stupiditatea crasă perrysto-palinistă, romney-bachmanistă sau orice "istă" vrei să-mi impuţi nu mă reprezintă. ai dat-o în bară. n-am nici-o tangenţă cu politica. sînt un regalist, unul care participă la întinderea împărăţiei de sus. ştii bine asta, dar vrei să faci pe deşteptul cu mine. n-ai vrea sa rămânem pe text? eu pe text am comentat în ultimul meu comentariu. n-am zis nimic de parodii, rasisme, aiureli şi stupidităţi. regulamentul nu ne permite sa discutam despre politica, religie, profetie ori predica.
dragul meu, nu m-am putut abtine si ma gandeam cum ar fi fost sa fim amandoi pe podium si sa ne pupam, dandu-ne peste cap cu fularele albe (nu unul altuia, doamne-fereste!) ci asa cum o facea florin piersic si dupa care soacra mea era innebunita.
felicitarile mele pentru aceste succese si pt modestia ta, pentru ca nu ai pus anunt sa te lauzi, spre deosebire de mine, care am pus, si voi mai pune, daca voi mai castiga niscaiva premii, cat timp sunt in viata. dupa, e prea putin pt mine.
acum nu stiu daca e ok sa las si penita, dar sa stii ca ma bucur sincer pentru tine.
Vladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pomul cbşr, ştii ce mi-a plăcut asta ? cred că merge şi fără puncte, legat. păstreaz-o, e tare şi e "made din Dachin".
hai că e un poem pe care l-am citit dintr-o suflare, felicitări !
vrei sa-ti spun? hai sa-ti spun. sa o consideram o scapare poetica, o largire a bretelei sandalei pe calcai. am fost convinsa ca sunt un om bun si generos. puteam sa bag mana in foc pentru mine. saptamanile trecute am avut o discutie cu un amic bun care mi-a zis asa: "ioana, tu reactionezi in oglinda: oferi cand ti se ofera, iei cand ti se ia, tipi cand se tipa la tine, etc". am avut atunci revelatia. chiar sunt o cutie de rezonanta. am repetat de cateva ori si o mai spun o data. pentru mine poezia nu este un mijloc literar si nici a life style, este a healing method subconstienta, ca un fel de autoreglare a functiilor organismului. eu nu sar pe poezie de sus, nu vin in zbor planat pe ea, nu o inventez, ma hranesc cu ea, o las sa ma inventeze ea pe mine, sa ma construiasca. oricat m-am straduit sa o aduc din exterior inauntru nu am reusit decat un fake ordinar. o replica. poezia este modul meu de a comunica, de a intelege lumea si de a o iubi, este galceava mea cu ea. chiar asa. eu nu am crez poetic. am stare poetica. folosesc poezia ca pe un organ al fericirii, ca pe o glanda, scrisul imi secreta endorfine. stiu ca este extrem de neprofesionist ce spun aici si ca breteaua mea de la sanda a iesit definitiv din catarama si s-a mai rupt si tocul, dar cred ca era nevoie de lamurirea asta. uneori este bine sa cunoastem si autorul. poezia nu umba singura decat in tratatele literare. altfel, sta in fruntea parintelui ei ca o stea sau ca o cicatrice.
frumos dialog, faină dezbatere de idei! ca în vremurile bune de pe site...
Iar când vine Virgil și scoate din mânecă încă un 'se merită'...
Se merită... deci despre ce vorbim aici, ce mai poate fi spus?
Mie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
Alexander, mă faci să râd, insiști atât, e ok, dar am dreptul să râd, da? Sticluțele acelea ...cu amoniac! dau un ton naiv, pentru că ai construit, voit cred, o metaforă pentru alta mai tocită din limbajul copiilor, și anume : "ploaia face pipi", sau "cerul face pipi." Tocmai mă uitam pe Animal Planet, apropo de mărci personale... Ești amuzant! Trebuie să recunosc că e cea mai reușită poezie din tot ce-ai postat pe Hermeneia (referindu-mă la tot textul), spor la ...penițe!
Mulțumesc Virgil. E felul meu de a scrie demult. Rareori îl arăt. Am ales ca aici să scriu în acest fel, propriu mie. Și sper să rămân pe linia asta. Mă bucur că ai remarcat ultima idee. De la care a pornit tot poemul.
Saphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
Am încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
si apropos, ovYus, in cazul in care te intereseaza sa mai ramii pe Hermeneia (ceea ce este absolut la alegerea ta) va trebui foarte urgent sa iti inscrii o adresa corecta de email pentru ca altfel nu vei putea accesa Hermeneia in noua varianta. sper ca nu iti cer prea mult.
De multe ori este mult mai fertila starea, sa-i zic, de "pre-gestatie" chiar decat gestatia propriu zisa si, cu atat mai mult, nasterea. "Ca vinovat e tot facutul/Si sfant doar nunta, inceputul". Sau "pre-gestatia" din starea de "Bardo" ( "Cartea Tibetana a Mortii") in care, daca nu reusesti sa te "eliberezi", ai inca macar posibilitatea de a-ti alege viitoarea "matrice". Asa ca, zic eu, pe unde te invarti tu in ultimul timp (ti-am urmarit textele), este tocmai o astfel de cautare. Cat priveste cartea pe care o s-o scrii (sau nu) si chiar o s-o publici (sau nu) cred ca, pentru tine, conteza mai putin. Si "prefata" mea si mai putin. Ca cititor o astept
cu naivitatea asta încerc să păcălesc toamna care-mi scârţie prin oase, uneori e mai uşor.
mulţumesc pentru vigilenţă Adrian.am să scot versurile care le-ai subliniat "ca semipatetice" mi s-a mai spus că este partea vulnerabilă.la restul nu aş renunţa , este o imagine pe care am construit restul chiar dacă nu e în acelaşi ton.mă gândesc şi revin.
Marga, ţi-ai exprimat o părere pe care o simt ca o susţinere.
înţeleg de ce şi îţi mulţumesc.
Andu Moldovean, chirpicii nu pot fi mai mult decit spune dictionarul limbii romane "CHIRPÍCI s.n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç." personal, stiu totul despre chirpici. in asocierea fortata cu Bougainvillea aglabra (http://en.wikipedia.org/wiki/Bougainvillea) dau altceva (dar devin off topic)...nici in dictionarul de neologisme nu gasesti "buganvilii". BTW, la chinezi numarul patru aduce ghinion.
Katya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
O poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
1.Deși sună strașnic și românesc, acel pizdă e gratuit în descriere și cred că s-ar putea rezolva situația ceva mai elegant, nu e crucial pentru definirea personajului, doar șochează.
2. Te-aș sfătui să lași niște spații între paragrafe, textul e lung și astfel e dificil de lecturat online.
3. Ar trebui regândite niște virgule ici-colo, citește cu atenție.
ex:
Te rog să nu te uiţi la mine ca la cine ştie ce Barbie girl! - ,Barbie girl. Vocativ.
3. Atmosfera textului e bunicică, oarecum ametițoare până te prinzi de mișcarea personajelor dar altfel caracterizările lor și descrierile locurilor sunt reușite. Personal, îmi place inserarea de expresii englezești, altora s-ar putea să nu le convină. Think about it.
4. Îmi place oralitatea textului, are zvânc.
Fă corecturile, când termini, dă click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier".
Pentru mine este un semn, un impuls, o speranţă. Mă bucură faptul să întâlnesc oameni deosebiţi, pe aceeaşi lungime de undă, de la distanţă. Când vom învăţa oare că suntem egali, să ne privim în ochi de la aceeaşi înălţime, să citim frumosul şi să nu căutăm imposibilul în nimic? Să acceptăm realitatea aşa cum e şi să ne bucurăm de puţinul cât ne-a rămas. Poate că vor trece ani lumină şi ceva se va schimba...
Mulţumesc de trecere şi cuvintele frumoase!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
stupiditatea crasă perrysto-palinistă, romney-bachmanistă sau orice "istă" vrei să-mi impuţi nu mă reprezintă. ai dat-o în bară. n-am nici-o tangenţă cu politica. sînt un regalist, unul care participă la întinderea împărăţiei de sus. ştii bine asta, dar vrei să faci pe deşteptul cu mine. n-ai vrea sa rămânem pe text? eu pe text am comentat în ultimul meu comentariu. n-am zis nimic de parodii, rasisme, aiureli şi stupidităţi. regulamentul nu ne permite sa discutam despre politica, religie, profetie ori predica.
pentru textul : când se crapă de ziuă, dedragul meu, nu m-am putut abtine si ma gandeam cum ar fi fost sa fim amandoi pe podium si sa ne pupam, dandu-ne peste cap cu fularele albe (nu unul altuia, doamne-fereste!) ci asa cum o facea florin piersic si dupa care soacra mea era innebunita.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci defelicitarile mele pentru aceste succese si pt modestia ta, pentru ca nu ai pus anunt sa te lauzi, spre deosebire de mine, care am pus, si voi mai pune, daca voi mai castiga niscaiva premii, cat timp sunt in viata. dupa, e prea putin pt mine.
acum nu stiu daca e ok sa las si penita, dar sa stii ca ma bucur sincer pentru tine.
hm, il las sa respire vreo 2 luni, il recitesc si-o sa vad ce-i fac, sa-l imbrac. :) thanks de critica
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deVladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă desau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pentru textul : Cafea divină deo porcarie de text si atat !
pentru textul : Ruines de Rome deSper ca o eventuală lectură a prozei să fie mai plăcută decât versurile. Mulţumesc de trecere şi aştept, pe viitor, comentarii la fel de sincere!
pentru textul : Dincolo denu găsesc nicio literă d în text. nu e aşa. oricum, poem limpede, plăcut, surgicaly executed.
pentru textul : amputarea literei d depomul cbşr, ştii ce mi-a plăcut asta ? cred că merge şi fără puncte, legat. păstreaz-o, e tare şi e "made din Dachin".
pentru textul : și gata! dehai că e un poem pe care l-am citit dintr-o suflare, felicitări !
vrei sa-ti spun? hai sa-ti spun. sa o consideram o scapare poetica, o largire a bretelei sandalei pe calcai. am fost convinsa ca sunt un om bun si generos. puteam sa bag mana in foc pentru mine. saptamanile trecute am avut o discutie cu un amic bun care mi-a zis asa: "ioana, tu reactionezi in oglinda: oferi cand ti se ofera, iei cand ti se ia, tipi cand se tipa la tine, etc". am avut atunci revelatia. chiar sunt o cutie de rezonanta. am repetat de cateva ori si o mai spun o data. pentru mine poezia nu este un mijloc literar si nici a life style, este a healing method subconstienta, ca un fel de autoreglare a functiilor organismului. eu nu sar pe poezie de sus, nu vin in zbor planat pe ea, nu o inventez, ma hranesc cu ea, o las sa ma inventeze ea pe mine, sa ma construiasca. oricat m-am straduit sa o aduc din exterior inauntru nu am reusit decat un fake ordinar. o replica. poezia este modul meu de a comunica, de a intelege lumea si de a o iubi, este galceava mea cu ea. chiar asa. eu nu am crez poetic. am stare poetica. folosesc poezia ca pe un organ al fericirii, ca pe o glanda, scrisul imi secreta endorfine. stiu ca este extrem de neprofesionist ce spun aici si ca breteaua mea de la sanda a iesit definitiv din catarama si s-a mai rupt si tocul, dar cred ca era nevoie de lamurirea asta. uneori este bine sa cunoastem si autorul. poezia nu umba singura decat in tratatele literare. altfel, sta in fruntea parintelui ei ca o stea sau ca o cicatrice.
pentru textul : jane doe defrumos dialog, faină dezbatere de idei! ca în vremurile bune de pe site...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deIar când vine Virgil și scoate din mânecă încă un 'se merită'...
Se merită... deci despre ce vorbim aici, ce mai poate fi spus?
"ca o cârtiţă care s-a înfundat în prea multă lumină
sunt" - mi-a plăcut asta.
Cred că fragmentarea e puţin nefericită.
pentru textul : acest alb din cămaşa lui deda, din pacate fotografia face un deserviciu textului. e posibil ca aranca sa aiba o gravura cu "chevaux" dar sa nu vrea sa ne-o arate
pentru textul : mes chevaux de sable se sont perdus deMie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.
pentru textul : ... delas un semn de apreciere pentru
pentru textul : postludiu de”șoapta hohotea cu lungi ecouri
ca într-o catedrală
părăsită.”-poate ar fi mai bine fără iar :)
cu prietenie, M.
Alexander, mă faci să râd, insiști atât, e ok, dar am dreptul să râd, da? Sticluțele acelea ...cu amoniac! dau un ton naiv, pentru că ai construit, voit cred, o metaforă pentru alta mai tocită din limbajul copiilor, și anume : "ploaia face pipi", sau "cerul face pipi." Tocmai mă uitam pe Animal Planet, apropo de mărci personale... Ești amuzant! Trebuie să recunosc că e cea mai reușită poezie din tot ce-ai postat pe Hermeneia (referindu-mă la tot textul), spor la ...penițe!
pentru textul : așa a fost deMulțumesc Virgil. E felul meu de a scrie demult. Rareori îl arăt. Am ales ca aici să scriu în acest fel, propriu mie. Și sper să rămân pe linia asta. Mă bucur că ai remarcat ultima idee. De la care a pornit tot poemul.
pentru textul : Declivis deSaphire vreau sa iei cuvintele mele asa cum sunt, cuvintele unui om care expune idei si nu face atacuri la adresa cuiva. As dori, pe cat posibil, ca dialogul sa ramana numai intre noi, in masura in care-l poti accepta. Nu cred ca impartialitatea institutiei moderatorului este conditionata de comentariile laudative ale cuiva la adresa textelor postate de omul care ocupa aceasta functie. Omul este cheia in aceasta situatie. Personal eu m-am simtit nedreptatit atunci cand Saphire m-a apostrofat numai pe mine intr-o disputa cu directorul hermeneia. Nu vreau insa sa fac din acel text un moment de referinta. Am trecut peste asta. Nu stiu daca dintre cei care administreaza hermeneia are cineva experienta de manager, daca a condus vreodata macar un grup de cativa oameni. Nu stiu, insa din analiza modului in care interactionati (particularizand la tine Saphire) cred ca ar trebui sa fiti mai deschisi la sugestii. Si voi puteti invata de la altii cum si eu pot invatat de la voi. Nu ne cunoastem prea bine si poate ca ati fi tentati sa judecati lucrurile dupa faptul ca sunt incadrat la novice dar sa nu incurcam capra cu varza. Nici eu nu stiu multe despre voi si ma feresc sa dau sentinte lasand discursul sub semnul probabilului. Omul, Saphire, nu poate fi obiectiv ci doar tinde spre obiectivitate, Ai sa zambesti insa eu am apreciat deseori pozitia ta de moderare cu minim de implicare si cu recursul mai degraba la bunul simt decat la litera legii. Insa am observat ca nu judeci cu aceeasi masura in toate cazurile, iar ceea ce ii reprosezi unuia nu o faci si pentru altul aflat intr-o situatie similara. Dubla masura este lucrul care pe mine m-a deranjat. Apoi, om fiind si eu, am cautat cauze. Poate m-am pripit dandu-mi cu parerea despre cum iti este sufletul. Poate ca nu esti o fire coruptibila. Nu stiu cum functioneaza hermeneia in luarea deciziilor desi Virgil m-a luminat cumva cu ceea ce a scris in comentariu. Pot insa intelege printre cuvinte ca este vorba despre arta compromisului, de acceptarea unui punct de vedere in virtutea unui drept de veto desi nu esti de acord cu acesta. Eu as avea o problema atunci si de asta probabil nu as fi bun de moderator. Principiile nu se negociaza. Din punctul meu e ok ca un moderator sa aibe simpatii si antipatii. Toti suntem astfel construiti si relatia cu un om sau altul ne conditioneaza mai mult decat credem, uneori la un nivel inconstient. Am cautat o luare de pozitie de "atentionare" a lui Virgil. Nu am gasit. Posibil ca el sa nu fi gresit cu nimic insa putin probabil. Acum vad ca si tu vorbesti despre jocuri de roluri si teorii conspirationiste. E intotdeauna facil sa procedezi astfel, sa gandesti ca expunerea unei idei este un atac din umbra al nu stiu cui. E o cale a creierului de a se motiva si de a percepe totul ca o lupta. Dar daca nu este asa?
pentru textul : Moderator pe hermeneia deAm încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
pentru textul : Lumina veiozei în zori desi apropos, ovYus, in cazul in care te intereseaza sa mai ramii pe Hermeneia (ceea ce este absolut la alegerea ta) va trebui foarte urgent sa iti inscrii o adresa corecta de email pentru ca altfel nu vei putea accesa Hermeneia in noua varianta. sper ca nu iti cer prea mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 deDe multe ori este mult mai fertila starea, sa-i zic, de "pre-gestatie" chiar decat gestatia propriu zisa si, cu atat mai mult, nasterea. "Ca vinovat e tot facutul/Si sfant doar nunta, inceputul". Sau "pre-gestatia" din starea de "Bardo" ( "Cartea Tibetana a Mortii") in care, daca nu reusesti sa te "eliberezi", ai inca macar posibilitatea de a-ti alege viitoarea "matrice". Asa ca, zic eu, pe unde te invarti tu in ultimul timp (ti-am urmarit textele), este tocmai o astfel de cautare. Cat priveste cartea pe care o s-o scrii (sau nu) si chiar o s-o publici (sau nu) cred ca, pentru tine, conteza mai putin. Si "prefata" mea si mai putin. Ca cititor o astept
pentru textul : năvod decu naivitatea asta încerc să păcălesc toamna care-mi scârţie prin oase, uneori e mai uşor.
pentru textul : spre toamna nu ştiu cui demulţumesc pentru vigilenţă Adrian.am să scot versurile care le-ai subliniat "ca semipatetice" mi s-a mai spus că este partea vulnerabilă.la restul nu aş renunţa , este o imagine pe care am construit restul chiar dacă nu e în acelaşi ton.mă gândesc şi revin.
Marga, ţi-ai exprimat o părere pe care o simt ca o susţinere.
înţeleg de ce şi îţi mulţumesc.
Andu Moldovean, chirpicii nu pot fi mai mult decit spune dictionarul limbii romane "CHIRPÍCI s.n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç." personal, stiu totul despre chirpici. in asocierea fortata cu Bougainvillea aglabra (http://en.wikipedia.org/wiki/Bougainvillea) dau altceva (dar devin off topic)...nici in dictionarul de neologisme nu gasesti "buganvilii". BTW, la chinezi numarul patru aduce ghinion.
pentru textul : avon cosmetics dedaca finalul n-ar fi fost atat de...gazos. :(
pentru textul : râul de oxigen deM-ai lasat fara cuvinte... Oare chiar merit eu o penita?Oricum multumesc mult , Calin
pentru textul : De noapte deKatya, intai vreau sa-ti spun ca pozele mi se par prea mici.. eu unul nu reusesc sa vad mare lucru nici cu ochelarii pe nas si tu stii ca mie imi plac picturile tale. Poemele postate aici au o muzicalitate aparte, in fapt o caracteristica a scrierilor tale. Mai greu ajunge pana la mine acest gen de lirica tipic feminina (desi am fost acuzat, pe nedrept, desigur, ca as fi un feminist de catre insusi cel mai "sexist" autor de pe Hermeneia :-) eu fiind de felul meu un mitocan, insa asta nu inseamna ca nu ii apreciez intensitatea si ambituul de cinci octave pe care, chiar daca nu le intelegi pana la urma tot ramai cu gura cascata ca sa nu-ti tiuie urechile. Ma mira insa numarul relativ mare de afisari ale acestui text (pe Hermeneia desigur) vis-a-vis de comentariile atat de putin numeroase... si ma gandesc de ce oare? Dar mai citim, mai vedem, asa-i? Andu
pentru textul : solia unei stele de mare deTextul este o bucată de proză fragmentată.
pentru textul : uşa trântită deO poezie interesanta si surprinzatoare. Desi nu sunt fan al combinatiile romana&engleza decat in proza, aici insertiile acestea nu sunt suparatoare. As renunta totusi la prescurtarea de mess smth (something ar fi aratat mai bine pe hartie). Subscriu si eu parerii despre final. ai putea pastra daca doresti "as fi dumnezeu" dar atunci poti sugera ideea creatiei unui alt barbat si a altei femei, ceva de genul asta.Te mai gandesti tu si vezi ce iei in considerare din toate sugestiiile. Sau, faci cum fac eu uneori : las textul asa cum imi place mie :)
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deOk. Not bad, but..
1.Deși sună strașnic și românesc, acel pizdă e gratuit în descriere și cred că s-ar putea rezolva situația ceva mai elegant, nu e crucial pentru definirea personajului, doar șochează.
2. Te-aș sfătui să lași niște spații între paragrafe, textul e lung și astfel e dificil de lecturat online.
3. Ar trebui regândite niște virgule ici-colo, citește cu atenție.
ex:
Te rog să nu te uiţi la mine ca la cine ştie ce Barbie girl! - ,Barbie girl. Vocativ.
3. Atmosfera textului e bunicică, oarecum ametițoare până te prinzi de mișcarea personajelor dar altfel caracterizările lor și descrierile locurilor sunt reușite. Personal, îmi place inserarea de expresii englezești, altora s-ar putea să nu le convină. Think about it.
4. Îmi place oralitatea textului, are zvânc.
Fă corecturile, când termini, dă click pe "atenţie editor", pentru ca textul să fie scos din "şantier".
pentru textul : Incienso dePentru mine este un semn, un impuls, o speranţă. Mă bucură faptul să întâlnesc oameni deosebiţi, pe aceeaşi lungime de undă, de la distanţă. Când vom învăţa oare că suntem egali, să ne privim în ochi de la aceeaşi înălţime, să citim frumosul şi să nu căutăm imposibilul în nimic? Să acceptăm realitatea aşa cum e şi să ne bucurăm de puţinul cât ne-a rămas. Poate că vor trece ani lumină şi ceva se va schimba...
pentru textul : Azi deMulţumesc de trecere şi cuvintele frumoase!
Pagini