Tre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...
Tocmai ultima e cea care conteaza cel mai mult... e delir, ce Dumnezeu... Strofa 3 este singura pe care o voi modifica. Am o varianta, dar ma mai gandesc. Multumesc de treecer si comentariu ! ialin
adevărul sălășluiește în adâncul unei fântâni, este credința vechilor greci pe care autorul pare să o readucă în prim plan prin tehnica subtilă a basmului, un poem în basm, a cărui frumusețe are adâncimi nebănuite, asemenea fântânilor pe care încă le mai avem sub cerul aspru din țară...
că se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
Ela:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)
Am citit si nu pot spune ca ma dau in vant! :)) Multumesc mult pentru comentariu. "Mortii" nu-i pot inlocui cu nimic pentru ca nu gasesc un substantiv mai potrivit...despre ei este vorba peste tot..."raposatii" mi-ar rataci sensul, gandurile s-ar pierde in substanta iar textul ar pluti printre comentarii. Iar asa ceva nu exista: esenta fara aroma. Pana si ambiguitatile au sens. Poti citi mult, extrem de mult si sa nu ai coerenta. Am auzit aprecierea stupida: "Are talent. Scrie atat de bine ca nu intelegi nimic". Ideea e ca in momentul in care scrii doar pentru tine, scrii degeaba! Mai nou, titlul ajuta continutul sa fie mult mai clar fara sa repete cuvinte iar textul nu iti da batai de cap dar nici nu il judecam dupa sabloane. Oricum, poezia de astazi nu mai are bariere sau reguli...Ca nu mai sunt! In fine, textul e mai vechi, nu e nici extraordinar, nici nemaivazut dar nu inteleg sa-l studiem in detaliu dupa reguli care nu mai exista... Trebuie sa curga, sa atinga coarde sensibile s.a. si nu sa respecte teorema lui Pitagora... Lumina se poate ascunde de tine iar ferestrele ca si sursa...se pot acoperi sub falduri ca asa vezi/ vrei tu. Poate textul a vrut sa spuna prea multe in doar 13 versuri. "Din cand in cand e 13"- zi fatala...sau poate de nastere...:)) Multumesc mult pentru comm. Te mai astept in pagina mea! Cu prietenie, LM
am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
strofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Am citit aici un poem slab, în afară de secvența identificată de Virgil. Poemul e complet 'transparent', previzibil 'da capo al fine' iar mie nu mi-a transmis vreo emoție. Am citit o îngrămădire de metafore care se străduiesc să potențeze un fapt de viață fără vreun succes însă, totul este atât de evident iar pe final devine chiar rizibil
'şi-n gura ei aş fi spart
unşpe popice dintr-o singură bilă'
Limba de fier a autorului continua să facă zgomot degeaba 'în noaptea cu pricina' de parcă ne vorbește despre 'o pricină' cu perfuzia în venă.
Apoi urmează singura parte care stă în picioare... câteva versuri bune însă din păcate imposibil de scos din context. Pe final absurdul revine în forță cu o metaforă aiurită 'mi-am mușcat limba până la cuvânt' pentru ca să pună definitiv stăpânire pe acest poem în lumina reflectoarelor 'sonda' care 'a tușit ca un măr acru' și apoi soarele culegea oameni fericiți pentru că așa o scriere trebuie, nu-i așa, să aibe un fel de happy-end.
În concluzie îmi pare rău că trebuie să revin la ce am mai afirmat când mi-am luat o suspendare dictatorială de la acest autor-editor care confundă în mod discreționar literatura cu funcția pe care o deține pe acest site valoros, anume că, dincolo de o educație și o disciplină pe care le posedă nu are mai nimic de spus în literatura contemporană. Folosește metafore modificate genetic ca niște roșii fără gust fără miros însă adevărat, sunt ceva ce n-a mai văzut nimeni, apoi le amestecă cu un mujdei de fracturism din care i-a scos toată sarea și tot usturoiul.
Este doar părerea mea și sper că de data asta mi-am exprimat-o fără a încălca Regulamentul, pentru a nu oferi acestui autor-editor un nou prilej de a mă suspenda în mod abuziv.
Margas
S-a auzit uşa de la intrare, deschizându-se aproape fără zgomot, apoi glasul bătrânului chemând câinele din curte, acoperit, parcă cu vată, de uşa care se închidea. nu inteleg ce-i cu usa si nici cu cainele. as renunta la virgula pe ici, pe colo.
veşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
absolută dreptate domnule Manolescu. mă uit la versul final şi am unul din momentele acelea în care mă întreb "cum de nu am văzut că nu trebuia să fie acolo?"
Intr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
Cailean, multumesc pentru comentariul la obiect, ma bucura ca ai vazut cursivitate in textul meu, fiindca ma stiu stangace si ma straduiesc mult sa conduc discursurile pe o singura linie. Semnez pustiul-memorie din fiecare - sa fie catedrala necuvantarilor. Adina
Sur les deux autres textes, il me semble que pour les annuler, vous devez faire "editeaza" en bas du texte, puis dans : Vreti ca textul acesta sa fie sters? (Tastati DA sau NU.) inscrire : DA * et dans le titre "Un plmb lacustre", le "o" s'est échappé... il vous faut donc maintenant le rattraper et le remettre en bonne place. :)
Nu mă deranjează din moment ce există o explicaţie.
Eram atât de prins încât nici nu mi-am dat seama.
Criticile la subiect sunt binevenite.
Voi avea mereu câte ceva de învăţat.
Călin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
Daca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
știi cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deTocmai ultima e cea care conteaza cel mai mult... e delir, ce Dumnezeu... Strofa 3 este singura pe care o voi modifica. Am o varianta, dar ma mai gandesc. Multumesc de treecer si comentariu ! ialin
pentru textul : Ison deadevărul sălășluiește în adâncul unei fântâni, este credința vechilor greci pe care autorul pare să o readucă în prim plan prin tehnica subtilă a basmului, un poem în basm, a cărui frumusețe are adâncimi nebănuite, asemenea fântânilor pe care încă le mai avem sub cerul aspru din țară...
pentru textul : O coborâre deharmony of shapes around a key your eye stone melted inside brilliant, bianca
pentru textul : Blue Iulia decă se pune problema în termeni de nedreptate socială în raport cu diaspora sau granițele RO, după cum nu cred că se pune nici problema balamucului. Deși aici sunteți foarte aproape de adevăr. Afirm aceasta nu în mod gratuit. Însă nu explic dată fiind convergența ideilor. Totuși, prefer să merg pe varianta dumneavoastră decât pe a lui Andrei Pleșu. Acesta afirma (și nu cred că sunteți străin de ce spun) că el nu merge la vot, motivând cam așa: de ce să înlocuiesc un berbec cu două gâște (citez din memorie).
Concluziv, prefer să cred că e o umbră în mintea unor oameni și să aștept acel dram de rațiune care nu vede doar interesul personal. Desigur, așteptarea mea va fi lungă!
p/s deduc că nu vom avea cu ce vota din cămășile în care ne băgăm...
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deEla:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)
pentru textul : urme de cerb deAm citit si nu pot spune ca ma dau in vant! :)) Multumesc mult pentru comentariu. "Mortii" nu-i pot inlocui cu nimic pentru ca nu gasesc un substantiv mai potrivit...despre ei este vorba peste tot..."raposatii" mi-ar rataci sensul, gandurile s-ar pierde in substanta iar textul ar pluti printre comentarii. Iar asa ceva nu exista: esenta fara aroma. Pana si ambiguitatile au sens. Poti citi mult, extrem de mult si sa nu ai coerenta. Am auzit aprecierea stupida: "Are talent. Scrie atat de bine ca nu intelegi nimic". Ideea e ca in momentul in care scrii doar pentru tine, scrii degeaba! Mai nou, titlul ajuta continutul sa fie mult mai clar fara sa repete cuvinte iar textul nu iti da batai de cap dar nici nu il judecam dupa sabloane. Oricum, poezia de astazi nu mai are bariere sau reguli...Ca nu mai sunt! In fine, textul e mai vechi, nu e nici extraordinar, nici nemaivazut dar nu inteleg sa-l studiem in detaliu dupa reguli care nu mai exista... Trebuie sa curga, sa atinga coarde sensibile s.a. si nu sa respecte teorema lui Pitagora... Lumina se poate ascunde de tine iar ferestrele ca si sursa...se pot acoperi sub falduri ca asa vezi/ vrei tu. Poate textul a vrut sa spuna prea multe in doar 13 versuri. "Din cand in cand e 13"- zi fatala...sau poate de nastere...:)) Multumesc mult pentru comm. Te mai astept in pagina mea! Cu prietenie, LM
pentru textul : Vizuală dem-am exprimat gresit. daca schimbi ultimele cuvinte intre ele, de la primele versuri... în fiecare cuvînt am ascuns un vinovăție
pentru textul : ars poetica II deam schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
pentru textul : X şi Y destrofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Am citit aici un poem slab, în afară de secvența identificată de Virgil. Poemul e complet 'transparent', previzibil 'da capo al fine' iar mie nu mi-a transmis vreo emoție. Am citit o îngrămădire de metafore care se străduiesc să potențeze un fapt de viață fără vreun succes însă, totul este atât de evident iar pe final devine chiar rizibil
pentru textul : Viraj mult prea strâns de'şi-n gura ei aş fi spart
unşpe popice dintr-o singură bilă'
Limba de fier a autorului continua să facă zgomot degeaba 'în noaptea cu pricina' de parcă ne vorbește despre 'o pricină' cu perfuzia în venă.
Apoi urmează singura parte care stă în picioare... câteva versuri bune însă din păcate imposibil de scos din context. Pe final absurdul revine în forță cu o metaforă aiurită 'mi-am mușcat limba până la cuvânt' pentru ca să pună definitiv stăpânire pe acest poem în lumina reflectoarelor 'sonda' care 'a tușit ca un măr acru' și apoi soarele culegea oameni fericiți pentru că așa o scriere trebuie, nu-i așa, să aibe un fel de happy-end.
În concluzie îmi pare rău că trebuie să revin la ce am mai afirmat când mi-am luat o suspendare dictatorială de la acest autor-editor care confundă în mod discreționar literatura cu funcția pe care o deține pe acest site valoros, anume că, dincolo de o educație și o disciplină pe care le posedă nu are mai nimic de spus în literatura contemporană. Folosește metafore modificate genetic ca niște roșii fără gust fără miros însă adevărat, sunt ceva ce n-a mai văzut nimeni, apoi le amestecă cu un mujdei de fracturism din care i-a scos toată sarea și tot usturoiul.
Este doar părerea mea și sper că de data asta mi-am exprimat-o fără a încălca Regulamentul, pentru a nu oferi acestui autor-editor un nou prilej de a mă suspenda în mod abuziv.
Margas
S-a auzit uşa de la intrare, deschizându-se aproape fără zgomot, apoi glasul bătrânului chemând câinele din curte, acoperit, parcă cu vată, de uşa care se închidea. nu inteleg ce-i cu usa si nici cu cainele. as renunta la virgula pe ici, pe colo.
pentru textul : pălăria demai putin ultimul vers care in opinia mea strica totul fortind un melodramatic pe care ai reusit sa il eviti pina acolo
pentru textul : patul în formă de gondolă deVă mulțumesc pentru cuvintele generoase, mă bucur să vă aflu veghind aceste versuri.
pentru textul : cioburi deveşnica femeie "de serviciu", bună la toate: (se) frământă, spală, curăţă, face ordine, aranjează vise şi, mai ales, "se dedă schimbării la faţă - a pământului". mi-a plăcut mult abordarea aceasta din perspectivă casnică, dar cu valenţe profunde.
pentru textul : poezia de azi deRaluca, mulţumesc pentru citire şi mă bucur dacă textul a stârnit interes.
pentru textul : amintirea deabsolută dreptate domnule Manolescu. mă uit la versul final şi am unul din momentele acelea în care mă întreb "cum de nu am văzut că nu trebuia să fie acolo?"
pentru textul : iluzia că dragostea deIntr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
pentru textul : Lunatice deCailean, multumesc pentru comentariul la obiect, ma bucura ca ai vazut cursivitate in textul meu, fiindca ma stiu stangace si ma straduiesc mult sa conduc discursurile pe o singura linie. Semnez pustiul-memorie din fiecare - sa fie catedrala necuvantarilor. Adina
pentru textul : pustiul-memorie deSur les deux autres textes, il me semble que pour les annuler, vous devez faire "editeaza" en bas du texte, puis dans : Vreti ca textul acesta sa fie sters? (Tastati DA sau NU.) inscrire : DA * et dans le titre "Un plmb lacustre", le "o" s'est échappé... il vous faut donc maintenant le rattraper et le remettre en bonne place. :)
pentru textul : Un plmb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre... deNu mă deranjează din moment ce există o explicaţie.
Eram atât de prins încât nici nu mi-am dat seama.
Criticile la subiect sunt binevenite.
Voi avea mereu câte ceva de învăţat.
Toate cele bune!
pentru textul : Ulbis la pătrat deCohen, of course. Sorry, acum am vazut k-ul, Dorin.
pentru textul : centrul lumei deCălin, am vrut să folosesc expresia "diferență de altitudine" dar mi s-a părut prozaică și nu degaja energia necesară pentru a face trimitere la acel cerc de lumină care este una din imaginile centrale ale poeziei. Mă opresc aici cu explicațiile din culise. Mulțumesc pentru aprecieri, fie ele și parțiale.
pentru textul : Pandora deDaca pentru simplitatea care nu este simplista si tinteste cititorul exact dincolo de cuvinte nu se poate vorbi, atunci si eu ma abtin sa dau o penita.
pentru textul : apa trece, pietrele trec dee un text mai vechi în care am mai tăiat de curînd, pentru a scăpa de balast. enjoy! :) sd
pentru textul : arhitectul de eșecuri dema refeream la "magicianul" lui fowles. "the magus" - in caz ca nu stiai ca asa a fost tradus titlul.
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ deun text ce nu lămurește prea mult titlul propus ci doar se încadrează la compunere. o digresiune ce nu înviorează nici filosofia, religia sau altceva.
pentru textul : Discuții cu un tânăr prieten deAm zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
pentru textul : mic poem deeu zic ca functioneaza... daca stii sa le folosesti
pentru textul : angoase&fisuri deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : futility I deștii cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
pentru textul : harta în relief dePagini