mi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
Bobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
Am observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
Te felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
să lămurim, DA? eu am organizat, am jurizat, ba am și plătit concursuri de poezie! Nu am fost solicitat deloc să fac vreuna dintre aceste activități... oare ce vă așteptați dragii mei, să postez vreun text?
Eu când m-am oferit m-am oferit să fiu co-optat la organizarea concursurilor, și vreau să fie foarte clar acest aspect!
Mie îmi este cât se poate de clar că acest lucru nu se dorește... atunci nu înțeleg ce mi se reproșează?
Come on Virgil!
Nu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
Să încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
Virgil, sa nu crezi ca nu m-am luptat cu "dorul foșnind la urechi” ; dar dupa mai multe incercari am revenit la aceasta expresie, pentru ca ea corespundea cel mai bine imaginii si ritmului.Iar despre ,,goală" - poate avea mai multe sensuri; in plus, are mai mare incarcatura erotica decat ,,nuda''. Cel putin in cultura in care am crescut. Sau pe aici pe la Braila :)) Iar la a treia observatie: e greu uneori sa vezi imperfectiunile imediat dupa ce ai ispravit un poem...ca si pentru alte lucruri vii, e nevoie de timp. Multumesc de trecere si de aprecierea din final :)
Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
Aranca, ma tem ca noi, pe Hermeneia, avem nevoie de parerea oricui. Cred ca stii principiul conform caruia daca nu vrei sa primesti pareri critice nu publica. Numai celui ce scrie chiar prost ii este frica de parerea altuia. Parerea mea de exemplu e ca n-am priceput nimic. Pentru ca nu stiu limba asta. Sau nu o stiu suficient de bine ca sa inteleg o poezie. Uite chestia asta ma face sa ma gindesc ca poate va trebui sa separ sectiunea de limbi straine de partea centrala, romaneasca a site-ului.
da, interesanta observatia lucian. dar nu a fost scris pe plaja. e mai degraba un text "de scorbura". am eu perioadele mele "de scorbura" merci Sister, e un text care desi a fost scris intr-o noapte, totusi e produsul a mai multor saptamini
Foarte bine, Marynna. Scrieţi dumneavoastră aşa cum spuneţi, iar textul meu lasaţi-l aşa cum este. Altminteri, e bine să se ştie că poezia este nu pentru un secol sau pentru altul. Ea este sau nu este. F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.
Dincolo de toate, ar fi mai bine să nu riscaţi jucându-vă cu tastele prin textele altora. Totuşi, vă dau dreptate în privinţa lui "catifelată". În rest - nu.
Iulia, ştiu bine şi de mult teoria şi tehnica prozei. Nu m-am apucat să scriu aşa, la ce-o ieşi. Ca la şah, şi în proză sunt unele principii sfinte, însă, din nou - ca la şah - există momente când ele trebuie încălcate. Scena care conţine multe puncte de suspensie e rară şi e rezoluţia unui anumit cumul/ conflict tematic. Din această cauză, personajele se poticnesc, se încurcă, se răzgândesc, îşi caută cuvintele etc. Cum să arăt asta în scris? Să schimb structura/ natura dialogului realistic doar pentru a evita punctele sau să încalc pincipiul în numele firescului dialogului? Am ales varianta a doua. De altfel, eu sunt un înverşunat inamic al punctelor de suspensie.
De bine!
Căliiin!
mă bucur să te găsesc aici, adevărul e că tu mi-ai dat un impuls să scriu la un moment dat și ar fi trebuit să mă mișc mai cu elan atunci, dar m-a prins cotidianul (medicina, fericirile, examenele), chiar mă întrebam dacă nu te-am dezamăgit. De-acum nu mă mai las, promit. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, ai un ochi fin când citești. (nu pot să uit cum ai bunghit un "etilist" în loc de "elitist" cândva, când eu și mulți alții trecuserăm peste text de zeci de ori.)
Sper să te mai găsesc pe aici.
Adriana,
mulțumesc de trecere și de lectură. E bine să afli cine te citește, și dacă îi place, și dacă nu. :)
Ai dreptate, subiectul imigrantului e foarte scris, dar aceasta a fost doar o introducere, acțiunea nu ține de Franța, ci de ce s-a întâmplat în România ca personajul principal să ajungă acolo. Despre asta va fi vorba în părțile următoare.
Vă mulțumesc din nou de trecere și comentarii. Sper să vă placă ce urmează.
emil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
Nu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
eu nu ma impusc daca nu-mi iese un poem asa cum am voit, sau asa cum l-au voit ceilalti, dar recunosc ca era nevoie sa ma aplec mai mult asupra acestui text, probabil o s-o fac cand o sa ma simt in stare, sunt aici unele lucruri la care tin si pe care cred ca le-asi putea dezvolta mai bine... in general nu ma grabesc sa postez, dar astazi nu stiu de ce am avut impresia ca am scris o capodopera :) glumesc, stiu ca nu e asa si ai dreptate... in rest nici pe mine nu ma multumeste titlul, desi tot pe-acolo pe undeva ar trebui sa caut, iar despre sarcina acestui poem, nu stiu daca am inteles exact ce ai vrut sa spui, dar daca ar fi trebuit sa-mi satisfaca fericirea pe un an, normal ca m-as fi simtit foarte nefericita... o sa ma intorc la el, dar mi-ai putea oare promite ca te intorci si tu sa-mi spui daca am diminuat macar putin din disconfortul pe care ti l-a creat prima lecturare?
Este o coincidență și să știi că poezia mea a fost împrumutată aproape în totalitate și folosită într-un text pe agonia dar după un scurt timp a specificat colega mea de acolo că versurile sunt ale mele, colega Nuță Crăciun mă cunoaște cred și nu este genul meu, în rest ??? poemul nu are decât aceasta coincidență în el altă ceva nimic????
Aceeaşi nedumerire. O fi ,,ce în neştire = ce-n neştire" ? Autorul ne poate confirma/infirma. Dacă se confirmă sensul, corect este ,,ce-n neştire" ( nr. de silabe e acelaşi, deci metrica şi ritmul nu au de suferot. Se pare că în rostire cei doi de ,,n" devin una :) )
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul de fata mi se pare destul de slab. Daca prima strofa imi pare acceptabila, continuarea mi se pare destul de amuzanta.
"Mancam jar impreuna " ?
"Îmi umple golul meu de aer
cu aburul din nări" ?
"şi fuge sub mine depărtarea" ?
"inima
o bulină roşie sub piele," ??
Pana la intrarea in alt taram, nu exista o mistica sau o filosofie a textului. Sesizez intentia, dar formularea si comparatiile sunt foarte fortate.
emil
pentru textul : Caii nopţii desa traiti! Am corectat.
pentru textul : Duios șurub dedupă ochii ei subţire închişi, la expresii de acest gen ma refer.chiar daca acordul e bine realizat ceva impiedica fluenta versului
pentru textul : Alb şi roşu denu m-am lansat de teamă să nu dau prin bălării pentrucă mie mi-au plăcut mult ambele poeme așa că m-am agățat doar de ușa de la intrare
pentru textul : sodomizează-ți aproapele demi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
pentru textul : Gena balanței deimagine. pe mine una m-a impresionat.
pentru textul : Haiku dea fost o zi faină. acest text este mai bătrânel. a luat acum o formă aproape finală. m-a bucurat semnul tău gentil, Mariana! O seară frumoasă vouă!
pentru textul : mi s-ar lumina ochii de indiferență deBobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deIoan, nu ştiu precis dacă şerpii năpârlesc toamna, dar cam asta e ideea.
Daniel, bună sesizare, e şi un fel de itinerar acolo.
Mulţumesc pentru intervenţii.
pentru textul : La margine (Profetul) deObserv ca este un poem care stirneste ecouri..asta ma bucura :p.
Emancipare Marga? Nu stiu ce e aia: traiesc intr-o societate unde regula 'dog eat dog' este respectata cu sfintenie de cind Magna Carta!
Lea - ma bucur de cunostinta. "I'm a winner, I'm a sinner, do you want my autograph?":p
Multumiri, multumiri!
pentru textul : Planeta maimuțelor deAm observat la mai multe poeme că înlocuiești diacriticele și anume: în loc de circumflexul de la litera â apare căciula de la ă. În ultimele două poeme sunt câte trei situații de acest fel și se impune corectura. E bine ca înainte de postare să fie făcută o verificare mai atentă în acest sens.
pentru textul : Un episod al veteranului deTe felicit pentru fiecare poem care apare pe prima pagină! Nu uita de fotografie! :)
o imagine pe cât de frumoasă şi sugestivă pe atât de tristă.
pentru textul : Haiku (6) decu drag.
să lămurim, DA? eu am organizat, am jurizat, ba am și plătit concursuri de poezie! Nu am fost solicitat deloc să fac vreuna dintre aceste activități... oare ce vă așteptați dragii mei, să postez vreun text?
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deEu când m-am oferit m-am oferit să fiu co-optat la organizarea concursurilor, și vreau să fie foarte clar acest aspect!
Mie îmi este cât se poate de clar că acest lucru nu se dorește... atunci nu înțeleg ce mi se reproșează?
Come on Virgil!
Nu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
Cu respect,
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deGorun Manolescu”
Să încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
pentru textul : Tango deVirgil, sa nu crezi ca nu m-am luptat cu "dorul foșnind la urechi” ; dar dupa mai multe incercari am revenit la aceasta expresie, pentru ca ea corespundea cel mai bine imaginii si ritmului.Iar despre ,,goală" - poate avea mai multe sensuri; in plus, are mai mare incarcatura erotica decat ,,nuda''. Cel putin in cultura in care am crescut. Sau pe aici pe la Braila :)) Iar la a treia observatie: e greu uneori sa vezi imperfectiunile imediat dupa ce ai ispravit un poem...ca si pentru alte lucruri vii, e nevoie de timp. Multumesc de trecere si de aprecierea din final :)
pentru textul : Vis cu genele întredeschise dePrea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).
pentru textul : downloadez poezii deAranca, ma tem ca noi, pe Hermeneia, avem nevoie de parerea oricui. Cred ca stii principiul conform caruia daca nu vrei sa primesti pareri critice nu publica. Numai celui ce scrie chiar prost ii este frica de parerea altuia. Parerea mea de exemplu e ca n-am priceput nimic. Pentru ca nu stiu limba asta. Sau nu o stiu suficient de bine ca sa inteleg o poezie. Uite chestia asta ma face sa ma gindesc ca poate va trebui sa separ sectiunea de limbi straine de partea centrala, romaneasca a site-ului.
pentru textul : adieu deda, interesanta observatia lucian. dar nu a fost scris pe plaja. e mai degraba un text "de scorbura". am eu perioadele mele "de scorbura" merci Sister, e un text care desi a fost scris intr-o noapte, totusi e produsul a mai multor saptamini
pentru textul : atît îmi doream... ▒ deFoarte bine, Marynna. Scrieţi dumneavoastră aşa cum spuneţi, iar textul meu lasaţi-l aşa cum este. Altminteri, e bine să se ştie că poezia este nu pentru un secol sau pentru altul. Ea este sau nu este. F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.
pentru textul : Anotimp deDincolo de toate, ar fi mai bine să nu riscaţi jucându-vă cu tastele prin textele altora. Totuşi, vă dau dreptate în privinţa lui "catifelată". În rest - nu.
Iulia, ştiu bine şi de mult teoria şi tehnica prozei. Nu m-am apucat să scriu aşa, la ce-o ieşi. Ca la şah, şi în proză sunt unele principii sfinte, însă, din nou - ca la şah - există momente când ele trebuie încălcate. Scena care conţine multe puncte de suspensie e rară şi e rezoluţia unui anumit cumul/ conflict tematic. Din această cauză, personajele se poticnesc, se încurcă, se răzgândesc, îşi caută cuvintele etc. Cum să arăt asta în scris? Să schimb structura/ natura dialogului realistic doar pentru a evita punctele sau să încalc pincipiul în numele firescului dialogului? Am ales varianta a doua. De altfel, eu sunt un înverşunat inamic al punctelor de suspensie.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deDe bine!
Căliiin!
mă bucur să te găsesc aici, adevărul e că tu mi-ai dat un impuls să scriu la un moment dat și ar fi trebuit să mă mișc mai cu elan atunci, dar m-a prins cotidianul (medicina, fericirile, examenele), chiar mă întrebam dacă nu te-am dezamăgit. De-acum nu mă mai las, promit. :) Îți mulțumesc pentru comentariu, ai un ochi fin când citești. (nu pot să uit cum ai bunghit un "etilist" în loc de "elitist" cândva, când eu și mulți alții trecuserăm peste text de zeci de ori.)
Sper să te mai găsesc pe aici.
Adriana,
mulțumesc de trecere și de lectură. E bine să afli cine te citește, și dacă îi place, și dacă nu. :)
Ai dreptate, subiectul imigrantului e foarte scris, dar aceasta a fost doar o introducere, acțiunea nu ține de Franța, ci de ce s-a întâmplat în România ca personajul principal să ajungă acolo. Despre asta va fi vorba în părțile următoare.
Vă mulțumesc din nou de trecere și comentarii. Sper să vă placă ce urmează.
pentru textul : am evadat un timp deMarina, iti multumesc de citire si pentru apreciere. toate cele bune
pentru textul : Sâmburi deemil, nu e obligatoriu ca acest poem sa-ti spuna ceva... pasii unui barba albastra si cristal mie imi amintesc de chirurgii care mai nou nu mai poarta alb ci verde sau albastru si care iti vorbesc senin despre extirparea unui san cu aceeasi prezenta de spirit cu care breau o cupa de sampanie si nu stiu cum se face ca intotdeauna cand ii vad imi suna in ureche rezonanta ,,cristalina '' a instrumentelor medicale din sala de interventii... in alta ordine de idei, poemul incepe cu primul vers ...de terminat nu se termina... iar textul e o prima varianta ... multumesc de trecere, lectura, cuvinte- seminte de gand puse la incoltit...
pentru textul : crazy party deNu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
pentru textul : de regăsire deeu nu ma impusc daca nu-mi iese un poem asa cum am voit, sau asa cum l-au voit ceilalti, dar recunosc ca era nevoie sa ma aplec mai mult asupra acestui text, probabil o s-o fac cand o sa ma simt in stare, sunt aici unele lucruri la care tin si pe care cred ca le-asi putea dezvolta mai bine... in general nu ma grabesc sa postez, dar astazi nu stiu de ce am avut impresia ca am scris o capodopera :) glumesc, stiu ca nu e asa si ai dreptate... in rest nici pe mine nu ma multumeste titlul, desi tot pe-acolo pe undeva ar trebui sa caut, iar despre sarcina acestui poem, nu stiu daca am inteles exact ce ai vrut sa spui, dar daca ar fi trebuit sa-mi satisfaca fericirea pe un an, normal ca m-as fi simtit foarte nefericita... o sa ma intorc la el, dar mi-ai putea oare promite ca te intorci si tu sa-mi spui daca am diminuat macar putin din disconfortul pe care ti l-a creat prima lecturare?
pentru textul : boabe de timp deEste o coincidență și să știi că poezia mea a fost împrumutată aproape în totalitate și folosită într-un text pe agonia dar după un scurt timp a specificat colega mea de acolo că versurile sunt ale mele, colega Nuță Crăciun mă cunoaște cred și nu este genul meu, în rest ??? poemul nu are decât aceasta coincidență în el altă ceva nimic????
pentru textul : Primul cerc deAceeaşi nedumerire. O fi ,,ce în neştire = ce-n neştire" ? Autorul ne poate confirma/infirma. Dacă se confirmă sensul, corect este ,,ce-n neştire" ( nr. de silabe e acelaşi, deci metrica şi ritmul nu au de suferot. Se pare că în rostire cei doi de ,,n" devin una :) )
pentru textul : Copacul (Psalm) deMulțumesc pentru adăstare și încondeiere.
pentru textul : Durere deDa, cred că ai atins toate punctele definitorii ale unui haiku corect și bun. Bravo!
pentru textul : Haiku dePagini