Poezia e de fapt construită pe doua părți, efemerul și durabilul (aș spune chiar o încercare a perpetuumului prin transformare). Astfel privită, e explicabilă senzația de dezechilibru. Mie chiar mi-a plăcut, Călin, și voi căuta mai pe seară o poză care cred că se potrivește foarte bine aici... cel puțin așa mi se pare în acest moment. Nu însă și folosirea verbului "desenează" în versul 5, aș sugera, dacă îmi permiți, "sub degetele tale / se conturează o amfora" sau, simplu, "sub degetele tale / amfora / chip al unui pământ / urcat de mult / înapoi în oameni" OT: este bine să ne abținem de la referiri la persoana celui care comentează. E mai elegant, în orice situație.

Desigur un poem cu o simbolistica destul de complexa, cu cat te apleci mai mult spre abisurile gnostice, cam asa se intampla... Ma feresc sa abordez semnificatii pentru ca pe de o parte ar trebui sa ma lungesc, inevitabil, iar pe de alta nu stiu daca as fi capabil sa acopar asa cum trebuie tot ce ar fi de zis. deci ma voi rezuma la estetica textului din punctul meu de vedere ca si cititor de poezie. Primele versuri sunt fermecatoare pana la acel "code red" de care ma impiedic oricat as incerca sa-i acord alte si alte valente. Urmeaza versurile mele preferate "să se fi strâns dragostea noastră ca o maculat/ură sfântă" pentru a scrie asa ceva iti trebui cu adevarat har iar eu sunt invidios pe aceste versuri. Finalul insa nu ma "estetizeaza" in aceeasi masura. Mi se pare rupt de context, fortat pentru a incheia rapid acest poem pe care eu il simt mai degraba epic... daca autoarea l-ar fi scris astfel. Asa, minimalist si usor optzecist mi se pare ca un tablou de familie atarnat pe un perete alb... drag si desuet mirosind a ultima zugraveala. Cu stima, Andu

un text ce se voiește a fi un ac medicinal pătrunzând până în esența caranalului fizic. simplu, dar concis.

Am o nelămurire: "perpetuele" e în românește? Ai două cuvinte care nu merg în text: semiboltire și fisiuni. În rest, e frumos poemul.

imi place coperta si ideea sugerata de cerneala P. impreuna cu acest condei, de care-mi amintesc, acum, la batranete, de parca-ar fi fost ieri. felicitari, alina, felicitari, vlad!
ma bucur ca fac si eu parte, umilul si modestul care sunt, din a 10-a antologie Virtualia. oare cum oi mai fi si-oi mai scrie la a 50-a antologie? abia astept sa vad!
pana atunci, bravo tuturor fenomenelor care apar in acest caiet poetic. sper din inima ca si textele mele sa fie eligibile...

Adriana, e foarte simplu: introduci textul respectiv intre caracterele aratate in corespondenta din coloana din dreapta a tabelului prezentat. Cele pentru italice sunt cele care contin litera "I". Sa inteleg ca nu ai folosit tagurile html niciodata? Altfel chiar e greu de inteles. Stefan, un alt autor a fost atentionat pentru astfel de comentarii laconice. Interesul nostru aici nu este sa ne gratulam "cunosti parerea mea, o mentin", ci sa aratam motivele, sa incercam sa expunem parerea argumentat. Sunt convinsa ca vei reusi sa faci acest lucru, daca poezia te-a impresionat intr-atat.

poetul mestecand ganduri in liniste... o poveste tulburatoare

Lisandro,
a fost o bucurie să colaborez cu tine. e o bucurie să văd în ziua de mărțișor anunțul. astăzi îți dăruiesc o imagine cu paginile de început ale secțiunilor.
Felicitări Lisandro, doamne ajută!

ok, atunci inseamna ca va trebui sa initiez un spatiu de atelier pentru asta. initial textul acesta l-am inceput ieri cind eram la servici. recunosc ca nu este cea mai recomandata metoda. poate am gresit dar am vrut sa il scriu.

forta acestei imagini e deosebita si pare sa fie una din cele mai frumoase metafore intilnite in ultima luna: "această pisică neagră prelungă înfășurată în jurul gîtului tău gol ca o eșarfă de la maxine și degetul cu care îmi atingi buzele cînd ascultăm trecînd prin noi leganatul sacadat al inimii ca un accelerat de noapte apoi se face din ce în ce mai liniște" ...da, pisicile si inca negre, aceste vietati mindre si independente (vezi Leonida Neamtu) care ne locuiesc tandretea si inocenta in egala masura..."Je cherche fortune/Autour du Chat Noir/Au clair de la lune/A Montmartre!" ...Si cum spunea Maestrul, Chapeau!

emilian

habar nu am cat de buna era dimineata dar in mod cert foarte ...bune cuvintele pe care le-ai scris. Direct, excelent de...fluid, simplu dar- ca de obicei- de impact, imagini excelente: apa aia ca un caine dresat, un soi de gonzo style bine executat, un discurs clar, fara efort. Chapeau.:)

un descriptiv plăcut. tot ce pot spune este că m-a dus cu gândul la romanul "omul de aur" a lui jokai mor. mă refer la maniera în care ai scris acest text
şi fiind de natură descriptivă, textului nu îi putem reproşa mai nimic pentru că "îşi face treaba" şi descrie frumos, poate doar dvs. (glumesc):)
mi-a plăcut.

Marina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".

nu ştiu cît de stupide sînt apelativele acestea, cristina. dar cu siguranţă intervenţiile tale sînt stupide. sau aşa cum spunea cineva pe aici, "creatore de momente penibile". dar se pare că te simţi bine înconjurată de aureola asta de penibil. aşa că nu vreau să ţi-o spulber. am să îţi răspund la celelalte comentarii mai încolo. pe măsură.