dacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
Ionuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
că încerci să te acomodezi cu tine, cu viaţa ta şi e bine că ai ales să grupezi gândurile care ţi-au venit în minte, amintiri, melodii, schiţe, stări etc. aşa te poţi descărca şi toate lucrurile pot căpăta un (alt) sens.
Virgil, pe bune acum, tu chiar nu te saturi sa fii umilit prin propriile tale afirmatii? Citatul acela este pe zeci de situri de citate celebre, pe sute de bloguri, vei spune ca cei care au ales acel citat sunt cu totii niste liceeni, niste idioti, si tu esti ala mai destept decat toti la un loc? Chiar nu realizezi ca cuvantul tau, ura ta, frustrarea ta, te fac si mai mic decat esti? Tu chiar nu-ti dai seama ca nu ma poti atinge cu absolut nimic, ca singura ta sansa ca sa fii luat in seama, apreciat, este sa fii sincer si respectuos? Sa-ti spui parerea fara sa faci comparatii ridicole de pe vremea cand erai la liceu si aratai cu degetul la oamenii de pe strada? Chiar crezi ca-mi face placere sa te ridiculizez de fiecare data? Tu nu vezi ca ai ramas fara adepti pe propriul sit, ca in afara de Yester si inca vreo 2 nu te mai baga lumea in seama? Nu crezi ca trebuie sa iti schimbi atitudinea, sa dai dovada de seriozitate si profesionalism in comentarii, fara sa faci comentarii ridicole, de taraba?
Cred ca "de eternitate" ar fi bine sa fie scoasa; e (orecum) o redundanta sau, mai bine spus, o explicatie superflua. Mai mult, aminteste de nefericita (citez din memorie) vlahutiana: "Nu ma tem de moarte ci de eternitatea ei".
Pe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
nu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
nu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Christian, "Ce se întâmplă cu poetul când îl părăsește daimonul? " este frica dintotdeauna a fiecărui scriitor de rit vechi, iar Nichita face poezia poeziei în multe din textele sale. În ce măsură va mai exista spaima că poate ai produs ultimul text, că n-o să mai poți, când scriitura s-a tehnicizat atât de mult? Îmi place eseul tău, eu, însă, n-o să trec nici de partea detractorilor nici a apărătorilor. Dar mi-a plăcut analogia pe care o faci între ultimele texte vorbite aproape fără sens ale lui Nichita și bâlbâiala profeților și a filozofilor. Cred că e vorba de o funcționare haotică în fața unei lumi care nu înțelege, deși aude. Bâlbâiala devine un sistem de apărare, dar daimonul bâlbâitului se simte trădat, degradat.
mai bine aşa. e mai rău. click este sunetul pe care-l fac aparatele cînd acţionezi butonul. dacă am pus click, înseamnă că asta reprezintă ceva.
dacă s-au împiedicat, să le fie de bine.
nu pot decît să-mi pun încă o cafea, să citesc punctu 2 din regulament şi să mă rîdea pînă nu mai pot.
hai mă, chiar aşa, " O preocupare aparte a acestui site este inovaţia în literatură şi în special în poezie." şi ne împiedicăm de clickuit sau lacu roşu? probabil că se poate aplica corectitudinea politică şi în artă şi am rămas eu în urmă cu noutăţile.
mersi de pită şi sare dar cred că idila va fi de scurtă durată. :)
aceasta poza poate fi 'eliberata' de cuvintele de dedesubt..in opinia mea imaginea prezentata aici este intruparea sperantei..si speranta - probabil laitmotivul umanitatii - este greu de redat in cuvinte si chiar si prin imagine desi mai sus ni s-a dovedit cu prisosinta contrariul..
Nicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
Cristina, ce lovituri ieftine folosesti... Arata-mi si mie pe cineva pe Hermeneia.com care a fost "banat"(cum zici tu) pentru ca si-a exprimat opinia despre un text. Oare cit de departe pot merge aceste auto-victimizari ieftine care ar trebui sa stirneasca probabil compasiune fata de cel care se crede in pericolul de a fi persecutat. Iar orice opinie nefavorabila lui ar fi descalificata din start. Ieftin... Atit pot sa spun.
La mulţi ani şi ţie şi să ştii că sunt cât se poate de bucuroasă că te pot lectura aici, după atât de mult timp în care nu am mai ştiut (nici eu) nimic despre activitatea ta literară. In extenso, e bine că ne-am regăsit aici, după atât de mult timp care uite, trece, trece, cu noi trecându-l, mai mult sau mai puţin din copiii ce parcă am fost. Sper să mai am prilejul să te lecturez în acest spaţiu generos.
Cât despre proiectele mele, ca să devoalez adevărul, există un mini-roman despre care nu ar fi acum atât de multe de povestit, sper să fie în viitor. Voi mai posta fragmente şi aici.
În altă ordine de idei, nu văd motiv de conflict sub acest text inovativ-ludic, nu îi văd sensul ori rostul.
Despre termenul pus sub discuţie. Virgil, nici eu nu am găsit termenul „derogativ” în dex, dar e cât se poate de prezent în limbajul juridic, cu siguranţă că provine din chiar verbul a deroga – vei găsi numeroase exemple şi pe internet. Şi, să fiu iertată, dar eu cred că lui Nicholas îi era cât se poate de familiar şi l-a folosit chiar cu o intenţie elegantă. Şi ţie un călduros La mulţi ani şi gândul meu bun.
da, raluca! m-ai ajutat mult la viitoarea antologie de autor. fapt pentru care îți mulțumesc! de aceea ești și coordonatoarea ei. ceea ce susțin eu (și aici sunt absolut subiectiv) e că nu am încă un maxim:) (și aici sunt bun și eu). poate după antume, cineva se va deranja să afle:)
și haiii... fie ca tine, e un poem cu imagini puternice, ptiu să nu îl deochi:))
Va multumesc de trecere comentarii si "distinctii" ! Bobadil voi inlocui veteran cu suveran. Legat de versul final trebuie sa aduc o varianta care sa respecte ritmul, dati-mi putin timp sa mai intreb si sa ma mai documentez. Montecristo o sucesiune "nu, nu" imi pare ca aduce un efect sonor nedorit. As prefera sa evit asta ! Dedal... ati remarcat corect. Nu este sonet este un hibrid sonet rondel. Eu l-am numit "sorondet". Am postat pe hermeneia textul "Boicot" ( http://www.hermeneia.com/poezie/3903 ) care are aceeasi structura. Incluzand rondelul, versul 13 are acelasi rol de refren si nu-l voi schimba. Parerea mea este ca la rondeluri, daca dupa versul refren, ultim, apare inca un vers care sa puna sub semnul intrebarii ideea precedentului se creaza un alt efect (sper pozitiv). Voi posta in curand in aceeasi nota "Acrobat". Multumesc, Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare detotul ar fi bine daca nu s-ar termina cu "din inima mea".
pentru textul : Ochi deIonuț Caragea, Încerc să cred că experiența nefericită a celor cinci decenii de autoritarism în România nu a compromis întrutotul ideea de poezie cu tentă socială. Așa cum îi spuneam mai sus distinsei domnișoare Marina Nicolaev, încerc, prin poemele mele, să depășesc universul propriului trup și să fac incursiuni în contextul social care determină viața individului. Să nu credeți că sunt cumva un neomarxist, dar aproape că m-am satisit să tot citesc poeme despre ochi, intestine, rinichi, sânge, vene, urechi, stomac etc. Cred că se poate obține un anumit efect liric și din relaționarea poetului cu lumea în care trăiește. Vă mulțumesc mult pentru comentariu și pentru "peniță", Mircea Florin Șandru
pentru textul : zâmbete curg din gura femeii gonflabile decă încerci să te acomodezi cu tine, cu viaţa ta şi e bine că ai ales să grupezi gândurile care ţi-au venit în minte, amintiri, melodii, schiţe, stări etc. aşa te poţi descărca şi toate lucrurile pot căpăta un (alt) sens.
pentru textul : elegie 01 deVirgil, pe bune acum, tu chiar nu te saturi sa fii umilit prin propriile tale afirmatii? Citatul acela este pe zeci de situri de citate celebre, pe sute de bloguri, vei spune ca cei care au ales acel citat sunt cu totii niste liceeni, niste idioti, si tu esti ala mai destept decat toti la un loc? Chiar nu realizezi ca cuvantul tau, ura ta, frustrarea ta, te fac si mai mic decat esti? Tu chiar nu-ti dai seama ca nu ma poti atinge cu absolut nimic, ca singura ta sansa ca sa fii luat in seama, apreciat, este sa fii sincer si respectuos? Sa-ti spui parerea fara sa faci comparatii ridicole de pe vremea cand erai la liceu si aratai cu degetul la oamenii de pe strada? Chiar crezi ca-mi face placere sa te ridiculizez de fiecare data? Tu nu vezi ca ai ramas fara adepti pe propriul sit, ca in afara de Yester si inca vreo 2 nu te mai baga lumea in seama? Nu crezi ca trebuie sa iti schimbi atitudinea, sa dai dovada de seriozitate si profesionalism in comentarii, fara sa faci comentarii ridicole, de taraba?
pentru textul : Transplant de inimă deo singta sugestie:
"vii şi râzi goală
pe frica mea
de eternitate"
Cred ca "de eternitate" ar fi bine sa fie scoasa; e (orecum) o redundanta sau, mai bine spus, o explicatie superflua. Mai mult, aminteste de nefericita (citez din memorie) vlahutiana: "Nu ma tem de moarte ci de eternitatea ei".
pentru textul : vis rotund dePe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
pentru textul : e bună tipa deĂleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
pentru textul : Despre trădare denu trebuie sa zabovesc prea mult in comentarii, vreau sa spun ca urmaresc de foarte mult timp poemele tale. si ini plac. e un stil pe care l-am mai observat la inca doua poete de pe agonia, probabil editori. ceea ce imi place aici este ca pot sa ofer stele poemelor valoroase. acum este timpul sa ofer steluta. am retinut din poemul tau "îți iese un milion de albine ce fecundează lumina", "între mirosul de transpirație și mirosul de mort aleg mirosul de mort ", "dacă dispare omul care te susține omul care te cară în spate rămîi deformat ca la orele de echitație", "nu mă plîng am mîncat bine am rîs bine am tot felul de lucruri care mă fac fericit poate mi-aș dori să adorm pe coastele unei femei", "camera mea e atît de goală încît am senzația că sunt într-o barcă"... cu adevarat poet. penita si respectul meu. PvG
pentru textul : mirabela nu există deAm înţeles ce s-a vrut textul, d-le Dinu, eu nu am reproşat ce s-a spus, am reproşat cum s-a spus.
Asta e, există şi zile mai proaste. Nu suntem niciodată egali cu noi însine in niciun domeniu, cu atât mai mult în poezie.
pentru textul : povară decel insetat trece pe linga fintinile nesomnului, la nesfirsit...
pentru textul : uitare deScuze pentru interventie, este o eroare pe pagina: un titlu al doamnei Marlena Braester apare la un text de-al meu.
pentru textul : Trupul gol al deșertului denu ar fi semnate, nu aş putea să fac nici o diferenţă între stilul autoarei şi stilul userului numit man at work. acelaşi mod de-a versifica, prăfuit, pompos, plat şi mediocru. nu ştiu dacă îţi dai seama, dar este suficient să citeşti ultimele texte postate, pe aproape orice site - 99 % din populaţia globului se învîrte între aceste coordonate lirice. (mă refer aici la cei care scriu poezii şi pe postează / publică)
pentru textul : celălalt mal deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
"Sunt doar un fotograf amator cu ceva simt pentru incadrare." înțeleg modestia dar eu cred că ești pe un drum bun.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deChristian, "Ce se întâmplă cu poetul când îl părăsește daimonul? " este frica dintotdeauna a fiecărui scriitor de rit vechi, iar Nichita face poezia poeziei în multe din textele sale. În ce măsură va mai exista spaima că poate ai produs ultimul text, că n-o să mai poți, când scriitura s-a tehnicizat atât de mult? Îmi place eseul tău, eu, însă, n-o să trec nici de partea detractorilor nici a apărătorilor. Dar mi-a plăcut analogia pe care o faci între ultimele texte vorbite aproape fără sens ale lui Nichita și bâlbâiala profeților și a filozofilor. Cred că e vorba de o funcționare haotică în fața unei lumi care nu înțelege, deși aude. Bâlbâiala devine un sistem de apărare, dar daimonul bâlbâitului se simte trădat, degradat.
pentru textul : Îngerul și glonțul deNu-i bai, se poate aduce si felinarul la cheie. Unul ciudat, diafan (virtual?!) cu lumina incert-seducatoare a poeziei.
pentru textul : concubinaj desărbători cu bine tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit demultumesc, A.A.A., dar trebuie sa recunosc ca pe mine ma nemultumeste finalul. Recitindu-l dupa postare, am avut senzatia ca ceva imi scapa.
pentru textul : arpegii sub clopot denu pricep care e miza acestui text. nu sunt obtuz, dar nu vad poezie aici, ci doar niste notite.
pentru textul : revelion demai bine aşa. e mai rău. click este sunetul pe care-l fac aparatele cînd acţionezi butonul. dacă am pus click, înseamnă că asta reprezintă ceva.
dacă s-au împiedicat, să le fie de bine.
nu pot decît să-mi pun încă o cafea, să citesc punctu 2 din regulament şi să mă rîdea pînă nu mai pot.
hai mă, chiar aşa, " O preocupare aparte a acestui site este inovaţia în literatură şi în special în poezie." şi ne împiedicăm de clickuit sau lacu roşu? probabil că se poate aplica corectitudinea politică şi în artă şi am rămas eu în urmă cu noutăţile.
mersi de pită şi sare dar cred că idila va fi de scurtă durată. :)
pentru textul : Itinerar deaceasta poza poate fi 'eliberata' de cuvintele de dedesubt..in opinia mea imaginea prezentata aici este intruparea sperantei..si speranta - probabil laitmotivul umanitatii - este greu de redat in cuvinte si chiar si prin imagine desi mai sus ni s-a dovedit cu prisosinta contrariul..
cheers to hope! :)
pentru textul : Feminitate sine qua non deNicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deCristina, ce lovituri ieftine folosesti... Arata-mi si mie pe cineva pe Hermeneia.com care a fost "banat"(cum zici tu) pentru ca si-a exprimat opinia despre un text. Oare cit de departe pot merge aceste auto-victimizari ieftine care ar trebui sa stirneasca probabil compasiune fata de cel care se crede in pericolul de a fi persecutat. Iar orice opinie nefavorabila lui ar fi descalificata din start. Ieftin... Atit pot sa spun.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar dete rog sa respecti regulamentul in ce priveste titlul
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deMultumesc, Tincuta. Incerc sa pastrez clipele frumoase ale unei varste care, fie si doar prin copiii nostri, ne cheama inca o data la ea.
pentru textul : Cea mai sensibilă floare deLa mulţi ani şi ţie şi să ştii că sunt cât se poate de bucuroasă că te pot lectura aici, după atât de mult timp în care nu am mai ştiut (nici eu) nimic despre activitatea ta literară. In extenso, e bine că ne-am regăsit aici, după atât de mult timp care uite, trece, trece, cu noi trecându-l, mai mult sau mai puţin din copiii ce parcă am fost. Sper să mai am prilejul să te lecturez în acest spaţiu generos.
Cât despre proiectele mele, ca să devoalez adevărul, există un mini-roman despre care nu ar fi acum atât de multe de povestit, sper să fie în viitor. Voi mai posta fragmente şi aici.
În altă ordine de idei, nu văd motiv de conflict sub acest text inovativ-ludic, nu îi văd sensul ori rostul.
Despre termenul pus sub discuţie. Virgil, nici eu nu am găsit termenul „derogativ” în dex, dar e cât se poate de prezent în limbajul juridic, cu siguranţă că provine din chiar verbul a deroga – vei găsi numeroase exemple şi pe internet. Şi, să fiu iertată, dar eu cred că lui Nicholas îi era cât se poate de familiar şi l-a folosit chiar cu o intenţie elegantă. Şi ţie un călduros La mulţi ani şi gândul meu bun.
pentru textul : new year samba denu înțeleg ce vrei să spui. sau poate nu am exprimat ideea foarte clar. probabil că poate să depindă. sunt curioasă de ce.
pentru textul : celui drag deda, raluca! m-ai ajutat mult la viitoarea antologie de autor. fapt pentru care îți mulțumesc! de aceea ești și coordonatoarea ei. ceea ce susțin eu (și aici sunt absolut subiectiv) e că nu am încă un maxim:) (și aici sunt bun și eu). poate după antume, cineva se va deranja să afle:)
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deși haiii... fie ca tine, e un poem cu imagini puternice, ptiu să nu îl deochi:))
Va multumesc de trecere comentarii si "distinctii" ! Bobadil voi inlocui veteran cu suveran. Legat de versul final trebuie sa aduc o varianta care sa respecte ritmul, dati-mi putin timp sa mai intreb si sa ma mai documentez. Montecristo o sucesiune "nu, nu" imi pare ca aduce un efect sonor nedorit. As prefera sa evit asta ! Dedal... ati remarcat corect. Nu este sonet este un hibrid sonet rondel. Eu l-am numit "sorondet". Am postat pe hermeneia textul "Boicot" ( http://www.hermeneia.com/poezie/3903 ) care are aceeasi structura. Incluzand rondelul, versul 13 are acelasi rol de refren si nu-l voi schimba. Parerea mea este ca la rondeluri, daca dupa versul refren, ultim, apare inca un vers care sa puna sub semnul intrebarii ideea precedentului se creaza un alt efect (sper pozitiv). Voi posta in curand in aceeasi nota "Acrobat". Multumesc, Ialin
pentru textul : Ecran dePagini