Adriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
Bobadil, in ordine descrescatoare: Fotografia e din arhiva personala si e facuta in atelierul bunicului meu, probabil ultimul dintre fierarii de moda veche din regiunea mea, cu nicovala si cuptor cu foale. Apoi finalul e, intr-adevar previzibil, am simtit nevoia putin sa las deschisa supapa dupa incordarea din restul textului. Cit despre comparatii si alti autori, tocmai am citit un comentariu al Ioanei Barac, care spunea ca despre un lucru s-a scris. Putem face si noi un poem despre acelasi lucru, mai bun sau mai prost. Putem incerca, variatiunile poetice nu sunt apanajul unui anume autor. In alta ordine de idei, multam de apreciere.
Mi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
pentru mine a căzut bine această lepădare a majusculelor țipătoare din titlu. sau mai bine zis trecerea la un substrantiv comun a crăciunului. pentru că este comun, al nostru al tuturor. nu m-a deranjat semnătura. e firească. chiar nu văd contrastul, pentru că îmi place să cred că îl știu pe Virgil... astfel, mulțumesc de urare! a fost deosebit de frumos! Bancul cred că era menit să destindă atmosfera...
vino s-o vezi
să o bandajezi atât cât mai există o margine
nu mai cunoaşte anotimpurile i-au degerat picioarele
de parcă a nins continuu cu bulgări de gheaţă
a rămas ca o stafie cusută de cearşaf
într-o zi o să-şi ia cu ea viaţa în spate
şi o s-o vândă pe un toiag
Nu cred ca am citit o mai frumoasa caracterizare a mainilor unui batran sau a mainilor in general:"orice sîn ar fi secat/ la atingerea lor/ orice buză ar fi crăpat/ s-ar fi pietrificat filele cărților/ între ele". Ma bucur ca am nimerit pe acest site, gasesc multa poezie de calitate."printre cutele / adînci/ ale îmbrăcăminții/ îi atîrnau rămășiță de viață". O viata de om traita demn este descrisa amanuntit in doar cateva strofe. Imi place ca gasesc metafore originale, nemaintalnite si nemaibatatorite."Ramasitele vietii" alaturi de "filele cartilor pietrificate" alaturi de Dumnezeul batranilor alaturi de realizarea perfecta a portretului batranului. Eu il am in fata in toata splendoarea sa si a poeziei tale.
Voiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
E unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
Maestre, Tiziano e Tiziano (sau Titian, cum vrei), nu contest, asta poate confirma si Bellini in atelierul caruia a lucrat, ca mai tirziu, dupa moartea acestuia, sa devina pictorul oficial al Republicii Venetia (sec. XVI). in plus, dupa moartea lui Giorgione, de ciuma, i-a continuat lucrarile. Te referi la "Ecce Homo"? si sa nu uitam ca s-a cunoscut foarte bine cu Palladio si chiar Tintoretto. Tintoretto e special, cel putin pentru mine. Crucificarea lui Tintoretto m-a impresionat nu numai compozitional. La San Rocco este intr-adevar un regal Tintoretto senzational.
am cazut in capcana pusa de tine. dar ma bucur. iata un text care pur si simplu imi place. e un text pur, descotorosit de toate cele ce puteau sa mai stea in plus pe acolo; un text simplu, concentrat. un text bun inceputul mi se pare un pic anevoios, dar de la prima steluta incepe nebunia. ca un somn de dimineata măi liniște acolo matei h
Eu nu sînt încîntat că „pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime”. Asta face ca citirea să nu fie înregistrată ca atare și cred că va indispune pe mulți autori care doresc să știe aceasta. De aceea cred că voi schimba cu opțiunea de a vedea doar un „teaser”, adică un fel de porțiune introductivă care să te încurajeze să citești mai departe. Nu știu cum voi face asta cu textele vechi dar cele noi cred că deja au acest lucru.
Nici ideea cu vizualizarea paginilor urmarite nu îmi pare prea kosher și e posibil să o îndepărtez. Mă voi mai gîndi. Poate vom vota. Sau poate voi decide eu. Voi vedea ce e mai bine pentru Hermeneia.
Virgil, mulţumesc că ai pus punctul pe i. Am postat fotografia la Artă, şi pentru că trebuia să scriu minim zece cuvinte, am scris întrebările acestea care sunt ecoul unor judecăţi şi a unor prejudecăţi ,,culese din popor",...iar lista poate continua. Întrebările puse de tine subliniază un adevăr pe care chiar mi-am dorit să vină din partea altora. Şi,aşa cum reiese din ultimul coment, feminitatea e o stare de spirit, e ceva din interior, indiferent de vârstă, de postură, de coafură, de cultură. Mi-ar plăcea să pot posta fotografia unei femei-soldat sau a unei femei pe tractor. Cred că voi urmări astfel de imagini. Mulţumesc pentru idee. ( şi încă un amănunt: fata mea, chiar astăzi, a făcut primele formalităţi pentru a se înscrie la Liceul Militar pentru a urma o carieră militară, în aviaţie :) )
Are un aer deosebit poezia asta Virgil, un "je ne sais quoi", poate și senzația de picur creată prin așezarea cuvintelor, și tranșarea din "dragostea... are nevoie de pauză de respirație între facerea de copii și facerea de morminte"... Mi-a plăcut, doar comparația aceea "ca orice cuvânt lung" mi se pare că nu mai era necesară, poate unde ai vrut prea mult să subliniezi necesitatea pauzei de respiro de după... Dar poate că e vina mea, mereu văd prea mult :-)
Încep cu titlul poeziei dumneavoastră care mi se pare a fi o alegere perfectă pentru corpul poemului. Prin Moebius, acea bandă a mersului în cerc în care oamenii se-nvârtesc la nesfârșit printre canoane impuse de papi și președinți, un poet reușește să se-ntrebe pentru a câta oară în omenirea aceasta despre lucruri și fapte care-i vizează volens- nolens toată existența pe pământ. “ Ce mai fac mă întrebi când restul lumii se așează la rând pentru următoarea croazieră pe partea nevăzută a lunii”- mă-ntreb și eu dacă acest „the dark side of the moon” nu este chiar partea întunecată din om care deși este neagră ne ajută să ne-nțelegem mai bine pe noi înșine și atunci este binevenită acea croazieră care elimină anumite stări de tristețe, o evadare extraordinară a eului poetic pus în slujba lui Moebius. Un poem de forță, un melanj între „o colivie de oase” și”zodii spectrale”, o aerisire fugară a sufletului autorului prin răspunsul pe care i-l dă iubitei ... „nimic special iubito” „mi-am cumpărat un suflet nou și un înger de casă”. Fără a cădea în banal consider aceste versuri umplute cu un vin bun sec la care separat, dacă servești un pahar de apă plată oasele poetului se pot modela în funcție de atmosfera euforică prudusă de un afrodiziac. În cele din urmă reușește să elibereze un înger care stă ghemuit în trupul său și de-aci prin dezlegarea la vorbele sale, la cuvânt, mi se pare extrem de reușită forma sa de eliberare în care rupe „sigilii și gramatici rudimentare”, apoi le plasează într-un mathesis universalis noician, dincolo de geometrie. Mare curaj, reușește să facă o spărtură cu un burghiu, doar atât cât să poată vedea fața unei alte lumi, reușește oarecum să străpunga bariera transcedentală a lui Blaga. Nu pot decât să mă înclin asupra acestei capodopere literare, un masterpiece universal l-aș numi și să-mi fie îngăduit să acord o peniță pentru această lucrare. Vă citesc de ceva vreme și dintre poeziile dumneavoastră , aceasta mi s-a părut demnă de atenția mea. Cum îmi așteptam cererea de înscriere pe acest siteu mă bucur că am putut să-mi exprim plăcerea de a vă comenta pe dumneavoastră și pe cel care a scris un tablou din nord...(aalizeei). Subliniez faptul că penițele nu le voi acorda la întâmplare, în caz că apar anumite reacții din publicul virtual. Mai adaug faptul că tot ceea ce comentez nu este o critică de nivel înalt, a unui critic licențiat ci este doar fericirea de a-mi oglindi sufletul prin versurile autorilor, pe paginile domniilor voastre. Plecăciuni, SilVIA
felul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
Simpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
vad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
de data asta trebuie sa apreciez un text destul de bun. cu exceptia versului al treilea unde eu as fi evitat forma de articol hotarit si as fi scris "cuiburi-fortarete" in rest textul are rezonanta. Ma voi abtine (deocamdata) sa spun ceva despre ce au spus alti comentatori pentru a nu devia in off-topic dar cred ca nimeni nu ar trebui sa cada aici in cursa de a crede ca e la catedra. pentru ca nu e.
sa inteleg ca ar trebui sa schimb registrul... dar tot nu inteleg unde este artificialitatea..eu scriu exact ce vreau sa scriu...polenul muzicii uscate simboliza, in cazul textului, o sonata.. iar sangele era sange..curgea.. am scris poezia asta dupa o carte citita recent..va las sa o ghiciti..
nu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adriana, multumesc pentru aprecieri, onorata de cuvintele tale. Ma bucur ca ai apreciat si insertia unui ethnos mai degraba uitat in amintirile copilariei.
pentru textul : și eu te iubesc deBobadil, in ordine descrescatoare: Fotografia e din arhiva personala si e facuta in atelierul bunicului meu, probabil ultimul dintre fierarii de moda veche din regiunea mea, cu nicovala si cuptor cu foale. Apoi finalul e, intr-adevar previzibil, am simtit nevoia putin sa las deschisa supapa dupa incordarea din restul textului. Cit despre comparatii si alti autori, tocmai am citit un comentariu al Ioanei Barac, care spunea ca despre un lucru s-a scris. Putem face si noi un poem despre acelasi lucru, mai bun sau mai prost. Putem incerca, variatiunile poetice nu sunt apanajul unui anume autor. In alta ordine de idei, multam de apreciere.
pentru textul : aproape ziuă deMi-a plăcut acest text învăluit în ambalajul său îngălbenit de vreme, mi-au plăcut nuanțele derivînd din culoarea primordială a caniculei. Ideea finală: limbajul diferit al personajelor îi conduce spre acel numitor comun, paharul cu apă, înțeles după aptitudinile, latidunile și anotimpurile fiecăruia.
pentru textul : Paharul cu apă depentru mine a căzut bine această lepădare a majusculelor țipătoare din titlu. sau mai bine zis trecerea la un substrantiv comun a crăciunului. pentru că este comun, al nostru al tuturor. nu m-a deranjat semnătura. e firească. chiar nu văd contrastul, pentru că îmi place să cred că îl știu pe Virgil... astfel, mulțumesc de urare! a fost deosebit de frumos! Bancul cred că era menit să destindă atmosfera...
pentru textul : crăciun fericit - 2011 de- prund - nu "parcă", sigur e din alt film lexical, dar eram in pană de idei
pentru textul : Boală de- topica am schimbat-o, mulțam de sugestie
- o să „revăd” și „abea”
vino s-o vezi
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desă o bandajezi atât cât mai există o margine
nu mai cunoaşte anotimpurile i-au degerat picioarele
de parcă a nins continuu cu bulgări de gheaţă
a rămas ca o stafie cusută de cearşaf
într-o zi o să-şi ia cu ea viaţa în spate
şi o s-o vândă pe un toiag
Nu cred ca am citit o mai frumoasa caracterizare a mainilor unui batran sau a mainilor in general:"orice sîn ar fi secat/ la atingerea lor/ orice buză ar fi crăpat/ s-ar fi pietrificat filele cărților/ între ele". Ma bucur ca am nimerit pe acest site, gasesc multa poezie de calitate."printre cutele / adînci/ ale îmbrăcăminții/ îi atîrnau rămășiță de viață". O viata de om traita demn este descrisa amanuntit in doar cateva strofe. Imi place ca gasesc metafore originale, nemaintalnite si nemaibatatorite."Ramasitele vietii" alaturi de "filele cartilor pietrificate" alaturi de Dumnezeul batranilor alaturi de realizarea perfecta a portretului batranului. Eu il am in fata in toata splendoarea sa si a poeziei tale.
pentru textul : palmele bătrînului deVoiam să precizez în comentul anterior că textul e o „fabulă” fără morală explicită în versurile finale, însă această morală se subînțelege foarte ușor. Desigur, morala care se desprinde nu este totuna cu moralitatea/imoralitatea personajului satirizat.
Se simte că textul e o „dedicație” cu năduf pentru o persoană ale cărei conduite le condamni, și care, în poem, devine un personaj încadrat într-o tipologie anume. Deci, ți-a ieșit foarte bine. Mulțumesc de precizarea referitoare la simbolistica șarpelui la alte popoare. Îmi scăpase.
De acord cu diferențierea între „inteligent” și „înțelept”.
Mi-am amintit că au și creștinii o referire la „înțelepciunea șarpelui” - „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei 10,16). Inițial m-am gândit la sensul de viclenie, dar cred că se referă la „înțelepciunea” de a-și feri capul de eventuale corpuri care l-ar putea zdrobi. Desigur, aici putem vorbi de sitemul propriu de autopărare, dar discuția s-ar prelungi nepermis de mult îndepărtându-se de textul de mai sus.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deE unul din textele tale care mi-a plăcut cel mai mult. Mai citesc.
Și încă ceva Bobadil. Nu te mai exprima despre lucruri pe care nu le înțelegi. Sînt șanse mari să greșești.
pentru textul : psalm deVladimir, acum tu m-ai trimis cu gandul la Paleologu :-) Am trecut prin Sibiu zilele astea si mi-am amintit de un festival. Multumesc, Bobadil.
pentru textul : jazz deCristina, ai dreptate, suna cam ciudat. Îţi mulţumesc.
pentru textul : părul meu de octombrie deMaestre, Tiziano e Tiziano (sau Titian, cum vrei), nu contest, asta poate confirma si Bellini in atelierul caruia a lucrat, ca mai tirziu, dupa moartea acestuia, sa devina pictorul oficial al Republicii Venetia (sec. XVI). in plus, dupa moartea lui Giorgione, de ciuma, i-a continuat lucrarile. Te referi la "Ecce Homo"? si sa nu uitam ca s-a cunoscut foarte bine cu Palladio si chiar Tintoretto. Tintoretto e special, cel putin pentru mine. Crucificarea lui Tintoretto m-a impresionat nu numai compozitional. La San Rocco este intr-adevar un regal Tintoretto senzational.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deeu as fi ales ca titlu "puii de frig" si cam atat. iar cu trandafirul ala ar fi trebuit sa rosesti ceva.
pentru textul : revelioană deam cazut in capcana pusa de tine. dar ma bucur. iata un text care pur si simplu imi place. e un text pur, descotorosit de toate cele ce puteau sa mai stea in plus pe acolo; un text simplu, concentrat. un text bun inceputul mi se pare un pic anevoios, dar de la prima steluta incepe nebunia. ca un somn de dimineata măi liniște acolo matei h
pentru textul : clișee adunate deEu nu sînt încîntat că „pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime”. Asta face ca citirea să nu fie înregistrată ca atare și cred că va indispune pe mulți autori care doresc să știe aceasta. De aceea cred că voi schimba cu opțiunea de a vedea doar un „teaser”, adică un fel de porțiune introductivă care să te încurajeze să citești mai departe. Nu știu cum voi face asta cu textele vechi dar cele noi cred că deja au acest lucru.
Nici ideea cu vizualizarea paginilor urmarite nu îmi pare prea kosher și e posibil să o îndepărtez. Mă voi mai gîndi. Poate vom vota. Sau poate voi decide eu. Voi vedea ce e mai bine pentru Hermeneia.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deVirgil, mulţumesc că ai pus punctul pe i. Am postat fotografia la Artă, şi pentru că trebuia să scriu minim zece cuvinte, am scris întrebările acestea care sunt ecoul unor judecăţi şi a unor prejudecăţi ,,culese din popor",...iar lista poate continua. Întrebările puse de tine subliniază un adevăr pe care chiar mi-am dorit să vină din partea altora. Şi,aşa cum reiese din ultimul coment, feminitatea e o stare de spirit, e ceva din interior, indiferent de vârstă, de postură, de coafură, de cultură. Mi-ar plăcea să pot posta fotografia unei femei-soldat sau a unei femei pe tractor. Cred că voi urmări astfel de imagini. Mulţumesc pentru idee. ( şi încă un amănunt: fata mea, chiar astăzi, a făcut primele formalităţi pentru a se înscrie la Liceul Militar pentru a urma o carieră militară, în aviaţie :) )
pentru textul : Feminitate sine qua non deși eu am sângele ardelean, Viorel. nu ai făcut diferența între contextul social și cel conjunctural, între cauzalități, mai pe înțels. numai de bine!
pentru textul : domnule Labiș deAre un aer deosebit poezia asta Virgil, un "je ne sais quoi", poate și senzația de picur creată prin așezarea cuvintelor, și tranșarea din "dragostea... are nevoie de pauză de respirație între facerea de copii și facerea de morminte"... Mi-a plăcut, doar comparația aceea "ca orice cuvânt lung" mi se pare că nu mai era necesară, poate unde ai vrut prea mult să subliniezi necesitatea pauzei de respiro de după... Dar poate că e vina mea, mereu văd prea mult :-)
pentru textul : via sepia deÎncep cu titlul poeziei dumneavoastră care mi se pare a fi o alegere perfectă pentru corpul poemului. Prin Moebius, acea bandă a mersului în cerc în care oamenii se-nvârtesc la nesfârșit printre canoane impuse de papi și președinți, un poet reușește să se-ntrebe pentru a câta oară în omenirea aceasta despre lucruri și fapte care-i vizează volens- nolens toată existența pe pământ. “ Ce mai fac mă întrebi când restul lumii se așează la rând pentru următoarea croazieră pe partea nevăzută a lunii”- mă-ntreb și eu dacă acest „the dark side of the moon” nu este chiar partea întunecată din om care deși este neagră ne ajută să ne-nțelegem mai bine pe noi înșine și atunci este binevenită acea croazieră care elimină anumite stări de tristețe, o evadare extraordinară a eului poetic pus în slujba lui Moebius. Un poem de forță, un melanj între „o colivie de oase” și”zodii spectrale”, o aerisire fugară a sufletului autorului prin răspunsul pe care i-l dă iubitei ... „nimic special iubito” „mi-am cumpărat un suflet nou și un înger de casă”. Fără a cădea în banal consider aceste versuri umplute cu un vin bun sec la care separat, dacă servești un pahar de apă plată oasele poetului se pot modela în funcție de atmosfera euforică prudusă de un afrodiziac. În cele din urmă reușește să elibereze un înger care stă ghemuit în trupul său și de-aci prin dezlegarea la vorbele sale, la cuvânt, mi se pare extrem de reușită forma sa de eliberare în care rupe „sigilii și gramatici rudimentare”, apoi le plasează într-un mathesis universalis noician, dincolo de geometrie. Mare curaj, reușește să facă o spărtură cu un burghiu, doar atât cât să poată vedea fața unei alte lumi, reușește oarecum să străpunga bariera transcedentală a lui Blaga. Nu pot decât să mă înclin asupra acestei capodopere literare, un masterpiece universal l-aș numi și să-mi fie îngăduit să acord o peniță pentru această lucrare. Vă citesc de ceva vreme și dintre poeziile dumneavoastră , aceasta mi s-a părut demnă de atenția mea. Cum îmi așteptam cererea de înscriere pe acest siteu mă bucur că am putut să-mi exprim plăcerea de a vă comenta pe dumneavoastră și pe cel care a scris un tablou din nord...(aalizeei). Subliniez faptul că penițele nu le voi acorda la întâmplare, în caz că apar anumite reacții din publicul virtual. Mai adaug faptul că tot ceea ce comentez nu este o critică de nivel înalt, a unui critic licențiat ci este doar fericirea de a-mi oglindi sufletul prin versurile autorilor, pe paginile domniilor voastre. Plecăciuni, SilVIA
pentru textul : moebius love for angels deasta e misto: dar vine ea...
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii derestul e poezie, adica maxim
felul acesta de a scrie destainuie ochiul unui aprig observator a relaitati in care amanuntele dau posibilitatea autorului sa faca din maruntisuri embleme, tablori, ferestre ce transmit mesaje. totul este ca cititorul sa invete sa priveasca in cuvinte. imi plac comparatiile in care imaginea ingerilor este sugerata de candelabre si cea in care ceata devine o mare bucata de vata.
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deSimpatic text dar mai savuroase trimiterile ironice/autoironice prin care autorul incearca sa-si delimiteze un spatiu vital intr-o lume pe care doar aparent o ia in ras... joaca aceasta de-a "nu-i ce pare a fi" este extinsa inclusiv la nivelul simbolisticii prin recuperarea unor sensuri mai putin uzitate si tocmai de aceea plurivalente. Ok... acum ai dezvrajit o lume, ai arat... intotdeauna m-am intrebat ce as face dupa asta, ca n-am valente de demiurg iar de semanat nu am chef pe caldura asta :) Bun text Dorine oricat ai vrut sa te iei la misto :)
pentru textul : podul suspinelor devad in batrana un fel de moira sau o inaintemergatoare a ei. in arius am vazut principiul vital, ceea ce cere in permanenta atentia, toata energia. si atunci visul, nu ca evadare, ci o trecere in alt spatiu in care suntem ceea ce nu putem fi aici. ce am fi noi fara cartile noastre? fara recursul la memoria papilei gustative? miza imi pare a fi ac maturizare necesara care ne face puternici; ca arius sa poata, la randul lui, creste si adormi. sa iti povestesti nu i ca si cum ai zice hop si ai sari pe malul celalalt. cum o fi sa ramai in aer totusi?
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deplacut
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite desi iti multumesc pentru asta.
pentru textul : singura piele dede data asta trebuie sa apreciez un text destul de bun. cu exceptia versului al treilea unde eu as fi evitat forma de articol hotarit si as fi scris "cuiburi-fortarete" in rest textul are rezonanta. Ma voi abtine (deocamdata) sa spun ceva despre ce au spus alti comentatori pentru a nu devia in off-topic dar cred ca nimeni nu ar trebui sa cada aici in cursa de a crede ca e la catedra. pentru ca nu e.
pentru textul : Pierdute umbre desa inteleg ca ar trebui sa schimb registrul... dar tot nu inteleg unde este artificialitatea..eu scriu exact ce vreau sa scriu...polenul muzicii uscate simboliza, in cazul textului, o sonata.. iar sangele era sange..curgea.. am scris poezia asta dupa o carte citita recent..va las sa o ghiciti..
pentru textul : stropi de iubire deSebi mulțumesc de trecere și observații ,am remediat textul sper sa fie puțin mai bine...
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei denu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
pentru textul : dezmierdare deMariana, merci de trecere la această încercare a mea de visual poetry. Mereu este loc de mai bine. (Ai un typo în comentariul tău: "însăși")
pentru textul : în sepia lumii dePagini