Rafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
George mama, asa voi face... oricum, deocamdata mi-a placut ce ai zis aici in comm. Parca nu ai fi asa cum te alintam eu... Astept scriituri noi si promit ca nu te-oi mai alinta pe viitor :-) Imi cer scuze pentru acest raspuns care e 100% off-topic, si pentru a mai salva ceva din ce mai poate fi salvat, hai sa spun ca ai putea schimba cele trei "nasuri" din incipit, sa ramai cu unul singur cam asa "noroc că avem nasul format ni-l ciocnim zilnic de ei" apoi "peacefull" sa zica cei mai priceputi decat mine daca e cu unul sau cu doi de "l", eu as inclina sa zic ca e cu unul singur, apoi "did'nt" e sigur "didn't" "who didn't want to see Tibet" ar fi trebuit urmat de "fed to the dogs", nu "feed to the dogs" Cam astea ar fi partile pozitive, fix cum zici tu Georgica mama, Andu
Doamna Cristina,
"Constelaţii diamantine" (titlu bun pentru o tipăritură şcolară gimnazială, eventual) nu e o revistă online, ci una "pe hârtie", raspândită şi ca atasament la e-mailuri. Şi noi facem asta cu LITERE (deşi avem şi site, iar varianta pe hârtie e de găsit, de pildă, la Librăria Muzeului Literaturii din Bucureşti). "Const. diamant." este revista unei pretenţioase LIGI a SCIITORILOR ROMÂNI, condusă de Al. Florin Ţene. Apropo! Nr. la care mă refer, de o savuroasă stupizenie, anunţă cu fast, pe prima pagină, primirea lui Al. Florin Ţene, ca membru corespondent, în ACADEMIA AMERICANO-ROMÂNĂ din Los Angeles, înfiinţată în 1975 "din iniţiativa unui grup de intelectuali români, ca organizaţie non profit"!
După ştiinţa mea, sunt câteva zeci de asemenea "academii", unele moşite în România, iar membrii lor ameţesc ageamiii, declinându-şi, ritualic, titlurile...În ideea că românul, când aude de Academie, cade lat!
Dacă literatura n-o să moară, în atari condiţii, asta li se va datora numai şi numai unor cititori (care nu sunt şi "scriitori") de bun-simţ. Care sesizează impostura oriunde îşi etalează, emfatic, ifosele.
Katya, de la prima citire poezia ta m-a dus cu gândul la Frida Kahlo, la personalitatea ei atât de controversată, la aparentele "ruperi" în viața ei și, mai ales, la portretele ei suprarealiste, cu precădere "Cele două Fride". Nu știu dacă ai fost sau nu influențată în scrierea acestei poezii de această artistă, dar experimentul tău este foarte reușit. Doar ultimul vers mi se pare ușor superfluu, cu trimiterea sa.
Vă mulțumesc mult, dragelor, pentru urările de bun venit și pentru călduroasa primire. Sper să am câte ceva de spus pe aici, pentru a putea astfel să dau o mână de ajutor celor care s-au implicat în acest colț virtual de cultură. Din nefericire, plecarea mea de pe un alt site s-a produs ca urmare a unui dezgust, în principal generat de interzicerea dialogului (nefiind de acord cu un anumit manifest poetic) și a unei ștergeri totale a textelor mele din acel loc, astfel se explică de ce am postat masiv în prima zi, poeme în calup din volumul meu de debut, singurele salvate din circa 1000 de texte. Aproape un an am refuzat să scriu poezie sau să ader în mod organizat la un grup virtual de autori. Vă mulțumesc încă o dată pentru găzduire. Cu drag, Bogdan, un autor care reînvață să scrie
cum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
mulțumesc pentru comentariu. este regretabilă însă patima cu care te arunci la el fără a pricepe nimic despre concepte precum eul artistic, etc. eu zic să lași încrîncenarea asta dogmatică pentru afganistan sau arabia saudită.
mulţumesc d-le Bucur
pe viitor voi încerca să nu mă mai las furată de peisaj, e bine că mi se întâmplă rar.
observaţia d-voastră este foarte corectă şi am să ţin cont de ea.
numai bine.
mie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
Nu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
ma gandisem eu ca este o explicatie, dar tare ce-mi placuse... :) inca nu s-a inchis experimentul, dragi hermeneuti autori + danutza si inca cineva fara texte! in continuare, il astept pe Graunfels (dupa ce a aruncat cu icsul dupa noi), cu poemul de "atunci" care sigur ar transforma cauciucul sintetic intr-unul natural 100%, asa ca nu ar fi vreun paricol, cauciucul fiind rezistent la spargere, potop si curent electric. sistemul asta "ies in recreatie dar stau in banca mea" mi se pare cel putin tiflist daca nu mai mult... astept!!!
Multumesc pentru penita aurita, dar mai ales, multumesc pentru sugestii. Poemul e putin mai vechi, aveam nevoie de o perspectiva noua. Ma bucur doar ca a reusit sa trezeasca ceva, inseamna ca nu e chiar asa de prafuit cum am crezut.
nu e o acțiune vindicativă:) dar cred că "rugăciuni nerăspunse" nu sună românește, iar "rugăciuni îngrămădite" e o reluare nefericită. îmi place și mie fragmentul acesta:
doamne
închid ochii mai ții minte
eram amîndoi fericiți
fără rugăciuni fără minuni
fără nimic ieftin
era doar zăpadă și soare
finalul e ridicol de artificial. deci orbuleţul ăsta avea inimioare în loc de ochi? asta sună a cartoon anime.
dar, revenind la restul textului. ideea este bună, deşi am tot auzit-a la tine. poate nu ar strica să nu mai scrii "despre" şi să începi să scrii "din cauza". la urma urmei e posibil ca ea să te fi chiar uitat. anyway, mi se pare că abuzezi puţin prea mult de optativ. again, ideea nu este rea. dar ar fi meritat un text mai bun. părerea mea.
"Am aruncat cu o piatră
în suflet
şi nu s-a întâmplat
nimic." (AAA)
bravo domprofesor, mi-ati rasturnat ziua! si acum faceti comparatie intre textul dvs si al meu. mai bine sa fiu "interior designer" decat arhitect de case de pisici ca dvs.
Mi se pare ușor forțată imaginea "străzile latră în ploaie"...poate din cauza trecerii bruște de la cântecul păsării de pe umăr ce imprimă o atmosferă lirică aparte... inutil mi se pare și versul "sparg alune între dinți și tremur"... "grafiti" se scrie "graffiti" (vezi DEX)
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
obsesia humusului și a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici și invitația pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni și ar reevalua catharhic "învestirea" în ființă. rețeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Rafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
pentru textul : Etaj VII deFelicitari Virgil! Site-ul tau e ca o rochie noua: ma tot uit din fata din spate? Does my poetry look big in this???:)
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deTe felicit din toată inima pentru această lansare ! Abia aștept să citesc romanul.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deGeorge mama, asa voi face... oricum, deocamdata mi-a placut ce ai zis aici in comm. Parca nu ai fi asa cum te alintam eu... Astept scriituri noi si promit ca nu te-oi mai alinta pe viitor :-) Imi cer scuze pentru acest raspuns care e 100% off-topic, si pentru a mai salva ceva din ce mai poate fi salvat, hai sa spun ca ai putea schimba cele trei "nasuri" din incipit, sa ramai cu unul singur cam asa "noroc că avem nasul format ni-l ciocnim zilnic de ei" apoi "peacefull" sa zica cei mai priceputi decat mine daca e cu unul sau cu doi de "l", eu as inclina sa zic ca e cu unul singur, apoi "did'nt" e sigur "didn't" "who didn't want to see Tibet" ar fi trebuit urmat de "fed to the dogs", nu "feed to the dogs" Cam astea ar fi partile pozitive, fix cum zici tu Georgica mama, Andu
pentru textul : De ce mă Shanghai deMulţumesc pentru sfat, am să ţin cont de el, cu respect M. T.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deDoamna Cristina,
pentru textul : Stupidităţi...aniversare de"Constelaţii diamantine" (titlu bun pentru o tipăritură şcolară gimnazială, eventual) nu e o revistă online, ci una "pe hârtie", raspândită şi ca atasament la e-mailuri. Şi noi facem asta cu LITERE (deşi avem şi site, iar varianta pe hârtie e de găsit, de pildă, la Librăria Muzeului Literaturii din Bucureşti). "Const. diamant." este revista unei pretenţioase LIGI a SCIITORILOR ROMÂNI, condusă de Al. Florin Ţene. Apropo! Nr. la care mă refer, de o savuroasă stupizenie, anunţă cu fast, pe prima pagină, primirea lui Al. Florin Ţene, ca membru corespondent, în ACADEMIA AMERICANO-ROMÂNĂ din Los Angeles, înfiinţată în 1975 "din iniţiativa unui grup de intelectuali români, ca organizaţie non profit"!
După ştiinţa mea, sunt câteva zeci de asemenea "academii", unele moşite în România, iar membrii lor ameţesc ageamiii, declinându-şi, ritualic, titlurile...În ideea că românul, când aude de Academie, cade lat!
Dacă literatura n-o să moară, în atari condiţii, asta li se va datora numai şi numai unor cititori (care nu sunt şi "scriitori") de bun-simţ. Care sesizează impostura oriunde îşi etalează, emfatic, ifosele.
citadinule, nu pot sa nu remarc acuratetea comentariului tau. te mai astept si sper sa fii la fel de atent.
pentru textul : Bunicul și Europa deKatya, de la prima citire poezia ta m-a dus cu gândul la Frida Kahlo, la personalitatea ei atât de controversată, la aparentele "ruperi" în viața ei și, mai ales, la portretele ei suprarealiste, cu precădere "Cele două Fride". Nu știu dacă ai fost sau nu influențată în scrierea acestei poezii de această artistă, dar experimentul tău este foarte reușit. Doar ultimul vers mi se pare ușor superfluu, cu trimiterea sa.
pentru textul : pe umbra mea o cheamă Joline deVă mulțumesc mult, dragelor, pentru urările de bun venit și pentru călduroasa primire. Sper să am câte ceva de spus pe aici, pentru a putea astfel să dau o mână de ajutor celor care s-au implicat în acest colț virtual de cultură. Din nefericire, plecarea mea de pe un alt site s-a produs ca urmare a unui dezgust, în principal generat de interzicerea dialogului (nefiind de acord cu un anumit manifest poetic) și a unei ștergeri totale a textelor mele din acel loc, astfel se explică de ce am postat masiv în prima zi, poeme în calup din volumul meu de debut, singurele salvate din circa 1000 de texte. Aproape un an am refuzat să scriu poezie sau să ader în mod organizat la un grup virtual de autori. Vă mulțumesc încă o dată pentru găzduire. Cu drag, Bogdan, un autor care reînvață să scrie
pentru textul : Les bicyclettes de Newport decum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
pentru textul : Dureri de ceară demuțumesc pentru observații deși nu am înțeles unde este neglijența. Sau în ce constă.
pentru textul : proiectul deproaspăt ca un miez de lubeniță scoasă de sub izvor, vara! nu mai spun ce și cum! "proaspăt" spune totul! cu sympatheia, Paul
pentru textul : Mireasa Mecanică demulțumesc pentru comentariu. este regretabilă însă patima cu care te arunci la el fără a pricepe nimic despre concepte precum eul artistic, etc. eu zic să lași încrîncenarea asta dogmatică pentru afganistan sau arabia saudită.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi demulţumesc d-le Bucur
pentru textul : izbăvire depe viitor voi încerca să nu mă mai las furată de peisaj, e bine că mi se întâmplă rar.
observaţia d-voastră este foarte corectă şi am să ţin cont de ea.
numai bine.
text slab! unde e "curgere firească a poemului tău, o naturalețe de o frumusețe aproape desăvârșită"?!? hai sa fim seriosi!
pentru textul : 111 desă mă votez pe mine în ideea că nu mă votează nimeni!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dedar mă bucur că ţi-am aflat părerea, dragă Nuţa.
mie mi-a placut poemul, cuvintele sunt simple dar atmosfera creata denota o sensibilitate
la care eu am rezonat.
cred ca verbele "crescusem" si "plangand" se identifica si cu persoana a-ntaia plural, eu nu am sesizat trecerea de la singular la plural, iar precizarea lui "chiar" parca se impune in context, asa vad eu.
toate cele bune djamal
pentru textul : Pact deNu, Bobadil, suntem toți minori și facem mișto unii de alții :) Eu te iert că-s iertătoare (sau, mă rog, pentru că nu pun preț pe reacții de genul) și cred că și Ștefan, fiindcă e un om inteligent, dar, pe de altă parte, știi și tu că n-a fost o SIMPLĂ părere sinceră. Puteai să o expui altfel, într-un mod constructiv și cu tot cu argumente, dacă tot aduci vorba pe ici, pe colo :P
pentru textul : viața mea deRevin. N-am spus că nu este corect . Cris
pentru textul : Când pleoapele se zbat... dema gandisem eu ca este o explicatie, dar tare ce-mi placuse... :) inca nu s-a inchis experimentul, dragi hermeneuti autori + danutza si inca cineva fara texte! in continuare, il astept pe Graunfels (dupa ce a aruncat cu icsul dupa noi), cu poemul de "atunci" care sigur ar transforma cauciucul sintetic intr-unul natural 100%, asa ca nu ar fi vreun paricol, cauciucul fiind rezistent la spargere, potop si curent electric. sistemul asta "ies in recreatie dar stau in banca mea" mi se pare cel putin tiflist daca nu mai mult... astept!!!
pentru textul : ce am scris "atunci" demi-a amintit de Sorescu(La Lilieci). un text relaxant. merita pus in scena.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a treia deMultumesc pentru penita aurita, dar mai ales, multumesc pentru sugestii. Poemul e putin mai vechi, aveam nevoie de o perspectiva noua. Ma bucur doar ca a reusit sa trezeasca ceva, inseamna ca nu e chiar asa de prafuit cum am crezut.
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu denu e o acțiune vindicativă:) dar cred că "rugăciuni nerăspunse" nu sună românește, iar "rugăciuni îngrămădite" e o reluare nefericită. îmi place și mie fragmentul acesta:
doamne
închid ochii mai ții minte
eram amîndoi fericiți
fără rugăciuni fără minuni
fără nimic ieftin
era doar zăpadă și soare
e foarte frumos!
pentru textul : zăpadă și soare deda, foaret fain.
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 decongrats si la mai multe
Tiii! Excepţională idee, felicitări! Fac tot ce pot să fiu on line, mai ales că regret nespus că nu am putut participa.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com definalul e ridicol de artificial. deci orbuleţul ăsta avea inimioare în loc de ochi? asta sună a cartoon anime.
pentru textul : inima dimprejur tăiată dedar, revenind la restul textului. ideea este bună, deşi am tot auzit-a la tine. poate nu ar strica să nu mai scrii "despre" şi să începi să scrii "din cauza". la urma urmei e posibil ca ea să te fi chiar uitat. anyway, mi se pare că abuzezi puţin prea mult de optativ. again, ideea nu este rea. dar ar fi meritat un text mai bun. părerea mea.
"Am aruncat cu o piatră
în suflet
şi nu s-a întâmplat
nimic." (AAA)
bravo domprofesor, mi-ati rasturnat ziua! si acum faceti comparatie intre textul dvs si al meu. mai bine sa fiu "interior designer" decat arhitect de case de pisici ca dvs.
pentru textul : amănunte deMi se pare ușor forțată imaginea "străzile latră în ploaie"...poate din cauza trecerii bruște de la cântecul păsării de pe umăr ce imprimă o atmosferă lirică aparte... inutil mi se pare și versul "sparg alune între dinți și tremur"... "grafiti" se scrie "graffiti" (vezi DEX)
pentru textul : O pasăre îmi cântă pe umăr deDomnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
pentru textul : rem deobsesia humusului și a translucidului ca posibilitate de transformare neasumată. de aici și invitația pentru un "celălalt" din tine sau din afară care ar veni și ar reevalua catharhic "învestirea" în ființă. rețeta verbală e mai domoală în textul ăsta. e un decoct. poate doar conjunctivul ăla din final stă prea cu multe frunze în afara ceinicului.
pentru textul : fragil dePagini