Pentru greturi matinale se recomanda o lamaie- Adrian, desi intru foarte rar pe site, nu am vazut niciodata cereri scrise cum ca s-ar vrea concurs, insa o nevoie de revitalizare, da. Mi se pare foarte amuzant sa se ceara o calitate superioara a textelor de la aceeasi oameni care scriu de duzina, cu exceptiile de rigoare. Mi se pare o lipsa crasa de bun simt sa scrii ca au sosit invitatiile de onoare cand exista posibilitatea ca ''concursul'' sa stagneze. Nu stiam ca ne invartim in tara pseudovedetelor.
durerea încheieturiii mâinii revine obsesiv, ca, de fapt, construcția întregului poem, care se revarsă peste cititor precum valurile mării. poemul pare a fi scris pe plaja oceanului cu dor de originea sinelui.
aveam un typo de toata splendoarea: "o pantof". bine ca l-am gasit singura. :)) Virgil, nu e timpul rotunjimilor. Emanuel, sa nu ramai prizonier in colivia asta de sticla...vad ca-ti place.:) va multumesc.
părere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
Viziunea realista a poemului consta din primul impact pe care il are pentru autor locul inspiratiei. Mai apoi vine cealalta natura a poetului, remodeland realitatea. Cele mai durabile poeme raman cele atemporale, in care sentimentele nu depind si nu se subjuga locurilor si timpului exact. O alta perere personala este ca cel mai mare talent al unui poet este sa transforme uratul in frumos, sau cel putin sa-l priveasca detasat. Chiar si macabrul, demonicul pot sa fie stilizate astfel incat sa devina arta, fara sa produca groaza sau greata. Clasicii francezi si americani au demonstrat-o. Insa cand spunem jeg, praf si Romania, prima concluzie este frustrarea. Asocierile dauneaza, autorul devine marcat si supus realitatii, nu reuseste sa o depaseasca, nu putem vorbi de un transcendent poetic. Dupa parerea mea, douamiismul, fracturismul, nu sunt curente literare, sunt mofturi de tranzitie ale unei generatii poetice tinere. In schimb, poetii cu radacini adanci in optzecism, nu au cazut prada frustului sau vulgului. Sa vorbim un pic si de egoismul poetic. Prima reactie este a egoului. Egoul este afectat si se revolta. Sufletul este incarcat de ego si nu poate descinde. Ideea este ca autorul sa poata gandi si simti mai departe de sine, astfel incat cititorul sa fie cumva vindecat de cuvintele sale, sa aiba la ce reflecta, la ce filosofa, la ce spera. Concluzia? Se poate si mai bine. Omul face locul si nu locul pe om, nu?
O frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
Cite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
katya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix. mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama.... acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul... multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
mai există aprozare în România? ehe, dacă ar fi așa de simplu... eu zic să încerci să scrii despre lucrurile care chiar au importanță pentru tine, nu despre cele care nu au. că se vede.
iata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
titlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
29. Membrii Hermeneia pot intra în legătură cu conducerea Hermeneia, editorii şi moderatorii site-ului prin intermediul a două adrese de e-mail.
29.1. office AT hermeneia.com este adresala care se poate scrie în legătură cu problemele legate de funcţionarea comunităţii. Tot aici se pot pune întrebări sau se pot face propuneri.
29.2. webmaster AT hermeneia.com este adresa de contact pentru problemele tehnice ale site-ului.
Te rog, anunță decizia ta la prima adresă de e-mail.
Unul din alineatele Regulamentul Hermeneia prevede:
14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obţine retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariţia profilului sau textelor membrului respectiv, ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp.
nu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
l-am transferat în șantier pentru a fi corectat
semn ca am trecut si eu pe aici. Placut. Numai ca o sa cam am "viziuni" la noapte. nu erotice. noroc ca ma rad. voi pute sa ma scarpin usor. vizualizezi excelent. s-ar putea ca incurand sa-ti zic "saru'mana, doamna".
Simbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
superb Adrian, nu crezi ca s-ar potrivi mai bine la sectiunea Arte Vizuale? Desi recunoasc ca e undeva la intersectia dintre arte. Poate ai imagini cu rezolutie mai mare. Un medalion pe care il salut. De fapt cred ca ar fi excelenta o serie a unor artisti evrei de origine din Romania. Si tu cred ca te-ai pricepe. La fel cred ca ar putea exista si pentru romani din US, Germania, Franta sau aiurea
o imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
Va rămâne o amintire frumoasă, cu superbele poeme nipone ca reper al fiecărui anotimp în care mă voi afla. Mă bucur mult că pot să am volumul aproape în momentele când cad pe gânduri și simt nevoia să trec cumva dincolo de pojghița subțire a cuvintelor. Iar comorile cu care mă întorc sunt mărturie vie că tu, Mariana, ai scris o carte la hotar de suflet pentru mine și pentru condeierii haiku. Plină de înțelesuri, răsuflă o puritate rară, de preț, prin care m-a cucerit. Felicit cu drag această apariție editorială!
Frumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
Închegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
îmi place să cred că Hermeneia a graduat de la "cei şapte ani de-acasă" şi o putem trimite la şcoli mai înalte acum. Felicitări ei şi omului din spatele ei, nicio îndoială aici. Cu peniţele sînt one hundred, un ciento, un cent, un hundert percent de acord cu Andu. Nu, nu e vorba de invidie. Pur şi simplu e hilar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru greturi matinale se recomanda o lamaie- Adrian, desi intru foarte rar pe site, nu am vazut niciodata cereri scrise cum ca s-ar vrea concurs, insa o nevoie de revitalizare, da. Mi se pare foarte amuzant sa se ceara o calitate superioara a textelor de la aceeasi oameni care scriu de duzina, cu exceptiile de rigoare. Mi se pare o lipsa crasa de bun simt sa scrii ca au sosit invitatiile de onoare cand exista posibilitatea ca ''concursul'' sa stagneze. Nu stiam ca ne invartim in tara pseudovedetelor.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dedurerea încheieturiii mâinii revine obsesiv, ca, de fapt, construcția întregului poem, care se revarsă peste cititor precum valurile mării. poemul pare a fi scris pe plaja oceanului cu dor de originea sinelui.
pentru textul : atît îmi doream... ▒ deaveam un typo de toata splendoarea: "o pantof". bine ca l-am gasit singura. :)) Virgil, nu e timpul rotunjimilor. Emanuel, sa nu ramai prizonier in colivia asta de sticla...vad ca-ti place.:) va multumesc.
pentru textul : năvod depărere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
pentru textul : Mica țigariadă debolduire*...uf, nu mai zic nimic! azi tastez cu doua maini stangi, se pare!
pentru textul : vineri deViziunea realista a poemului consta din primul impact pe care il are pentru autor locul inspiratiei. Mai apoi vine cealalta natura a poetului, remodeland realitatea. Cele mai durabile poeme raman cele atemporale, in care sentimentele nu depind si nu se subjuga locurilor si timpului exact. O alta perere personala este ca cel mai mare talent al unui poet este sa transforme uratul in frumos, sau cel putin sa-l priveasca detasat. Chiar si macabrul, demonicul pot sa fie stilizate astfel incat sa devina arta, fara sa produca groaza sau greata. Clasicii francezi si americani au demonstrat-o. Insa cand spunem jeg, praf si Romania, prima concluzie este frustrarea. Asocierile dauneaza, autorul devine marcat si supus realitatii, nu reuseste sa o depaseasca, nu putem vorbi de un transcendent poetic. Dupa parerea mea, douamiismul, fracturismul, nu sunt curente literare, sunt mofturi de tranzitie ale unei generatii poetice tinere. In schimb, poetii cu radacini adanci in optzecism, nu au cazut prada frustului sau vulgului. Sa vorbim un pic si de egoismul poetic. Prima reactie este a egoului. Egoul este afectat si se revolta. Sufletul este incarcat de ego si nu poate descinde. Ideea este ca autorul sa poata gandi si simti mai departe de sine, astfel incat cititorul sa fie cumva vindecat de cuvintele sale, sa aiba la ce reflecta, la ce filosofa, la ce spera. Concluzia? Se poate si mai bine. Omul face locul si nu locul pe om, nu?
pentru textul : extras de cont deO frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deCite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
pentru textul : ... căluții în flăcări dekatya, multumesc de trecere, si pentru penita. insa cea mai mare bucurie si cel mai mare premiu pentru cel care scrie este coala alba de hartie si un pix. mama isi tara mereu umbra dupa ea, pentru ca umbra o salveaza de marile dureri, le ascunde acolo.. asa e mama.... acel.. vers pe care tu spui ca ar fi mai bine sa il scot... nu justifica, si amplifica nebunia copilareasca, ii ofera o scena deschisa pe care sa isi joace rolul... multumesc inca odata de trecere, si te mai astept cu mare drag.
pentru textul : Mama deDar n-a fost nicio "iesire", Emilian. Imi cer scuze daca ti s-a parut ca am folosit un ton transant - nu asta intentionasem.
pentru textul : rem demai există aprozare în România? ehe, dacă ar fi așa de simplu... eu zic să încerci să scrii despre lucrurile care chiar au importanță pentru tine, nu despre cele care nu au. că se vede.
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori desi daca va trebui sa iti schimbi tu grila, Vlad? in ce priveste a doua intrebare, nu am inteles-o
pentru textul : românia perfect I deaş vrea să văd ceva pe site scris de Emilia Zăinel. m-ar intriga!
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deiata inca un exemplu despre cum nu este bine sa publici texte online, pe hermeneia sau aiurea. cui foloseste acest magiun? oare nu se gindeste autorul ca fiecare cititor s-ar simti mult mai bine sa citeasca un text distinct care eventual sa contina o imagine semnificativa. si nu un amalgam de imagini texte ca si cum ai rasturna sacul cu vechituri din pod.
pentru textul : solia unei stele de mare deiata un text de prima pagina
pentru textul : coming soon dehotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
oricum... chapeau!
pentru textul : from scarborough fair with love deDaniel, dupa parerea mea, acesta este un text pe care daca nu ai fi tinut neaparat sa il fortezi in chingile ritmului si rimei ar fi ajuns departe
pentru textul : Pierduți în trafic detitlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor deUn minim necesar oriunde și oricând.
Extras din Regulamentul Hermeneia:
Despre comunicarea cu Hermeneia.com
29. Membrii Hermeneia pot intra în legătură cu conducerea Hermeneia, editorii şi moderatorii site-ului prin intermediul a două adrese de e-mail.
29.1. office AT hermeneia.com este adresala care se poate scrie în legătură cu problemele legate de funcţionarea comunităţii. Tot aici se pot pune întrebări sau se pot face propuneri.
29.2. webmaster AT hermeneia.com este adresa de contact pentru problemele tehnice ale site-ului.
Te rog, anunță decizia ta la prima adresă de e-mail.
Unul din alineatele Regulamentul Hermeneia prevede:
14. De comun acord cu conducerea Hermeneia un membru poate obţine retragerea contului. Acest lucru nu presupune dispariţia profilului sau textelor membrului respectiv, ci doar închiderea contului pentru o perioadă determinată sau nedeterminată de timp.
pentru textul : suminagashi 2 denu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
pentru textul : Aproapelui cu ură I del-am transferat în șantier pentru a fi corectat
semn ca am trecut si eu pe aici. Placut. Numai ca o sa cam am "viziuni" la noapte. nu erotice. noroc ca ma rad. voi pute sa ma scarpin usor. vizualizezi excelent. s-ar putea ca incurand sa-ti zic "saru'mana, doamna".
pentru textul : barba iubitului meu deNepotului - litere mai avem puține. Tot mai puține. Dar știi care e speranța : ajunși la un capăt, o putem lua de la început
pentru textul : efigia edenului eretic deDaaa, un text scris cu verva, din inima, e un strigat sincer. Ii dau eu o penita cu care sa mai taie din balast. Bravo!
pentru textul : radiere deSimbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
pentru textul : Neant deSe simte această solitudine, mai mult ca oricând.
pentru textul : ... deMulţumesc de trecere şi semn L.I.M.
superb Adrian, nu crezi ca s-ar potrivi mai bine la sectiunea Arte Vizuale? Desi recunoasc ca e undeva la intersectia dintre arte. Poate ai imagini cu rezolutie mai mare. Un medalion pe care il salut. De fapt cred ca ar fi excelenta o serie a unor artisti evrei de origine din Romania. Si tu cred ca te-ai pricepe. La fel cred ca ar putea exista si pentru romani din US, Germania, Franta sau aiurea
pentru textul : Miriam Gamburd - Instinctul rău .. e foarte bun deo imagine/metaforă deosebită: absența ta îmi face gura pungă. ca atunci cînd cafeaua e pe sfîrșite bei și gura ț se umple de zaț." însă imaginea asta imi amintește că nu am terminat cu amenajarea interioară (...): "casa ta are și multe sertare în care ai strîns o grămadă de fleacuri. batiste brodate hîrtie lipicoasă de prins muște mînerele unor uși pe care nu le-ai putut deschide niciodată cînd erai mică celofan pentru astupat borcane și linguri de toate mărimile." și nu numai atât. totul e o iconografie a tristeții, a singurătății. privind în oglindă mowgli nu e decât un orfan ca și noi. te citesc. cu atenție.
pentru textul : everglades deVa rămâne o amintire frumoasă, cu superbele poeme nipone ca reper al fiecărui anotimp în care mă voi afla. Mă bucur mult că pot să am volumul aproape în momentele când cad pe gânduri și simt nevoia să trec cumva dincolo de pojghița subțire a cuvintelor. Iar comorile cu care mă întorc sunt mărturie vie că tu, Mariana, ai scris o carte la hotar de suflet pentru mine și pentru condeierii haiku. Plină de înțelesuri, răsuflă o puritate rară, de preț, prin care m-a cucerit. Felicit cu drag această apariție editorială!
pentru textul : Karumi deFrumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
pentru textul : fade out hotel deÎnchegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
îmi place să cred că Hermeneia a graduat de la "cei şapte ani de-acasă" şi o putem trimite la şcoli mai înalte acum. Felicitări ei şi omului din spatele ei, nicio îndoială aici. Cu peniţele sînt one hundred, un ciento, un cent, un hundert percent de acord cu Andu. Nu, nu e vorba de invidie. Pur şi simplu e hilar.
pentru textul : Șapte ani dePagini