In primul rand multa atentie la editare "stanga" in loc de "sanga" si in mai multe locuri diacritice absente. Apoi in ultimul vers o dubla cacofonie destul de evidenta as zice, care strica, sonor vorbind, tot ce-ati construit pana in momentul asta. Inversiunea din versul "pedepsit este de zei" e nepotrivita in context. In partile "jos" si "inapoi" textul devine criptic, In "stanga" si "inainte" ecourile teologice sunt evidente si expuse explicit, in celelalte divinitatea apare deductiv sub forma coordonatelor umane pretul, paharul de apa, ologul etc. Versul "arde bălăriile cu focul Sfântului Duh ;" mi se pare non-poetic, poate ar fi bun un substitut pentru "balarii". Ialin
Ioana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
Textul are textura unui crochiu interior al Nostalgiei...oare merită devoalată acea parte din noi sensibilizată la maximul existențelor noastre? Deosebit finalul: "a lua, așa, câțiva oameni, vii sau transparenți, a-i așeza lângă tine fiecare în parte, fiecare cu ale lui, în parte, lângă tine, apoi a simți lângă care din ei poți trece, așa, o viață, două tu însuți precum lângă El, Jesus, tu însuți" Acest fragment-final de altfel, nu știu de ce, mi-a amintit de poeta mea preferată, Ileana Mălăncioiu, cu poemul: "Le dernier souvenir l’espace dévorait en soi toutes les choses silencieusement je les suivais encore du regard jusqu’à l’endroit où l’on ne voit plus rien comme dans les flancs d’un animal incolore qui épuise le monde et demeure affamé au moment même où il avale tout, jusqu’au dernier être vivant jusqu’à la roche finale ayant servi de tombeau à un homme et jusqu’à la croix posée sur ses épaules une dernière fois épouvantés nous attendions notre tour l’heure approchait fantastique et sévère l’espace dévorait en soi toutes les choses et impuissants nous le regardions faire." și nu știu de ce (sau poate știu deja), în limba franceză... Peniță pentru feed-back.
Este un poem de stare cu o tentă ușor postmodernistă, ușor ironică (multe din poemele tale au un simț al umorului adânc și de calitate, mai ales cele din ciclul Ludice). Am reținut în mod special versurile: "un multiplu indivizibil" (un oximoron perfect), "de parcă de prieteni / aș duce eu lipsă / și nu ar fi nopțile mele în plus", desemnate ca secvențe, flashuri bine realizate. Apropos de filmografie, versul "cu o șansă la un milion" mi-a amintit de o replică memorabilă din "Dumb & Dumber": "Lloyd: What are the chances of a guy like you and a girl like me... ending up together?", "Mary: Not good.", "Lloyd: You mean, not good like one out of a hundred?", "Mary: I'd say more like one out of a million.", "Lloyd: So you're telling me there's a chance.". Aici se mai poate lucra. La fel și versurile în care "harta" este repetată prea demonstrativ.
rockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
I s-a facut o primire frumoasa lu Vasile, un gest deosebit din partea membrilor. Eu il intreb un singur lucru, mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului, e al naiba de previzibila,cautata, lasa textul sa respire, nu trebuie sa le asezi intotdeauna cu rigla. Este doar parerea mea, poate asta e stilul tau, poate vei reflecta la asta. Salut.
Scuze. Cand am citit comentariul Profetului, el aparea ca apartinand unui oarecare numit "Test". Prin urmare, va rog ca in com-ul meu anterior sa inlocuiti numele "Test" cu "Profetul".
chiar ma intreb cum scrie katia kelaro poezie. fiindca e interesant sa o citesti. pe alocuri are unele chestii mai aiurea, precum chestia cu piroga sau chestia cu foc! am doua impresii, una ca citeste foarte mult, poate prea mult si e prea plina de cuvinte si imagini care o cam dau peste cap, doi ca ii place sa picteze cu cuvinte, chiar daca uneori mai scapa cite o culoare disonanta. in general insa ii lipseste "the story line", ceea ce as zice e un pacat geneal feminin, femeile simt mai mult decit pot sa inteleaga. ok, acum toata lumea o sa ma acuze de misoginism...:)
... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
e greu sa redai instrainarea Beniamin... sa incerci sa prinzi radacini in nisip sa rezisti desertului sa-ti faca umbra doar dorul, sa nu ai un umar racoros de care sa-ti reaza-mi departarea... e mai bine fara dungi, ai dreptate, multumesc de apa proaspata ... si de merinde, o sa-mi ajunga un timp:)
Interesant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
Ioana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
Nepotul lui Rameau, te rog frumos sa nu mai pui adrese se e-mail in comentarii, este o problema de securitate si este mai bine si pentru tine si pentru site. multumesc
asta: "scrie pe fruntea noastră: mourir c’est partir un peu" (livresc/explicit) si asta: " at least we tried." (eventual, in rom) OUT in rest c'est parfait daca te intereseaza penite, ma chemi
alma, am înțeles , dar pe aici am auzit că se argumentază, sau tu ești excepția care întărește regula? p.s. ești superioară normelor ortografice? Tu știi ce înseamnă "a conjuga" ??????
imi place textul, prin modul subtil in care propune o poveste, cu sau fara manierism, unde el si ea, cunoscand momentul cand fereastra atinge soarele (si imi imaginez aici o camera rotitoare, desi interpretarea e deschisa) ei se leaga, abia simtit intr-un univers plin de zahar (pudra?) si vise. mi se pare ca ea, ca principiu activ, isi tese panza viselor pe fondul unei realitati incomode -tocmai de aceea - iar asta e frumos. el nu are decat sa stea nemiscat, ca ntr-o eclipsa totala de fiinta.
accept ideea că pentru ceilalţi membri faptul că eu afişez ora şi data postării poate
părea inutil, inestetic, ba chiar enervant. Însă tot nu m-ai convins de faptul că asta
constituie o problemă. Este opţiunea mea ca autor al acestui site de a posta data şi ora României
dub fiecare text pe care îl public aici sau pe alt site literar. Şi din câte îmi aduc aminte
n-a constituit pe un alt site o problemă. În altă ordine de idei, dacă acest aspect este inutil,
de ce insistaţi(şi tu,Virgil, şi Adrian) pe acest aspect. Nu e mai bine totuşi să ne concentrăm
atenţia pe textul literar propriu-zis şi nu pe ora şi data afişate sub el?
Şi încă ceva, mai e un lucru pe care nu-l înţeleg: de ce atunci când sunt logat mi se afişează
în comentarii o oră diferită faţă de cea care este agfişată în acelaşi comentarii atunci
când sunt delogat? Iar la texte uneori diferă chiar data?
"Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”)" - puteai să spui că nu-ţi plac adverbele alea, dar, of! nu că nu aduc nimic nou, pen' că aduc ceva nou fie şi pentrui simplul fapt că sunt licenţe. Titlul e tot ceea ceea ce trebuie să fie un titlu. De unde ideea că titlul tre' să fie abscons, intuitibil?! La modul cel mai plat spus, titlul tre să fie explicit/explicativ. Ok, poate fi aşa combinându-se cu textul, ori după ce-a fost trecut printr-o alegorie, dar tot menit explicării/deschiderii/rezumatului/imanenţei textului este. Înţelegi? Iar cât este de lung, asta pur şi simplu e o neoprejudecată? So, nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade.
Strofa trei, cu excepţia utlimului vers, este cea mai slabă din text - abuzează de metaforă. E copilăresc de uşor să scrii suprametaforic, supraaglomerat, supraîncâlcit, cu enşpe mii de înţelesuri. Nu c-ar fi cazul strofei respective, care însă tot slabă rămâne. În general vorbesc. Demetaforizarea, în poezie, se impune, şi nu de acum. Primul mod de falsare, de poetizare e însăşi metafora. "A adăuga peste sens" a fost ok când aveai de spus adevăruri mari, revelate. Chestiilea alea s-au termiant înainte de mesia. Acum, metafora, când nu slujeşte pur şi simplu un lucru de necaptat prin cuvinte/sintagme la propriu, e primul val de preţiozitate. Şi când spun "lucru de necaptat" nu mă refer la mofturi lirice, cum că unul vrea să-mi spună mie ce alt gust divin avea ceaiul dintr-o dimineaţă ploiasă.
Mă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
textul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
Ultimul offtopic Am deschis subiectul la sectiunea Info, cu textul "Texte vechi in pagini noi. Problema?". Cei care au ceva de spus, isi pot exprima parerea acolo; aici, v-as ruga sa se posteze numai comentarii legate de proza de deasupra.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
In primul rand multa atentie la editare "stanga" in loc de "sanga" si in mai multe locuri diacritice absente. Apoi in ultimul vers o dubla cacofonie destul de evidenta as zice, care strica, sonor vorbind, tot ce-ati construit pana in momentul asta. Inversiunea din versul "pedepsit este de zei" e nepotrivita in context. In partile "jos" si "inapoi" textul devine criptic, In "stanga" si "inainte" ecourile teologice sunt evidente si expuse explicit, in celelalte divinitatea apare deductiv sub forma coordonatelor umane pretul, paharul de apa, ologul etc. Versul "arde bălăriile cu focul Sfântului Duh ;" mi se pare non-poetic, poate ar fi bun un substitut pentru "balarii". Ialin
pentru textul : cubul deIoana, la începutul textului e un mini-video de pe site-ul Centrului Pompidou, despre creația lui Rogers. Despre acest Centru George Pompidou, considerat emblema lor în materie de arhitectură, am mai scris pe Hermeneia:"Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977. Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”. Clădirea este compusă din două părți: infrastructura alcătuită din 3 niveluri în care sînt grupate zonele tehnice și de servicii și suprastructura alcătuită din sticlă și oțel ce se dezvoltă pe 7 niveluri incluzînd terasa și mezaninul. Semnificativ acestei arhitecturi originale este amplasarea circuitelor tehnice și a circulației între niveluri în exterior, fiind parte estetică integrantă a fațadelor, acest lucru fiind marcat prin patru culori: albastru – aer, climatizare; verde –fluidele, circuitele apei; galben – instalațiile electrice; rosu – ascensoarele, scările cît și accesul pompierilor. Această concepție a permis o deosebită mobilitate funcțională a spațiului interior fiind posibilă recompartimentarea variabilă funcție de specificul manifestărilor culturale ce se derulează permanent în cadrul centrului.Centrul George Pompidou est prevăzut cu o mare esplanadă ce constituie un loc de continuitate culturală între instituție și oraș." Și sigur pentru că erau italieni, Renzo Piano și Rogers au gândit și au integrat și Muzeul Constantin Brancusi (intrarea la acest muzeu e gratuită!) în stânga esplanadei. Voi mai aduce câteva fotografii din interiorul expoziției și le voi adăuga, dar ieri m-am întâlnit cu Nicole și cu toată familia ei care plecau pentru sărbători în Belgia și de unde vă trimite deja urările, citind cu plăcere volumul "Mirabile dictu".
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS deTextul are textura unui crochiu interior al Nostalgiei...oare merită devoalată acea parte din noi sensibilizată la maximul existențelor noastre? Deosebit finalul: "a lua, așa, câțiva oameni, vii sau transparenți, a-i așeza lângă tine fiecare în parte, fiecare cu ale lui, în parte, lângă tine, apoi a simți lângă care din ei poți trece, așa, o viață, două tu însuți precum lângă El, Jesus, tu însuți" Acest fragment-final de altfel, nu știu de ce, mi-a amintit de poeta mea preferată, Ileana Mălăncioiu, cu poemul: "Le dernier souvenir l’espace dévorait en soi toutes les choses silencieusement je les suivais encore du regard jusqu’à l’endroit où l’on ne voit plus rien comme dans les flancs d’un animal incolore qui épuise le monde et demeure affamé au moment même où il avale tout, jusqu’au dernier être vivant jusqu’à la roche finale ayant servi de tombeau à un homme et jusqu’à la croix posée sur ses épaules une dernière fois épouvantés nous attendions notre tour l’heure approchait fantastique et sévère l’espace dévorait en soi toutes les choses et impuissants nous le regardions faire." și nu știu de ce (sau poate știu deja), în limba franceză... Peniță pentru feed-back.
pentru textul : a se lua o noapte deam facut ceva gresit?
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deEste un poem de stare cu o tentă ușor postmodernistă, ușor ironică (multe din poemele tale au un simț al umorului adânc și de calitate, mai ales cele din ciclul Ludice). Am reținut în mod special versurile: "un multiplu indivizibil" (un oximoron perfect), "de parcă de prieteni / aș duce eu lipsă / și nu ar fi nopțile mele în plus", desemnate ca secvențe, flashuri bine realizate. Apropos de filmografie, versul "cu o șansă la un milion" mi-a amintit de o replică memorabilă din "Dumb & Dumber": "Lloyd: What are the chances of a guy like you and a girl like me... ending up together?", "Mary: Not good.", "Lloyd: You mean, not good like one out of a hundred?", "Mary: I'd say more like one out of a million.", "Lloyd: So you're telling me there's a chance.". Aici se mai poate lucra. La fel și versurile în care "harta" este repetată prea demonstrativ.
pentru textul : mr bright derockam, asa cum iti spuneam, sint un handicapat literar. cu singuranta cumplit de inferior tie. asa ca nu iti mai pierde vremea cu mine. nu se merita. in ce priveste ce faci sau ce nu faci tu pe hermeneia, atita timp cit respecti regulamentul, e treaba ta. e sint la fel de fericit cu zece mii de oameni aici ca si daca sint singur. am trecut dincolo. tu deocamdata inveti...
pentru textul : apryl deI s-a facut o primire frumoasa lu Vasile, un gest deosebit din partea membrilor. Eu il intreb un singur lucru, mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului, e al naiba de previzibila,cautata, lasa textul sa respire, nu trebuie sa le asezi intotdeauna cu rigla. Este doar parerea mea, poate asta e stilul tau, poate vei reflecta la asta. Salut.
pentru textul : delirum hristum de..., mă gândeam să o iau ca pe o ameninţare(!), dar,...
pentru textul : ROTUND demă tem că nu pot fi ameninţat,...
şi, chiar dacă(?!)...
Scuze. Cand am citit comentariul Profetului, el aparea ca apartinand unui oarecare numit "Test". Prin urmare, va rog ca in com-ul meu anterior sa inlocuiti numele "Test" cu "Profetul".
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. dechiar ma intreb cum scrie katia kelaro poezie. fiindca e interesant sa o citesti. pe alocuri are unele chestii mai aiurea, precum chestia cu piroga sau chestia cu foc! am doua impresii, una ca citeste foarte mult, poate prea mult si e prea plina de cuvinte si imagini care o cam dau peste cap, doi ca ii place sa picteze cu cuvinte, chiar daca uneori mai scapa cite o culoare disonanta. in general insa ii lipseste "the story line", ceea ce as zice e un pacat geneal feminin, femeile simt mai mult decit pot sa inteleaga. ok, acum toata lumea o sa ma acuze de misoginism...:)
pentru textul : trandafirul guarani de... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deyes, it suits me. like a sweet imperfection on an impeccable misanthropy.
pentru textul : you are dee greu sa redai instrainarea Beniamin... sa incerci sa prinzi radacini in nisip sa rezisti desertului sa-ti faca umbra doar dorul, sa nu ai un umar racoros de care sa-ti reaza-mi departarea... e mai bine fara dungi, ai dreptate, multumesc de apa proaspata ... si de merinde, o sa-mi ajunga un timp:)
pentru textul : fluture de umbră deInteresant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
pentru textul : apocalypto in vitro deMi-a plăcut, are ceva din atmosfera minulesciană şi nu pare să fi trecut prin prea mult travaliu tehnic.
Cred că e "să iasă".
pentru textul : să deIoana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deNepotul lui Rameau, te rog frumos sa nu mai pui adrese se e-mail in comentarii, este o problema de securitate si este mai bine si pentru tine si pentru site. multumesc
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deasta: "scrie pe fruntea noastră: mourir c’est partir un peu" (livresc/explicit) si asta: " at least we tried." (eventual, in rom) OUT in rest c'est parfait daca te intereseaza penite, ma chemi
pentru textul : at least we tried deAsta este chiar o opera de arta. Te felicit pentru ipostaza in care ai surprins poetul.:)
pentru textul : mirabile dictu dealma, am înțeles , dar pe aici am auzit că se argumentază, sau tu ești excepția care întărește regula? p.s. ești superioară normelor ortografice? Tu știi ce înseamnă "a conjuga" ??????
pentru textul : Ca sunetul în fluier deimi place textul, prin modul subtil in care propune o poveste, cu sau fara manierism, unde el si ea, cunoscand momentul cand fereastra atinge soarele (si imi imaginez aici o camera rotitoare, desi interpretarea e deschisa) ei se leaga, abia simtit intr-un univers plin de zahar (pudra?) si vise. mi se pare ca ea, ca principiu activ, isi tese panza viselor pe fondul unei realitati incomode -tocmai de aceea - iar asta e frumos. el nu are decat sa stea nemiscat, ca ntr-o eclipsa totala de fiinta.
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deaccept ideea că pentru ceilalţi membri faptul că eu afişez ora şi data postării poate
părea inutil, inestetic, ba chiar enervant. Însă tot nu m-ai convins de faptul că asta
constituie o problemă. Este opţiunea mea ca autor al acestui site de a posta data şi ora României
dub fiecare text pe care îl public aici sau pe alt site literar. Şi din câte îmi aduc aminte
n-a constituit pe un alt site o problemă. În altă ordine de idei, dacă acest aspect este inutil,
de ce insistaţi(şi tu,Virgil, şi Adrian) pe acest aspect. Nu e mai bine totuşi să ne concentrăm
atenţia pe textul literar propriu-zis şi nu pe ora şi data afişate sub el?
Şi încă ceva, mai e un lucru pe care nu-l înţeleg: de ce atunci când sunt logat mi se afişează
în comentarii o oră diferită faţă de cea care este agfişată în acelaşi comentarii atunci
când sunt delogat? Iar la texte uneori diferă chiar data?
Eugen
12.06.2012
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de22:11
"Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”)" - puteai să spui că nu-ţi plac adverbele alea, dar, of! nu că nu aduc nimic nou, pen' că aduc ceva nou fie şi pentrui simplul fapt că sunt licenţe. Titlul e tot ceea ceea ce trebuie să fie un titlu. De unde ideea că titlul tre' să fie abscons, intuitibil?! La modul cel mai plat spus, titlul tre să fie explicit/explicativ. Ok, poate fi aşa combinându-se cu textul, ori după ce-a fost trecut printr-o alegorie, dar tot menit explicării/deschiderii/rezumatului/imanenţei textului este. Înţelegi? Iar cât este de lung, asta pur şi simplu e o neoprejudecată? So, nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade.
Strofa trei, cu excepţia utlimului vers, este cea mai slabă din text - abuzează de metaforă. E copilăresc de uşor să scrii suprametaforic, supraaglomerat, supraîncâlcit, cu enşpe mii de înţelesuri. Nu c-ar fi cazul strofei respective, care însă tot slabă rămâne. În general vorbesc. Demetaforizarea, în poezie, se impune, şi nu de acum. Primul mod de falsare, de poetizare e însăşi metafora. "A adăuga peste sens" a fost ok când aveai de spus adevăruri mari, revelate. Chestiilea alea s-au termiant înainte de mesia. Acum, metafora, când nu slujeşte pur şi simplu un lucru de necaptat prin cuvinte/sintagme la propriu, e primul val de preţiozitate. Şi când spun "lucru de necaptat" nu mă refer la mofturi lirice, cum că unul vrea să-mi spună mie ce alt gust divin avea ceaiul dintr-o dimineaţă ploiasă.
Deci, da, iau comentariul tău ca pe o părere.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deMultumesc, e o profetie binevenita
pentru textul : Hotarul circular deMă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
pentru textul : Irepetabilă primăvara dete rog să încadrezi corect textul acesta
pentru textul : bits and bytes deun poem frumos, scris cu lejeritate.
pentru textul : tourniquet demetaforele surprind plăcut, iar finalul este pe cât de surprinzător pe atât de tulburător.
un semn de apreciere.
textul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia de"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
Încântat de lectura acestui text cu miez și farmecul unor povești din copilărie. N-ar fi mai potrivit „ Cea mai chinuitoare moarte” ?
pentru textul : De încălţat deUltimul offtopic Am deschis subiectul la sectiunea Info, cu textul "Texte vechi in pagini noi. Problema?". Cei care au ceva de spus, isi pot exprima parerea acolo; aici, v-as ruga sa se posteze numai comentarii legate de proza de deasupra.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă dePagini