un poem deconectat in care ai surprins foarte bine plonjonul in abis care mie personal mi s-a parut static si neutru, ca un trup suspendat deasupra unei prapastii. prima si ultima strofa sunt foarte bune. restul poemului nu-mi transmite prea mult decat starea de sufocare in diferite ipostaze.
queen margot, versiunea ta m-a surprins nespus de placut. asupra titlului am reflectat si mai putin decat asupra poemului. multumesc pentru atitudinea ta constructiva. sunt onorat.
Uneori poveștile se tranasformă în realitatea matură văzută prin ochi de copil. Tocmai cȃnd trebuie. Nici mai devreme, nici mai tȃrziu. Sunt gȃnduri (mai bine zis sentimente) care mi le-a trezit textul (cu toate imperfecțiunile sale posibile). Pentru că eu „percep” un text în mod „gestaltic”. Nu mai am (nici nu am avut niciodată) răbdare și timp să fiu analitic. Las plăcerea asta altora.
Felicitari, Paul Blaj! Scrisul tau este frumos si Ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa citesc un text aici pe Hermeneia.
Multa inspiratie si succes mai departe.!
La mulţi ani,Hermeneia!Virgil, mulţumim pentru urări! În altă ordine de idei, dacă nu eram atentă, aş fi crezut că cele două pahare umplute cu şampanie, vin, poate otravă,etc. sunt două picioruşe de pui cu radiografie cu tot:))))
Textul lui Virgil e interesant şi sugestiv, însă legătura cu "Moartea căprioarei" e un pic căutată şi, prin urmare, artificială. În plus, apelativul "domnule Labiş" mi se pare cu totul nepotrivit, având în vedere că Labiş a murit înainte de a ajunge "domn". Era un copil (fluşturatic, dornic de glorie, iresponsabil, genial, plin de erorile vremii în care i-a fost dat să se nască, precoce şi matur şi aşa mai departe; a fost orice, doar "domn" n-a fost, n-a ajuns - şi n-ar fi ajuns; cum n-a ajuns nici Nichita Stănescu - dacă nu cumva, la el, "domn" s-ar referi la o poziţie în poezie, necum în societate).
Labiş a fost (trimit, cu scuzele de rigoare, la eseul meu "Nicolae Labiş - între realitate şi mit", postat pe acest site şi inclus în cartea mea "De la clasici la contemporani", din 2008) crochiul unui poet de geniu.
Paul, iată mai jos două texte de Labiş, altele decât cele citate curent în manualele şcolare: „Toamna îmi îneacă sufletul în fum.../ Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ Tragică beție, moale legănare...// Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. Vrerile supuse./ Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi/ Brațele de aer ale clipei duse.// Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri./ Câtă dezmierdare pașii noștri mână!/ Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,/ Ca un un vânt ce-nvârte ușa din țâțână...// Mâine dimineață o să fim străini,/ Vei privi tăcută mâine dimineață/ Cum prin descărnate tufe, în grădini,/ Se rotesc fuioare veștede de ceață...// Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,/ Când am plâns iubirea destrămată-n toamnă,/ Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu/ Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.// Pe când eu voi trece sub castani roșcați,/ Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,/ Și-or să mi se stingă pașii cadențați –/ În nisip, scrâșnită, lașă remușcare...” („Dans). Şi mai ales acesta, postum, un crochiu, o eboşă care sugerează încotro ar fi putut evolua poetul, trăind: „Crâmpeie de idei neterminate,/ Și-un zbor de păsări albe și un vis/ Și cântecul sunat pe jumătate/ Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.// Iar liniștea, în cadențare fină,/ S-a mlădiat smerită peste burg/ Și te topești și curgi fără pricină,/ felină ceară, dragoste-n amurg.” („Ceară).
Nu înțeleg de ce îmi ceri explicații suplimentare
dar uite de exemplu 'acuma'... ce e aia 'acuma'?
oricum, poemul este atât de plin de inepții încât singura corectură posibilă este trimiterea lui la recycle bin
și te rog nu mai face comparații aiurea de amorul artei, ok?
am rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
arank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
M-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
apare "fetiţa, şotronul" . e ca şi cum ai spune te spun lu' mama că ai mâncat din cireşele mele, deci e binevenită partea asta agramată.
nu îmi place folosirea cuvântului urină, aici, chiar dacă înţeleg ce vrei să spui, îl văd strident iar poemul nu curge tot în sensul acesta ca să accept subst., chiar dacă se merge pe firesc, e disonant.
foloseşti prea des cuvântul şine, trenuri.
ca întreg, e bunicel, din punctul meu de vedere, evident, dar nu excelează.
Problema este una de comunicare. Dacă ceva te nemulţumeşte, trebuie să spui, să aduci argumente, să lupţi şi să obţii ceea ce doreşti, în cazul tău afirmarea şi recunoaşterea. Un grup de moderatori echidistanţi ar rezolva eventualele inconveniente generate de o comunicare defectuoasă. S-ar debloca căile de comunicare şi lucrurile ar intra pe făgaşul firesc. Firescul înseamnă a construi, nu a distruge. Construim încrederea, construim respectul, construim aprecierea ...Sunt autori care asemenea Katiei s-au format pe acest site. Sunt texte de valoare dar şi comentarii de valoare. S-a sacrificat timp, s-a muncit.. Trebuie mers mai departe.
Adriana, ma tem ca ai facut o interpretarea total eronata. Nu am nici o idee unde ai citit ca eu as fi spus "ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu". Pur si simplu sint uimit. Am senzatia ca vezi ceea ce nu exista. Singurul lucru pe care l-am spus este ca pe vremea cind erai moderator puteai sa faci, adica sa participi in asta. Acum totul este ramas pe mine iar eu sint numai unul si timpul meu este limitat. Nu inteleg unde si de unde ai scos toata interpretarea aceea. Ceea ce este si mai incredibil este ca tu strigi si tot tu raspunzi. Adica dupa aceea te indignezi (oare exista verbul asta?) pe ceea ce tot tu interpretezi. Ma refer la "trista descoperire". Si apoi te gindesti ca eu imi inchipui nu stiu ce lucruri. Si lantul asta al slabiciunilor tot continua. Iar eu ma uit si ma minunez la risipa asta de imaginatie. Oare nu era mai bine, daca credeai ca nu ai inteles ceva in mod clar, sa ma intrebi. De obicei raspund la orice intrebare si explic daca exista vreo nelamurire.
p.s. cred ca toti am facut sau facem voluntariat pentru Hermeneia. crezi ca eu primesc vreun salariu pentru asta?
Sunt foarte multe diferenţe, deci hai să ne concentrăm pe asemănare, nu? :). Poţi să faci câte comparaţii vrei, Ştefane, dar nu compara mere, cu pere. Şi dacă totuşi le compari, nu compara precupeaţa care vinde pere, cu ionică care ciordeşte mere; du-te după idee la origini, adică la măr şi la păr. Mai exact, du-te la cei care au scris-o primii, nu la Emilian Pal. Abstractizând tot ce ţine de stil (mai exact "cum spui"ul) şi brut spus, ideea mai multor femei intr-una care naşte mai mulţi bărbaţi intr-unul e de pe vremea lui noe şi-a sa arcă. La noi, o găsim la Eminescu (în mai multe texte, dar sublim concentrată în două versuri din Luceafărul - dacă le găseşti, dau cinci beri pe datorie), la Blaga, Arghezi etc etc, iar în străinătături, pe la Baudelaire, Voltaire etc. Cel puţin, romanticii au băut-o de-au stâns-o! Cum spuneam altădată, e aproape imposibil, azi, să mai spui ceva nou. De aia a apărut poezia sictirită, şocantă, rutinată, emo, "antitabuistă", autostopistă etc la suta de metri enunţuri puse pe verticală.
Orgoliu? Am doar la femei :). Şi, în fond şi între noi fie spus, nu asta ai vrut să faci - să scarpini orgolii? Seară faină!
poezia e reusita. o mare cu zmeu, cu reintoarceri la copilarie, la zona ludica a sentimentelor. un loc in care ne aruncam in propriile nostalgii ca intr-o alta intregire, o lume din care curcubeele isi aleg eroii din vise. mici observatii: "intro" e "intr-o" si cred ca e o mica eroare. in alte poezii ai diacriticele, aici nu. e o inconsecventa? e intentionat?
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
Nu înțeleg, ce anume este necesar să explic? Cu siguranță nu cred că partea a doua. Pentru că a fost doar o exclamație. Iar partea întîi a fost enunțarea unei prezumții. Poate îmi explici tu ce înseamnă „eu nu pot comenta serios aici”? Argumentul „medieval” mi se pare subțire. Chiar neadecvat. Mă bănuiești că am pus întrebarea din titlu așa... de florile mărului? Nu am avut nici o „hidden agenda” și nici un răspuns pe care îl așteptam. De fapt încă mai aștept răspunsul. Chiar și de la tine. Dar, stai, am uitat, tu nu poți da un răspuns „serios” din cauza... mea. Is this not a cheap shot? Încep eu să suspectez că sub subterfugiul „neputinței” de a fi serios se află de fapt (poate) neputința de a vorbi despre poezie. Evident eu am încercat să îndulcesc pastila cu o glumă (în exclamație) din motive evidente.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul curge intamplator, fara a transmite ceva. ca o umplutura.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc deMulţumesc pentru sugestie!
pentru textul : Morţi on-line dePlăcută nostalgie! Eu aş da jos gardul, pe bune, ultimul vers :)
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I deun poem deconectat in care ai surprins foarte bine plonjonul in abis care mie personal mi s-a parut static si neutru, ca un trup suspendat deasupra unei prapastii. prima si ultima strofa sunt foarte bune. restul poemului nu-mi transmite prea mult decat starea de sufocare in diferite ipostaze.
pentru textul : Disconnected dequeen margot, versiunea ta m-a surprins nespus de placut. asupra titlului am reflectat si mai putin decat asupra poemului. multumesc pentru atitudinea ta constructiva. sunt onorat.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deAici, a plouat + vânt, de unde şi "eşarfe de vânt violet,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară detrotuarele conjugă ploaia ". Acum, a stat. Iar eu, ţigară --> somn.
Zi faină!
super ! :)
pentru textul : Spoiler deexistă pace prefăcută? textul este mult peste nivelul meu de întelegere.
pentru textul : urme demulțumes Sebi pentru timpul acordat poeziei mele apreciez efortul tau voi incerca sa tin cont de sfaturile tale cu mult respect o zi frumoasa
pentru textul : Pământul nu e la fel fără mine deUneori poveștile se tranasformă în realitatea matură văzută prin ochi de copil. Tocmai cȃnd trebuie. Nici mai devreme, nici mai tȃrziu. Sunt gȃnduri (mai bine zis sentimente) care mi le-a trezit textul (cu toate imperfecțiunile sale posibile). Pentru că eu „percep” un text în mod „gestaltic”. Nu mai am (nici nu am avut niciodată) răbdare și timp să fiu analitic. Las plăcerea asta altora.
pentru textul : anima mundi dede fapt, lumea stampelor nu e pindita de imperfectiune, dimpotriva...ai intrat pe teritoriul meu;)
pentru textul : Într-o Iarnă deFelicitari, Paul Blaj! Scrisul tau este frumos si Ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa citesc un text aici pe Hermeneia.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deMulta inspiratie si succes mai departe.!
..., mă gândeam să o iau ca pe o ameninţare(!), dar,...
pentru textul : ROTUND demă tem că nu pot fi ameninţat,...
şi, chiar dacă(?!)...
La mulţi ani,Hermeneia!Virgil, mulţumim pentru urări! În altă ordine de idei, dacă nu eram atentă, aş fi crezut că cele două pahare umplute cu şampanie, vin, poate otravă,etc. sunt două picioruşe de pui cu radiografie cu tot:))))
pentru textul : starea hermeneia deTextul lui Virgil e interesant şi sugestiv, însă legătura cu "Moartea căprioarei" e un pic căutată şi, prin urmare, artificială. În plus, apelativul "domnule Labiş" mi se pare cu totul nepotrivit, având în vedere că Labiş a murit înainte de a ajunge "domn". Era un copil (fluşturatic, dornic de glorie, iresponsabil, genial, plin de erorile vremii în care i-a fost dat să se nască, precoce şi matur şi aşa mai departe; a fost orice, doar "domn" n-a fost, n-a ajuns - şi n-ar fi ajuns; cum n-a ajuns nici Nichita Stănescu - dacă nu cumva, la el, "domn" s-ar referi la o poziţie în poezie, necum în societate).
pentru textul : domnule Labiș deLabiş a fost (trimit, cu scuzele de rigoare, la eseul meu "Nicolae Labiş - între realitate şi mit", postat pe acest site şi inclus în cartea mea "De la clasici la contemporani", din 2008) crochiul unui poet de geniu.
Paul, iată mai jos două texte de Labiş, altele decât cele citate curent în manualele şcolare: „Toamna îmi îneacă sufletul în fum.../ Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ Tragică beție, moale legănare...// Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. Vrerile supuse./ Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi/ Brațele de aer ale clipei duse.// Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri./ Câtă dezmierdare pașii noștri mână!/ Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,/ Ca un un vânt ce-nvârte ușa din țâțână...// Mâine dimineață o să fim străini,/ Vei privi tăcută mâine dimineață/ Cum prin descărnate tufe, în grădini,/ Se rotesc fuioare veștede de ceață...// Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,/ Când am plâns iubirea destrămată-n toamnă,/ Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu/ Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.// Pe când eu voi trece sub castani roșcați,/ Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,/ Și-or să mi se stingă pașii cadențați –/ În nisip, scrâșnită, lașă remușcare...” („Dans). Şi mai ales acesta, postum, un crochiu, o eboşă care sugerează încotro ar fi putut evolua poetul, trăind: „Crâmpeie de idei neterminate,/ Și-un zbor de păsări albe și un vis/ Și cântecul sunat pe jumătate/ Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.// Iar liniștea, în cadențare fină,/ S-a mlădiat smerită peste burg/ Și te topești și curgi fără pricină,/ felină ceară, dragoste-n amurg.” („Ceară).
vezi comentariul meu la textul tau precedent
pentru textul : Apus deNu înțeleg de ce îmi ceri explicații suplimentare
pentru textul : Poemul-blestem dedar uite de exemplu 'acuma'... ce e aia 'acuma'?
oricum, poemul este atât de plin de inepții încât singura corectură posibilă este trimiterea lui la recycle bin
și te rog nu mai face comparații aiurea de amorul artei, ok?
am rezerve ca acest text poate fi considerat poezie. nu spun ca nu e interesant sau ca nu are un limbaj metaforic dar cred ca ramine doar o proza fantastica
pentru textul : glissando dearank, periscopul e al tau de-l vrei. E minunat sa privesti lumea printr-un vizor ingust ca la urma sa scoti capul in plina lumina si sa dai de o fata curioasa care iti zambeste. Din pacate lumea e construita din oameni necajiti care au uitat ce e "la joi de vivre". Paul noroc sa fie ! multam de trecere, sper sa ne auzim si sa depanam fire de Ariadna .
pentru textul : Peștele cu Periscop deM-am gândit ceva vreme dacă să fac acest comentariu sau nu. Am ajuns la concluzia că dacă nu-l fac, mă discreditez ca editor. În faţa mea, iniţial, în faţa celorlalţi, apoi. Cred că cei mai mulţi dintre voi ştiu că poate nu sunt cel mai potrivit în funcţia de moderator, dar, ca editor, eliminând subiectivismul inerent artei, nu am avut parti-pris-uri. Aşadar, calm, pe puncte şi, sper, fără viitoare ranchiună:
.....am prezentat sintagma "trădează mai degrabă un anumit izolaționism moldovenesc decît o înțelegere a realității" câtorva persoane si toate mi-au spus că nu e în regulă. Cu atât mai mult venind de la tine, cel care trebuie să impună, prin exemplu, o anumită prestanţă; cu atât mai mult cu cât nu puţine sunt momentele în care ai alunecat /aluneci într-un reducţionism de tipul "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Dar nu mai insist pe această pantă. Nu aici e, neapărat, esenţa.
.....nu e corect, Virgil, să nu te supui normelor ortografice ale limbii în care scrii, pentru că, citez, îţi sună ţie de prost gust; nu e normal să declari o asemena abatere "licenţă poetică", pentru că aşa rosteşti tu. O licenţă poetică trebuie să fie explicată artistic, nu prin încăpăţânare ortografică.
.....nu e normal, Virgil, să stai, în text, cu un pleonasm cât casa o zi întreagă, doar pentru că nu vrei să-l recunoşti. Toţi greşim. A greşi e omeneşte, a persista în greşeală....
.....nu e corect să ştirbeşti din autoritatea editorilor Hermeneia (inclusiv a ta), încălcându-ţi propriu tău regulament.
Cum mai pot eu acum să trimit texte la şantier pe motive gramaticale? Dar tu? Dar ceilalţi editori? Cum mai putem avea credit dacă aici, acum, nu spuneam nimic?
Atât am avut de spus. Funcţie de răspunsul tau, voi vedea dacă mai e ceva de zis.
pentru textul : oolong tea deapare "fetiţa, şotronul" . e ca şi cum ai spune te spun lu' mama că ai mâncat din cireşele mele, deci e binevenită partea asta agramată.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie denu îmi place folosirea cuvântului urină, aici, chiar dacă înţeleg ce vrei să spui, îl văd strident iar poemul nu curge tot în sensul acesta ca să accept subst., chiar dacă se merge pe firesc, e disonant.
foloseşti prea des cuvântul şine, trenuri.
ca întreg, e bunicel, din punctul meu de vedere, evident, dar nu excelează.
Problema este una de comunicare. Dacă ceva te nemulţumeşte, trebuie să spui, să aduci argumente, să lupţi şi să obţii ceea ce doreşti, în cazul tău afirmarea şi recunoaşterea. Un grup de moderatori echidistanţi ar rezolva eventualele inconveniente generate de o comunicare defectuoasă. S-ar debloca căile de comunicare şi lucrurile ar intra pe făgaşul firesc. Firescul înseamnă a construi, nu a distruge. Construim încrederea, construim respectul, construim aprecierea ...Sunt autori care asemenea Katiei s-au format pe acest site. Sunt texte de valoare dar şi comentarii de valoare. S-a sacrificat timp, s-a muncit.. Trebuie mers mai departe.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deAdriana, ma tem ca ai facut o interpretarea total eronata. Nu am nici o idee unde ai citit ca eu as fi spus "ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu". Pur si simplu sint uimit. Am senzatia ca vezi ceea ce nu exista. Singurul lucru pe care l-am spus este ca pe vremea cind erai moderator puteai sa faci, adica sa participi in asta. Acum totul este ramas pe mine iar eu sint numai unul si timpul meu este limitat. Nu inteleg unde si de unde ai scos toata interpretarea aceea. Ceea ce este si mai incredibil este ca tu strigi si tot tu raspunzi. Adica dupa aceea te indignezi (oare exista verbul asta?) pe ceea ce tot tu interpretezi. Ma refer la "trista descoperire". Si apoi te gindesti ca eu imi inchipui nu stiu ce lucruri. Si lantul asta al slabiciunilor tot continua. Iar eu ma uit si ma minunez la risipa asta de imaginatie. Oare nu era mai bine, daca credeai ca nu ai inteles ceva in mod clar, sa ma intrebi. De obicei raspund la orice intrebare si explic daca exista vreo nelamurire.
pentru textul : intersection dep.s. cred ca toti am facut sau facem voluntariat pentru Hermeneia. crezi ca eu primesc vreun salariu pentru asta?
Sunt foarte multe diferenţe, deci hai să ne concentrăm pe asemănare, nu? :). Poţi să faci câte comparaţii vrei, Ştefane, dar nu compara mere, cu pere. Şi dacă totuşi le compari, nu compara precupeaţa care vinde pere, cu ionică care ciordeşte mere; du-te după idee la origini, adică la măr şi la păr. Mai exact, du-te la cei care au scris-o primii, nu la Emilian Pal. Abstractizând tot ce ţine de stil (mai exact "cum spui"ul) şi brut spus, ideea mai multor femei intr-una care naşte mai mulţi bărbaţi intr-unul e de pe vremea lui noe şi-a sa arcă. La noi, o găsim la Eminescu (în mai multe texte, dar sublim concentrată în două versuri din Luceafărul - dacă le găseşti, dau cinci beri pe datorie), la Blaga, Arghezi etc etc, iar în străinătături, pe la Baudelaire, Voltaire etc. Cel puţin, romanticii au băut-o de-au stâns-o! Cum spuneam altădată, e aproape imposibil, azi, să mai spui ceva nou. De aia a apărut poezia sictirită, şocantă, rutinată, emo, "antitabuistă", autostopistă etc la suta de metri enunţuri puse pe verticală.
Orgoliu? Am doar la femei :). Şi, în fond şi între noi fie spus, nu asta ai vrut să faci - să scarpini orgolii? Seară faină!
pentru textul : Alb şi roşu deideea de spațiu desfășurată în timp: "pînă la dimineață", încântă.
pentru textul : antiplatonice IV depoezia e reusita. o mare cu zmeu, cu reintoarceri la copilarie, la zona ludica a sentimentelor. un loc in care ne aruncam in propriile nostalgii ca intr-o alta intregire, o lume din care curcubeele isi aleg eroii din vise. mici observatii: "intro" e "intr-o" si cred ca e o mica eroare. in alte poezii ai diacriticele, aici nu. e o inconsecventa? e intentionat?
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu dedomnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dePaul, am să deschid un alt subiect de discuție la timpul potrivit.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? defelicitari. foarte frumos
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deNu înțeleg, ce anume este necesar să explic? Cu siguranță nu cred că partea a doua. Pentru că a fost doar o exclamație. Iar partea întîi a fost enunțarea unei prezumții. Poate îmi explici tu ce înseamnă „eu nu pot comenta serios aici”? Argumentul „medieval” mi se pare subțire. Chiar neadecvat. Mă bănuiești că am pus întrebarea din titlu așa... de florile mărului? Nu am avut nici o „hidden agenda” și nici un răspuns pe care îl așteptam. De fapt încă mai aștept răspunsul. Chiar și de la tine. Dar, stai, am uitat, tu nu poți da un răspuns „serios” din cauza... mea. Is this not a cheap shot? Încep eu să suspectez că sub subterfugiul „neputinței” de a fi serios se află de fapt (poate) neputința de a vorbi despre poezie. Evident eu am încercat să îndulcesc pastila cu o glumă (în exclamație) din motive evidente.
pentru textul : Ce rost are poezia? dePagini