Domnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
Şi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
I believe that texts written in lingua should be answered in that... lingua otherwise the ethics of communication (commenting mainly) can be blown out the window. I haven't read the rules to be honest re: responding to texts on Hermeneia. However, maybe Virgil can make that clear so contributors who post under lingua should be able to debate their texts only in that lingua.
+
I think that having the opportunity to post in other languages than the one inherited at your place of birth is a bonus.
+
I see Marga sees it as a threat - threat is good, too! Is a challenge and every challenge - an oportunity in disguise:)[..to answer Marga's initial Q -attempt 1: yes! plenty of people - me included - write on various English/ American sites - welcome to the internet! Should you wish to find out where? google 'poetry' and the answer shall be revealed before your very eyes!:p]
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
iarta-mă doamnă, margo, dacă ţi-am produs vreo migrenă. n-a fost cu nici o intenţie. păcat că ai tras cu praştia într-un om nevinovat. se zice că dacă ştii să faci un bine şi nu-l faci, săvârşeşti un păcat. comentariul d-tale e absolut pe langă text. am putea să agreem că e un fel de comentariu la comentariu? drept să-ţi spun în săptămâna în care am părăsit România, acum 33 de ani, mi s-a anulat dreptul de a fi român, şi din 84 încoa' sînt american. vrei să-ţi trimit copii de pe acte?
sînt un pic dezamăgit de atacul d-tale, mai cu seamă că n-am îndrăznit să păşesc prin urechile acului dvs. eşti tu Christosul? a fost întrebat Mântuitorul odată. Da sînt! a răspuns El. ei bine şi eu o spun pe şleau: sînt american. cât despre text, atât cuprinde!
Virgil,
mă bucur mult că ai remarcat textul, am încercat ceva, adică altceva! :) Ai simţit bine, lipseste o verigă, sper s-o adaug cât mai repede, poate trebuia s-o adaug întâi, apoi să răspund!
Ana,
mulţumesc mult pentru comentariul tău sensibil!
Dragilor, cred că poeţii sunt cei mai buni critici de poezie!
Maria-Doina, mulțumesc mult pentru semnul tău de apreciere. Mă bucur că poezia a avut impact asupra ta și că simți astfel. Bucuroasă să te am în subsolul poeziei mele.
Vad eu ce fac cu scrijelitul ala. Da, poate il schimb. Am sa ma gandesc la un echivalent.
Succint: 1. Sunt două curente. Care, plecate dintr-o rădăcină comună, au ajuns să curgă în sensuri contrare. 2. „Rădăcina” este noua „realitate”. Dictată de explozia infrastructurilor în general: a transporturilor aeriene și terestre, dar, mai ales a „magistralelor telecomunicaționale ” (tv, telefonie mobilă, internet). Care au ajuns să formeze rețele „globale” (fizice – transporturile; virtuale – comunicațiile) în plină expansiune. Rezultatul: o interacțiune dementă , contradictorie, pe toate planurile (religie, filozofie, artă, societate, economie și ce-o mai fi). Ȋn „timp real” , adică într-un „timp” care se aproprie de „instantaneitate”. Instantaneitate Ȋn cadrul căreia viitorul este absorbit în acest timpul real; trecut nu mai are timp să mai fi avut loc ; prezentul a devenit un fel de prezent continuu care se „schimbă” mereu fulgerător . Interacțiune căreia nu i te poți sustrage prin „detașare”. Și în care o serie de „tabu-uri” ținute sub capac prin tot soiul de „cutume”, mai mult sau mai puțin să le zic, cu un termen generic, „morale”, ale diverselor comunități, de asemenea, mai mult sau mai puțin „închise” pȃnă acum, dau dintr-o dată în clocot și fac să sară în aer orice frȃnă, inclusiv anumite „supape de siguranță” specifice fiecărei comunități (condiționări ale tradiției ca și „cutumele”) prin care presiunile de orice natură se mai relaxau cȃt de cȃt. Astfel, mai există doar două posibilități: fie o dispariție în final gen sinucidere (conștientă sau nu) , fie luarea unor decizii la fel de fulgerătoare ca și schimbările „în timp real” ale zisei rețele, prin care să încerci să supraviețuiești. Dacă se poate la infinit într-un astfel de prezent continuu ….într-o veșnică schimbare (ceea ce, evident, este o contradicție în termeni). 3. Și acum, ce face postmodernismul? Devine, pur și simplu, o „ciclare” negativ ironică în jurul „golului” (citește „nimicului” sub care nu se mai ascunde chiar NIMIC - „De ce (nu) există NIMIC mai curȃnd decȃt ceva?”). Complet diferită de o „spiralare” ascensională. Ciclare în cadrul căreia orice pas infinitezimal, fără durată, este complet diferit de cel anterior. Deci fără păstrarea vreunei „identități”. O hăituială continuă – sinucidere în final. 4. Și ce face „New Age-ul”. Nu acceptă o astfel de supraviețuire prin supunere la ceea ce se poate numi „impredictibilitate”. Ci caută să o „stăpȃnească”. Iar un fel de contradicție în termeni – dar, pentru cei ce sunt atrași de tendința menționată, este (sau li se pare a fi) numai aparentă. Pentru că recurg la o astfel de „stăpȃnire” prin tot soiul ce metode și tehnici „magice”/ „șamanice”/ „esoteric- oculte” culese din tot soiul de contexte culturale la care acum, prin „deschiderea” lor, se are acces; metode și tehnici care în trecut rămȃneau mai mult sau mai puțin în background și izbucneau în unele perioade de criză (crize a căror intensitate nu se poate compara cu cea a celei actuale); urmȃnd ca imediat să fie jugulate cȃnd se restabilea „echilibrului”. Iar știința și tehnologia de azi nu este nici ea departe de a folosi astfel de mijloace, complet diferite însă de cele „clasice” atunci cȃnd recurge la tot soiul de „manipulări”: genetice, microelectronice, nanotehnologice etc. urmărind același obiectiv: nu numai supraviețuirea, ci o „viețuire” continuă, veșnică (dacă se poate); chiar și artificială dacă altfel nu merge… (se vorbește chiar de ceva gen „post-umanitate” și un „post-uman” mult mai al dracului decȃt supraomul lui Nietzsche). Ȋntr-un fel – și nimic nu e nou sub soare – Yoga, în adevăratul ei spirit și nu cel degradat de tot soiul de „guru” pȃrȃți, fachiri și alți exhibiționiști care au invadat bȃlciurile mapamondului (inclusiv web-bȃlciurile), atrage serios atenția. Căci, spune ea, atunci cȃnd se ajunge la un anumit nivel de inițiere apar tot soiul de „puteri paranormale”. Ȋnsă, cel mai periculos lucru este să te oprești la acest nivel și să folosești astfel de „puteri”. Este absolut necesar să treci mai departe. Unde, nu are relevanță în discuția de față. Relevant mi se pare că New Age-ul urmărește numai cantonarea într-un astfel de nivel. Ȋnclusiv cel de tentă științifico-tehnologică (care pare SF dar după unele rezultate deja obținute, nu prea mai este). 4. Am vorbit tranșant și binar despre cele două tendințe contradictorii numai în scopul unei minime clarități a discursului. De fapt, lucrurile sunt mult mai complicate. Pentru că, deși par a nu se intersecta, ele, de fapt, „interacționează” de la distanță în același soi de „timp real”. O să amintesc numai de anumite aspecte „alchimice” care își fac loc și sunt adoptate cu un entuziasm frenetic de unele abordări postmoderniste. Dar lucrurile se întȃmplă și invers: dinspre postmodernism spre abordările New Age. Spațiul nu-mi permite să detaliez. 5. Există, totuși, vreo soluție benefică de a ieși din ce am intrat? Cred și sper că ea poate fi întrezărită. Dar pentru asta trebuie forat mult mai adȃnc. Și căutare cauzele adevărate și nu cele superficiale de care am încercat să amintesc cȃnd am vorbit de explozia infrastructurilor (mai ales de cea informațională) care a dus la interacțiuni (globale) în timp „real”. 6. O definiție a "inteligenței", pe care am găsit-o pe undeva (Dumnezeu știe unde) spune: 'Un tip inteligent caută să se pună în locul interlocutorului pentru a-l înțelege, revine apoi la propriul punct de vedere și, în fine, se detașează de ambele pentru a putea gândi liber'. Jocul ăsta se poate aplica și atunci când încercăm să înțelegem două (sau mai multe) contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcând și noi parte. Și adaug, poate fi vorba și de cele două tendințe de care am vorbit. In fond, orice tradiție culturală, care cuprinde: religie, filosofie, artă, știință, societate… sau și una dintre cele două tendințe care încep să aibă pretenția, fiecare în parte, de „universalitate, te condiționează, manevrându-te (și ăsta e cel mai afurisit tip de "manipulare"). 7. Teoria, ca teoria - practica ne omoară. Dar, tot teoretic vorbind: în momentul în care chiar ai reușit să te detașezi de condiționări pentru a "gândi liber", nu cumva ajungi la cea mai perversă manipulare: "auto-manipularea" ? Dar totuși, tot teoretic, parcă e preferabil să te "manipulezi" singur decât s-o facă alții. * Ȋți mulțumesc pentru că m-ai provocat. Și cer mii de scuze pentru modul, uneori poate agramat și, probabil, cu multe typos, în care am prezentat lucrurile. Singura eventuală scuză este că textul l-am scris „dintr-o suflare”. Și n-am chef, acum, să-l revăd. Toate cele bune, G.M. P.S. Aștept părerea ta.
Domnule Manolescu, nu prea inteleg regretul, de ce si dupa ce, de vreme ce plecati din proprie initiativa, dar in orice caz trebuie sa il aveti daca il mentionati. Eu va doresc succes oriunde va duceti. Numai bine
aici sunt alte lumini, alți pereți, doar ochii caprui fac parte din culoarea viselor. frumoasa imaginea cu cireșele la urechi. aș renunța la "și", aș zice: cireșele la urechi sunt coapte, rotunde", fără "grele". lumina se măsoară cu inima în poemul tău.
Virgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
dincolo de comicul situatiei, cum se spune in limbaj scolaresc, si de manipularea placuta a dialogului, am sesizat, pornind de la titlu, punerea unei probleme ...serioase: a lua pe cel mai bun prieten in gazda/a-l lasa pe celalalt sa locuiasca in acel "acasa" al tau, in inima ta, presupune surprize. intreb daca prietenia nu e si un mod de a pastra distanta. sau (si) o familiaritate cu asemanatorul tau despre care Platon spunea ca, pana la urma, nici el nu prea stie...
pai virgil, daca ma iau dupa tine, un dram de explicatii sau justificari, spune-mi si mie, cu sinceritate, ce referire face Manolescu Gorun la text. Una singura. Pentru ca, conform regulamentului - 23.2. să conţină observaţii pertinente, Manolescu Gorun ne demonstreaza ori ca nu l-a studiat, ori ca nu stie ce sunt acelea observatii pertinente. Uite, tu, de exemplu, analizezi textul, nu dai penite din burta.Si yester o face in textul de fata. Dar ce referire la text face Manolescu Gorun? Iar tu nu trebuie sa ma tragi de urechi pentru ca le explic domnilor sa respecte un regulament, asa cum am mai facut-o atunci cand m-au injurat, iar tu nu ai intervenit deloc, ca un adevarat director de sit. Pai ce Dzeu!
Sapphire, am facut corectarile necesare.Incerc sa-mi sintetiez mai bine ideile. Petre, ce sa spun?Surprinsa pozitiv. Younger, ai savurat pe indelete poezia.Ai patruns aceea zona, sa zicem crepusculara, a poeziei. multumesc tuturor.
Un text mult mai ok faţă de ce am citit, până acum, la tine. Nu intru în detalii, aş mai spune doar să nu (mai) abuzezi de construcţii genitivale şi de concepte retorice.
Să mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.
Uite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
o polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
Revenind la aglomerația de cuvinte, pentru că de la ea am plecat, ideea mea era următoarea: despre un apus de soare poți scrie zece pagini sau cinci cuvinte. Mesajul transmis, imaginea percepută de cititor nu este direct proporțională cu cantitatea de cuvinte. Era vorba despre esențe. Cât privește procesul verbal nu are nici o legătură cu poezia ta! M-ai înțeles greșit! Sau nu m-am făcut eu înțeleasă! E mai greu să vorbești pe internet, pentru că intru rar și ideile se pierd. La cenaclu este altceva! Am vrut să spun că poezia există tocmai pentru că nu suntem la fel! Oamenii percep diferit lumea, o cântă diferit, suntem unicate. Dacă n-ar fi așa, ar exista procese verbale...
Pai cum sa nu fiu "nefericit" Virgile cand constat calitatea sub orice critica a comentariilor care, culmea, mai si acorda penite! Bine ca esti tu fericit. And by the way, eu nu-s nefericit omule, mie mi-e bine mersi, eu incerc sa fac ceva incercand sa cresc valoarea scriiturilor de pe acest site, no matter ca-s texte ori comentarii, dar fii linistit, nu mai dureaza mult si ai scapat de mine. Bobadil
O poezie fără niciun fel de valențe artistice. Sfârșitul primei strofe încearcă să ridice cota, dar nu reușește, nici "apriga arșiță" nici "acide amintiri" nu conferă nimic. A doua strofă este complet inutilă, iar a treia ne face să înțelegem că autoarea habar n-are ce-i ăla război. Poate de țesut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Domnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deŞi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
OK :)
pentru textul : Tangent de radical din "ix" depoti reciti poemul ascultand in background Lara Fabian- Je t'aime (http://www.youtube.com/watch?v=9xNhERjA1zE&mode=related&search=) multumesc tuturor pentru trecere, lectura si cuvinte... suntem privilegiati ...
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deI believe that texts written in lingua should be answered in that... lingua otherwise the ethics of communication (commenting mainly) can be blown out the window. I haven't read the rules to be honest re: responding to texts on Hermeneia. However, maybe Virgil can make that clear so contributors who post under lingua should be able to debate their texts only in that lingua.
+
I think that having the opportunity to post in other languages than the one inherited at your place of birth is a bonus.
+
I see Marga sees it as a threat - threat is good, too! Is a challenge and every challenge - an oportunity in disguise:)[..to answer Marga's initial Q -attempt 1: yes! plenty of people - me included - write on various English/ American sites - welcome to the internet! Should you wish to find out where? google 'poetry' and the answer shall be revealed before your very eyes!:p]
=
Have a nice day!:)
pentru textul : my little room above the bookbinding store deCred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.
pentru textul : pietrele umbrei de"spun" rimeaza cu "adun"...dar, gramatical vorbind, e o solutie nefericita.
pentru textul : pariu deiar finalul suna ca un clopotel atarnat de coada pisicii.
iarta-mă doamnă, margo, dacă ţi-am produs vreo migrenă. n-a fost cu nici o intenţie. păcat că ai tras cu praştia într-un om nevinovat. se zice că dacă ştii să faci un bine şi nu-l faci, săvârşeşti un păcat. comentariul d-tale e absolut pe langă text. am putea să agreem că e un fel de comentariu la comentariu? drept să-ţi spun în săptămâna în care am părăsit România, acum 33 de ani, mi s-a anulat dreptul de a fi român, şi din 84 încoa' sînt american. vrei să-ţi trimit copii de pe acte?
pentru textul : semper idem desînt un pic dezamăgit de atacul d-tale, mai cu seamă că n-am îndrăznit să păşesc prin urechile acului dvs. eşti tu Christosul? a fost întrebat Mântuitorul odată. Da sînt! a răspuns El. ei bine şi eu o spun pe şleau: sînt american. cât despre text, atât cuprinde!
Virgil,
mă bucur mult că ai remarcat textul, am încercat ceva, adică altceva! :) Ai simţit bine, lipseste o verigă, sper s-o adaug cât mai repede, poate trebuia s-o adaug întâi, apoi să răspund!
Ana,
mulţumesc mult pentru comentariul tău sensibil!
Dragilor, cred că poeţii sunt cei mai buni critici de poezie!
pentru textul : o aplecare spre interior dejust a mistake. asa e cind incerc sa fac mai multe lucruri de-odata.
pentru textul : cea mai mare problemă deMaria-Doina, mulțumesc mult pentru semnul tău de apreciere. Mă bucur că poezia a avut impact asupra ta și că simți astfel. Bucuroasă să te am în subsolul poeziei mele.
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deVad eu ce fac cu scrijelitul ala. Da, poate il schimb. Am sa ma gandesc la un echivalent.
Succint: 1. Sunt două curente. Care, plecate dintr-o rădăcină comună, au ajuns să curgă în sensuri contrare. 2. „Rădăcina” este noua „realitate”. Dictată de explozia infrastructurilor în general: a transporturilor aeriene și terestre, dar, mai ales a „magistralelor telecomunicaționale ” (tv, telefonie mobilă, internet). Care au ajuns să formeze rețele „globale” (fizice – transporturile; virtuale – comunicațiile) în plină expansiune. Rezultatul: o interacțiune dementă , contradictorie, pe toate planurile (religie, filozofie, artă, societate, economie și ce-o mai fi). Ȋn „timp real” , adică într-un „timp” care se aproprie de „instantaneitate”. Instantaneitate Ȋn cadrul căreia viitorul este absorbit în acest timpul real; trecut nu mai are timp să mai fi avut loc ; prezentul a devenit un fel de prezent continuu care se „schimbă” mereu fulgerător . Interacțiune căreia nu i te poți sustrage prin „detașare”. Și în care o serie de „tabu-uri” ținute sub capac prin tot soiul de „cutume”, mai mult sau mai puțin să le zic, cu un termen generic, „morale”, ale diverselor comunități, de asemenea, mai mult sau mai puțin „închise” pȃnă acum, dau dintr-o dată în clocot și fac să sară în aer orice frȃnă, inclusiv anumite „supape de siguranță” specifice fiecărei comunități (condiționări ale tradiției ca și „cutumele”) prin care presiunile de orice natură se mai relaxau cȃt de cȃt. Astfel, mai există doar două posibilități: fie o dispariție în final gen sinucidere (conștientă sau nu) , fie luarea unor decizii la fel de fulgerătoare ca și schimbările „în timp real” ale zisei rețele, prin care să încerci să supraviețuiești. Dacă se poate la infinit într-un astfel de prezent continuu ….într-o veșnică schimbare (ceea ce, evident, este o contradicție în termeni). 3. Și acum, ce face postmodernismul? Devine, pur și simplu, o „ciclare” negativ ironică în jurul „golului” (citește „nimicului” sub care nu se mai ascunde chiar NIMIC - „De ce (nu) există NIMIC mai curȃnd decȃt ceva?”). Complet diferită de o „spiralare” ascensională. Ciclare în cadrul căreia orice pas infinitezimal, fără durată, este complet diferit de cel anterior. Deci fără păstrarea vreunei „identități”. O hăituială continuă – sinucidere în final. 4. Și ce face „New Age-ul”. Nu acceptă o astfel de supraviețuire prin supunere la ceea ce se poate numi „impredictibilitate”. Ci caută să o „stăpȃnească”. Iar un fel de contradicție în termeni – dar, pentru cei ce sunt atrași de tendința menționată, este (sau li se pare a fi) numai aparentă. Pentru că recurg la o astfel de „stăpȃnire” prin tot soiul ce metode și tehnici „magice”/ „șamanice”/ „esoteric- oculte” culese din tot soiul de contexte culturale la care acum, prin „deschiderea” lor, se are acces; metode și tehnici care în trecut rămȃneau mai mult sau mai puțin în background și izbucneau în unele perioade de criză (crize a căror intensitate nu se poate compara cu cea a celei actuale); urmȃnd ca imediat să fie jugulate cȃnd se restabilea „echilibrului”. Iar știința și tehnologia de azi nu este nici ea departe de a folosi astfel de mijloace, complet diferite însă de cele „clasice” atunci cȃnd recurge la tot soiul de „manipulări”: genetice, microelectronice, nanotehnologice etc. urmărind același obiectiv: nu numai supraviețuirea, ci o „viețuire” continuă, veșnică (dacă se poate); chiar și artificială dacă altfel nu merge… (se vorbește chiar de ceva gen „post-umanitate” și un „post-uman” mult mai al dracului decȃt supraomul lui Nietzsche). Ȋntr-un fel – și nimic nu e nou sub soare – Yoga, în adevăratul ei spirit și nu cel degradat de tot soiul de „guru” pȃrȃți, fachiri și alți exhibiționiști care au invadat bȃlciurile mapamondului (inclusiv web-bȃlciurile), atrage serios atenția. Căci, spune ea, atunci cȃnd se ajunge la un anumit nivel de inițiere apar tot soiul de „puteri paranormale”. Ȋnsă, cel mai periculos lucru este să te oprești la acest nivel și să folosești astfel de „puteri”. Este absolut necesar să treci mai departe. Unde, nu are relevanță în discuția de față. Relevant mi se pare că New Age-ul urmărește numai cantonarea într-un astfel de nivel. Ȋnclusiv cel de tentă științifico-tehnologică (care pare SF dar după unele rezultate deja obținute, nu prea mai este). 4. Am vorbit tranșant și binar despre cele două tendințe contradictorii numai în scopul unei minime clarități a discursului. De fapt, lucrurile sunt mult mai complicate. Pentru că, deși par a nu se intersecta, ele, de fapt, „interacționează” de la distanță în același soi de „timp real”. O să amintesc numai de anumite aspecte „alchimice” care își fac loc și sunt adoptate cu un entuziasm frenetic de unele abordări postmoderniste. Dar lucrurile se întȃmplă și invers: dinspre postmodernism spre abordările New Age. Spațiul nu-mi permite să detaliez. 5. Există, totuși, vreo soluție benefică de a ieși din ce am intrat? Cred și sper că ea poate fi întrezărită. Dar pentru asta trebuie forat mult mai adȃnc. Și căutare cauzele adevărate și nu cele superficiale de care am încercat să amintesc cȃnd am vorbit de explozia infrastructurilor (mai ales de cea informațională) care a dus la interacțiuni (globale) în timp „real”. 6. O definiție a "inteligenței", pe care am găsit-o pe undeva (Dumnezeu știe unde) spune: 'Un tip inteligent caută să se pună în locul interlocutorului pentru a-l înțelege, revine apoi la propriul punct de vedere și, în fine, se detașează de ambele pentru a putea gândi liber'. Jocul ăsta se poate aplica și atunci când încercăm să înțelegem două (sau mai multe) contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcând și noi parte. Și adaug, poate fi vorba și de cele două tendințe de care am vorbit. In fond, orice tradiție culturală, care cuprinde: religie, filosofie, artă, știință, societate… sau și una dintre cele două tendințe care încep să aibă pretenția, fiecare în parte, de „universalitate, te condiționează, manevrându-te (și ăsta e cel mai afurisit tip de "manipulare"). 7. Teoria, ca teoria - practica ne omoară. Dar, tot teoretic vorbind: în momentul în care chiar ai reușit să te detașezi de condiționări pentru a "gândi liber", nu cumva ajungi la cea mai perversă manipulare: "auto-manipularea" ? Dar totuși, tot teoretic, parcă e preferabil să te "manipulezi" singur decât s-o facă alții. * Ȋți mulțumesc pentru că m-ai provocat. Și cer mii de scuze pentru modul, uneori poate agramat și, probabil, cu multe typos, în care am prezentat lucrurile. Singura eventuală scuză este că textul l-am scris „dintr-o suflare”. Și n-am chef, acum, să-l revăd. Toate cele bune, G.M. P.S. Aștept părerea ta.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deIată starea mea indusă de acest poem:
„Pasărea cu clonţ de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit
Pasărea cu clonţ de rubin...”
și
„Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
pentru textul : înmugureşti deS-o las, mi-e frică
Că vine altul şi mi-o rădică.”
infatisarea a fost dar nu te-ai infatisat. dar oare e suficient sa ai doar "mai multa inspiratie"?
pentru textul : trandafirul guarani deeu am crezut prima data ca subtitlul este "prepelițe în piatră" deh, caracterele astea românești...
pentru textul : papillon deDomnule Manolescu, nu prea inteleg regretul, de ce si dupa ce, de vreme ce plecati din proprie initiativa, dar in orice caz trebuie sa il aveti daca il mentionati. Eu va doresc succes oriunde va duceti. Numai bine
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deAdriana, cred că expresia uzitată este "în vărful...". mulţam pentru trecere.
pentru textul : isihie deaici sunt alte lumini, alți pereți, doar ochii caprui fac parte din culoarea viselor. frumoasa imaginea cu cireșele la urechi. aș renunța la "și", aș zice: cireșele la urechi sunt coapte, rotunde", fără "grele". lumina se măsoară cu inima în poemul tău.
pentru textul : Căprui deVirgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
pentru textul : this is a film dedincolo de comicul situatiei, cum se spune in limbaj scolaresc, si de manipularea placuta a dialogului, am sesizat, pornind de la titlu, punerea unei probleme ...serioase: a lua pe cel mai bun prieten in gazda/a-l lasa pe celalalt sa locuiasca in acel "acasa" al tau, in inima ta, presupune surprize. intreb daca prietenia nu e si un mod de a pastra distanta. sau (si) o familiaritate cu asemanatorul tau despre care Platon spunea ca, pana la urma, nici el nu prea stie...
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? depai virgil, daca ma iau dupa tine, un dram de explicatii sau justificari, spune-mi si mie, cu sinceritate, ce referire face Manolescu Gorun la text. Una singura. Pentru ca, conform regulamentului - 23.2. să conţină observaţii pertinente, Manolescu Gorun ne demonstreaza ori ca nu l-a studiat, ori ca nu stie ce sunt acelea observatii pertinente. Uite, tu, de exemplu, analizezi textul, nu dai penite din burta.Si yester o face in textul de fata. Dar ce referire la text face Manolescu Gorun? Iar tu nu trebuie sa ma tragi de urechi pentru ca le explic domnilor sa respecte un regulament, asa cum am mai facut-o atunci cand m-au injurat, iar tu nu ai intervenit deloc, ca un adevarat director de sit. Pai ce Dzeu!
pentru textul : Umbra. deDoar poezie, dar ce poezie... Punct ochit, punct lovit. Bravo Corina. Sper să nu te oprești la o singură poezie pe această linie tematică.
pentru textul : Doar femeie deSapphire, am facut corectarile necesare.Incerc sa-mi sintetiez mai bine ideile. Petre, ce sa spun?Surprinsa pozitiv. Younger, ai savurat pe indelete poezia.Ai patruns aceea zona, sa zicem crepusculara, a poeziei. multumesc tuturor.
pentru textul : matadorul deUn text mult mai ok faţă de ce am citit, până acum, la tine. Nu intru în detalii, aş mai spune doar să nu (mai) abuzezi de construcţii genitivale şi de concepte retorice.
pentru textul : la masa cu poeţi deSă mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.
pentru textul : antiplatonice V deAcest text nu are nici o sansă să devină poezie. "Nori negri" s-au adunat asupra sa încă de la naștere. Lasă-l și scrie altul.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deUite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deo polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
sau variante.
pentru textul : scrisori imaginare II deRevenind la aglomerația de cuvinte, pentru că de la ea am plecat, ideea mea era următoarea: despre un apus de soare poți scrie zece pagini sau cinci cuvinte. Mesajul transmis, imaginea percepută de cititor nu este direct proporțională cu cantitatea de cuvinte. Era vorba despre esențe. Cât privește procesul verbal nu are nici o legătură cu poezia ta! M-ai înțeles greșit! Sau nu m-am făcut eu înțeleasă! E mai greu să vorbești pe internet, pentru că intru rar și ideile se pierd. La cenaclu este altceva! Am vrut să spun că poezia există tocmai pentru că nu suntem la fel! Oamenii percep diferit lumea, o cântă diferit, suntem unicate. Dacă n-ar fi așa, ar exista procese verbale...
pentru textul : scaranoastradebloc dePai cum sa nu fiu "nefericit" Virgile cand constat calitatea sub orice critica a comentariilor care, culmea, mai si acorda penite! Bine ca esti tu fericit. And by the way, eu nu-s nefericit omule, mie mi-e bine mersi, eu incerc sa fac ceva incercand sa cresc valoarea scriiturilor de pe acest site, no matter ca-s texte ori comentarii, dar fii linistit, nu mai dureaza mult si ai scapat de mine. Bobadil
pentru textul : mirabela nu există deO poezie fără niciun fel de valențe artistice. Sfârșitul primei strofe încearcă să ridice cota, dar nu reușește, nici "apriga arșiță" nici "acide amintiri" nu conferă nimic. A doua strofă este complet inutilă, iar a treia ne face să înțelegem că autoarea habar n-are ce-i ăla război. Poate de țesut.
pentru textul : aer închis dePagini