Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
Pășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
Despre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
Virgil, am incercat sa abordez un alt tip de drama. Mi-am zis ca nu trebuie sa fie neaparat ceva macabru si lugubru in povestea mea ca sa rezoneze intr-un fel sau altul cu cititorul.
Titlul l-am ales pentru ca duce cu gandul la copilarie. Amintirile nu sint ale mele, e doar o intamplare relatata pentru a arata ca viata e grea si pentru aia mici, dar ca poti sa treci peste dramele astea majore( mai ales in copilarie) daca iti gasesti alti stalpi de care sa te sustii.
Miza lui, ce am vrut sa spun...nu stiu. Cred ca am incercat mai intai sa-mi ofer mie niste raspunsuri si faptul ca a fost o saptamana grea s-a vazut mult prea bine in toate erorile de exprimare.
Alma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
Ei hai... inca putin si scriai o incercare de poezica. Exprimare deficitara, inversiuni carora nu le vad rostul, text facut in bataie de joc. Titlul e de-o profunzime... Incearca te rog sa postezi texte mai serioase... Ialin
Adriana, este corect si de bun simt ceea ce spui. dar cred ca exista o formula de blocaj atunci cand mergi de la pagina la pagina, te intorci inapoi ca pe o scurtatura si hop, fara sa mai citesti textul respectiv in cele cateva minute cat esti pe computer iti aduni cititori cu tabla inmultirii de pe la butoane. e OK?
Marina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
Nu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
frumos haiku, am tot cautat haiku la fel de frumos ca al tau, dar nu am gasit. esti intr-adevar priceput la asa ceva. imi place in mod deosebit partea a doua.... si pentru ca imi place si pentru ca tu chiar spui ceva acolo.. acord si eu o mica penita. tu , singurul care vede lumea si o trece in pasi mici, la brat cu viata. felicitari inca odata ps.: sa nu te lasi niciodata de scris haiku!!!!
abia acum răsuflu...?
"strigătul meu a ieşit din inimă./Înglobat fiind de trup/a rămas blocat". A ieşit sau n-a ieşit acel strigăt???!! Reţin "conturul corpului tău în mijlocul lanului de grâu"
Poate greşesc, dar cred că mai trebuie lucrat acest text.
cu amiciţie, I.P.V.
Daniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
Iar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
încep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
sper ca nu v-a suparat ironia mea suerficiala, fiindca "madam bargan", pe mine, m-a supărat. si cu asta punctul. da, mă întreb și eu "de ce ar trebui să iubim pacea lumii".
e ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
Cu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
Mă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Mi-a placut poemul tau , Paul! De fapt, ca și Marianei, mi-a fost dor de poemele tale, frumoase, fine și liniștite :)
superb,
/poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe/ desi cand am citit m-am gandit la lifturile de sticla acelea imense din mal-urile din hong - kong ,
si acele doua interogatii, da.
bine ai revenit, din partea mea :)
Sapphire, într-adevăr, unde se subțiază am ascuns o întâmplare nu tocmai plăcută... e locul unde strângi cu mâna și unde rămâne drojdia, încât nu îți mai vine să bei. Eu corelez orice întâmplare personală, sau despre care aflu, cu alte întâmplări asemănătoare din prezent, din trecut sau de aiurea. Le compar, caut asemănări și deosebiri, le reordonez așa încât să înțeleg o anume tendință. A mea sau din jur. Mulțumesc pentru ochiul critic. Actaeon, uite că nada mă face să mă gândesc la o cupă mare, cât un lac de mare unde înoată tot felul de înaripate. :-) Aranca, ai observat clar cupa de cucută. Pot spune că am băut una, dar n-am murit. Încă. :-) Ori nu era cucută, ori are efect întârziat, ori îmi trebuie mai multe. :-)
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
Virgil, incerc (subliniez, incerc) sa ma apropii de cuvintele demonetizate, poate de aceea ti se pare melodramatic. eu nu cred ca-i asa, ar insemna ca toata existenta noastra risca sa fie. cred doar ca am inceput sa ne speriem de cele mai normale cuvinte.
Andu, nu am vrut sa scriu o ghicitoare, am avut un vedere, ca prim nivel, o redare grafica: semnul de intrebare, cu acel punct de sub el, asemenator unei picaturi in cadere (asupra semnificatiilor caderii cred ca nu e cazul sa mai insist).
dincolo de asta, imaginea se sprijina pe cosmogonia islamica, foarte frumoasa si vizuala, anume pe acel punct diacritic de sub litera bā, prima picatura de Cerneala care, din Calam, (corespondentul Sfantului Spirit) curge in lume, “scriind” creatia.
recunosc ca am avut incredere in primul nivel de receptare, constienta fiind ca cel de al doilea ramane multora ascuns;.e posibil sa fi dar gres, bizuindu-ma prea mult pe rabdarea cititorului de a se opri si de a isi reprezenta, la randul sau, semnul, si de a-si pune intrebari...despre intrebare. dar noi suntem grabiti si eu mereu uit asta...:)
Viorel, nu era vorba de niciun cerc select, nu am cinstea de a frecventa asemenea cercuri. da, am spus asta, si chiar o cred, si mai cred ca e normal sa lasam in urma niste trepte. Daca-i pacat, al meu sa fie… dar nu e vorba de asta, probabil ca e doar o alta treapta, pe care o voi lasa, la un moment dat, in urma.
mulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
pentru textul : gourmet deEhe, daca e sa-l compar cu chestiile tale brand este un pic. Asa, in valoare absoluta, nu-i. Dar totul pe lume e relativ, right? Andu
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! deVlad, era scris la prima mina si am neglijat tehnica. Multumesc
pentru textul : fade out hotel deDorine, nu degeaba filosofii sint filosofi.
pentru textul : tratamentul cu amnezii dePășesc în vîrful picioarelor în grădina infantei să nu împrăștii horbota imaculată a boleroului, o văd cu ochii larg deschiși spre cerul pe care atît de mult l-a iubit, atît de mult încît și-a comandat o porție dublă de absint de la regele din Țara Hyperboreilor. Cred totuși că această porție a ajutat-o pe ea să treacă și peste ieșirea din grotă a lupilor hamatsa și peste ritualul cabiric. Tocmai s-a stîrnit vîntul și mirosul jertfei arse pe altarul zeului Mythra înconjură muntele, a răsărit soarele, bat clopote de Înviere. Mulțumesc pentru aceste acorduri, Adrian.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă de"și se făcu mirată" nu sună corect în limba română. probabil ai vrut să scrii „se prefăcu”.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deDespre text în general: care este miza lui? Ce ai vrut să spui? Titlul e oarecum ambiguu. Ale cui sînt amintirile? Ale tale? Există un risc enorm atunci cînd folosim cuvinte care nu au o semnificație anume, cînd sînt (să zicem) neglijent folosite. Nimeni ajunge să nu mai „creadă” în ce scrii. Știi, pe vremea cînd scriai despre scursuri, clădiri insalubre, sinucigași și lugubru îmi stîrnisei interesul. Evident și atunci trebuia să depui efort „să îmi spui ceva”. Și uneori o făceai. Dar acum, de cînd citesc aceste „amintiri de pe strada fabricii de zahăr” (titlu interesant ales, fără îndoială - tipic aș zice pentru orășelele ardelenești, și nu numai). deci de cînd cu textele astea, nu ai mai reușit să îmi „spui” nimic. Dar absolut nimic. Tu după ce citești un astfel de text cu „ce” rămîi?
mersi,matei.am corectat, intr-adevar suna mai bine
pentru textul : Poem cu mult balast deVirgil, am incercat sa abordez un alt tip de drama. Mi-am zis ca nu trebuie sa fie neaparat ceva macabru si lugubru in povestea mea ca sa rezoneze intr-un fel sau altul cu cititorul.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deTitlul l-am ales pentru ca duce cu gandul la copilarie. Amintirile nu sint ale mele, e doar o intamplare relatata pentru a arata ca viata e grea si pentru aia mici, dar ca poti sa treci peste dramele astea majore( mai ales in copilarie) daca iti gasesti alti stalpi de care sa te sustii.
Miza lui, ce am vrut sa spun...nu stiu. Cred ca am incercat mai intai sa-mi ofer mie niste raspunsuri si faptul ca a fost o saptamana grea s-a vazut mult prea bine in toate erorile de exprimare.
Alma, legat de vi/vii, m-am uitat intr-o cartulie, si-am facut o analogie gresita cu "nu fi", asa e: "nu vii". Voi corecta, iti multumesc de atentionare si aprecieri.
pentru textul : Anywhere but here deEi hai... inca putin si scriai o incercare de poezica. Exprimare deficitara, inversiuni carora nu le vad rostul, text facut in bataie de joc. Titlul e de-o profunzime... Incearca te rog sa postezi texte mai serioase... Ialin
pentru textul : Cuminte deAdriana, este corect si de bun simt ceea ce spui. dar cred ca exista o formula de blocaj atunci cand mergi de la pagina la pagina, te intorci inapoi ca pe o scurtatura si hop, fara sa mai citesti textul respectiv in cele cateva minute cat esti pe computer iti aduni cititori cu tabla inmultirii de pe la butoane. e OK?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deMarina, felicitări pentru acest experiment, un colaj inedit în care fotografia urnește alte sensuri, adaugă alte straturi de trăire stocată în alt timp pe lîngă citatele, expresiile multilingve și zonele de poezie bună, biografistă: "parcă se aude lătratul câinelui prin curte să îi dau și lui un covrig vara învățam să desenez cât de convins privea liniile: erau perfecte ore întregi stătea nemișcat lângă bancă să nu greșesc paginile nu suporta să-mi fie rupte mon pauvre Piflechien" Sau: "nu există nicio tundră în care să fugi niciun oraș cât o pădure înlăuntrul meu e o mină de sare noaptea se aud bulgării rostogoliți în gol poartă chipul tău-sau-al-meu" M-aș bucura dacă ai mi-ai spune mai multe despre această fotografie deosebită, în care ziduri invechite sunt "deranjate" de un timp tînăr așa jucăuș!
pentru textul : despre altă călătorie II deNu-i batut in cuie ce spui tu, Aranca. Anul asta (sper, daca vom termina lucrarea), voi fi onorat sa-ti ofer o carte scrisa in doi (de 2 autori, deci) al carei final comporta vreo 3 (pana acum) finaluri posibile. De ce poezia ar sta deoparte? Dancus
pentru textul : the last song of Shéhérazade defrumos haiku, am tot cautat haiku la fel de frumos ca al tau, dar nu am gasit. esti intr-adevar priceput la asa ceva. imi place in mod deosebit partea a doua.... si pentru ca imi place si pentru ca tu chiar spui ceva acolo.. acord si eu o mica penita. tu , singurul care vede lumea si o trece in pasi mici, la brat cu viata. felicitari inca odata ps.: sa nu te lasi niciodata de scris haiku!!!!
pentru textul : Haiku-uri deabia acum răsuflu...?
pentru textul : Roșu de"strigătul meu a ieşit din inimă./Înglobat fiind de trup/a rămas blocat". A ieşit sau n-a ieşit acel strigăt???!! Reţin "conturul corpului tău în mijlocul lanului de grâu"
Poate greşesc, dar cred că mai trebuie lucrat acest text.
cu amiciţie, I.P.V.
Daniela, uite subscriu 100% la ce ți-a scris Adrian mai sus (deși poate știi poate nu știi că ăsta nu este un lucru obișnuit pentru mine).
pentru textul : eine kleine musik deIar dacă scuzele mele contează, uite, ți le ofer.
Atitudinea ta pare menită să mă facă să mă simt vinovat fără explicație, iar asta e chiar nashpa.
Dacă totuși rămâi pe aici, îți promit că data viitoare când voi avea de criticat, o voi face fără mănuși, ca să văd dacă tu chiar vrei numai laude.
Dacă este așa, nu îmi fac griji... vei găsi destule site-uri care te vor linguși la greu.
Însă eu aveam altă părere despre tine, până acum.
A
încep sa recunosc vocea asta scrisa. si face bine. uite, o propunere, din senin, administratorul sitului asta ar putea probabil intr-un viitor apropiat sa permita "descarcarea" vocii pe langa scriitura... as fi pus un "asa" intre "s-a destramat" si "ca ceata unui vis"; pentru ritm.
pentru textul : Rugăciune de zi desper ca nu v-a suparat ironia mea suerficiala, fiindca "madam bargan", pe mine, m-a supărat. si cu asta punctul. da, mă întreb și eu "de ce ar trebui să iubim pacea lumii".
pentru textul : de ce ar trebui deCe e cu textul asta?
pentru textul : vis de cuarț deCristina, Sebi,
pentru textul : go fishing decred că ajunge.
e ușor să faci praf, însă pentru asta trebuie să treci de la aspirator la mătură. ok. citește-mă. am udat mătura. aștept părerea ta. cu sympatheia, yester
pentru textul : Ca sunetul în fluier deCu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
pentru textul : coming soon defrancisc, multumesc de sfat! am sa tin cont de el. promit!
pentru textul : Invitație deMă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
pentru textul : Studentul de,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Mi-a placut poemul tau , Paul! De fapt, ca și Marianei, mi-a fost dor de poemele tale, frumoase, fine și liniștite :)
pentru textul : oamenii de care ne este rușine desuperb,
/poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe/ desi cand am citit m-am gandit la lifturile de sticla acelea imense din mal-urile din hong - kong ,
si acele doua interogatii, da.
bine ai revenit, din partea mea :)
Sapphire, într-adevăr, unde se subțiază am ascuns o întâmplare nu tocmai plăcută... e locul unde strângi cu mâna și unde rămâne drojdia, încât nu îți mai vine să bei. Eu corelez orice întâmplare personală, sau despre care aflu, cu alte întâmplări asemănătoare din prezent, din trecut sau de aiurea. Le compar, caut asemănări și deosebiri, le reordonez așa încât să înțeleg o anume tendință. A mea sau din jur. Mulțumesc pentru ochiul critic. Actaeon, uite că nada mă face să mă gândesc la o cupă mare, cât un lac de mare unde înoată tot felul de înaripate. :-) Aranca, ai observat clar cupa de cucută. Pot spune că am băut una, dar n-am murit. Încă. :-) Ori nu era cucută, ori are efect întârziat, ori îmi trebuie mai multe. :-)
pentru textul : contingență demerçi. it's only my song about it.
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I deraspunsuri.
Virgil, incerc (subliniez, incerc) sa ma apropii de cuvintele demonetizate, poate de aceea ti se pare melodramatic. eu nu cred ca-i asa, ar insemna ca toata existenta noastra risca sa fie. cred doar ca am inceput sa ne speriem de cele mai normale cuvinte.
Andu, nu am vrut sa scriu o ghicitoare, am avut un vedere, ca prim nivel, o redare grafica: semnul de intrebare, cu acel punct de sub el, asemenator unei picaturi in cadere (asupra semnificatiilor caderii cred ca nu e cazul sa mai insist).
dincolo de asta, imaginea se sprijina pe cosmogonia islamica, foarte frumoasa si vizuala, anume pe acel punct diacritic de sub litera bā, prima picatura de Cerneala care, din Calam, (corespondentul Sfantului Spirit) curge in lume, “scriind” creatia.
recunosc ca am avut incredere in primul nivel de receptare, constienta fiind ca cel de al doilea ramane multora ascuns;.e posibil sa fi dar gres, bizuindu-ma prea mult pe rabdarea cititorului de a se opri si de a isi reprezenta, la randul sau, semnul, si de a-si pune intrebari...despre intrebare. dar noi suntem grabiti si eu mereu uit asta...:)
Viorel, nu era vorba de niciun cerc select, nu am cinstea de a frecventa asemenea cercuri. da, am spus asta, si chiar o cred, si mai cred ca e normal sa lasam in urma niste trepte. Daca-i pacat, al meu sa fie… dar nu e vorba de asta, probabil ca e doar o alta treapta, pe care o voi lasa, la un moment dat, in urma.
va multumesc pentru franchetea opiniilor.
pentru textul : picătură demulțumesc. euphorbia elegans nu e cenușie. iar despre plecări nu spun decât că nu sunt decât reîntoarceri, fiindcă altfel întâlnirea în alb nu ar mai fi fost să fie. pentru ca toate acestea să fie autentice eu rămân. (ai un typo la "pliată pe încheietura subțire al nopții") dinspre rogvaviv, ela
pentru textul : départs dePagini