Cred ca sunt prea multe "explicitari" care strica efectul poemului, de altfel unul remarcabil. Deci as elimina: - explicitarea din versul doi (pana de curent mi se pare total neadecvata in context) - pleci "intr-o zi" (evident) - "pe care cei dragi" - patetic - fara sa anunti "pe nimeni" (pleonastic) - lucrurile "ce ti-au apartinut" - balast Deci poemul: "totul e bine când se termină brusc te ridici din poză și pleci prin gaura cheii fără să anunți nu-ți pasă că-n urmă rămâne carcasa pe care o gonesc cu pietre și flori se grăbesc să-ți șteargă amprentele de pe toate lucrurile te uită repede se bucură și îmbătrânesc" mi se pare interesant. Desi nimeni nu e profet in tara lui. Andu
va multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
m-a miscat mult poemul tau, mai ales ca ma aflu intr-una din acele perioade in care aproape in fiecare zi ma intreb cum ar fi sa-L iau pe Dumnezeu de brat, sa vorbesc cu El cum o faceam odata si efectiv sa stau acolo fara sa-mi mai pese ce se intampla in jur.
un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
Younger Sister, Ioana, ambele comentarii sunt jignitoare la adresa autorului, chiar mai mult decât atât. Voi propune consiliului editorial ca de acum înainte orice referire la naționalitate, locație, meserie etc a celui care scrie, făcută cu ironie și răutate, să fie sancționată drastic pe hermeneia. Poate nici uneia dintre voi nu vă pasă, atâta vreme cât puteți cu lejeritate să vă exprimați orice gând necenzurat aici, dar aceasta nu înseamnă că aici este sat fără câini. Considerați-vă amândouă avertizate. Și nu vă mai obosiți să pozați în victime: aici nu este vorba despre ce a scris Virgil, nici despre faptul că el e Virgil și nu altcineva, ci despre faptul că voi nu ațti făcut un comentariu decent, oricât de usturător, dar decent. Când veți face așa ceva, Virgil va trebui să suporte, pentru că de aceea postează. Dar nu va trebui să suporte nici el, nici altcineva, ce ați făcut voi aici. Virgil, cred că ai supralicitat un efect și este ușor să fie greșit înțeles. Mie de fapt mi se pare chiar prea lesne de înțeles unde ai bătut tu, dar tot nu-mi place. Poate că am și eu reminescențe de românism fără cauză, de fapt pledez vinovată la capitolul ăsta. Ai mizat pe efectul invers, ok, ok, se folosește des, dar stârnești furtuni iar nouă ne place să exagerăm.
Aranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
well, ce să îi faci. Eu tre' să țin conferințe în engleză. Ceva trebuie să se piardă pe drum, nu? Probabil că ar trebui să încetez să mai scriu în românește. E din ce în ce mai greu...
Emilian, discuţia despre vulgaritate, în genereal şi-n literatură, e lungă, anevoioasă şi destul de sensibilă. Aceasta este politica Hermeneia - nu acceptă vulgaritatea explicită, dacă pot să mă exprim aşa. Cu alte vorbe, cuvântul, şi buretele :).
La mine e cu televizor Venus, Pinochio şi Nils Holgersson. Mă va urmări toată viaţa melodia din Nils. La fel momentul când deşteapta de soră-mea a pus o vază cu flori pe Tv, aceasta s-a vărsat şi au bubuit lămpile. Am pierdut episodul din Nils şi am fost la un pas de crimă :). Am rămas pentru o vreme în radio, în "Noapte bună, copii". Eh, amintiri. Sau mai mult decât amintiri.
uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
via în butuci, butucul viei, e cam facil aici. e ca şi cum spuneam şi eu recent "viaţa merge îndărăt ca racul". pleonasm, deci, cred. fără mişto. la o atentă recitire a început să-mi placă.
virgil, corect se zice: întreţii, sau înteţeşti (şicanele).
Sincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
Felicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
Francisc - Sunt bucuros cum rar mi-a fost dat. Dincolo de unele formulari, din comentariul tau, care s-au indragostit de ele insele :), totul e exact asa cum am vrut sa reiasa. Nu stiu pe cineva care sa fi inteles mai bine acel "dincolo" de cuvintele mele. Și da,semnele de punctuație erau ancora realității, erau coborârea din libertatea de deasupra. Mulțumesc și felicitări pentru capacitatea de "a vedea".
de data asta trebuie sa apreciez un text destul de bun. cu exceptia versului al treilea unde eu as fi evitat forma de articol hotarit si as fi scris "cuiburi-fortarete" in rest textul are rezonanta. Ma voi abtine (deocamdata) sa spun ceva despre ce au spus alti comentatori pentru a nu devia in off-topic dar cred ca nimeni nu ar trebui sa cada aici in cursa de a crede ca e la catedra. pentru ca nu e.
Cred că pentru nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie. Dar eu nu prea mă pricep la genul acesta de texte. Şi chiar dacă nici nu mă prea prinde (genul) la gust, acesta mi se pare reuşit.
În haiku se acceptă figuri de stil fără 3/5 ani de muncă silnică la groapa cu cifre?
pentru că nu mă pricep, nici nu ştiu ce-i cu computerele astea. mă uit şi eu pe site, la feţe, scriituri, biografii, poziţii sociale, domicilii, accese posibile sau interzise, etc etc şi văd pagini întregi de înregistraţi ai site-ului fără identitate, exemplu: (copy paste)
nu înţeleg cine sînt aceştia, n-am mai văzut aşa ceva pe nici un site literar şi bine ştiu că aici e o echipă de editori care fac o înregistrare riguroasă a fiecărui nou înscris pe Hermeneia. Deci, aş dori o explicaţie, dacă se poate. Ar fi posibil ca situl literar Hermeneia să fie hacked din exterior, din interior, e cineva afară sau înăuntru interesat să se joace de-a prinsa? Că avem indivizi care operează în domeniul calculatoarelor, unul fiind şi CEO, ştiu, dar ar fi posibil? Scuzaţi-mi ignoranţa dar eu n-am înţeles niciodată fenomenul.
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
Nu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred ca sunt prea multe "explicitari" care strica efectul poemului, de altfel unul remarcabil. Deci as elimina: - explicitarea din versul doi (pana de curent mi se pare total neadecvata in context) - pleci "intr-o zi" (evident) - "pe care cei dragi" - patetic - fara sa anunti "pe nimeni" (pleonastic) - lucrurile "ce ti-au apartinut" - balast Deci poemul: "totul e bine când se termină brusc te ridici din poză și pleci prin gaura cheii fără să anunți nu-ți pasă că-n urmă rămâne carcasa pe care o gonesc cu pietre și flori se grăbesc să-ți șteargă amprentele de pe toate lucrurile te uită repede se bucură și îmbătrânesc" mi se pare interesant. Desi nimeni nu e profet in tara lui. Andu
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deMultumesc, domnule Gorun! Din pacate e doar o intamplare. De obicei sunt pe undeva... jos de tot.
pentru textul : năluca deva multumesc pentru semnele lasate. ma bucur de aprecierea poeziei, care a aparut in penultimul numar al revistei Dacia Literara. :) o sa incerc sa vin ceva mai des.
pentru textul : mov deMesajele pot fi trimise în multe feluri. Mailurile doar pe internet. Asta ca să diferențiez nuanța. Ai dreptate în legătură cu ouăle de dinozaur.
pentru textul : Te caut pe google mai des deda, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan dem-a miscat mult poemul tau, mai ales ca ma aflu intr-una din acele perioade in care aproape in fiecare zi ma intreb cum ar fi sa-L iau pe Dumnezeu de brat, sa vorbesc cu El cum o faceam odata si efectiv sa stau acolo fara sa-mi mai pese ce se intampla in jur.
pentru textul : introfanie de toamnă I deun text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deYounger Sister, Ioana, ambele comentarii sunt jignitoare la adresa autorului, chiar mai mult decât atât. Voi propune consiliului editorial ca de acum înainte orice referire la naționalitate, locație, meserie etc a celui care scrie, făcută cu ironie și răutate, să fie sancționată drastic pe hermeneia. Poate nici uneia dintre voi nu vă pasă, atâta vreme cât puteți cu lejeritate să vă exprimați orice gând necenzurat aici, dar aceasta nu înseamnă că aici este sat fără câini. Considerați-vă amândouă avertizate. Și nu vă mai obosiți să pozați în victime: aici nu este vorba despre ce a scris Virgil, nici despre faptul că el e Virgil și nu altcineva, ci despre faptul că voi nu ațti făcut un comentariu decent, oricât de usturător, dar decent. Când veți face așa ceva, Virgil va trebui să suporte, pentru că de aceea postează. Dar nu va trebui să suporte nici el, nici altcineva, ce ați făcut voi aici. Virgil, cred că ai supralicitat un efect și este ușor să fie greșit înțeles. Mie de fapt mi se pare chiar prea lesne de înțeles unde ai bătut tu, dar tot nu-mi place. Poate că am și eu reminescențe de românism fără cauză, de fapt pledez vinovată la capitolul ăsta. Ai mizat pe efectul invers, ok, ok, se folosește des, dar stârnești furtuni iar nouă ne place să exagerăm.
pentru textul : e bună tipa deAranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deconsidera-te avertizat pentru atac la persoana.
daca ar fi sa-ti dau replica as zice cam asa: ia un servetel de la tata...
pentru textul : pariu deimi place. asta nu: "ce voi îmbrăca mâine ce vei îmbrăca mâine"
pentru textul : aproape ziuă deAsa le este rostul, sa se strice toate. Entropia bat-o vina. Mi-a placut ultimul vers.
pentru textul : se strică toate de"există o moară numită suflet care transformă visele în făină" cinic textul dar reusit ca imperechere intre jurnal si interviu
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră deamanunte. amanunte ce surprind ceva din farmecul amanuntelor cotidiene.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie dewell, ce să îi faci. Eu tre' să țin conferințe în engleză. Ceva trebuie să se piardă pe drum, nu? Probabil că ar trebui să încetez să mai scriu în românește. E din ce în ce mai greu...
pentru textul : ritualuri de cartier I deMerci de sfat:) dar cu riscul de a persevera in greseala voi spune ca patetismul trebuia cumva indus Cu respect, Sebastian
pentru textul : Neiubire deEmilian, discuţia despre vulgaritate, în genereal şi-n literatură, e lungă, anevoioasă şi destul de sensibilă. Aceasta este politica Hermeneia - nu acceptă vulgaritatea explicită, dacă pot să mă exprim aşa. Cu alte vorbe, cuvântul, şi buretele :).
La mine e cu televizor Venus, Pinochio şi Nils Holgersson. Mă va urmări toată viaţa melodia din Nils. La fel momentul când deşteapta de soră-mea a pus o vază cu flori pe Tv, aceasta s-a vărsat şi au bubuit lămpile. Am pierdut episodul din Nils şi am fost la un pas de crimă :). Am rămas pentru o vreme în radio, în "Noapte bună, copii". Eh, amintiri. Sau mai mult decât amintiri.
pentru textul : Noapte bună, copii deuite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
pentru textul : Gleznele tale descara va ramane, scara e poezia. cum s-o arunc?
pentru textul : ramura de foc a fericirii devia în butuci, butucul viei, e cam facil aici. e ca şi cum spuneam şi eu recent "viaţa merge îndărăt ca racul". pleonasm, deci, cred. fără mişto. la o atentă recitire a început să-mi placă.
virgil, corect se zice: întreţii, sau înteţeşti (şicanele).
pentru textul : icoană hoinară deSincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
pentru textul : Adulmecând osul deFelicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
un titlu fantastic.
pentru textul : merele s-au făcut prunci flămânzi dedeocamdată este ceea ce este după care cine știe...ce va fi. vă mulțumesc pentru părere.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă demulțumesc de trecere. cu tremur... pentru cei triști... un zâmbet. Madim
pentru textul : Cu tremur deFrancisc - Sunt bucuros cum rar mi-a fost dat. Dincolo de unele formulari, din comentariul tau, care s-au indragostit de ele insele :), totul e exact asa cum am vrut sa reiasa. Nu stiu pe cineva care sa fi inteles mai bine acel "dincolo" de cuvintele mele. Și da,semnele de punctuație erau ancora realității, erau coborârea din libertatea de deasupra. Mulțumesc și felicitări pentru capacitatea de "a vedea".
pentru textul : poem despre femeie dede data asta trebuie sa apreciez un text destul de bun. cu exceptia versului al treilea unde eu as fi evitat forma de articol hotarit si as fi scris "cuiburi-fortarete" in rest textul are rezonanta. Ma voi abtine (deocamdata) sa spun ceva despre ce au spus alti comentatori pentru a nu devia in off-topic dar cred ca nimeni nu ar trebui sa cada aici in cursa de a crede ca e la catedra. pentru ca nu e.
pentru textul : Pierdute umbre dede ce nu „sprijină cerul” ?
Cred că pentru nuanţa de continuitate, de mişcare în nemişcare, de veşnicie. Dar eu nu prea mă pricep la genul acesta de texte. Şi chiar dacă nici nu mă prea prinde (genul) la gust, acesta mi se pare reuşit.
În haiku se acceptă figuri de stil fără 3/5 ani de muncă silnică la groapa cu cifre?
pentru textul : Haiku depentru că nu mă pricep, nici nu ştiu ce-i cu computerele astea. mă uit şi eu pe site, la feţe, scriituri, biografii, poziţii sociale, domicilii, accese posibile sau interzise, etc etc şi văd pagini întregi de înregistraţi ai site-ului fără identitate, exemplu: (copy paste)
stu853 - stu853 - 23 Apr 2013
nop957 - nop957 - 23 Apr 2013
jkl985 - jkl985 - 23 Apr 2013
mno103 - mno103 - 23 Apr 2013
pqr170 - pqr170 - 23 Apr 2013
efg625 - efg625 - 23 Apr 2013
cde648 - cde648 - 23 Apr 2013
bcd349 - bcd349 - 23 Apr 2013
def694 - def694 - 23 Apr 2013
hij285 - hij285 - 23 Apr 2013
nu înţeleg cine sînt aceştia, n-am mai văzut aşa ceva pe nici un site literar şi bine ştiu că aici e o echipă de editori care fac o înregistrare riguroasă a fiecărui nou înscris pe Hermeneia. Deci, aş dori o explicaţie, dacă se poate. Ar fi posibil ca situl literar Hermeneia să fie hacked din exterior, din interior, e cineva afară sau înăuntru interesat să se joace de-a prinsa? Că avem indivizi care operează în domeniul calculatoarelor, unul fiind şi CEO, ştiu, dar ar fi posibil? Scuzaţi-mi ignoranţa dar eu n-am înţeles niciodată fenomenul.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deMulțumesc pentru sfat. Inițial, gândisem un final asemănător celui din comentariu, dar mă temeam să nu fie unul abscons
pentru textul : Șarpele Midgardului deÎn grabă - o cacofonie în al treilea vers.
pentru textul : Cantata în mi minor deNu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
Pagini