"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
mulțumesc pentru comentariu Virgil, știu și a fost oarecum voluntară stilizarea, pe alocuri [ai dreptate :) ] cam exagerată, dar cred că orice nazuință se naște a se materializa în totalitate.
evident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
ok. Am analizat mult Alma, stii doar cum fac asta. Am vazut si la proza. Am inteles si criteriile. Acum deschidem spectrul surprizelor. Lasa-mi doar semn ca in cele din urma ai inteles mesajele mele, asa cum le-am transmis. Pentru mine, cel putin, conteaza. Dupa semnul tau sincer si clar, pe care citusi de putin tot il merit, voi putea sa inchid.
"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
Ioana este la varsta metamorfozei umane si poetice. A trecut pragul suferintei prin poezie. Imi aminteste de definitia liricului la Cioran. Mie imi revine sarcina sa o iubesc. Asta conteaza cel mai mult, mai mult decat a fi critic, maestru sau cine stie ce. A fi om, si iti garantez ca si aomenii aceia din fotografii....cresc.
Pai Adriana regula e simpla, nu folosesti cuvinte cu mai multe intelesuri atunci cand nu intentionezi asta. In cazul de fata cuvantul "vanticel" derivat diminutiv din "vant" are dublul inteles de "partz" sau licentios de "basina" care in contextul acelor versuri deturneaza semnificatia lirica inspre ilaritate (cu "batranul oprit in mijlocul curtii", imaginea e tulburatoare :-)). Eu as folosi acolo "o adiere", sincer asta ar bloca orice bobadil din toate neamurile bobadilice sa mai carcoteasca Cu drag, Andu
in ciuda scurtului comentariu sec al profetului, pot spune despre poezia ta ca imi place deosebit de mult, avand in vedere ca il gasesc pe acelasi om de odinioara. si pana cand lumea se va rasturna din nou, tu vei ramane acelasi, cu inclinatia spre misterul runelor, al hieroglifelor iubind femeia ca pe o zeita.... o sa mai trec the same.
Mi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
"Încă un epigramist haios, în recital" se numește Gheorghe Bâlici și e din Chișinău. Asta pentru rigoare. Reușite fotografiile poeților, cu Mișu (cum îi spunea Nichita Stănescu) în fundal. Doar că mă fac să mă întreb: Unde sunt poeții aceia costelivi, clorotici, de altădată? Ioan J
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
O poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
Bine Profetule, iti explic deosebit de matur: 1. "Blonda" cu 140 de coboriri trebuia sa fie pe locul 1 in top. a disparut de-acolo. Nu ca nu mai e, nu mai apare de loc la cele mai citite. De ce? 2. Revelionul de pomina la proze cu 79 de coboriri nu ca nu e pe locul 1 ci iar nu mai apre de loc in top. De ce? 3.daca se fac nedreptati nu vad de ce as publica.Asta este motivul pentru care ti-am zis sa le scoti pe toate.
Lucian – multumesc pentru cadrul acesta viu:) trecerile tale pe aici ma bucura! Cami - pentru sentimente comune si nu numai, iti multumesc... iar despre „tarziu”, sunt sigura ca el nu exista:)
năzuind neființa gri sufletul, suferind de cromatice migrene fericite, prea optimiste râzând în a lor disperare imaterială. Colericul viu are dor melancolic în abilitatea neființei din ființă ia să vedem noi metafizica asta grea de cap cât ar fi. deci : sufletul dorind intrarea în neant în postura de gri, adică nici cu albul, reprezentat aici prin bine, nici cu antonimul său ce reprezintă "răul", suferă de culoarea stărilor de melancolie, uneori fericite. demn de subliniat această sintagmă migrene fericite. faptul că aceste stări sunt prea "optimiste" ține de naturelul autorului care le privește ironic ca pe ceea ce sunt, imateriale Firea poetului are dorurile clar exprimate în trecerea pasageră de a privi de multe ori moartea din viu.( abilitatea neființei/din ființă. uffff! ce greu fuse:)! imaginea este reușită, reprezintă cu succes versurile, ermetice în parte, cu sapiditatea lor însă. alăturarea este reușită, tonul este original, toate îndeamnă la a revedea, a reciti, a regândi. nefiind nici mungiu (nici pipidi sau cum s-o fi scriind numele cu pricina) nu pot decât să apreciez în limitele mele alăturarea aceasta de enigmă-explicație, adicătelea text-imagine. la urma urmei dacă nu facem focul în rai, în iad nu va mai fi nevoie:)!
E primul text scris dupa o lunga perioada in care nu am avut nimic de spus. Te intrebai ce se intimpla cu cei pe care ii citeai odata. Ei bine, nu stiu daca e un raspuns, dar cred ca demult, poezia insemna sa dai ceva din tine fara sa astepti nimic in schimb. Acum poate fie ca nu mai avem nimic de dat fie asteptam ceva in schimb.
sa ne abtinem de la caracterizarea celorlalti comentatori. daca tot vrem sa afirmam ceva despre comentariul lor (desi este un lucru oarecum descurajat de modul cum functioneaza hermeneia) sa ne abtinem de la a caracteriza oameni. sa vorbim despre fapte si despre lucruri. in cazul de fata despre acest text.
Remarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"lîngă pat pat un sac de plastic exact ca într-un avion...", pentru mine asta e smiorcaiala.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) de"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
pentru textul : pasagera demulțumesc pentru comentariu Virgil, știu și a fost oarecum voluntară stilizarea, pe alocuri [ai dreptate :) ] cam exagerată, dar cred că orice nazuință se naște a se materializa în totalitate.
pentru textul : euforie muribundă dePrimul mi-a plăcut. Chiar mult.
pentru textul : Haiku ( 1 ) deevident, nu am cum sa trec cu vederea acest poem. are toate ingredientele unei autoare profesioniste. tot poemul este remarcabil. redau de m-a impresionat pana la penita:)
ascunde-ți punctul de unde ai plecat
pe harta întocmită în piept
deschide porțile, brațele, pumnul
și strigă
iată-mă alb înalt și crîncen, iată-mă veșnic, din nou
apoi dă-mi drumul la mînă
pentru textul : Pia fraus de:) foarte curat poemul tau.
mi-a placut in special ultimul vers ( ca sa fezi fatalitate, parerile se impart care incotro).
si mi-a palcut si commentul lui shadow... ultima observatie.
pentru textul : Inscripție pe o frunte deok. Am analizat mult Alma, stii doar cum fac asta. Am vazut si la proza. Am inteles si criteriile. Acum deschidem spectrul surprizelor. Lasa-mi doar semn ca in cele din urma ai inteles mesajele mele, asa cum le-am transmis. Pentru mine, cel putin, conteaza. Dupa semnul tau sincer si clar, pe care citusi de putin tot il merit, voi putea sa inchid.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
semnat: un cactus.
pentru textul : Solilocvii aride deDorin, bănuiesc că aceste versuri ți-au plăcut. Aș fi vrut să știu părerea ta despre poem ca un întreg... Cu stimă
pentru textul : antikythera deeu vad un posibil conflict de acord în numar.daca spui "înecati", n-ar trebui si "sedimentati"?sau îmi scapa mie ceva... cele bune
pentru textul : Lecţia de înot. de... sau poate că a preferat să rămână acolo... printre perlele lui.
pentru textul : gates w/o pearls dear fi cateva: î în loc de â ...iar "gene prelunge" sună... si...."plangandu-si (pe) fiii".."vrai" - intentionat (?) recitind, un text bun
pentru textul : primăvara domnului meu deIoana este la varsta metamorfozei umane si poetice. A trecut pragul suferintei prin poezie. Imi aminteste de definitia liricului la Cioran. Mie imi revine sarcina sa o iubesc. Asta conteaza cel mai mult, mai mult decat a fi critic, maestru sau cine stie ce. A fi om, si iti garantez ca si aomenii aceia din fotografii....cresc.
pentru textul : Fotografii cu oameni mici deCurată parafrazare... la ce mi-aș pierde vremea...?!
pentru textul : în umbra părului tău dePai Adriana regula e simpla, nu folosesti cuvinte cu mai multe intelesuri atunci cand nu intentionezi asta. In cazul de fata cuvantul "vanticel" derivat diminutiv din "vant" are dublul inteles de "partz" sau licentios de "basina" care in contextul acelor versuri deturneaza semnificatia lirica inspre ilaritate (cu "batranul oprit in mijlocul curtii", imaginea e tulburatoare :-)). Eu as folosi acolo "o adiere", sincer asta ar bloca orice bobadil din toate neamurile bobadilice sa mai carcoteasca Cu drag, Andu
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu decum se spune, încăpăţânarea cea bună. ca scop.am revenit pe text. mulţam.
pentru textul : trezvie dearanca, niciun profet nu-i iubit in tara lui ioana dana nicolae, se observa ca nu cunosti textele mele. nu sunt un incepator
pentru textul : să ne rugăm dein ciuda scurtului comentariu sec al profetului, pot spune despre poezia ta ca imi place deosebit de mult, avand in vedere ca il gasesc pe acelasi om de odinioara. si pana cand lumea se va rasturna din nou, tu vei ramane acelasi, cu inclinatia spre misterul runelor, al hieroglifelor iubind femeia ca pe o zeita.... o sa mai trec the same.
pentru textul : malkut deAndu, am facut gat pentru ca m-am suparat rau rau vazand ca nu ti-a placut ac text. altfel, pupam desktopu cu Flori`, rilli!
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deMi-a plăcut foarte mult atât ideatica, dar mai ales felul cum revine visul fragmentat, ca o enumerare de termeni cheie:
,,visul reînvie și iată-mă oprit
în fața ușii din tablă ruginită
cu degetele zdrelite de atâta bătut
speriat de o posibilă deschidere
mirat de repetata neîntâmplare
lătratul câinelui ploaia femeia
cearșafurile cerșetorul
rana din umăr"...am senzaţia unei ,,glosse" moderne :)
Nu am înţeles partea mediană:
,,știi
alor mei
iubești mă întreabă" ...e o neputinţă de a mea. Nu trebuie să explici :)
Mă uit acum si la forma poemului, e ca o clepsidră pe care o pot întoarce.
Am mai făcut un experiment: am făcut copy/paste poemului, l-am centrat si am obtinut o formă foarte interesantă. De fapt mai multe. Cea mai dragă e cea prin care ultima parte a poemului seamănă cu o lacrimă :) Nu întâmplător.
Te felicit cu tot dragul!
pentru textul : neîntâmplarea deMariana
în secțiunea Revistă Literară există subsecțiunea Lansare de Carte
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia de"Încă un epigramist haios, în recital" se numește Gheorghe Bâlici și e din Chișinău. Asta pentru rigoare. Reușite fotografiile poeților, cu Mișu (cum îi spunea Nichita Stănescu) în fundal. Doar că mă fac să mă întreb: Unde sunt poeții aceia costelivi, clorotici, de altădată? Ioan J
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. ded-le Teodoriu
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deO poezie cu o forță interioară de expresie deosebită, una din poeziile cele mai bune postate aici. Și cred că una din cele mai reprezentative din tot ce am citit eu la tine. Realist dialog cu moartea și învierea, mi-ai adus aminte de Camus, si de Străinul, și, mai ascuns, de Ciuma. Versul unde găsesc ca ai dat măsura unui întreg univers: "încă sînt mai tînăr decît tine încă miros a mînz tată"... paradoxal. Aș îndrăzni să te întreb, deși intuiesc că răspunsul este nu, dacă aprilie are sau nu vreo legătură și cu începutul romanului Ciuma. Mă gândesc totuși că pentru tine are o altă semnificație, dar uite așa coincidențele nasc legături cu care cititorul se delectează...
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deBine Profetule, iti explic deosebit de matur: 1. "Blonda" cu 140 de coboriri trebuia sa fie pe locul 1 in top. a disparut de-acolo. Nu ca nu mai e, nu mai apare de loc la cele mai citite. De ce? 2. Revelionul de pomina la proze cu 79 de coboriri nu ca nu e pe locul 1 ci iar nu mai apre de loc in top. De ce? 3.daca se fac nedreptati nu vad de ce as publica.Asta este motivul pentru care ti-am zis sa le scoti pe toate.
pentru textul : jurnal de nesomn III deLucian – multumesc pentru cadrul acesta viu:) trecerile tale pe aici ma bucura! Cami - pentru sentimente comune si nu numai, iti multumesc... iar despre „tarziu”, sunt sigura ca el nu exista:)
pentru textul : memento denăzuind neființa gri sufletul, suferind de cromatice migrene fericite, prea optimiste râzând în a lor disperare imaterială. Colericul viu are dor melancolic în abilitatea neființei din ființă ia să vedem noi metafizica asta grea de cap cât ar fi. deci : sufletul dorind intrarea în neant în postura de gri, adică nici cu albul, reprezentat aici prin bine, nici cu antonimul său ce reprezintă "răul", suferă de culoarea stărilor de melancolie, uneori fericite. demn de subliniat această sintagmă migrene fericite. faptul că aceste stări sunt prea "optimiste" ține de naturelul autorului care le privește ironic ca pe ceea ce sunt, imateriale Firea poetului are dorurile clar exprimate în trecerea pasageră de a privi de multe ori moartea din viu.( abilitatea neființei/din ființă. uffff! ce greu fuse:)! imaginea este reușită, reprezintă cu succes versurile, ermetice în parte, cu sapiditatea lor însă. alăturarea este reușită, tonul este original, toate îndeamnă la a revedea, a reciti, a regândi. nefiind nici mungiu (nici pipidi sau cum s-o fi scriind numele cu pricina) nu pot decât să apreciez în limitele mele alăturarea aceasta de enigmă-explicație, adicătelea text-imagine. la urma urmei dacă nu facem focul în rai, în iad nu va mai fi nevoie:)!
pentru textul : euforie muribundă deE primul text scris dupa o lunga perioada in care nu am avut nimic de spus. Te intrebai ce se intimpla cu cei pe care ii citeai odata. Ei bine, nu stiu daca e un raspuns, dar cred ca demult, poezia insemna sa dai ceva din tine fara sa astepti nimic in schimb. Acum poate fie ca nu mai avem nimic de dat fie asteptam ceva in schimb.
pentru textul : how fast we grow desa ne abtinem de la caracterizarea celorlalti comentatori. daca tot vrem sa afirmam ceva despre comentariul lor (desi este un lucru oarecum descurajat de modul cum functioneaza hermeneia) sa ne abtinem de la a caracteriza oameni. sa vorbim despre fapte si despre lucruri. in cazul de fata despre acest text.
pentru textul : stropi de iubire deRemarcabilă gravitatea poemului, un strigăt mut, între pereții osoși ai pieptului, alunecând uneori sumbru, pe loes (pământul galben). E un pământ modelabil, însă, și poate de aceea promisune există. Trecerea se face prin "obsesiv" de la lipsa unui tată la imaginea unui bărbat "sfărâmat". Nu intru în detalii acum, e un poem ce merită citit. Aș renunța la acel "încurcate de geaba" sau aș exprima altfel. Un singur vers nu mi-e clar: "camera e inca lipsita de tasnetul molcom" (țâșnet molocm?) Revin, poeta promite. :)
pentru textul : promise I dePagini