domnule ion pascal vlad, s-ar putea sa aveti dreptate. dar vedeti dumneavoastra, ieri era una dintre primele zile de primavara, sau asa am simtit eu, si soarele batea asa, in nu stiu ce fel pe blocul meu si m-am simtit parca mai vie si mi-a venit sa tip - hei hei hei! iete ca sunt aici! hei uitati-va la mine fir-ar! - si iete asa s-a pornit logoreea. pe principiul - ce-ar face un om sanatos cand se simte viu? - scrie! :))
Cândva am vrut să scriu un poem despre cele milioane de biciclete din Beijing, m-a inspirat o fotografie. E bine că a fost scris și a fost scris bine. Finalul e și romantic, și o idee ironic. Cu un zâmbet în colțul buzelor. Un sfat: nu fragmenta poemul prin conjuncții.
Diana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
Iată și un omagiu "fractal" dedicat femeii! Eludînd șabloanele cinismului contemporan versurile au o delicatețe și o frumusețe aparte. Lirismul se degajă asemenea unui parfum discret și de mare valoare. Mesajul nu este unul evident, brusc și plin de umor așa cum întîlnim bunăoară la Dl. Cărtărescu, dar are ceva inefabil, suav și totuși gingăș în izbucnirea sa exuberantă, degajă o vitalitate aparte așa cum doar în pragul primăverii, au uneori oamenii un moment de reverie. Mulțumim, dle. Emilian Pal
In general poezia moderna face economie de semne de punctuatie. Unii nu le mai folosesc deloc, atitudine care este discutabila. Insa tu, Cristi, faci abuz de acestea si nu doar ca ingreunezi lectura dar comiti si erori sintactice ( de exemplu "invata de la Sfinx virgula rabdarea si vei pleca nemuritor"). In rest, un poem alpinist, naturist, ecologist, pacifist si... generalist. Iti urez si eu bine ai venit pe Hermeneia, ca asa se face si te astept cu texte eventual mai... colegiste. Andu
Poemul tău încovoiat mi-a amintit de "Moarte la Veneția" de T. Mann. Tristețe experimentală: "aș vrea să fiu trist în veneția"" și ce decor expresiv și ostil :"să alunec pe marginile sfîșiate ale unei clădiri din catifea neagră și scoici într-o lagună de umbre"
ma cate taclale aici!!!! "parca a dat o Dihanie" în voi! Teme vechi, situatii noi. Ha,ha, ha.... "deci/ca să rezolvăm totul", poemul începe cu o concluzie, care de fapt ar trebui sa il incheie - in opinia mea - si suna original prin libera exprimare folosita. cu respect pentru toti "hermeneutii".
Mulțumesc Domnule Ionuț Caragea pentru critica, constructivă.
Mereu încercăm, poezia o simțim întâi și apoi ne străduim să o înfățișăm cum ne pricepem mai bine, nu-i așa?
Vă mai aștept.
Margas
corectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
Eate a doua oara cand cineva imi vorbeste despre un anumit iz medieval al unora dintre incercarile mele poetice. Interesant (pentru mine)!. Ia faptul ca (parca) ar lipsi "ceva" ei bine, de aceea le numasc incercari si nu poezii. Multumesc pt. citire, G.M.
Ecaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.
titlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
un titlu foarte frumos, ca dealtfel si versurile. E liniste aici "orasul dormea capatai sub fluviul timpului", dar pana la urma devine apasatoare " linistea se face secure". Interesanta mi se pare si o antiteza, as zice eu, intre "cea mai inalta colina ", dar, surprinzator, " a noptii", si " marginea lumii" pana aici obisnuit, dar " marginea e doar o gradina" ...unde si mai surprinzator, trandafirii se unesc cu Dumnezeu.
..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
Corecta observatia, Andu. Ce sa fac, cand nu sunt treaza de-a binelea mi se intampla sa confund adevarul cu simtirea si ce se spune cu ce se tace. :) Nu-i nimic, intr-o zi imi va trece. Pana atunci, conteaza ca poezia imi place si la orele serii, cand lumea are o cu totul alta culoare.
da, emi E un text frumos pe care l-as remarca alaturi de o penita de remarcat texte. De cand ii spun lui Virgil sa avem si noi asa ceva. Nu pentru ca e numele meu acolo - coincidenta sau nu -, cu sau fara nume, textul nu isi pierde din valoare. Ba chiar devine si mai putin contextual. :) Frumos.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta, zice Virgil. cine a decretat acest adevar ca sa fie "intradevar"? sa consideram prin absurd ca ai dreptate, dar n-ai. pentru ca aici nu ai de-a face cu un document legal ci cu unul creativ.
"mi se pare jenant xenofob" - o formulare absurda, pretentioasa. puteai sa lasi dictionarul de cuvinte afara, prefer o discutie simpla.
eu nu am condamnat pe nimeni care poarta numele de "escu". asa cum ar fi absurd sa condamn pe cineva care poarta numele de amariei, aparaschivei, sau mai concret, ben hur, ben eliezer... am folosit numele acestea ca o realitate din trecutul invocat in text, si ca sa dau textului un oarecare "flavor", o capcana, daca vrei, in atragerea cititorului. de fapt acest nume este atat de romanesc incat nu mi-as permite sa-mi bat joc de el nici daca m-ar plati cineva. daca asta e perceptia ta, e treaba ta. e ok cum ai receptionat textul, nu ma supar. fiecare cu parerea lui. un "upercut" mai putin, insa, nu strica!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnule ion pascal vlad, s-ar putea sa aveti dreptate. dar vedeti dumneavoastra, ieri era una dintre primele zile de primavara, sau asa am simtit eu, si soarele batea asa, in nu stiu ce fel pe blocul meu si m-am simtit parca mai vie si mi-a venit sa tip - hei hei hei! iete ca sunt aici! hei uitati-va la mine fir-ar! - si iete asa s-a pornit logoreea. pe principiul - ce-ar face un om sanatos cand se simte viu? - scrie! :))
pentru textul : Fast forward deCândva am vrut să scriu un poem despre cele milioane de biciclete din Beijing, m-a inspirat o fotografie. E bine că a fost scris și a fost scris bine. Finalul e și romantic, și o idee ironic. Cu un zâmbet în colțul buzelor. Un sfat: nu fragmenta poemul prin conjuncții.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete debine ai venit Anna pe site-ul Hermeneia! iata un decembrie iluminat de poeti si de ginduri bune!
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa deŞi la mulţi ani, Maria!
pentru textul : Mai singură... deDiana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
pentru textul : UN GROTESC COTIDIAN deMultumesc! E incurajator sa aud asta!:)
pentru textul : Ultima zi din martie deLa mulți ani Hermeneia, mult succes.
pentru textul : The State of Hermeneia deIată și un omagiu "fractal" dedicat femeii! Eludînd șabloanele cinismului contemporan versurile au o delicatețe și o frumusețe aparte. Lirismul se degajă asemenea unui parfum discret și de mare valoare. Mesajul nu este unul evident, brusc și plin de umor așa cum întîlnim bunăoară la Dl. Cărtărescu, dar are ceva inefabil, suav și totuși gingăș în izbucnirea sa exuberantă, degajă o vitalitate aparte așa cum doar în pragul primăverii, au uneori oamenii un moment de reverie. Mulțumim, dle. Emilian Pal
pentru textul : țara lui vam deIn general poezia moderna face economie de semne de punctuatie. Unii nu le mai folosesc deloc, atitudine care este discutabila. Insa tu, Cristi, faci abuz de acestea si nu doar ca ingreunezi lectura dar comiti si erori sintactice ( de exemplu "invata de la Sfinx virgula rabdarea si vei pleca nemuritor"). In rest, un poem alpinist, naturist, ecologist, pacifist si... generalist. Iti urez si eu bine ai venit pe Hermeneia, ca asa se face si te astept cu texte eventual mai... colegiste. Andu
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale dedesignul acesta mi se pare o alegere mult mai buna fata de precedentul
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dePoemul tău încovoiat mi-a amintit de "Moarte la Veneția" de T. Mann. Tristețe experimentală: "aș vrea să fiu trist în veneția"" și ce decor expresiv și ostil :"să alunec pe marginile sfîșiate ale unei clădiri din catifea neagră și scoici într-o lagună de umbre"
pentru textul : trist în veneția devarianta mea:
mama
o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade
mă lua în brațe
nu știam ce să facem
cu timpul tors
prin casele străine
încerc să îmi aduc aminte
cum râdea
știu tăcerile ei
pentru textul : felie crocantă deaveau gustul feliei crocante
și a untului proaspăt
lăsat dimineața
pe masă
Multumesc, acum imi sunteti de un real folos, trebuie lucrat.
pentru textul : Oameni fara nume dema cate taclale aici!!!! "parca a dat o Dihanie" în voi! Teme vechi, situatii noi. Ha,ha, ha.... "deci/ca să rezolvăm totul", poemul începe cu o concluzie, care de fapt ar trebui sa il incheie - in opinia mea - si suna original prin libera exprimare folosita. cu respect pentru toti "hermeneutii".
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă demultumesc, paul!
pentru textul : Nocturne deMulțumesc Domnule Ionuț Caragea pentru critica, constructivă.
pentru textul : marabu deMereu încercăm, poezia o simțim întâi și apoi ne străduim să o înfățișăm cum ne pricepem mai bine, nu-i așa?
Vă mai aștept.
Margas
aalizeei - Vlad Turburea - scuzaţi.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 decorectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deEate a doua oara cand cineva imi vorbeste despre un anumit iz medieval al unora dintre incercarile mele poetice. Interesant (pentru mine)!. Ia faptul ca (parca) ar lipsi "ceva" ei bine, de aceea le numasc incercari si nu poezii. Multumesc pt. citire, G.M.
pentru textul : Trandafirul coasei deerata: "in mod deosebit, prima strofa mi se pare remarcabila"
pentru textul : Voci deam schimbat, carevasazica.
pentru textul : Se făcea că... deEcaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.
pentru textul : traversând toamne detitlul are o oarecare rezonanță gotică. te-ai gândit numai la "loc"? sau ai dorit o conotație medievală? strofele II si IV sunt reprezentative, după opinia mea. restul are iz de balast. strofele menționate m-au dus cu gândul la incubus și sucubus...și la un tablou celebru al lui Nikolaj Abraham Abildgaard din secolul XVIII.
pentru textul : locus deun titlu foarte frumos, ca dealtfel si versurile. E liniste aici "orasul dormea capatai sub fluviul timpului", dar pana la urma devine apasatoare " linistea se face secure". Interesanta mi se pare si o antiteza, as zice eu, intre "cea mai inalta colina ", dar, surprinzator, " a noptii", si " marginea lumii" pana aici obisnuit, dar " marginea e doar o gradina" ...unde si mai surprinzator, trandafirii se unesc cu Dumnezeu.
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină de..o poveste de dragoste cu toata frumusetea, tandretea, nostalgia si poate durerea lui.
ciclul din care face parte este cunoscut, tematica - nu de ieri, insa redarea, cu mici deja-vu-uri ici colo are o sensibilitate ce curge firesc precum Isis prin Oxford.
pasajul meu favorit?
'ştiam că acum nu este lume, nu sunt oameni, nu este dor,
că acea cameră de hotel cu podea rece, igrasie, mobilă veche şi cu miros de iod e tot,
dar
ca un şarpe care năpârleşte
acest tot se va schimba.'
cheers!
PS un mic typo in primul vers la cum
pentru textul : Poveste cu cameră de hotel şi fantome deCorecta observatia, Andu. Ce sa fac, cand nu sunt treaza de-a binelea mi se intampla sa confund adevarul cu simtirea si ce se spune cu ce se tace. :) Nu-i nimic, intr-o zi imi va trece. Pana atunci, conteaza ca poezia imi place si la orele serii, cand lumea are o cu totul alta culoare.
pentru textul : unele lucruri descuze pentru cacofonie; reformulez: daca al meu comentariu...etc. restul ramane valabil.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deda, emi E un text frumos pe care l-as remarca alaturi de o penita de remarcat texte. De cand ii spun lui Virgil sa avem si noi asa ceva. Nu pentru ca e numele meu acolo - coincidenta sau nu -, cu sau fara nume, textul nu isi pierde din valoare. Ba chiar devine si mai putin contextual. :) Frumos.
pentru textul : goodmorning vietnam de"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta, zice Virgil. cine a decretat acest adevar ca sa fie "intradevar"? sa consideram prin absurd ca ai dreptate, dar n-ai. pentru ca aici nu ai de-a face cu un document legal ci cu unul creativ.
"mi se pare jenant xenofob" - o formulare absurda, pretentioasa. puteai sa lasi dictionarul de cuvinte afara, prefer o discutie simpla.
eu nu am condamnat pe nimeni care poarta numele de "escu". asa cum ar fi absurd sa condamn pe cineva care poarta numele de amariei, aparaschivei, sau mai concret, ben hur, ben eliezer... am folosit numele acestea ca o realitate din trecutul invocat in text, si ca sa dau textului un oarecare "flavor", o capcana, daca vrei, in atragerea cititorului. de fapt acest nume este atat de romanesc incat nu mi-as permite sa-mi bat joc de el nici daca m-ar plati cineva. daca asta e perceptia ta, e treaba ta. e ok cum ai receptionat textul, nu ma supar. fiecare cu parerea lui. un "upercut" mai putin, insa, nu strica!
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. dela „surpinsă” ai fost prea subtilă pentru mine:) am corectat acum. cât despre cum se schimbă norma în limba română, istoria ne va judeca...
pentru textul : draagă doomnule profeesor dePagini