dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu am achitat rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul
astăzi cerul e insula utoya
trag la întîmplare în îngeri
am citit-o când avea 2 citiri după postare şi o citesc acum când are 175 de citiri şi 3 peniţe. nu ştiu ce este deosebit aici. nu înţeleg entuziasmul unor comentatori şi ploconul care i se aduce. un text obişnuit, nimic mai mult. şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...
" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea.
Încep cu titlul poeziei dumneavoastră care mi se pare a fi o alegere perfectă pentru corpul poemului. Prin Moebius, acea bandă a mersului în cerc în care oamenii se-nvârtesc la nesfârșit printre canoane impuse de papi și președinți, un poet reușește să se-ntrebe pentru a câta oară în omenirea aceasta despre lucruri și fapte care-i vizează volens- nolens toată existența pe pământ. “ Ce mai fac mă întrebi când restul lumii se așează la rând pentru următoarea croazieră pe partea nevăzută a lunii”- mă-ntreb și eu dacă acest „the dark side of the moon” nu este chiar partea întunecată din om care deși este neagră ne ajută să ne-nțelegem mai bine pe noi înșine și atunci este binevenită acea croazieră care elimină anumite stări de tristețe, o evadare extraordinară a eului poetic pus în slujba lui Moebius. Un poem de forță, un melanj între „o colivie de oase” și”zodii spectrale”, o aerisire fugară a sufletului autorului prin răspunsul pe care i-l dă iubitei ... „nimic special iubito” „mi-am cumpărat un suflet nou și un înger de casă”. Fără a cădea în banal consider aceste versuri umplute cu un vin bun sec la care separat, dacă servești un pahar de apă plată oasele poetului se pot modela în funcție de atmosfera euforică prudusă de un afrodiziac. În cele din urmă reușește să elibereze un înger care stă ghemuit în trupul său și de-aci prin dezlegarea la vorbele sale, la cuvânt, mi se pare extrem de reușită forma sa de eliberare în care rupe „sigilii și gramatici rudimentare”, apoi le plasează într-un mathesis universalis noician, dincolo de geometrie. Mare curaj, reușește să facă o spărtură cu un burghiu, doar atât cât să poată vedea fața unei alte lumi, reușește oarecum să străpunga bariera transcedentală a lui Blaga. Nu pot decât să mă înclin asupra acestei capodopere literare, un masterpiece universal l-aș numi și să-mi fie îngăduit să acord o peniță pentru această lucrare. Vă citesc de ceva vreme și dintre poeziile dumneavoastră , aceasta mi s-a părut demnă de atenția mea. Cum îmi așteptam cererea de înscriere pe acest siteu mă bucur că am putut să-mi exprim plăcerea de a vă comenta pe dumneavoastră și pe cel care a scris un tablou din nord...(aalizeei). Subliniez faptul că penițele nu le voi acorda la întâmplare, în caz că apar anumite reacții din publicul virtual. Mai adaug faptul că tot ceea ce comentez nu este o critică de nivel înalt, a unui critic licențiat ci este doar fericirea de a-mi oglindi sufletul prin versurile autorilor, pe paginile domniilor voastre. Plecăciuni, SilVIA
Dana...recunosc. Oricat as incerca, ma mai impotmolesc tocmai cand incerc sa fiu cat mai precis. "aceasta" este urechea siameza sa-i zic asa intrucat, ca inteles, nu se shimba desi corespunde ambilor cercei ( adica nu e clonata sau multiplicata). Prin ea, prin ureche ,simbolizez originea comuna a gusturilor si a toanelor. Multumesc pentru citire si constanta!
continua cursivitate a cuvintelor, nedespărțite de nimic, doar de cuvinte ce uneori o iau de la un capat care oricum nu e un capăt, deoarece totul e alb în fundal... realitatea ce inspiră metaforele poetice fac poemul crud mărturisind că autorul, deși pare unul saturat de ceea ce vede, unul căruia realitatea îi este iluzorie și superfluuă, este, de fapt, foarte bine înfipt în realitate și știe, cum puțin cred că o pot face - personal nu am mai întâlnit un altul -, să o numească, să o arate cu degetul, să o acuze, să o zugrăvească pe pereții retinei noastre ca un talentat creator de graffiti pe pereții albi, gri și inexpresivi ai realității în care conviețuim.
completari: de mentionat ca Aristide Louis Armand Bruand -Aristide Bruant (1851-1925) a fost un cintaret si scriitor francez al carui nume e legat de nu mai putin celebrul cabaret "Chat Noir". Prieten cu Lautrec, acesta l-a imortamizat in una din celebrele lui litografii. Mai mult, pe linga citeva piese de teatru scrise, cred ca este printre primii scriitori care sint preocupati de argou si publica un dictionar argotic "L'argot au XXe siècle. Dictionnaire français-argot (1901)" dupa Raspail, Virmaitre si Delvau...
multumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
Da, Bobadil, ai dreptate. Și mie mi-a picat prost cum sună acolo. Dar încă nu am găsit o altă formulă. Dorel, nu știu cum să răspund. Nu cred că am citit poezia anilor 60 iar la vremea respectivă nici nu cred că mă interesa poezia. Cel puțin aceea de tipul acesta. O fi vreo coincidență. Așa scriu eu. Uneori.
Matei thanks mult dar nu ma flata prea tare să nu te cred... cu ultimele versuri nu-s nici eu prea împăcat de felul cum arată dar de spus, sper că spun ceea ce trebuie.
Paul, mersi, de data asta suntem sinceri amândoi, nu e așa de greu.
Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
...remarc îndeosebi aceste versuri: aroma tutunului și docurile le poartă în nări până acasă, femeile lor simt patima cu care se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
Anca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
ram, comentariul tau e rautacios. crezi ca poti sustine ceva fara amintirile tale din nu stiu care ce unde calatorie? nu vreau sa te jignesc, dar imi amintesti de cineva si tu. dar, fii linistit, nu esti un barbat primitiv, emoticoanele erau pentru barbatii adevarati care suporta de-acum banalele licente poetice. iar faptul ca azi e nu stiu care zi e o gluma de prost gust care nu are ce cauta pe un site de literatura. iar finalul nu se termina deloc prost, dimpotriva. iata ca te-ai comentat sau com tau se refera la carte si nu la textul meu?
Un poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
o poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
Să ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Cred că eu m-am exprimat în grabă. În epoca mea veche, adică de piatră, am păţit ceva neplăcut chiar aici pe Hermeneia, am modificat un text la sugestia unui critic destul de cunoscut şi am fost ironizat pentru această slăbiciune de alt critic de aici şi mai cunoscut. Atunci am luat hotărârea să ţin cont de toate părerile şi la sfârşit să iau o hotărâre în funcţie de aceste păreri. Aşa că recunosc faptul că am fost în răspuns destul de neclar. Cu prietenie, Ioan.
În grabă - o cacofonie în al treilea vers.
Nu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
Sapph, finalul e voit scris așa. Imaginile comune se vor un construct pentru ceea ce este finalul. Fiind un experiment, textul nu este unul extraordinar, ci un pas spre cristalizarea unui viitor "stil". Mulțumesc!
Am respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
M-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!
S-a auzit uşa de la intrare, deschizându-se aproape fără zgomot, apoi glasul bătrânului chemând câinele din curte, acoperit, parcă cu vată, de uşa care se închidea. nu inteleg ce-i cu usa si nici cu cainele. as renunta la virgula pe ici, pe colo.
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un final care ]mi place mult emilian
dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu am achitat rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul
astăzi cerul e insula utoya
pentru textul : london here i come detrag la întîmplare în îngeri
am citit-o când avea 2 citiri după postare şi o citesc acum când are 175 de citiri şi 3 peniţe. nu ştiu ce este deosebit aici. nu înţeleg entuziasmul unor comentatori şi ploconul care i se aduce. un text obişnuit, nimic mai mult. şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...
" n-auzi, boule, că s-a terminat?" nu cred că un tată i se adresează aşa unui copil. o mamă de bătaie, poate, dar epitete de-astea, de la coada vacii, nu. sper să nu-mi fie luată în nume de rău părerea.
pentru textul : Noapte bună, copii deÎncep cu titlul poeziei dumneavoastră care mi se pare a fi o alegere perfectă pentru corpul poemului. Prin Moebius, acea bandă a mersului în cerc în care oamenii se-nvârtesc la nesfârșit printre canoane impuse de papi și președinți, un poet reușește să se-ntrebe pentru a câta oară în omenirea aceasta despre lucruri și fapte care-i vizează volens- nolens toată existența pe pământ. “ Ce mai fac mă întrebi când restul lumii se așează la rând pentru următoarea croazieră pe partea nevăzută a lunii”- mă-ntreb și eu dacă acest „the dark side of the moon” nu este chiar partea întunecată din om care deși este neagră ne ajută să ne-nțelegem mai bine pe noi înșine și atunci este binevenită acea croazieră care elimină anumite stări de tristețe, o evadare extraordinară a eului poetic pus în slujba lui Moebius. Un poem de forță, un melanj între „o colivie de oase” și”zodii spectrale”, o aerisire fugară a sufletului autorului prin răspunsul pe care i-l dă iubitei ... „nimic special iubito” „mi-am cumpărat un suflet nou și un înger de casă”. Fără a cădea în banal consider aceste versuri umplute cu un vin bun sec la care separat, dacă servești un pahar de apă plată oasele poetului se pot modela în funcție de atmosfera euforică prudusă de un afrodiziac. În cele din urmă reușește să elibereze un înger care stă ghemuit în trupul său și de-aci prin dezlegarea la vorbele sale, la cuvânt, mi se pare extrem de reușită forma sa de eliberare în care rupe „sigilii și gramatici rudimentare”, apoi le plasează într-un mathesis universalis noician, dincolo de geometrie. Mare curaj, reușește să facă o spărtură cu un burghiu, doar atât cât să poată vedea fața unei alte lumi, reușește oarecum să străpunga bariera transcedentală a lui Blaga. Nu pot decât să mă înclin asupra acestei capodopere literare, un masterpiece universal l-aș numi și să-mi fie îngăduit să acord o peniță pentru această lucrare. Vă citesc de ceva vreme și dintre poeziile dumneavoastră , aceasta mi s-a părut demnă de atenția mea. Cum îmi așteptam cererea de înscriere pe acest siteu mă bucur că am putut să-mi exprim plăcerea de a vă comenta pe dumneavoastră și pe cel care a scris un tablou din nord...(aalizeei). Subliniez faptul că penițele nu le voi acorda la întâmplare, în caz că apar anumite reacții din publicul virtual. Mai adaug faptul că tot ceea ce comentez nu este o critică de nivel înalt, a unui critic licențiat ci este doar fericirea de a-mi oglindi sufletul prin versurile autorilor, pe paginile domniilor voastre. Plecăciuni, SilVIA
pentru textul : moebius love for angels desi in plus, ai citit punctul 16.6 din Regulamentul Hermeneia?
pentru textul : Concursul National de Poezie ,,ProVERS", editia a II-a deDana...recunosc. Oricat as incerca, ma mai impotmolesc tocmai cand incerc sa fiu cat mai precis. "aceasta" este urechea siameza sa-i zic asa intrucat, ca inteles, nu se shimba desi corespunde ambilor cercei ( adica nu e clonata sau multiplicata). Prin ea, prin ureche ,simbolizez originea comuna a gusturilor si a toanelor. Multumesc pentru citire si constanta!
pentru textul : Etsy deFrancisc, in toamna sint la Napoli.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam debine v-am gasit! va citesc si va admir de ceva vreme, ma bucur ca sunt printre voi... multumesc de intampinare! anna
pentru textul : cuvintele noastre erau mai mari decat ușa decontinua cursivitate a cuvintelor, nedespărțite de nimic, doar de cuvinte ce uneori o iau de la un capat care oricum nu e un capăt, deoarece totul e alb în fundal... realitatea ce inspiră metaforele poetice fac poemul crud mărturisind că autorul, deși pare unul saturat de ceea ce vede, unul căruia realitatea îi este iluzorie și superfluuă, este, de fapt, foarte bine înfipt în realitate și știe, cum puțin cred că o pot face - personal nu am mai întâlnit un altul -, să o numească, să o arate cu degetul, să o acuze, să o zugrăvească pe pereții retinei noastre ca un talentat creator de graffiti pe pereții albi, gri și inexpresivi ai realității în care conviețuim.
pentru textul : Abis decompletari: de mentionat ca Aristide Louis Armand Bruand -Aristide Bruant (1851-1925) a fost un cintaret si scriitor francez al carui nume e legat de nu mai putin celebrul cabaret "Chat Noir". Prieten cu Lautrec, acesta l-a imortamizat in una din celebrele lui litografii. Mai mult, pe linga citeva piese de teatru scrise, cred ca este printre primii scriitori care sint preocupati de argou si publica un dictionar argotic "L'argot au XXe siècle. Dictionnaire français-argot (1901)" dupa Raspail, Virmaitre si Delvau...
pentru textul : Aristide Bruant deiubiti-ma oricum
pentru textul : vule vu murir avec moi? demultumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
pentru textul : repetiție cu vioară derevin cu penița, acum că a făcut ochișori prepoziția. Noapte bună...
pentru textul : blue moon deDa, Bobadil, ai dreptate. Și mie mi-a picat prost cum sună acolo. Dar încă nu am găsit o altă formulă. Dorel, nu știu cum să răspund. Nu cred că am citit poezia anilor 60 iar la vremea respectivă nici nu cred că mă interesa poezia. Cel puțin aceea de tipul acesta. O fi vreo coincidență. Așa scriu eu. Uneori.
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere deMatei thanks mult dar nu ma flata prea tare să nu te cred... cu ultimele versuri nu-s nici eu prea împăcat de felul cum arată dar de spus, sper că spun ceea ce trebuie.
pentru textul : octopus dePaul, mersi, de data asta suntem sinceri amândoi, nu e așa de greu.
Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu
...remarc îndeosebi aceste versuri: aroma tutunului și docurile le poartă în nări până acasă, femeile lor simt patima cu care se înfruptă din trupul pârguit al vaporului,
pentru textul : Helen deAnca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
pentru textul : pietrele umbrei decu singuratatea.
nu mi-a placut, totusi, efectul acelor rime.
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deram, comentariul tau e rautacios. crezi ca poti sustine ceva fara amintirile tale din nu stiu care ce unde calatorie? nu vreau sa te jignesc, dar imi amintesti de cineva si tu. dar, fii linistit, nu esti un barbat primitiv, emoticoanele erau pentru barbatii adevarati care suporta de-acum banalele licente poetice. iar faptul ca azi e nu stiu care zi e o gluma de prost gust care nu are ce cauta pe un site de literatura. iar finalul nu se termina deloc prost, dimpotriva. iata ca te-ai comentat sau com tau se refera la carte si nu la textul meu?
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc deo bască, două basci? pfff. e grea limba noastră, mai bine eram basc.
pentru textul : La BUCHAREST MUSIC FILM FESTIVAL 2011 "se dă" artă gratis! deVlad Turburea şi Doina Leonte.
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deUn poem deosebit, cu trimiteri subtile, sensibile, de rezonanță metaforică. Pasaje lirice de excepție lângă eșafodaje simple, aproape nesemnificative. Cred că ar merita încă o dată șlefuită după o vreme...Las la a ta latitudine această viitoare incursiune lirică.
pentru textul : cenuşă, să ning... deo poezie despre ritm și totuși dincolo de el, dacă ne luăm după titlu. mi-au plăcut îndeosebi “ca o lamă / împingînd înainte universul” și finalul, “izgonit pentru a se naște / ritmul creștea”, a cărui idee mă duce la ceva ce am scris de curând, însă nu atât de abstractizat, ci un pic mai personalizat: „tata – el mă izgonește dându-mi un nume / și tot el mă cheamă temător dinspre lume”.
pentru textul : aritmie deSă ştii că părerea ta contează foarte mult pentru mine. Cred că eu m-am exprimat în grabă. În epoca mea veche, adică de piatră, am păţit ceva neplăcut chiar aici pe Hermeneia, am modificat un text la sugestia unui critic destul de cunoscut şi am fost ironizat pentru această slăbiciune de alt critic de aici şi mai cunoscut. Atunci am luat hotărârea să ţin cont de toate părerile şi la sfârşit să iau o hotărâre în funcţie de aceste păreri. Aşa că recunosc faptul că am fost în răspuns destul de neclar. Cu prietenie, Ioan.
pentru textul : clona deÎn grabă - o cacofonie în al treilea vers.
pentru textul : Cantata în mi minor deNu se mai acceptă linkuri către youtube lângă poeme. Doar poemul... în singurătatea lui frumoasă :)
Revin pentru lectură aprofundată. E de empatizat aici... și e și regăsire.
Sapph, finalul e voit scris așa. Imaginile comune se vor un construct pentru ceea ce este finalul. Fiind un experiment, textul nu este unul extraordinar, ci un pas spre cristalizarea unui viitor "stil". Mulțumesc!
pentru textul : Intensitate deAm respectat în toate cele trei limbi metrica de 5-7-5 silabe specifică poeziei haiku. Versiune huțulă de fapt spune "E foarte frig", dar nu mi-a plăcut cum sună în română, chiar dacă respectă metrica... Evident, s-ar putea pune "puternic", "amarnic", "cel groaznic", etc, dar nici una din variante nu mi-a plăcut cum sună...
pentru textul : Moroz (Ger) deM-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deS-a auzit uşa de la intrare, deschizându-se aproape fără zgomot, apoi glasul bătrânului chemând câinele din curte, acoperit, parcă cu vată, de uşa care se închidea. nu inteleg ce-i cu usa si nici cu cainele. as renunta la virgula pe ici, pe colo.
pentru textul : pălăria de4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff dedomnule Dancus m-ati convins de logoreea dumneavoastra care sincer, nu ma impresioneaza. luati-va penita inapoi, va rog.
pentru textul : A toi dePagini