiseala cu o țigară.
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
nu ma gandeam la amerindieni (desi faci trimitere la ei in acest mod original) printre proiectiile propuse, ale singuratatii fiecaruia, ci la altceva; mai repede la pretextele in care imbraci sentimentele, de altfel atat de camuflate, pentru a da forma ideilor: "singurătatea mea a găsit chipul tău spălând aripi prăfuite la intrarea în labirint" poate fortata mi se pare metafora asta datorita unei anume explicitari pe care simti nevoia sa o faci: "din cenușă ies păsări (de mir) împușcate cu gloanțele false ale rugăciunilor oarbe" iertarea nu e omeneasca atata vreme cat nu putem uita, dar fie... te citesc cu interes.
suntem noi poeti, da nici chiar asa! eu, unu, am gusturi mai...ciudate. de ex, mi ar placea (mi ar placea) ca iubita sa mi dea in cap cu florile si apoi sa ma calce cu talpile. si altele...
Alexis, mulțumesc de comentariu. Să le luam pe puncte..:) Maria mi se pare suficient conturată, e caracterizată printre rânduri, prin dialogul interior, prin așteptare, prin observație, nu am să întervin... Sugestia legată de ceas.. mi-ați spus destui, gata, voi elimina o referire de undeva, dar dacă fac asta, acel "niciodată" din final îl voi păstra. Poate pare exagerat, dar e pion principal, țin la el. E hotărârea din spatele unei tăceri acumulate. Mulțumesc că m-ai atenționat și în legătură cu greșeala, n-am observat-o deși am tot citit textul. Mă bucur să te găsesc aici, și-ți mai aștept critica. :)
În acest poem nu am încercat să ofer o concluzie a unui raţionament prin ultima strofă, este mai degrabă o declaraţie care include în sine restul poemului, îl limpezeşte, este o stare de fapt relaţionată cu strofa anterioară. Am înţeles ceea ce vrei să sugerezi, dar pentru mine poemul acesta fără ultima strofă ar fi ca un brad de Crăciun fără steluţa din vârf şi nu pot renunţa deocamdată la ea.
Mulţumesc mult pentru semnul de lectură :)
Știi Bobadil, problema este că nimeni nu prea mai mizează pe bunul tău simț aici. Iar asta banuiesc că știi de ce. Nu mai mizezi ori cînd nu mai ai ce, ori cînd nu mai ai pe ce. Deocamdată majoritatea (zic eu) mai au ce să mizeze. Rămîne deci a doua explicație. Bunul tău simț nu prea mai inspiră valoare. Trist dar adevărat. Mă amuză (în mijlocul acestei tristeți mai sus menționate) glumița asta a ta cu ridicatul nivelului. Și nu mă amuză ideea că ar trebui sau ar putea fi ridicat. Pentru că sînt convins că atît Adrian, cît și eu, și mulți alții aici cred în nevoia aceasta. Deși nivelul acesta nu este ceva ce se ridică la o comandă sau sub influența unui geniu. Nivelul ăsta este ceva la care toți participăm cu puțin, cu mic cu mare. Și în general ne străduim să încurajăm pe fiecare. Mai puțin pe cei care au probleme cu bunul simț. Sau cei care nu urmăresc decît să facă valuri sterile. Iar eu sînt amuuzat de deșertăciunea elanului tău atîta timp cît manifești ambele handicapuri menționate la urmă.
Matei, văd că adori statisticile, dar logica neam :). Când sub un text se derulează polemici ori discuţii care nu mai au nimic comun cu el, uneori, nici măcar incipitul, nu înseamnă ca "textul este comentat". Când sub un text se adună 50 (cincizeci) de comentarii, făcute de 2 (doi) autori, iar sub altul apar 3 (trei) comentarii, semnate de 3 (trei) autori, poţi spune că textul cu 50 de comentarii este mai comentat decâţ cel cu 3? Înc-o dată, dacă tot vânezi statistici, vânează-le corect - cu permis de port-armă, în sezonul de vânătoare, constumat corespunator, etc, altfel, n-ai să poţi deosebi pădurea de circ şi căprioara de clovn.
de a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
Mulțumesc, Paul. Despre ,,modestia unor oameni nu e...ignoranță" pot afirma că nu e niciodată ignoranță. Mulțumesc de sublinierea unui adevăr pe care eu doar l-am sugerat printr-o interjecție.
Mulțumesc Mariana, e bine când nu uităm să ne arătăm acest semn frumos de 'băgare în seamă' care este comm-ul pe text.
Și sper că mai mulți membri H vor considera util să își împărtășească părerile în acest mod și nu doar să publice și/sau să asiste.
Sper...
Cât despre 'explicit' m-am speriat... pentru mine înseamnă altceva.
Cristina, prin comentariile tale ai subliniat faptul că partea artistică la un haiku îi revine cititorului, în sensul că un text foarte mic, aparent fără miză, fără mijloace artistice, banal poate deschide o fantă creativităţii, puterii de imaginaţie şi de reflecţie, capacităţii de a vedea lumini şi umbre, gol şi plinătate, adevărul şi moartea.
Meritul e al tău! Mulţumesc frumos.
Dorin, cu atât mai mult apreciez evaluarea ta şi încadrarea în ,,frumos" a acestui haiku. Mă bucuri. Mulţumesc mult. Oricum, chiar dacă nu eşti un fan la haiku-ului, se pare că e el un fan al tău.
Iată Psalmii lui Francisc! Rostogolitoarele-i vorbe peste lutul urechilor noastre se-ntinde. Tânguirea cea dintâi și bucuria cea de pe urmă, poruncile lespezilor tăiate din munte! Puterea interioară a textului este dată de capacitatea lui Dorin de a filtra mesajul biblic, disecând sensurile religioase, pe care le înveșmântează apoi, într-o originală formulă poetică. E interesant cum prin folosirea unor cuvinte ori formule consacrat religioase (botezătorule, isop, "strigă în deșert", "vița de vie ești tu", "viața mea o voi pierde", "rob slobod", "îți aștern viața și moartea", "eu sunt domnul tău" și multe altele) alte cuvinte, obișnuite de această dată, primesc valențe mai profunde și o greutate a zicerii lor ( preastinghiule, abigaela, "mijlocul trestiilor", "șarpe sucit", "tânărul acesta și mireasa lui", "glasuri de aramă" ș.a.). În această categorie din urmă intră chiar cuvântul "poezie"; nu știu dacă poate fi găsit în Biblie, dar aici împrumută o forță extraordinară. În "chipul fermecătorului" cred că e preluată o idee foarte reușită a Danei Ștefan. Nu vi se pare? Alte formulări au un farmec deosebit: "brațul ca tăișul lui avraam", "ziua celor dintâi roade", "mâine mele vor osteni zdrobitul buzei tale", toată seria cu "cămările zăpezii..., negura norilor și locul zorilor, zăvoarele întunecimii...", "inima mea își are seceta ei pe care ea însăși nu o cunoaște" și de fapt toată seria poruncilor e superb conturată.
categoric textul îți transmite o reprezentare a unei realități. finalul mi se pare puțin prea „cartoonish” în comparație cu restul care uneori are puternice elemente impresioniste
stimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.
Lucian, n-am vrut să dezvolt această poezie,deși aș fi putut, mi s-a părut că atunci ar fi fost mai explicită, așa, fiecare poate vedea ce dorește. Mă bucur că ai scis câteva cuvinte și ai încercat să vezi ceva. Cu aceeași prietenie, Cami
Ştefan, mă onorează prezenţa ta sub haiku-urile mele. Nu au prea mulţi cititori, dar sunt bucuroasă pentru cei ce îşi fac timp să contemple imaginile înrămate în cuvinte.
Zâmbesc la sintagma ,,cum trebuie" şi-ţi mulţumesc.
Mă bucur mult că le-ai vizualizat pe acestea două. Se şi întrevede o legătură între ele: urcuşul spre lumină şi purtătorii de lumină. Vezi, haiku-ul nu folosşte metafora, doar o focalizează pe cea existentă lângă noi, atât de aproape ochiului şi inimii.
Te mai aştept şi la viitoarele poeme.
Păi și eu tot la ele mă refeream :). Și am enunțat două, cele mai importante zic eu. Pentru că eu scriu poemele pornind de la "rădăcini" spre "fructe", de cele mai multe ori, apare o discrepanță măricică între jumătăți.
mărturisire: mereu mă ia cu sfîrșeală cînd văd comentarii făcute la textele mele; un copil care nu știe ce să facă în fața unei jucării noi! să se uite în tăcere și cu sfială la ea din toate părțile sau să apese pe butonul de pornire cu trufie. Între mulțumesc și tăcere există o cale - plecăciuni pentru cititorii mei; pomelnicul meu unde îi trec la vii. Între șovăială și amintirea țărmurilor albe, da -„desculță-te” este voit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Asa strici tu textele, cu: "care nu a făcut niciodată dragoste cu nimeni" - eterna barfa masculina si cu "amînat pentru mai tîrziu" - cam greu pentru mai devreme Altfel, parca as fi scris eu poemul, asa mult mi-a placut. Asa ca imi dau penita :).
pentru textul : dimineți kafkiene I deVladimir, acum tu m-ai trimis cu gandul la Paleologu :-) Am trecut prin Sibiu zilele astea si mi-am amintit de un festival. Multumesc, Bobadil.
pentru textul : jazz de"Strigătul neantului se va stinge pentru mine... cu ultima metamorfoză posibilă..." - rareori mi-a fost dat sa citesc o elucubratie mai ridicola.
pentru textul : .Din jurnalul unei zile ( strigătul neantului) deCălin, îți mulțumesc frumos pentru gestul tău. am rămas surprinsă... am citit de câteva ori comentariul. sugestiile tale îmi prind bine, voi ține cont de ele pe viitor . trebuie să îți spun că nu obisnuiesc sa imi comentez sigură poeziile, mai bine zis să le explic. oricum, gestul tău este unul deosebit și îți răman profund recunoscătoare. te aștept și pe viitor. Madim
pentru textul : Două luni în păr deSilviu, de multe ori suntem pusi in incurcatura cand vine vorba despre lucrurile nu tocmai placute, dar care sunt impachetate frumos si livrate asa incat sa farmece. Ma bucur ca ti-a placut macar stilistic, despre continut, alta data.
pentru textul : consiliere cu freud deVirgil, in momentul de fata, in afara blogului care e mai mult de imagine, Hermeneia este singurul loc unde mai pot spera la un feed back mai de Doamne ajuta'. Ma bucur ca simti asa, si mai ales, ca nu parazitez spatiul care m-a crescut in ale poeziei.
multumesc frumos, Paul!
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia decuvinte ca acestea sunt o bucurie :) - aproape prea firava ca sa fie impartasita ,sa nu se destrame in aer ca fumul. ( sorry, gata cu patetismele, i keep calm & back to work:)
trimiteri face acest poem, către atâtea nume mă întoarce, este plin de poezie. poezie în poezie. am citit cu plăcere.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deNicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
pentru textul : despre iubire de1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
"ideea poetică de dependenţă afectivă". what in the world is that? și de unde ai scos-o? am oroare de expresia „idee poetică”. ideile sînt idei. iar dacă vrei să sugerezi ceva o sugerezi. sugestiile nu sînt idei. ideile se comunică. sugestiile se... sugerează. dar chestia cu țigările tot n-am înțeles-o. și cu siguranță nu sugerează dependență (afectivă au ba). mai degrabă folosirea particulei „de veghe” sugerează altceva. dar mi se pare că ar suna mai logic „stăm de veghe cu făcliile aprinse”. adică ce vreau să spun este că nu văd ce legătură este între veghe și țigara aprinsă. mai ales că expresia se repetă. poate că singura sugestie este că persoanele se plictisesc să stea de veghe (și să nu adoarmă), și atunci își omoară plictiseala cu o țigară.
pentru textul : cu ţigările aprinse deyester, ai putea te rog, sa revezi textul in franceza?
pentru textul : ...I'm growing like spells... deA vrut sa o gazduiasca si doreste sa o gazduiasca si in continuare sub forme si mai variate. Felicitari
pentru textul : Virtualia Zece de"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
pentru textul : pe sub note albe... denu ma gandeam la amerindieni (desi faci trimitere la ei in acest mod original) printre proiectiile propuse, ale singuratatii fiecaruia, ci la altceva; mai repede la pretextele in care imbraci sentimentele, de altfel atat de camuflate, pentru a da forma ideilor: "singurătatea mea a găsit chipul tău spălând aripi prăfuite la intrarea în labirint" poate fortata mi se pare metafora asta datorita unei anume explicitari pe care simti nevoia sa o faci: "din cenușă ies păsări (de mir) împușcate cu gloanțele false ale rugăciunilor oarbe" iertarea nu e omeneasca atata vreme cat nu putem uita, dar fie... te citesc cu interes.
pentru textul : trandafirul guarani desuntem noi poeti, da nici chiar asa! eu, unu, am gusturi mai...ciudate. de ex, mi ar placea (mi ar placea) ca iubita sa mi dea in cap cu florile si apoi sa ma calce cu talpile. si altele...
pentru textul : Nu-mi aduc aminte deAlexis, mulțumesc de comentariu. Să le luam pe puncte..:) Maria mi se pare suficient conturată, e caracterizată printre rânduri, prin dialogul interior, prin așteptare, prin observație, nu am să întervin... Sugestia legată de ceas.. mi-ați spus destui, gata, voi elimina o referire de undeva, dar dacă fac asta, acel "niciodată" din final îl voi păstra. Poate pare exagerat, dar e pion principal, țin la el. E hotărârea din spatele unei tăceri acumulate. Mulțumesc că m-ai atenționat și în legătură cu greșeala, n-am observat-o deși am tot citit textul. Mă bucur să te găsesc aici, și-ți mai aștept critica. :)
pentru textul : Anywhere but here deÎn acest poem nu am încercat să ofer o concluzie a unui raţionament prin ultima strofă, este mai degrabă o declaraţie care include în sine restul poemului, îl limpezeşte, este o stare de fapt relaţionată cu strofa anterioară. Am înţeles ceea ce vrei să sugerezi, dar pentru mine poemul acesta fără ultima strofă ar fi ca un brad de Crăciun fără steluţa din vârf şi nu pot renunţa deocamdată la ea.
pentru textul : zugrav pentru inimă albă deMulţumesc mult pentru semnul de lectură :)
Știi Bobadil, problema este că nimeni nu prea mai mizează pe bunul tău simț aici. Iar asta banuiesc că știi de ce. Nu mai mizezi ori cînd nu mai ai ce, ori cînd nu mai ai pe ce. Deocamdată majoritatea (zic eu) mai au ce să mizeze. Rămîne deci a doua explicație. Bunul tău simț nu prea mai inspiră valoare. Trist dar adevărat. Mă amuză (în mijlocul acestei tristeți mai sus menționate) glumița asta a ta cu ridicatul nivelului. Și nu mă amuză ideea că ar trebui sau ar putea fi ridicat. Pentru că sînt convins că atît Adrian, cît și eu, și mulți alții aici cred în nevoia aceasta. Deși nivelul acesta nu este ceva ce se ridică la o comandă sau sub influența unui geniu. Nivelul ăsta este ceva la care toți participăm cu puțin, cu mic cu mare. Și în general ne străduim să încurajăm pe fiecare. Mai puțin pe cei care au probleme cu bunul simț. Sau cei care nu urmăresc decît să facă valuri sterile. Iar eu sînt amuuzat de deșertăciunea elanului tău atîta timp cît manifești ambele handicapuri menționate la urmă.
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deMatei, văd că adori statisticile, dar logica neam :). Când sub un text se derulează polemici ori discuţii care nu mai au nimic comun cu el, uneori, nici măcar incipitul, nu înseamnă ca "textul este comentat". Când sub un text se adună 50 (cincizeci) de comentarii, făcute de 2 (doi) autori, iar sub altul apar 3 (trei) comentarii, semnate de 3 (trei) autori, poţi spune că textul cu 50 de comentarii este mai comentat decâţ cel cu 3? Înc-o dată, dacă tot vânezi statistici, vânează-le corect - cu permis de port-armă, în sezonul de vânătoare, constumat corespunator, etc, altfel, n-ai să poţi deosebi pădurea de circ şi căprioara de clovn.
pentru textul : noapte cu plată dede a cere ori nu iertare aici, este bine că eşti exigent cu alţii ca şi cu tine. să ştii că şi eu aş fi vrut să iasă o poezie cu rimă, însă, am considerat că nu e felul meu de a mă exprima în versuri. am lăsat în urmă perioada aceea din mai multe motive. şi să nu spunem cine a început cu ironiile.
ai dreptate, ne-am îndepărtat de text.
deci, Paul, am vrut să-l scot în evidenţă pe el, nu pe mine, de aceea, posibil că aportul meu este nesemnificativ. nu ştiu dacă am procedat cel mai bine, dar asta mi-a fost intenţia. aşa mi-a venit un gând.
acuma nu ştiu, voi băieţii ştiţi întotdeauna când gândul acela pe care vrei să-l exprimi într-un anume fel, în felul propriu să zicem, are valoare şi câtă?! din punctul meu de vedere, textul ăsta are un ceva anume. sper să nu fiu chiar aşa de subiectivă.
mulţumesc, Paul, şi încă o dată, aş vrea să nu fie cu supărare că mi-am susţinut punctul de vedere.
eşti binevenit în pagina aceasta.
numai bine şi ţie!
pentru textul : emindoină deMulțumesc, Paul. Despre ,,modestia unor oameni nu e...ignoranță" pot afirma că nu e niciodată ignoranță. Mulțumesc de sublinierea unui adevăr pe care eu doar l-am sugerat printr-o interjecție.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deMulțumesc Mariana, e bine când nu uităm să ne arătăm acest semn frumos de 'băgare în seamă' care este comm-ul pe text.
pentru textul : Bosfor deȘi sper că mai mulți membri H vor considera util să își împărtășească părerile în acest mod și nu doar să publice și/sau să asiste.
Sper...
Cât despre 'explicit' m-am speriat... pentru mine înseamnă altceva.
Cristina, prin comentariile tale ai subliniat faptul că partea artistică la un haiku îi revine cititorului, în sensul că un text foarte mic, aparent fără miză, fără mijloace artistice, banal poate deschide o fantă creativităţii, puterii de imaginaţie şi de reflecţie, capacităţii de a vedea lumini şi umbre, gol şi plinătate, adevărul şi moartea.
Meritul e al tău! Mulţumesc frumos.
Dorin, cu atât mai mult apreciez evaluarea ta şi încadrarea în ,,frumos" a acestui haiku. Mă bucuri. Mulţumesc mult. Oricum, chiar dacă nu eşti un fan la haiku-ului, se pare că e el un fan al tău.
pentru textul : Haiku deIată Psalmii lui Francisc! Rostogolitoarele-i vorbe peste lutul urechilor noastre se-ntinde. Tânguirea cea dintâi și bucuria cea de pe urmă, poruncile lespezilor tăiate din munte! Puterea interioară a textului este dată de capacitatea lui Dorin de a filtra mesajul biblic, disecând sensurile religioase, pe care le înveșmântează apoi, într-o originală formulă poetică. E interesant cum prin folosirea unor cuvinte ori formule consacrat religioase (botezătorule, isop, "strigă în deșert", "vița de vie ești tu", "viața mea o voi pierde", "rob slobod", "îți aștern viața și moartea", "eu sunt domnul tău" și multe altele) alte cuvinte, obișnuite de această dată, primesc valențe mai profunde și o greutate a zicerii lor ( preastinghiule, abigaela, "mijlocul trestiilor", "șarpe sucit", "tânărul acesta și mireasa lui", "glasuri de aramă" ș.a.). În această categorie din urmă intră chiar cuvântul "poezie"; nu știu dacă poate fi găsit în Biblie, dar aici împrumută o forță extraordinară. În "chipul fermecătorului" cred că e preluată o idee foarte reușită a Danei Ștefan. Nu vi se pare? Alte formulări au un farmec deosebit: "brațul ca tăișul lui avraam", "ziua celor dintâi roade", "mâine mele vor osteni zdrobitul buzei tale", toată seria cu "cămările zăpezii..., negura norilor și locul zorilor, zăvoarele întunecimii...", "inima mea își are seceta ei pe care ea însăși nu o cunoaște" și de fapt toată seria poruncilor e superb conturată.
pentru textul : lespezile deLas un semn de citire,multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Degetele decategoric textul îți transmite o reprezentare a unei realități. finalul mi se pare puțin prea „cartoonish” în comparație cu restul care uneori are puternice elemente impresioniste
pentru textul : blackout destimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.
pentru textul : crucile deLucian, n-am vrut să dezvolt această poezie,deși aș fi putut, mi s-a părut că atunci ar fi fost mai explicită, așa, fiecare poate vedea ce dorește. Mă bucur că ai scis câteva cuvinte și ai încercat să vezi ceva. Cu aceeași prietenie, Cami
pentru textul : infern deŞtefan, mă onorează prezenţa ta sub haiku-urile mele. Nu au prea mulţi cititori, dar sunt bucuroasă pentru cei ce îşi fac timp să contemple imaginile înrămate în cuvinte.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deZâmbesc la sintagma ,,cum trebuie" şi-ţi mulţumesc.
Mă bucur mult că le-ai vizualizat pe acestea două. Se şi întrevede o legătură între ele: urcuşul spre lumină şi purtătorii de lumină. Vezi, haiku-ul nu folosşte metafora, doar o focalizează pe cea existentă lângă noi, atât de aproape ochiului şi inimii.
Te mai aştept şi la viitoarele poeme.
Păi și eu tot la ele mă refeream :). Și am enunțat două, cele mai importante zic eu. Pentru că eu scriu poemele pornind de la "rădăcini" spre "fructe", de cele mai multe ori, apare o discrepanță măricică între jumătăți.
pentru textul : despre crocodili demărturisire: mereu mă ia cu sfîrșeală cînd văd comentarii făcute la textele mele; un copil care nu știe ce să facă în fața unei jucării noi! să se uite în tăcere și cu sfială la ea din toate părțile sau să apese pe butonul de pornire cu trufie. Între mulțumesc și tăcere există o cale - plecăciuni pentru cititorii mei; pomelnicul meu unde îi trec la vii. Între șovăială și amintirea țărmurilor albe, da -„desculță-te” este voit.
pentru textul : tablou din cartierul de nord dePagini