eu am o nedumerire. pictorii spun că negru nu este o culoare, la fel cum nu este nici albul. dacă ceva nu e negru, nu rămâne să fie decât o nuanță de gri? "cea mai neagră" ce este atunci? dincolo de non-culori găsesc culori în poemul acesta. mă întreb dacă există și "piază nefunestă"...
poza o fi interesanta, dar unde e arta vizuala aici? observ katia ca tot mai mult, desi ti-am atras atentia asupra scopului acestei sectiuni, tu continui sa o folosesti ca un fel de galerie de poze si desene. Nu a fost menita pentru asa ceva. Daca nu intelegi iti recomand sa citesti aici: http://www.hermeneia.com/info/2048
Nuştiu exact ce nu-i bine, dar ceva nu sună bine de asta mi s-au părut în plus. Ştiu originalul şi ştiu perfect ce-i cu "mas" dar e ca şi cum ai fi sărit din context, atât doar. Într-un fel totuşi pare scuzabilă deoarece e pusă între paranteze
Cezar
Chiar daca aici Paul exploreaza un teren mai nebatatorit mie poemul mi-a placut. Cred ca ar trebui scuturat de lungimile inutile (de ex. repetitiile constructiilor cu "intotdeauna") si facut mai "sec"... asa ca un martini extra dry cu maslina verde inainte de culcare. Finalul are farmec, nu zic nu, dar e la limita rizibilului, care e altceva decat umorul, nu? Apreciez acest text. Andu
Virgil, chestia cu halatul e un lucru minor. Nu ştiu dacă în ziua de azi halatele mai sunt cum erau odată, dar mă rog.
Legat de moto - de obicei, când unui moto nu-i este dat autorul, acesta este chiar cel care îl foloseşte. Aşadar, îmi aparţine.
Sixtus, mă bucur că, măcar pe jumătate de faţă, am bujori. :)
Sapphire, chei de lectură 2: 1. "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" = de-gradarea dragostei, coagularea ei, viscelarizarea ei, imbibarea trupului cu preaplinul ei, si, de aici, riscul permanent al "furtunii", al risipei.... 2."vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (stanca) = teza eternei reintoarceri cf Nietzsche cand vom retrai aceleasi vieti sau teza recuperarii timpului prin constientizarea copilului din stomacul nostru care, rotind stanca, adica revenind la origini urca din nou, ca Sisif, calca aceleasi urme pana la focul cel mare, din care..... 3. .... " aprindem tigari" = toate sunt una/ necesitatea detasarii/ privirii/ pregatirii/ luptei .... (4. multumesc pentru cuvinte)
prima și a treia. așa am rezonat.
din cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
Ionuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!
dincolo de un ușor descriptivism poezia are o anume cursivitate și coerență, un text bine condus, notații care stau în picioare chiar și scoase din întregul textului, titlul creează atmosferă, finalul echilibrează și dă un iz nostalgic ce avantajează
Raspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)
moi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
Poetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
Este de apreciat faptul că e prima dată când se publică un poem în limba sârbă, pe Hermeneia. Cu această ocazie îi doresc mult succes lui Aleks în traducerea volumului său și în publicarea ediției bilingve.
Nu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
Splendid, vreau să vin și eu, am auzit atâtea despre Virtualia... inclusiv că acum câțiva ani a venit chiar și Virgil de peste mări și țări la lansarea volumului său Mirabile Dictu. Deci la mine din țara lui Baudelaire ar trebui să fie mai simplu...
Cu drag voi veni,
Margas
idei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
Dorin Cozan, liricitate, simbol şi un uşor parfun de desuetitudine stănesciană. Cred că nişte mici finisaje ar fi necesare. Ştiu şi eu... miros, butoi, câmp, am învăţat scurtături. Mi-a plăcut. Cu amiciţie,
multumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
Expresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
golite de dragoste
albe
plutesc in ocean
inimi fara trupuri
afrodita pare incremenita
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 devalurile-i strecoara nisip printre degete
o gaura neagra in cer
absoarbe culorile
raman doar semnele plansului
eu am o nedumerire. pictorii spun că negru nu este o culoare, la fel cum nu este nici albul. dacă ceva nu e negru, nu rămâne să fie decât o nuanță de gri? "cea mai neagră" ce este atunci? dincolo de non-culori găsesc culori în poemul acesta. mă întreb dacă există și "piază nefunestă"...
pentru textul : Închisoarea luminii depoza o fi interesanta, dar unde e arta vizuala aici? observ katia ca tot mai mult, desi ti-am atras atentia asupra scopului acestei sectiuni, tu continui sa o folosesti ca un fel de galerie de poze si desene. Nu a fost menita pentru asa ceva. Daca nu intelegi iti recomand sa citesti aici: http://www.hermeneia.com/info/2048
pentru textul : silent night deNuştiu exact ce nu-i bine, dar ceva nu sună bine de asta mi s-au părut în plus. Ştiu originalul şi ştiu perfect ce-i cu "mas" dar e ca şi cum ai fi sărit din context, atât doar. Într-un fel totuşi pare scuzabilă deoarece e pusă între paranteze
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deCezar
Chiar daca aici Paul exploreaza un teren mai nebatatorit mie poemul mi-a placut. Cred ca ar trebui scuturat de lungimile inutile (de ex. repetitiile constructiilor cu "intotdeauna") si facut mai "sec"... asa ca un martini extra dry cu maslina verde inainte de culcare. Finalul are farmec, nu zic nu, dar e la limita rizibilului, care e altceva decat umorul, nu? Apreciez acest text. Andu
pentru textul : poem cu babe de"cuvintele, chiar si spuse in soapta, ucid." (matei visniec - teatru descompus sau omul pubela)
pentru textul : necuvintele deDaca ai incerca sa rescrii textul de mai sus concentrand la maximum, poate ar iesi ceva. Dar nu-mi place sa dau sfaturi. Asa ca nu ma asculta.
pentru textul : demiurg contrafăcut dema bucur ca nu ai rezistat. si ca ti-a placut.
pentru textul : balada ploilor pierdute deMaria, mă bucur că ţi-a plăcut.
Virgil, chestia cu halatul e un lucru minor. Nu ştiu dacă în ziua de azi halatele mai sunt cum erau odată, dar mă rog.
Legat de moto - de obicei, când unui moto nu-i este dat autorul, acesta este chiar cel care îl foloseşte. Aşadar, îmi aparţine.
Sixtus, mă bucur că, măcar pe jumătate de faţă, am bujori. :)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deSapphire, chei de lectură 2: 1. "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" = de-gradarea dragostei, coagularea ei, viscelarizarea ei, imbibarea trupului cu preaplinul ei, si, de aici, riscul permanent al "furtunii", al risipei.... 2."vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (stanca) = teza eternei reintoarceri cf Nietzsche cand vom retrai aceleasi vieti sau teza recuperarii timpului prin constientizarea copilului din stomacul nostru care, rotind stanca, adica revenind la origini urca din nou, ca Sisif, calca aceleasi urme pana la focul cel mare, din care..... 3. .... " aprindem tigari" = toate sunt una/ necesitatea detasarii/ privirii/ pregatirii/ luptei .... (4. multumesc pentru cuvinte)
pentru textul : 1/100 sec. după big-bang deprima și a treia. așa am rezonat.
pentru textul : alte trei încercări de haiku dedin cele două, primul grupaj. mi s-a părut reușită alăturarea mișcării descendente a soarelui cu ideea de treaptă. mai sus.
în plan secund se crează, la prima citire, chiar o sugestie interesantă: soarele spre nadir nu coboară, ci urcă.
îmi cer scuze pentru răspunsul întîrziat. Doina, Silvia vă mulţumesc pentru citire comentarii şi rezonanţă.
pentru textul : oameni şi jucării deIonuț, sunt de acord cu tine; fiecare autor (chiar consacrat fiind) își are contestatarii lui; știi și tu foarte bine: critica este preferabilă indiferenței; ce nu pot, însă, accepta este caracterul tendențios al anumitor afirmații, nesusținerea respingerii stilistice printr-un instrumentar analitic (fie și împrumutat de la un estetician consacrat) care să demonteze axiologic sau logico-semantic un text etc. după cum singur recunoști, totul se rezumă la tine la afirmații de genul: "Nu îmi place că..."; îți dau dreptate, dar acesta nu este un argument pentru a nega structural un text; are un caracter atât de "emipric", încât te aștepți să demonstreze vreo teorie științifcă, ceea ce este departe de a se întâmpla. "câți autori români de poezie și-au inserat numele complet în poeme?" sincer, nu văd de ce ar trebui să mă preocupe acest aspect, dar poate că pe tine ar trebui să te preocupe cugetări de genul celei de mai jos: "Nomen commendat res nomine significata, Erago debemus naturam quaerere rerum, Ex quo possimus de nomine cernere verum" (autorul nu contează, e un franțuz cu nume de oraș...) poate că nu "epatarea" stă la baza deciziei mele; poate mi-a fost suficient că Nichita își folosește într-o poezie numele de botez; sau că Esenin îl folosește, de asemenea; chiar crezi că întâmplător o poezie în care adresativul este explicit nichitian poartă un astfel de titlu (de nume)? hai să cădem amândoi de acord că există această distincție: bunul gust (artistic) - simțul comun - bunul simț; personal, cred că cel din urmă ar trebui să le însoțească în orice împrejurare pe primele două, chiar și atunci când spun despre un text: "Nu îmi place" nu am solicitat nimănui să îmi spună "maestre" (și aici iar ai fost tendențios), nici măcar dumneavoastră; ba chiar am insistat în câteva rânduri să mi se vorbească la persoana a 2-a singular; de ce? pentru că eu sunt numele meu, ci nu un impersonal pronume de politețe. poate că, dacă nu ai fi atât de pornit să respingi lucruri asupra cărora nu ai reflectat, ai vedea că am dreptate; și că nu îți cer să îți schimbi tonul, ci să manifești maturitate și bun simț. evident, reacția mea se rezumă la acest schimb de cuvinte; nu am nimic personal cu Ionuț Caragea; prin urmare, și eu îți urez cât se poate de sincer: sărbători fericite!
pentru textul : delirum hristum dedincolo de un ușor descriptivism poezia are o anume cursivitate și coerență, un text bine condus, notații care stau în picioare chiar și scoase din întregul textului, titlul creează atmosferă, finalul echilibrează și dă un iz nostalgic ce avantajează
pentru textul : Paseo de los Tristes dee inconsistentă imaginea...întâi cobori, apoi urci, poate trebuie regândit, poate nu
pentru textul : după care n-au mai venit alte zile deîn rest, o lectură foarte fină deși robustă
Raspund, desi nu sunt sigur ca meritam efortul tau. "Revelarea sensurilor" a fost putin ajutata, probabil, si de explicatiile mele, dar e surprinzator de corecta. Asta spre deosebire de celelalte doua comentarii la alte poeme ale mele. a. Corect si nu chiar. O abolire a simturilor pentru a ma deconecta de la realitate. "funda" e autoironie si incercae de a parasi un registru absurd, asta din punctul meu de vedere. Din celalalt, al celui din fata, e cinism. b. Deposedarea de sine si pierderea in inutilitati, in falsuri, in vanturari sterile. Vital devine cand insasi existenta ta subtila, profunda, este pusa sub semnul indoielii. c. Corect. d. Corect. Nu ma gasesc, desi am vazut in ce parte am luat-o. e. Corect. f. Corect :). Fusesi surprinzator de aproape de imaginile, starile si ideile mele. Suprinzator pentru ca el le cam amestec in decurs de un vers pe toate. Fa-ti curaj si pentru a fi mai buna :)
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările demoi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
pentru textul : memento I dePoetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
pentru textul : transformarea în alb desi iaca asa am participat si eu la virtualia:) si iar multam!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" decine se-aseamănă se-adună!
mi-a plăcut foarte mult ideea, imaginea este superbă. felicitări!
şi ce dacă planta cactus are ţepi; dacă face aşa nişte flori frumoase, cum să nu te îndrăgosteşti de ea?!
pentru textul : pogonici love story denu, e iubita mea de la capatul pamantului...
pentru textul : Neclar viziune deultima strofă e în sine un poem. cred că ea susține restul poemului.
pentru textul : la vest de mine însămi deEste de apreciat faptul că e prima dată când se publică un poem în limba sârbă, pe Hermeneia. Cu această ocazie îi doresc mult succes lui Aleks în traducerea volumului său și în publicarea ediției bilingve.
pentru textul : dunărea în inimi deMi se pare că a-i potrivi unui haiku o imagine e totuna cu a scrie un pastel într-un tablou care reprezintă un peisaj.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deNu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
pentru textul : (meta)morfoze deSplendid, vreau să vin și eu, am auzit atâtea despre Virtualia... inclusiv că acum câțiva ani a venit chiar și Virgil de peste mări și țări la lansarea volumului său Mirabile Dictu. Deci la mine din țara lui Baudelaire ar trebui să fie mai simplu...
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deCu drag voi veni,
Margas
idei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
pentru textul : în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecați deDorin Cozan, liricitate, simbol şi un uşor parfun de desuetitudine stănesciană. Cred că nişte mici finisaje ar fi necesare. Ştiu şi eu... miros, butoi, câmp, am învăţat scurtături. Mi-a plăcut. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Ai grijă, urmează-mă demultumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
pentru textul : O zi din viața poetului K deExpresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
pentru textul : noembrie să fie dePagini