Mi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
Virgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
pai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
prunc născut la umbra mamei sale, la două sute patruzeci de luni și-un cuvânt. L-au alăptat pe rând cu toate întrebările lumii, femei vitrege cu sâni mari și veninoși, două sute patruzeci de luni și-un cuvânt Un bătrân cu degete multe a tăiat pentru plânsul lui stejarul surd din cel mai cântec sat Leagăn cioplit, leagăn șerpuit cuibar pentru ouă de visători.
Marius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
acesta NU este un Haiku cred ca am sa introduc un mod in care anumite texte ar trebui sanctionate, fie pozitiv, fie negativ totodata cred ca voi fi nevoit sa retrogradez pe unii autori la categoria de novice
Marina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
Cami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
Emilian, îmi pare rău că ai înţeles greşit. În alegoria cu merele si perele, eu eram Ionică. Adicătelea, dacă fura cineva, eu eram ăla. N-ar trebui să te jignească ipoteticul fapt că aş înţelege greşit pe altcineva în afară de tine. Iar în cazul de faţă, nu cred c-am făcut-o. Când cineva vine cu linkul în spate, băgându-ţi sub ochi un fragment (!) de text (pe care nu l-ai citit până atunci), tinzi să argumentezi ce şi cum. Ceea ce am şi făcut.
Uite, Ştefane, aproape ţi-a ieşit. Ţi-ai luat bere, chipsuri, ai plătit netul?
evident, e un compliment Andule. am mai spus eu nu am nici măcar pretenția că aș fi poet. îi las, vorba aia, pe alții să se înghesuie că văd că e la mare vogă. eu scriu pur și simplu pentru plăcerea mea proprie și personală. I just enjoy it. cîndva, în vremuri mai nasoale chiar mi-a făcut bine la inimă și minte. cam atît. în rest nu știu ce să spun. cred că scrisul este omul în ultimă instanță. prima copilărie, primele experiențe, primele contacte cu literatura și cu poezia chiar înainte de 5-6 ani. apoi poate e vorba și de etnicitate sau mecanisme interioare ce țin de ea și pe care le cunoaștem foarte puțin. nichita a fost pe jumătate rus (nu român!) așa cum bănuiesc că se știe de cei mai mulți. întîmplarea face ca și eu să am (fie că îmi place, fie că nu) destul de mult sînge slav în vene. are asta vreo importanță sau vreun efect? habar nu am. deși se pare că spiritul slav are o anumită vibrație interioară mai greu de confundat și care a "produs" multă artă. este asta o posibilă explicație? nu știu. în orice caz poți să fii liniștit, am citit mai mult despre viața lui decît poezia lui. poate de acum încolo. by the way, am citit mult mai multă poezie de păunescu sau ioan alexandrul și totuși asta nu mă face să scriu ca ei. cred că scriu ca mine. dar întradevăr, e un compliment.
Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
Dragă Lucian, nu știu ce i-ai făcut, dar de data asta suna, după părerea mea, foarte bine, Am reținut "Există o pleoapă care se închide definitiv", "sângele timpului", "cărămizi îngropate în flori" (aici parcă văd transformarea pământului din nou în viață prin rădăcinile plantelor), "Ochiul înghite ca un mormânt Aripile nepurtate în spate", "sipeturi cu primăveri". Iar finalul "Rece sub pleoapa imensă mă culc/ Definitiv" e foarte plastic și reușit. După umila mea părere, merită o peniță. Felicitări. Marian
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
îmi place să cred că Hermeneia a graduat de la "cei şapte ani de-acasă" şi o putem trimite la şcoli mai înalte acum. Felicitări ei şi omului din spatele ei, nicio îndoială aici. Cu peniţele sînt one hundred, un ciento, un cent, un hundert percent de acord cu Andu. Nu, nu e vorba de invidie. Pur şi simplu e hilar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erata: "incercare la muzicalitate" voiam sa spun...
pentru textul : la vale, pe Gangele viu deMi se pare că acest peroratio sau dialogus nu se mai termină niciodată, pare a fi o buclă ce se repetă (și mereu dă aceeași eroare) și nu știu dacă această înșiruire de accesări ale subconștientului (poate și colectiv) prezentată poetic într-un stil cumva altfel ar putea aduce ceva nou. Despre "infecția extraterestră" parcă ai mai scris / ai mai spus? (De fapt, tot poemul îmi pare cunoscut, parcă l-am mai citit cândva, scris de tine.) Am înțeles ideea: "printr-o mutație întîmplătoare / a unei gene recesive / sub acțiunea fenotipică", dar e incorectă prezentată... "genetic". Finalul nu vine salvator pentru poezie.
pentru textul : nu știu dacă deVirgil, ce spui tu ca se vede, cam asa ar trebui sa se vada. lene, spleen, blazare - cum observa Cristina - inertie, tristete. apoi, iccp constructia, am incercat sa "usurez" din ce in ce mai mult poemul catre final, cat si fiecare strofa in parte si sa il urc de pe soseaua desfundata pe felinarele zburatoare. de aici si impresia ca incepe in forta si se termina in abureala. dar, daca deschide un orizont care se inchide nemultumitor pentru cititor, nu e in regula. posibil sa fie prea clichee "tristii" sau efectul pe care l-as fi dorit de "a quoi bon?" sa nu fie atractiv, pur si simplu. cel mai mult ma ingrijoreaza, insa, impresia de "neglijenta" lasata. mi-as fi dorit confuzia, dar nu neglijenta.
pentru textul : Recunoştere in Colentina deiata un text de prima pagina
pentru textul : coming soon depai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
pentru textul : Se făcea că... deprunc născut la umbra mamei sale, la două sute patruzeci de luni și-un cuvânt. L-au alăptat pe rând cu toate întrebările lumii, femei vitrege cu sâni mari și veninoși, două sute patruzeci de luni și-un cuvânt Un bătrân cu degete multe a tăiat pentru plânsul lui stejarul surd din cel mai cântec sat Leagăn cioplit, leagăn șerpuit cuibar pentru ouă de visători.
pentru textul : poem cu breton deMarius, poate e cântecul lumii în care muzele îşi ucid "zeii", cu lovituri precise de cuţit. Şi ei ştiu asta. Mulţumesc pentru gest, te asigur că i-am înţeles semnificaţia, dar lovitura precisă de peniţă are şi ea legile ei. La fel, poate, ca să nu moară o lume de tot.
pentru textul : Cântec demultumesc pentru citire si opinii. :)
pentru textul : portret pe un geam îngheţat deacesta NU este un Haiku cred ca am sa introduc un mod in care anumite texte ar trebui sanctionate, fie pozitiv, fie negativ totodata cred ca voi fi nevoit sa retrogradez pe unii autori la categoria de novice
pentru textul : Durere denu știu de ce, dar nu are importanță. important e că exiști. relegatul de la tomis. mulțumiri.
pentru textul : dezmierdare deMarina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
pentru textul : O depărtare decred ca nu am salvat comentariul de nu a aparut. iti multumeam, Cristina.
pentru textul : Săpînţa, mon amour deda mai francisc, e un fel de "nu faceti ca el"
pentru textul : portarul de la spital deCami, nici nu am spus ca ai făcut sau nu un comentariu care să nu fie la locul lui; poți să mă crezi că nu pot urmări chiar toate comentariile de pe site, dar încerc. Eu te-am încurajat să te exprimi liber aici cu privire la texte, pentru că am înțeles că ai îndoieli că poți face asta. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este să schimbăm politețuri și amabilități, ci să încercăm, atât cât putem fiecare dintre noi, să fim critici, pentru a ne ajuta, pentru a crește. Aceasta nu înseamnă, desigur, că aceste comentarii trebuie să fie reci, clar. Dar nu voi repeta regulamentul, el este unul de bun simț, sperăm noi. Câteva clarificări, pe scurt: să spui "îmi place poezia aceasta" nu, nu este suficient. Cel puțin nu aici. Fiecare dintre noi poate comunica pe orice căi dorește, libertatea de exprimare nu înseamnă, cum greșit pare să înțeleagă și Lucian, că putem să discutăm pe acest site de literatură ca pe un forum fără subiect sau ca pe o pagină de chat. Cred că fiecare dintre noi în viața reală ne încadrăm unor diverse regulamente la serviciu, la studii, la teatru, într-o bibliotecă etc. Fără să înțelegem din asta că ne este constrânsă libertatea de exprimare. Dacă vrei să arăți că ți-a plăcut ceva scris aici, e recomandat să argumentezi, altfel persoana căreia i se adresează un astfel de comentariu, eventual și lângă altul în care i se spune că altuia nu i-a plăcut, nu mai are nici o șansă de a înțelege ceva din feed-back-ul cititorilor. Și încă ceva, foarte important: munca și intervenția editorilor și a moderatorilor nu se reduce la ceea ce se vede în comentarii. Încă o dată te asigur că nici un comentariu jignitor, sau care se leagă de persoană celui care scrie sau comentează, nu este trecut cu vederea. Numai rezultatele se văd (sau se vor vedea) în afară. Vă rog încă o dată să revenim la text, să încercăm să comentăm, dacă avem ceva de spus, despre poezie.
pentru textul : Gând de vecernie deEmilian, îmi pare rău că ai înţeles greşit. În alegoria cu merele si perele, eu eram Ionică. Adicătelea, dacă fura cineva, eu eram ăla. N-ar trebui să te jignească ipoteticul fapt că aş înţelege greşit pe altcineva în afară de tine. Iar în cazul de faţă, nu cred c-am făcut-o. Când cineva vine cu linkul în spate, băgându-ţi sub ochi un fragment (!) de text (pe care nu l-ai citit până atunci), tinzi să argumentezi ce şi cum. Ceea ce am şi făcut.
Uite, Ştefane, aproape ţi-a ieşit. Ţi-ai luat bere, chipsuri, ai plătit netul?
pentru textul : Alb şi roşu deAndule, da-mi voie sa am si eu finaluri slabe...din cand in cand. multumesc de comm si apreciere.
pentru textul : Clivaj deevident, e un compliment Andule. am mai spus eu nu am nici măcar pretenția că aș fi poet. îi las, vorba aia, pe alții să se înghesuie că văd că e la mare vogă. eu scriu pur și simplu pentru plăcerea mea proprie și personală. I just enjoy it. cîndva, în vremuri mai nasoale chiar mi-a făcut bine la inimă și minte. cam atît. în rest nu știu ce să spun. cred că scrisul este omul în ultimă instanță. prima copilărie, primele experiențe, primele contacte cu literatura și cu poezia chiar înainte de 5-6 ani. apoi poate e vorba și de etnicitate sau mecanisme interioare ce țin de ea și pe care le cunoaștem foarte puțin. nichita a fost pe jumătate rus (nu român!) așa cum bănuiesc că se știe de cei mai mulți. întîmplarea face ca și eu să am (fie că îmi place, fie că nu) destul de mult sînge slav în vene. are asta vreo importanță sau vreun efect? habar nu am. deși se pare că spiritul slav are o anumită vibrație interioară mai greu de confundat și care a "produs" multă artă. este asta o posibilă explicație? nu știu. în orice caz poți să fii liniștit, am citit mai mult despre viața lui decît poezia lui. poate de acum încolo. by the way, am citit mult mai multă poezie de păunescu sau ioan alexandrul și totuși asta nu mă face să scriu ca ei. cred că scriu ca mine. dar întradevăr, e un compliment.
pentru textul : între trup și-ntre vis deMă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen debene. io ho capito subito.grazie
pentru textul : felii de tort deVa multumesc, frumos, reactiile ma emotioneaza. V-am raspuns prin alt poem
pentru textul : în fond e totul lavabil deeu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
ar fi fabulos!
pentru textul : Studentul deDragă Lucian, nu știu ce i-ai făcut, dar de data asta suna, după părerea mea, foarte bine, Am reținut "Există o pleoapă care se închide definitiv", "sângele timpului", "cărămizi îngropate în flori" (aici parcă văd transformarea pământului din nou în viață prin rădăcinile plantelor), "Ochiul înghite ca un mormânt Aripile nepurtate în spate", "sipeturi cu primăveri". Iar finalul "Rece sub pleoapa imensă mă culc/ Definitiv" e foarte plastic și reușit. După umila mea părere, merită o peniță. Felicitări. Marian
pentru textul : Existând în definitiv deChestii:
...Am să încep cu unele observaţii (subiective sau obiective):
* durere grea - i-am înţeles caracterul intenţional, efectul ce-l creează această exprimare banală în contrast cu ineditul, însă nu cred că (aici sau atunci) se impunea.
* tac mormânt - expresie pur şi simplu ratată
*pustietatea imensă, tăcută şi liniştită a camerei - aglomerare de atribute/epitete (şi genitivale), care, cumva, devin redundante. Dacă se doreşte, totuşi, menţinerea lor, eu aş vedea puţin, puţin altfel versul ăsta, accentuând prin conjuncţie, adică aşa: "pustietatea imensă şi tăcută şi liniştită...", asumându-mi accentul.
Acum, de bine, ca să zicem aşă, sau de foarte bune:
* trăire veritabilă
* caracterul personal trecut printr-un limbaj echilibrat din toate punctele de vedere (tehnic/expresiv/acustic), şi adus din unviersul intim în cel (aproape) universal - particularizare poetică trecută ca universală. Păstrând proporţiile şi timpurile, ai reuşit, în acest text, ce au reuşit marii poeţi, (din pedeveul meu de vedere, la noi, doar Eminescu) - transcenderea din lumea eului liric spre cel poetic, iar de acolo spre eul comun, colectiv, dacă-mi permiţi exprimarea asta. Altfel spus, şi clişeic, ai construit puntea dintre tine şi mine ("mine" fiind cititorul de la un anume moment). Şi mai altfel spus, ai aici o o bucăţică de inefabil.
*expresia faptului banal, dar atât de personal şi irepetabil, schimbă şi este schimbată de elemente specifice doar ţie, ca autor. Remarc comparaţiile de-o originalitate şi-o naturaleţe dezarmante.
*hipotipoza "apoi din mine întră un frig albăstrui"
* /hipotipoza acustică/ "în pustietatea imensă tăcută și liniștită a camerei
ca un violoncel"
* implicarea minimă, desprinderea de "iar te-ai cufundat în stele/ şi în cerurile 'nalte", saturaţia/lehamitea folosită exact ca un instrument liric
*etc, şamede
...Bun! Ce mi-a spus mie textul ăsta? Fără prea mare vorbărie criticoasă, şi scurt pe doi virgulă cinci, mi-a spus că orice devenire are-n capete câte o moarte, iar, uneori, dorul seamănă c-o noapte, la ţară, pe malul vreunei ape, zvârlind cu pietre albastre în argintiul fără fund. Fără sunet, fără ecou.
...Te-aş rugă ca atunci când ai timp, să-ţi iei 3,4 minute, pentru a căuta, pe youtube, "Maria and the violin's strig (Ashram). Ascult-o citindu-ţi textul de 2,3 ori.
...Felicitări pentru acest text, unul dintre cele mai bune citite în ultima săptămână. Nu că ar conta foarte mult, dar am să las aici prima peniţă de când activez pe acest site, şi am să-l iau şi la preferinţe.
Salutări din Iaşi!
pentru textul : oceans house mirror desunt surprins plăcut, Raluca. mulțumesc mult!
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui deFelicitări pentru cartea ta care va fi prezentată şi mult succes în activitatea literară. Cu prietenie, Ioan.
pentru textul : Lansare de carte deîmi place să cred că Hermeneia a graduat de la "cei şapte ani de-acasă" şi o putem trimite la şcoli mai înalte acum. Felicitări ei şi omului din spatele ei, nicio îndoială aici. Cu peniţele sînt one hundred, un ciento, un cent, un hundert percent de acord cu Andu. Nu, nu e vorba de invidie. Pur şi simplu e hilar.
pentru textul : Șapte ani deAm corectat, mulţumesc. Cred pur şi simplu că în acest text aşa am vrut eu să pun sau să nu pun virgulele. Aşa le simt, cred că mă înţelegi :)
pentru textul : Gâscă, găină şi chiar capră decred ca e primul text pe care-l citesc de la tine, si-mi pare ok, in prima parte as fi insistat mai mult pe versurile cu umbra mortilor.
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deun tremur placut, dar atat de... departe. o poezie simpla, scurta, dar care spune (si altora) esentialul, atat de... dramatic.
pentru textul : tremolo desi mie imi fac aceleasi reprosuri. ha, ha, ha... de fapt ne cer sa fim ca in anii 60. asta cred eu. parerea mea, vorba aia....
pentru textul : V dePagini