am rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
Comunicarea este un factor extrem de important mai ales în cadrul unei comunități spirituale, și-i mulțumim dlui. Virgil Titarenco pentru faptul că își face timpul necesar a aborda într-un mod personal, apropiat, această chestiune. De asemenea îi mulțumim pentru efortul dînsului de a ne oferi o găzduire de excepție. Bunul simț, decența, eleganța și curățenia stilului sînt elemente care fac din acest site literar o oază într-un deșert - o lume de nisip care a coborît foarte mult ștacheta față de ceea ce ar trebui să reprezinte arta, literatura în mod special. În acest context, al comunicării, aș dori să-i adresez Almei cîteva cuvinte. Aș vrea să-i spun că prietenia, una dintre cele mai mari valori ale omului social nu a murit, sîntem mulți care o iubim, îi simțim foarte mult lipsa și o dorim înapoi. Tuturor sărbători fericite, fie ca lumina Învierii să ne unească sufletele! Cu sinceritate, Naan Lea
Oriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
deși, așa cum spuneai într-un comentariu, nu sunt eu cea în măsură să îmi dau cu părerea despre virulența ta, citind textul acesta, care se vrea proză, nu pot decât să spun, cu riscul asumat de a primi din partea ta un răspuns lipsit de politețe, că ai nevoie de evghenie, forță și vigoare pentru a-ți susține ideile expuse aici fiind un cititor atent aștept episodul următor, părerea mea e că ai început serialul cu stângul cu respect,
frumos colajul vostru. ati pus toate in ordine ca doua soul-mades. ritm interior cu o calcatura moale si una tare, actiune-reactiune. dorin, ai reusit cu alina un colaj sferic, minunat, fara pata. si titlul imi place tare, iar ultimele 3 versuri ale almei sunt magistrale. bun si astept pe urmatorul. felicitari, copii!
:) singurului supermarket din cartier. E poezia pentru mine deci corecteaza! :)) AS spune ca e un text frumos si daca nu as recunoaste nimic din el. Si daca nu as cunoaste bestia aia. atunci am invatat gustul friciii sau asa credeam. Dar cu toata subiectivitatea imi asum responsabilitatea opiniei ca este o scriere faina. Pe care o vad.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
Nu ți-a fost milă de noi în acest text, Sebi. Tensiune, nerv, discurs atent construit, imagini noi, uneori neclare, dar " toate lucrurile neclare sunt superbe". Finalul e la limita previzibilului. Amănuntele povestite ne distrag oarecum atenția, ne fac să uităm de primul vers, iar finalul ne surprinde în cele din urmă. Nu aș fi menționat numele, mai ales dacă e unul real (situație în care îmi prezint scuzele pentru netăcerea mea). Poate doar prenumele, sau numele, sau inițialele. Asta ca să nu fie doar textul tău, ci și al nostru, cu morții noștri fiecare după numele său. E doar o părere.
Titlul e foarte potrivit!
Era undeva un typo: nu mă ... de nimic.
In raspunsul pe care l-ai dat la comentariile precedentei poezii spuneai... Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere..., cumva, te indrepti spre acei confrati cu acest text organoleptic. Practic este si o calatorie in interiorul corpului uman, un sf destul de vechiut pe care scheletul caruia se mai construieste inca. In raport cu celelalte poeme, acesta este neinspirat, in plus repetitiile deranjeaza. Cel putin asta este ceea ce simt eu si sper cumva sa-ti foloseasca si opiniile contra.
acum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
"lucruri" care nu se întâmplă oricând şi oriunde, ci atunci când hotărăşte El, chiar dacă pentru noi sunt "de obicei", un Isus atât de uman, că e în stare să zâmbească ironic (nu batjocoritor!) şi să stea să citească într-un mall. şi mai ales un Isus pe care nu îl enervează atitudinea de egalitate cu omul (aşa cum îi sâcâie pe unii "creştini"), care e gata să discute chestiuni complicate, cum e cea a unui Mântuitor ucis de oameni cândva în tinereţe... şi asta într-o atmosferă excelentă (care o fi termenul ăla englezesc...) de cafenea! mi-a plăcut de-a binelea! Mulţam!
foarte încîlcit text. cred că ar fi benefic ca autorul să își citească textele cu voce tare înaite de a le publica. să se pună în locul celui ce citește și să se întrebe dacă îi place ce citește, dacă îi transmite ceva în mod liric. am citit textul de mai multe ori și mi-a lăsat senzația unui text confuz și nereușit. de exemplu, acea explicație din versul doi te face să te tot întrebi ce legătură logică sau metafizică poate avea cu versul unu. de fapt determinantele sărind de la primul vers pînă la versul 5 sînt foart greu de urmărit. și apoi ajungi să te întrebi:... ce sînt alea... brațele... îmblînzirii? greu de imaginat.
expresia „viul realității” sună aproape tautologic.
ultima întrebare a textului vine așa din senin și habar nu ai ce legătură are cu restul.
doar simple observații.
Intr-un fel cred ca pe final ai pierdut ceva din forta textului. Insa pot spune cu mana pe inima ca este un text poetic absolut ok. Mizand mult pe anatomie (poate asta vine de o Ioana sau o Iona) Emil ne infatiseaza aici o disectie pe viu care imi aminteste de tablourile "Renasterii suprarealiste". Sigur, este greu si lung drumul suprarealismului, mai lung si mai greu decat calea ferata de la Vascauti la Barlad vorba unui prieten comun, dar fara nicio indoiala este un drum plin de viata adevarata, adica dureroasa. Andu
imi place textul, prin modul subtil in care propune o poveste, cu sau fara manierism, unde el si ea, cunoscand momentul cand fereastra atinge soarele (si imi imaginez aici o camera rotitoare, desi interpretarea e deschisa) ei se leaga, abia simtit intr-un univers plin de zahar (pudra?) si vise. mi se pare ca ea, ca principiu activ, isi tese panza viselor pe fondul unei realitati incomode -tocmai de aceea - iar asta e frumos. el nu are decat sa stea nemiscat, ca ntr-o eclipsa totala de fiinta.
greu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
Cristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
Aranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
sintagma : "ursi de hartie" nu imi pare o gaselnita prea fericita, suna distonant, impropriu, iar imaginile create nu se armonizeaza cu nici o realitate, nici daca te referi la vis, imagini de genul:
..."pe un deget se balansa
un ursuleţ de hârtie
speriat de marea fără copaci"
sunt de un suprarealism nu prea bine sustinut, parerea mea.
Un pic bacovian poem, însă ce să-i faci? și eu câteodată simt 'că de atâta ploaie / piloții grei se prăbușesc' Nu știu dacă 'decadent' este folosit cum trebuie acolo, în context... mi se pare ușor forțat. Oricum, un poem scris cu ușurință, cu o verbalitate cuceritoare, îl văd ca pe un fel de exercițiu literar și aerobic.
Margas
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
Oricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
pentru textul : glissando deComunicarea este un factor extrem de important mai ales în cadrul unei comunități spirituale, și-i mulțumim dlui. Virgil Titarenco pentru faptul că își face timpul necesar a aborda într-un mod personal, apropiat, această chestiune. De asemenea îi mulțumim pentru efortul dînsului de a ne oferi o găzduire de excepție. Bunul simț, decența, eleganța și curățenia stilului sînt elemente care fac din acest site literar o oază într-un deșert - o lume de nisip care a coborît foarte mult ștacheta față de ceea ce ar trebui să reprezinte arta, literatura în mod special. În acest context, al comunicării, aș dori să-i adresez Almei cîteva cuvinte. Aș vrea să-i spun că prietenia, una dintre cele mai mari valori ale omului social nu a murit, sîntem mulți care o iubim, îi simțim foarte mult lipsa și o dorim înapoi. Tuturor sărbători fericite, fie ca lumina Învierii să ne unească sufletele! Cu sinceritate, Naan Lea
pentru textul : migrația, editorii și fotografiile deVersul de final este reușit, dar în rest nu am înțeles unde este poezia. Aștept o variantă îmbunătățită a expresiei poetice.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deOriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni dedeși, așa cum spuneai într-un comentariu, nu sunt eu cea în măsură să îmi dau cu părerea despre virulența ta, citind textul acesta, care se vrea proză, nu pot decât să spun, cu riscul asumat de a primi din partea ta un răspuns lipsit de politețe, că ai nevoie de evghenie, forță și vigoare pentru a-ți susține ideile expuse aici fiind un cititor atent aștept episodul următor, părerea mea e că ai început serialul cu stângul cu respect,
pentru textul : analiza manifestului boierismului defrumos colajul vostru. ati pus toate in ordine ca doua soul-mades. ritm interior cu o calcatura moale si una tare, actiune-reactiune. dorin, ai reusit cu alina un colaj sferic, minunat, fara pata. si titlul imi place tare, iar ultimele 3 versuri ale almei sunt magistrale. bun si astept pe urmatorul. felicitari, copii!
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deExact si eu la acelasi lucru m-am gandit, cum oare or sa se termina toate aceste desfiintari. :) Multumesc pentru comentariu!
pentru textul : eu aș desființa cultura de:) singurului supermarket din cartier. E poezia pentru mine deci corecteaza! :)) AS spune ca e un text frumos si daca nu as recunoaste nimic din el. Si daca nu as cunoaste bestia aia. atunci am invatat gustul friciii sau asa credeam. Dar cu toata subiectivitatea imi asum responsabilitatea opiniei ca este o scriere faina. Pe care o vad.
pentru textul : Tărâmul cu ciulini deP.S.
Pe „surse” – pe astea chiar că nu le mai cred – se spune că la zisa recepţie ar fi participat şi ar fi convorbit cu Ponta, şi Kondriakov, cunoscut om de influenţă al lui Putin. Cert este însă că zisul Kondriakov, mare maestru al lojii masonice ruse, adus de Guşe (fapt recunoscut public de G.), a fost la noi în ţară la precedenta suspendare a lui Băsescu. Punct. Şi nu de la capăt.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deNu ți-a fost milă de noi în acest text, Sebi. Tensiune, nerv, discurs atent construit, imagini noi, uneori neclare, dar " toate lucrurile neclare sunt superbe". Finalul e la limita previzibilului. Amănuntele povestite ne distrag oarecum atenția, ne fac să uităm de primul vers, iar finalul ne surprinde în cele din urmă. Nu aș fi menționat numele, mai ales dacă e unul real (situație în care îmi prezint scuzele pentru netăcerea mea). Poate doar prenumele, sau numele, sau inițialele. Asta ca să nu fie doar textul tău, ci și al nostru, cu morții noștri fiecare după numele său. E doar o părere.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei deTitlul e foarte potrivit!
Era undeva un typo: nu mă ... de nimic.
care este problema Alina? Daca ai o problema tehnica pe hermeneia cu siguranta ca poti contacta pe webmaster
pentru textul : femeia domnului Pa deCâteodată în ceea ce scrii se simte „ingineria”, în sensul unei exprimări prea exacte. Aici, apare poezia.
pentru textul : amputarea literei d deIn raspunsul pe care l-ai dat la comentariile precedentei poezii spuneai... Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere..., cumva, te indrepti spre acei confrati cu acest text organoleptic. Practic este si o calatorie in interiorul corpului uman, un sf destul de vechiut pe care scheletul caruia se mai construieste inca. In raport cu celelalte poeme, acesta este neinspirat, in plus repetitiile deranjeaza. Cel putin asta este ceea ce simt eu si sper cumva sa-ti foloseasca si opiniile contra.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii dedacă nu știi, află, caută, descoperă, inventează sau întreabă pe alții.
pentru textul : the only ones deacum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
pentru textul : Strainul Cinei depromit să iau în considerare opinia ta, Adrian!
iar eu ce promit nu mă face să ies pe ușa din dos:)
o reverență deocamdată:)
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta de"lucruri" care nu se întâmplă oricând şi oriunde, ci atunci când hotărăşte El, chiar dacă pentru noi sunt "de obicei", un Isus atât de uman, că e în stare să zâmbească ironic (nu batjocoritor!) şi să stea să citească într-un mall. şi mai ales un Isus pe care nu îl enervează atitudinea de egalitate cu omul (aşa cum îi sâcâie pe unii "creştini"), care e gata să discute chestiuni complicate, cum e cea a unui Mântuitor ucis de oameni cândva în tinereţe... şi asta într-o atmosferă excelentă (care o fi termenul ăla englezesc...) de cafenea! mi-a plăcut de-a binelea! Mulţam!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi de2/4 troheu. Sorry!
pentru textul : Mit defoarte încîlcit text. cred că ar fi benefic ca autorul să își citească textele cu voce tare înaite de a le publica. să se pună în locul celui ce citește și să se întrebe dacă îi place ce citește, dacă îi transmite ceva în mod liric. am citit textul de mai multe ori și mi-a lăsat senzația unui text confuz și nereușit. de exemplu, acea explicație din versul doi te face să te tot întrebi ce legătură logică sau metafizică poate avea cu versul unu. de fapt determinantele sărind de la primul vers pînă la versul 5 sînt foart greu de urmărit. și apoi ajungi să te întrebi:... ce sînt alea... brațele... îmblînzirii? greu de imaginat.
pentru textul : atât de vie deexpresia „viul realității” sună aproape tautologic.
ultima întrebare a textului vine așa din senin și habar nu ai ce legătură are cu restul.
doar simple observații.
Intr-un fel cred ca pe final ai pierdut ceva din forta textului. Insa pot spune cu mana pe inima ca este un text poetic absolut ok. Mizand mult pe anatomie (poate asta vine de o Ioana sau o Iona) Emil ne infatiseaza aici o disectie pe viu care imi aminteste de tablourile "Renasterii suprarealiste". Sigur, este greu si lung drumul suprarealismului, mai lung si mai greu decat calea ferata de la Vascauti la Barlad vorba unui prieten comun, dar fara nicio indoiala este un drum plin de viata adevarata, adica dureroasa. Andu
pentru textul : one bullet 'till morning deimi place textul, prin modul subtil in care propune o poveste, cu sau fara manierism, unde el si ea, cunoscand momentul cand fereastra atinge soarele (si imi imaginez aici o camera rotitoare, desi interpretarea e deschisa) ei se leaga, abia simtit intr-un univers plin de zahar (pudra?) si vise. mi se pare ca ea, ca principiu activ, isi tese panza viselor pe fondul unei realitati incomode -tocmai de aceea - iar asta e frumos. el nu are decat sa stea nemiscat, ca ntr-o eclipsa totala de fiinta.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen degreu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine
pentru textul : exact la mijlocul sărutului demi-aș dori o cursivitate în discurs, alex. nu cred că ajută poemului sacadarea.
pentru textul : poemul de după deasta pentru că poemul merită iar titlul este fain și bine ales.
Cristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
pentru textul : pietrele umbrei deAranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar desintagma : "ursi de hartie" nu imi pare o gaselnita prea fericita, suna distonant, impropriu, iar imaginile create nu se armonizeaza cu nici o realitate, nici daca te referi la vis, imagini de genul:
pentru textul : fericirea era o barcă de hârtie de..."pe un deget se balansa
un ursuleţ de hârtie
speriat de marea fără copaci"
sunt de un suprarealism nu prea bine sustinut, parerea mea.
Un pic bacovian poem, însă ce să-i faci? și eu câteodată simt 'că de atâta ploaie / piloții grei se prăbușesc' Nu știu dacă 'decadent' este folosit cum trebuie acolo, în context... mi se pare ușor forțat. Oricum, un poem scris cu ușurință, cu o verbalitate cuceritoare, îl văd ca pe un fel de exercițiu literar și aerobic.
pentru textul : ploi în decembrie deMargas
am corectat. multumesc.
pentru textul : Copacul (Psalm) deNu există poezie prea scurtă.
pentru textul : verificări deUneori, cea mai bună poezie e punctul.
Subscriu și eu, mai ales dacă se îmbracă treaba în jocul de-a v-ați ascunselea. Pentru că până la urmă nu degeaba se zice că, și aici citez între virgule ca să nu fie discuții, cine râde la urmă râde mai bine. Eu una, și chiar din această cauză, m-am abținut deocamdată.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deOricum ar fi, admirația mea pentru aalizei, acest om care vede mai mult decât vede toată lumea dar mai puțin decât, la o adică, ar vedea oricine.
Margas
Pagini