Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
e o balada, nu? asa mi se pare mie. ma gandeam ca daca tot am trecut din nou pe aici sa imi iau inima in dinti si sa las un semn... parerea mea este ca acest text e scris altfel decat altele. seamana cu baladele lui St. A Doinas.(Mistretul cu colti de argint) imi plac, oricum, multe texte ale tale. balade sau nu, e o coarda sensibila, foarte sensibila acolo... un fond sufletesc deosebit, dar prea trist de cele mai multe ori ... in poezie. singuratatile tale doar de mine sunt pline tinde-ti mana, mana dreapta inima ta dreapta peste mine foarte frumos, dar nu stiu ce-as mai putea spune, eu... iarta-mi indrazneala...
Virgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
Însă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro
de ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
Ideea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
ar fi putut proveni si din pastrarea timpului verbelor (cred), dar astfel ar fi "suparat" repetarea obsesiva "as face si as drege".
cat despre "alunecarea spre locurile comune"... e greu sa n-o fac: sunt un tip mediocru si, nu-i asa, poezicile mele nu pot decat sa reflecte asta. incerc eu sa extrag, dar...
multumesc, din nou, pentru trecere!
Un ansamblu de texte ce sperie probabil prin lungime, altfel nu imi explic lipsa de reacție. La prima vedere, titlul orbirea m-a dus cu gândul la orbitor, aripa am uitat dacă stângă sau dreaptă, ori de ce nu - de mijloc, și ce-i urmează mi-a părut un roman cărtărescian în versuri. Intensitatea, dozarea, desfășurarea logică, densitatea, familiaritatea locurilor afective descrise, mă îndreptățesc să afirm că este o plachetă reușită. După înfrângere ar fi urmat resemnarea, deși mai decentă îmi pare soluția letală a trăgaciului invizibil apăsat, și epilogul rămas în suspans. Ajunge cu vorba, hai să enumăr versurile care mi-au plăcut cel mai mult încercând să nu citez toată poezia: 1. apnee "tavanul devine organic se mișcă e cînd aproape de piept/ cînd prea departe" 2. melodramatism "durerea intră/ în măduvă o străbate de la cap la coadă cu ura unui bărbat ce-și plesnește concubina" 3. inedit "ochia de nailon/ i se lipise de trup ca o perdea de duș. nimeni n-a lăsat-o să intre au crezut că sunt urători." 4. deja vu "de ce nu sunt cohen. de ce nu sunt nick cave. să pot să vorbesc și ceea ce spun să te pătrundă pînă în rinichi. pînă în pancreas" 5. ce imagine, te pătrunde fierbinte până oase răceala "ieri ceață azi ceață. fierbințeală pe șolduri chiciură pe grilaje." 6. inedit "oamenii sunt posturi/ telefonice nealocate " 7. ce să mai spun... "înghit cuvintele ca pe o salivă greu de controlat" 8. și cea mai aproape de inimă "lumina aduce cu sine oameni/ oamenii aduc aburi și tu îmi ești iar departe." etc etc etc Cred că poezia aceasta ar putea fi un capitol dintr-o carte de succes.
In general poezia moderna face economie de semne de punctuatie. Unii nu le mai folosesc deloc, atitudine care este discutabila. Insa tu, Cristi, faci abuz de acestea si nu doar ca ingreunezi lectura dar comiti si erori sintactice ( de exemplu "invata de la Sfinx virgula rabdarea si vei pleca nemuritor"). In rest, un poem alpinist, naturist, ecologist, pacifist si... generalist. Iti urez si eu bine ai venit pe Hermeneia, ca asa se face si te astept cu texte eventual mai... colegiste. Andu
Nu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.
Zicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
Cailean, multumesc pentru trecere si cometariul critic. Te asigur insa ca nu mi-am propus sa scriu neaparat o serie si nici macar acest text. De fapt nu imi propun niciodata sa scriu ceva anume. Lucrurile au decurs si vor decurge intotdeauna de la sine. Si da, nici eu nu am fost multumit cu finalul. Poate cindva ma voi mai opri asupra acestui text.
am senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
Interesantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
Pentru mine a devenit evident cam dupa vreo doua-trei comentarii ca scopul lui rafael este de a folosi textul ca un pretext pentru diferite rafuieli sau frustrari personale. In principiu nu ma deanjeaza polemica inteligenta. Asa ne cunoastem intre noi si pe noi insine. Si la urma urmei poate asa descoperim cit de mult sau cit de putim stim sau intelegem despre un lucru (in acest caz credinta noastra). Dar, a transforma, cu buna stiinta, in mod deliberat, asta intr-un atac evident la persoana este un lucru deplorabil, iar in cazul de fata as zice chiar generator de proasta imagine pentru ceilalti ortotdocsi de pe site care probabil ca nu vor sa fie perceputi ca impartasind astfel de atitudini si racile. Mi s-a propus deja in Consiliul Hemeneia sanctionarea lui. Am incercat si incerc deocamdata, datorita faptului ca implica un conflict cu persoana mea, sa nu las ca sa se perceapa ca m-as folosi de puterea mea pentru a-i "astupa" gura. Pe de alta parte am vazut insa citeva lucruri. Unu, ca jignirile lui nu se limiteaza la mine ci se extind si asupra lui Bianca. Doi, ca chair daca eu tac el nu se potoleste. Trei, ca tolerarea acestui lucru o durata prea mare de timp poate duce la crearea unui precedent periculos. Pe de alta parte insa, indiferent de confesiunea mea sau a oricarei alte persoane, sau indiferent de conceptiile lui(sau ei) politice, filosofice sau stiintifice, mi s-ar parea foarte periculos sa strivim curajul cuiva de a fi el insusi sau a spune ce gindeste despre un lucru pe hermeneia. De fapt ceea ce mi se pare cel mai grava aici nu este faptul ca discutia a divagat de la text si forma sau continutul lui ideatic (astfel de divagari se mai intimpla si nu sunt perfect evitabile) ci mai ales mi se pare periculos faptul ca transforma cu ostentatie un conflict de idei sau o polemica intr-un atac josnic la persoana. Asta este ceva fundamental anti-intelectual si anti-Hermeneia.
Corect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
Mari, sustin si eu ca incadrarea de "novice" nu are nimic jignitor in ea. Si sunt pe hermeneia, cativa "novici" care scriu de rup oasele cititorului. Insa textul de fata are lacune, iar ialin sau hialin sau lalin sau halim ca n-am priceput si nici nu cred ca trebuie eu sa pricep asta cum ii place lui sa-si zica cu exactitate, cu majuscula sau cu bold sau cu ceva ce nu s-a inventat inca (si multi au luat plasa inaintea ta cu pseudonimul lui, crede-ma)... are dreptate! Si eu iti recomand cu toata caldura sa revizuiesti acest text, asta daca il consideri important de l-ai postat aici. Cu drag, Andu.
E o poezie foarte solidă. Plină de imagini și sentimente, crează stare și atmosferă, desenează imagini seducătoare și se țese poetic în jurul unor laitmotive armonice. Nisip - apă sărată, mantie - conduri, pași - jurăminte, apă - coajă, iar castel, iar mantie, iar pași, glezne, trup curb, pas drept. Știi ce nu (mi) se potrivește? Domnul acela Pa din antepenultima strofă. Parcă pleznește acolo îmbujorat și fercheș. Eu mă gândeam că va deveni personaj literar, am și spus-o oarecând, dar "de mult" domnul Pa, "iar" domnul, iar "domnul", domnul Pa "era", ba nu era..., eu l-aș vedea mai degrabă ca un personaj mai discret și cred că așa ar fi mult mai seducător. Nici măcar "prinț" nu-i stă bine. Strecurat în taină, aluziv, dezvăluit poate doar în final (și în titlu) ar coborî din poem nu ca un prinț "în toată regula" (prea dă a basm ieftin și Mr. Right), ci ca un personaj care rar se dezvăluie, dar și atunci doar acoperindu-se cu o nouă taină. Dar deja am facut altă poezie... Ce vreau să spun? Îmi place poezia, în afară de antepenultima strofă care sfâșie atmosfera excelent conturată până acolo. Încă: "picătură din oceanul mirării" e magnifică. E aici jocul mare - mirare, dar și o excelentă metaforă. O tot citesc și mă învârt în jurul ei.
Cami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
Cat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"fiecare crăpătură în pereţi" - sună bizar. De ce nu firescul "fiecare crăpătură din perete"?
"paşii vecinilor de deasupra
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi deo apasă pe piept când respiră" - "de deasupra" e redundant.
Pièce touchée- I topesc în paharul cu vin diane 10 pastilele se preling lucide ca o măduvă pierdută la zar într-o efervescență stranie eliberându-mi respirația, zâmbesc absent în ritualul simulat al degustării îmi pari schimbat, tandrețea de ieri e ceruită cu otravă te apropii scuipat în obraz de umbre condamnat la un vitiligo sisific îmi amintesc coroana pe care mi-ai dat-o peste o țară de lacrimi peste o țară amară cu oameni zidiți în sternul păsărilor urmărit pretutindeni de patimi mutilate de ură le simt degetele pipăindu-mi somnul când îți strig numele cernut în sita oglinzii Pièce touchée- II pièce touchée e povestea noastră interzise regrete ale atingerii femeia albastră în turnul de ambră maimuța cu zale de oțel își cere implacabil tributul intrăm desfigurați groapa cu var sfâșiați în salturi de suliță ... ne-au exilat pe o altă tablă de șah într-o cameră-fagure cu iubiri x și o te-au pus să sapi sub zidul unde stau când vei ajunge, vor arunca în aer colivia de aur nici nu vom apuca să semnăm în ultima clipă pașaport spre niciunde Pièce touchée- III femeie, caută-mi altă pereche de mâini mâini curate, albe, pentru duminică îmi simt trupul înodat sub povară nu iubim doar scrijelim sălbatic o boltă în celălalt s - avem unde ascunde prada din noi aurul carnea și timpul suntem degete împletind metamorfozele orei eu bărbat tu femeie sarcofage de lemn ca o cetățuie străini dezbrăcați până la piele în albușul ierburilor să ni se vindece rănile am lăsat la tine o umbră decolorată cu pomeții de smoală va veni o femeie albastră să îi curețe negii scăldându-o în lumină delirezi și trag de tine cu putere peste moarte malaxoarele ei să nu te închidă în zâmbete cuneiforme aștept un miracol din tăblițele sparte ale ochiului se ridică în lună un fum acaju zid al plângerii corsarilor care mor tineri Pièce touchée- IV mergeau încet spre sat, femeile îl sprijineau alungând stafiile ce-i smulgeau bucăți de epidermă fata care nu putea să vorbească văduva nahuatl și soldatul condamnat la resemnare îl trăgeau una de-a dreapta, alta de-a stânga privirea mutei murmura despre o casă curată un petec de pământ copii cu părul roșiatic coborâți din cer cealalată vorbea despre copii de pământ și case tumefiate în fum îl împingea să urce pe masă ca pe un podium înalt până când lemnul uscat ar fi zămislit o fântână
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 deîncerc să îl refac,mulţumesc pentru trecere dl Virgil
pentru textul : Un cer mai albastru dee o balada, nu? asa mi se pare mie. ma gandeam ca daca tot am trecut din nou pe aici sa imi iau inima in dinti si sa las un semn... parerea mea este ca acest text e scris altfel decat altele. seamana cu baladele lui St. A Doinas.(Mistretul cu colti de argint) imi plac, oricum, multe texte ale tale. balade sau nu, e o coarda sensibila, foarte sensibila acolo... un fond sufletesc deosebit, dar prea trist de cele mai multe ori ... in poezie. singuratatile tale doar de mine sunt pline tinde-ti mana, mana dreapta inima ta dreapta peste mine foarte frumos, dar nu stiu ce-as mai putea spune, eu... iarta-mi indrazneala...
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deVirgil, nu eu am deschis această cutie a Pandorei, dar știi tu... o dată deschisă... poate că eu nu cunosc prea bine limba engleză dar o mai folosesc pe ici, pe colo, prin comentarii.
pentru textul : icoane pe asfalt deÎnsă tu folosești limba română în poeme și ar trebui nu? să o folosești în mod corect.
Acest poem are două greșeli de gramatică destul de deranjante... eu nu-s un adept al impunerii gramaticii în poezie, sper că știi... dar aici e clar de corectat.
Nu-ți spun unde, îți vei da probabil singur seama, dacă nu poate întrebi un prieten sau alegi altă variantă disponibilă.
În rest, poemul mi-a plăcut ca deobicei
nu-ți lipsesc deloc ideile în poezie nu te-ai patinat și asta mă bucură
însă acest poem ar trebui simplificat
ideea e picturală, e minimalistă, iar încărcarea simbolică ar trebui redusă la minim
părerea mea
Cele bune my bro
multumesc pentru indrumare, scumpa doamna! parerea ta despre text este lapidara si ironica. sper sa ai o vacanta placuta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deDin cauza timpurilor verbelor, textul are o ruptură destul de accentuată.
err: "adormisei" --> adormişi sau adormiseşi.
pentru textul : Twilight dede ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deIdeea de nori crescuti din pamant e interesanta, insa in primul vers mi se par in plus "direct din" si "pe cand". Ai fi putut sa-l lasi sa curga direct. Apoi, mai multa grija la superlativele stilistice previzibile si asocierile de rigoare. De pilda, in versul doi umbra secera iarba ...e bine, dar campul verde... e foarte banal, pentru ca asa e un camp cu iarba...e verde. Intelegi ? Nu surprinde cu nimic, nu are nimic special. Versul trei este usor stereotipic. "Viata este o femeie cu pruncul la san" ... am remarcat ca in poeziile multor femei apare enuntata ideea in sine... la modul femeia este, femeie fi nu stiu cum etc si nu am inteles inca tendinta in sine. Un text care ar putea suferi ceva modificari, mai lucrati-l putin... Ialin
pentru textul : pe când umbra secera.. dear fi putut proveni si din pastrarea timpului verbelor (cred), dar astfel ar fi "suparat" repetarea obsesiva "as face si as drege".
pentru textul : negociere decat despre "alunecarea spre locurile comune"... e greu sa n-o fac: sunt un tip mediocru si, nu-i asa, poezicile mele nu pot decat sa reflecte asta. incerc eu sa extrag, dar...
multumesc, din nou, pentru trecere!
Un ansamblu de texte ce sperie probabil prin lungime, altfel nu imi explic lipsa de reacție. La prima vedere, titlul orbirea m-a dus cu gândul la orbitor, aripa am uitat dacă stângă sau dreaptă, ori de ce nu - de mijloc, și ce-i urmează mi-a părut un roman cărtărescian în versuri. Intensitatea, dozarea, desfășurarea logică, densitatea, familiaritatea locurilor afective descrise, mă îndreptățesc să afirm că este o plachetă reușită. După înfrângere ar fi urmat resemnarea, deși mai decentă îmi pare soluția letală a trăgaciului invizibil apăsat, și epilogul rămas în suspans. Ajunge cu vorba, hai să enumăr versurile care mi-au plăcut cel mai mult încercând să nu citez toată poezia: 1. apnee "tavanul devine organic se mișcă e cînd aproape de piept/ cînd prea departe" 2. melodramatism "durerea intră/ în măduvă o străbate de la cap la coadă cu ura unui bărbat ce-și plesnește concubina" 3. inedit "ochia de nailon/ i se lipise de trup ca o perdea de duș. nimeni n-a lăsat-o să intre au crezut că sunt urători." 4. deja vu "de ce nu sunt cohen. de ce nu sunt nick cave. să pot să vorbesc și ceea ce spun să te pătrundă pînă în rinichi. pînă în pancreas" 5. ce imagine, te pătrunde fierbinte până oase răceala "ieri ceață azi ceață. fierbințeală pe șolduri chiciură pe grilaje." 6. inedit "oamenii sunt posturi/ telefonice nealocate " 7. ce să mai spun... "înghit cuvintele ca pe o salivă greu de controlat" 8. și cea mai aproape de inimă "lumina aduce cu sine oameni/ oamenii aduc aburi și tu îmi ești iar departe." etc etc etc Cred că poezia aceasta ar putea fi un capitol dintr-o carte de succes.
pentru textul : convulsii febrile deIn general poezia moderna face economie de semne de punctuatie. Unii nu le mai folosesc deloc, atitudine care este discutabila. Insa tu, Cristi, faci abuz de acestea si nu doar ca ingreunezi lectura dar comiti si erori sintactice ( de exemplu "invata de la Sfinx virgula rabdarea si vei pleca nemuritor"). In rest, un poem alpinist, naturist, ecologist, pacifist si... generalist. Iti urez si eu bine ai venit pe Hermeneia, ca asa se face si te astept cu texte eventual mai... colegiste. Andu
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale deNu am sa ma abtin si nici nu prea ma intereseaza ca te victimizezi. Eu nu am aparut acolo unde ai fost atacata pe nedrept. iar in interventia mea de mai sus nu vad care sint invectimele mele. Nu-mi da mie lectii de morala, pentru ca eu nu sint aici doar ca sa fac curat in mintile altora. daca tu te-ai fi gindit ca Virgil fie nu a intrat pe net, fie nu a avut timp, poate ai fi privit altfel. Nu toate se intimpla cum vrem noi sau cind batem din picior. Continui sa acuzi si sa te victimizezi aiurea, desi stii foarte bine ca ai incalcat regulamentul de mai multe ori. Iti repet inca o data, daca nu ai inteles: nu are nimeni nimic absolut cu tine. Eu nu amestec concertele cu site-ul. Faptul ca m-ai acuzat ca am aparut de fiecare data cind erai atacata pe nedrept e total nefodnat. Exista lucrir reale si lucruri care se petrec in mintea fiecaruia. Bine ar fi sa nu le confundam. Ps. Si detest oamenii care se dau mai importanti decit sint si le raspund cu aceeasi moneda. Eu am pus punct aici.
pentru textul : zilele universitatii deZicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
pentru textul : mate blues deCailean, multumesc pentru trecere si cometariul critic. Te asigur insa ca nu mi-am propus sa scriu neaparat o serie si nici macar acest text. De fapt nu imi propun niciodata sa scriu ceva anume. Lucrurile au decurs si vor decurge intotdeauna de la sine. Si da, nici eu nu am fost multumit cu finalul. Poate cindva ma voi mai opri asupra acestui text.
pentru textul : poetul II deam senzatia ca textul asta nu mai e o redepozitare a unui text postat in alta parte. mai am senzatia totusi ca am mai citit expresia asta "buzunarul cu vise" pe undeva. o fi vin de anul asta dar expresia "mi-au amintit irevocabil că sunt femeie." e destul de plata (zic eu). dar, anyway, imi place ca perseverezi
pentru textul : 54321 deInteresantă idee. Construiești bine povestea, dar am câteva critici: sunt multe typo, te rog re-editează textul; sublinierea valorii fiecărui dar (salvat de prețul biletului) este inutilă, cititorul înțelege o simplă sugestie inițială; câteva dintre efectele scontate de limbaj sunt, după părerea mea, ratate: nelipsita lipsă, paltonul... pensionat, "se uită neclipind pănă-n lacrimă". "După perdele date-n părți" - mie îmi sună rău ligamentul acela (dupăpe), și nici nu prea înțeleg cum este înapoia unor perdele care... sunt date în părți.
pentru textul : Biletul de doi lei decitire placuta , Silvia si astept incadrarea ...
pentru textul : Poetul deInteresant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
pentru textul : kansas in june deMă bucur mult de vizită și semn. Sunt două părți ale aceluiași întreg, astfel cum bine ai remarcat. Mulțumesc și te mai aștept cu mare drag, Cristina.
pentru textul : vis a vis dePentru mine a devenit evident cam dupa vreo doua-trei comentarii ca scopul lui rafael este de a folosi textul ca un pretext pentru diferite rafuieli sau frustrari personale. In principiu nu ma deanjeaza polemica inteligenta. Asa ne cunoastem intre noi si pe noi insine. Si la urma urmei poate asa descoperim cit de mult sau cit de putim stim sau intelegem despre un lucru (in acest caz credinta noastra). Dar, a transforma, cu buna stiinta, in mod deliberat, asta intr-un atac evident la persoana este un lucru deplorabil, iar in cazul de fata as zice chiar generator de proasta imagine pentru ceilalti ortotdocsi de pe site care probabil ca nu vor sa fie perceputi ca impartasind astfel de atitudini si racile. Mi s-a propus deja in Consiliul Hemeneia sanctionarea lui. Am incercat si incerc deocamdata, datorita faptului ca implica un conflict cu persoana mea, sa nu las ca sa se perceapa ca m-as folosi de puterea mea pentru a-i "astupa" gura. Pe de alta parte am vazut insa citeva lucruri. Unu, ca jignirile lui nu se limiteaza la mine ci se extind si asupra lui Bianca. Doi, ca chair daca eu tac el nu se potoleste. Trei, ca tolerarea acestui lucru o durata prea mare de timp poate duce la crearea unui precedent periculos. Pe de alta parte insa, indiferent de confesiunea mea sau a oricarei alte persoane, sau indiferent de conceptiile lui(sau ei) politice, filosofice sau stiintifice, mi s-ar parea foarte periculos sa strivim curajul cuiva de a fi el insusi sau a spune ce gindeste despre un lucru pe hermeneia. De fapt ceea ce mi se pare cel mai grava aici nu este faptul ca discutia a divagat de la text si forma sau continutul lui ideatic (astfel de divagari se mai intimpla si nu sunt perfect evitabile) ci mai ales mi se pare periculos faptul ca transforma cu ostentatie un conflict de idei sau o polemica intr-un atac josnic la persoana. Asta este ceva fundamental anti-intelectual si anti-Hermeneia.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deAm corectat: acum respectă prevederile.
pentru textul : The Angel’s Shadow deCorect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deNo offence, thanks!
pentru textul : Closed Circuit deMari, sustin si eu ca incadrarea de "novice" nu are nimic jignitor in ea. Si sunt pe hermeneia, cativa "novici" care scriu de rup oasele cititorului. Insa textul de fata are lacune, iar ialin sau hialin sau lalin sau halim ca n-am priceput si nici nu cred ca trebuie eu sa pricep asta cum ii place lui sa-si zica cu exactitate, cu majuscula sau cu bold sau cu ceva ce nu s-a inventat inca (si multi au luat plasa inaintea ta cu pseudonimul lui, crede-ma)... are dreptate! Si eu iti recomand cu toata caldura sa revizuiesti acest text, asta daca il consideri important de l-ai postat aici. Cu drag, Andu.
pentru textul : Ieșire dese prea poate ca asta să și facă, Andrei. mulțumesc de lectură și apreciere!
pentru textul : time passing degând bun!
E o poezie foarte solidă. Plină de imagini și sentimente, crează stare și atmosferă, desenează imagini seducătoare și se țese poetic în jurul unor laitmotive armonice. Nisip - apă sărată, mantie - conduri, pași - jurăminte, apă - coajă, iar castel, iar mantie, iar pași, glezne, trup curb, pas drept. Știi ce nu (mi) se potrivește? Domnul acela Pa din antepenultima strofă. Parcă pleznește acolo îmbujorat și fercheș. Eu mă gândeam că va deveni personaj literar, am și spus-o oarecând, dar "de mult" domnul Pa, "iar" domnul, iar "domnul", domnul Pa "era", ba nu era..., eu l-aș vedea mai degrabă ca un personaj mai discret și cred că așa ar fi mult mai seducător. Nici măcar "prinț" nu-i stă bine. Strecurat în taină, aluziv, dezvăluit poate doar în final (și în titlu) ar coborî din poem nu ca un prinț "în toată regula" (prea dă a basm ieftin și Mr. Right), ci ca un personaj care rar se dezvăluie, dar și atunci doar acoperindu-se cu o nouă taină. Dar deja am facut altă poezie... Ce vreau să spun? Îmi place poezia, în afară de antepenultima strofă care sfâșie atmosfera excelent conturată până acolo. Încă: "picătură din oceanul mirării" e magnifică. E aici jocul mare - mirare, dar și o excelentă metaforă. O tot citesc și mă învârt în jurul ei.
pentru textul : domnul Pa și visul deRelax Călin! Pe hermeneia nu dă nimeni de nici o belea. Poţi să spui ce gîndeşti. Evident, dacă eşti convins de ceea ce spui. Aici o poţi face liber.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deCami, nici o poezie nu o consider (ma refer la ceea ce scriu eu) definitiva. cu atit mai putin rotunda, perfecta. poate ca de aici imi explic aceasta permanenta neliniste in a cauta perfectiunea. stiu doar ca automultumirea duce la mediocritate. si poate ca nu sint singura, citeodata acest lucru, numai acest lucru, imi da puterea sa ma autodepasesc. ceea ce iti recomand, sincer.
pentru textul : Glasul tăcerilor deCat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
pentru textul : nimic artificial dePagini