Profetule, ai si tu dreptate cu ratiunea asta... Doar ca Lucia e lucioasa, deja, de la atata frecare cu - dupa cum ziceai - diletantismul si, mai ales, de la atatia ani de critica din scoala si de la altii de maniere si de la atatia altii de. De aceea, nu facea decat sa dea niste chei de lectura, ca sa nu o/se mai frece si altii. De are dreptate, fireste. De-asta imi place mie de americani, cand iti trimt scrisorica acasa, de-aia cu fereastra la nume si numele batut la imprimanta electronica, cum ca sa te prezinti sa iti dai cu opinia de ce s-a aruncat batranelul ala in fata cadillacului si si-a fracturat aratatorul, pe care altfel, il tinea la tampa, gandind. Stii ca ei sunt obsedatii de gandirea in juriu: mai multe minti dau un verdict mai... aproape de adevar, nu? Ce ti-e si cu adevarul, conceptele si judecatorii astia... nu-si asuma neam sa ii dea batranelului aluia o disciplinara de o luna cu stransul frunzelor din orange, cu restul de degete, fara ca juriul ala chibzuitor de care vorbeam sa-si dea cu parerea. Nu-si asuma si pace! Astfel, batranelul ramane fara cei 10 mii de dolari pe care ii ceruse cadillacului, ca sa nu depuna plangere. Si asta pentru ca masina e masina, geamurile fumurii, iar la volan era soferul negru al bogatanului, care sofer tocmai isi luase lumea in cap in caruta stapanului, ca sa scape de sclavie. Cam atat despre sentinte. Chei de lectura, dupa cum ziceam. Ca sa nu repetam experientele diletantismului, dupa cum ziceai si tu... Nu?
multumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
un poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
Maia Cusco, bună seara! Voi fi cât se poate de scurt:
1."bănuiala mea e că doamna Lucreţia nu a activat prea mult în mediul virtual, sau cel puţin nu într-un spaţiu cu pretenţii."
Aceasta nu poate fi o scuză. Fiecare user are posibilitatea şi obligaţia să se intereseze despre cum funcţionează un spaţiu. Şi mai ales, să citească regulamentul. Există şi un text cu răspunsuri la întrebări frecvente, la care se ajunge foarte, foarte uşor, de pe prima pagină.
2. "cred că era mai elegant să faceţi trimitere la regulamentul site-ului şi să amintiţi că există persoane care chiar citesc cu atenţie detaliile biografice - şi pun preţ pe ele - decît să lansaţi cuvinte precum "greşeli jenante. în plus comentariile nu se referă neapărat la text, puteau fi la fel de bine trimise într-un email, fie şi cu titlu de avertisment, doar aveţi adresele tuturor membrilor într-o bază de date."
Hermeneia funcţionează pe baza unui algoritm prestabilit de directorul şi membrii consiliului Hermeneia. Bineînţeles că sugestiile sunt binevenite, dar nu în acest mod, puţin arţăgos. De dragul discuţiei, să ne gândim cât timp s-ar pierde pentru a face mail-uri de fiecare dată când trebuie comunicate lucruri minore, tehnice sau despre regulament. Nu e mai bine ca acel timp să-l investim în comentarii şi în validarea textelor?
Cred că şi adresa oficiului Hermeneia se poate afla. Având în vedere că însuşi comentariul tău nu are nicio legătură cu textul, dar este postat aici, pot să te întreb de ce ne pretinzi nouă practica de-a face observaţii prin e-mail?
3." tonul cu care sînt întîmpinaţi unii membri mă supără tare, pentru asta am intervenit aici, şi sper să nu mai simt nevoia aceasta în viitor."
Aceasta este o generalizare. Totuşi, spun că nu putem împăca pe toată lumea. Sper să nu mai simţi nevoia să intervii. Dacă totuşi se va întâmpla, urmează calea pe care ne-o propui - mail-ul.
cu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
şi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
...și acestea sunt comentarii? ca cel de mai sus?
are legătură cu poezia, care e totuși poezie, una ale cărui versuri, măcar două, aș fi vrut să le scriu și eu
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.
da, în loc de n-am putut aș fi scris ”n-am fost„
dar nu sunt eu un tip care scrie. mișto.
și copilul, bărbatul ăsta, aghorhiesei scrie a dracu de mișto
uneori te sperii când îl citești.
apoi îți trece.
...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
iata un text bine realizat, aproape cinematografic, pictural, dar fara a deveni facil. autorul te obliga aproape sa vezi iluzia cu ochii sai remarc ceea ce mie mi se pare a fi esenta textului, "omul in contur de nisip si aer"
Nu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
În primul rând mulţumesc frumos pentru lectură şi semn, stimată Anna – Nuţa Crăciun. Mă întreb dacă nu cumva, fără să ştim, paşii noştri nu s-au intersectat prin judeţul ăsta devastat (economic).
Dar nu despre asta e vorba în acest poem, ci despre zădărnicia şi neantul ce pun stăpânire pe omul conştient de inconsistenţa sa. Despre drama inconsistenţei eului, cu manifestările sale lirice în călătoria prin realul istoric, rezonând cu inconsistenţa şi precaritatea acestei realităţi cu valorile sale cu tot, zise absolute. Chiar în bronzul, gândit de cei vechi mai tare decât moartea, stă ascuns şi lucrează letal viermele.
P.S. Probabil, nu trebuia să explic acest text, să nu se interpreteze altfel. Am făcut-o!! Înapoi nu mai dau acum. Încă o dată mulţumesc. Numai bine vă doresc. Zapata.
p.s. Am să "curentez" versul "ăla lung". Să se-nveţe minte!!
părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
Iar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
Uite ca a venit si finele zile de sambata, 21 iunie a.c. si trebuie sa anunt castigatorul concursului meu. As avea cateva lucruri de spus mai intai, fie-mi ingaduit: Nu stiu de ce si cand eram (acum trei ani si ceva) organizatorul unor concursuri similare pe un alt site de literatura am fost finalmente dezavuat de catre editori, desi pana in cele din urma am acordat (atat am apucat) patru premii in bani 100% pentru poezie. Acum doua zile m-a vizitat unul dintre "premiantii mei" pe numele lui Florian Silisteanu, fratele Sile cum ii spunem noi, si mi-a dat in dar ultimul lui volum de versuri "pamant nicaieri". Un volum care merita citit, zic eu. De atunci am mai ajutat cu sponsorizari si pe alti oameni cum ar fi de exemplu Liviu Nanu la ultimul sau volum "Carciuma lui Bicuta" Aici, pe Hermeneia, imi doresc sa pot premia (chiar daca premiul e aproape simbolic, insa e real) valoarea reala (in gandire, in exprimare...) De aceasta data am avut parte de o polemica, desi "the odds were against from the beginning") Intai Dorin a actionat iar apoi Virgil a reactionat asa cum se cuvine. Aceasta polemica, desi are doar doi protagonisti, face "toti banii" si sper ca multi dintre membrii Hermeneia au citit si le-a placut, la fel cum mi-a placut si mie. Premiul de 100USD pus la bataie merge, pentru pertinenta, calitatea si sustinerea opiniilor catre DORIN COZAN pe care il rog pe aceasta cale sa ma anunte printr-un mail pe adresa de contact din pagina mea de autor modalitatea cea mai convenabila de a intra in posesia banilor. Multumesc, Andu
"urmă" - " fărâmă" nu se potrivesc ( + ar mai fi cateva kestii de obiectat in ceea ce priveste rima, dar sa zicem ca-i ok) daca repetarea versului intai mi se pare acceptabila (de efect chiar), nu inteleg de ce repeti "își află" - "îmi aflu" "înecații-n" - "înecați-n" corect (cand scrii "înecații-n" obligi cititorul sa-i citeasca pe ambii "i" si atunci degeaba mai pui cratima, rolul ei fiind acela de a scapa de o silaba in plus in cazul de fata...) si nicidecum nu se confunda cu "înecați în" {adica fara aricolul hotarat -i}, in aceasta situatie cratima este inutila, impartirea in silabe ar fi cam asa "i-ne-cati in" 4 sil. [fara cratima] si [forma incorecta, disparitia lui "î"si aparitia cratimei ] "inecati-n" - "i-ne-ca-tin" 4 sil., deci cratima devine inutila interesant "pasul stins Mă sperii" - "s"-ul "Orașul șters" - "ș"-ul si "au înlemnit tâmplarii" cu respect Ion Nimerencu
mie imi plac ingerii care nu zboara. desi textul e coerent si interesant, nu cred ca trecerea dintre eu si tu-ul eu e pazita fara putinta de trecere. plus ca drumul nu exista, el e urma talpilor.
Aș fi văzut poate această relație cu poezia mai puțin domestică, însă e bine și așa. Oricum, per total îmi plăcu. Aș avea poate de cârcotit la acel „râgâie gingaș”, mi se pare o alăturare nefericită .
Una peste alta, un text bun.
suferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
Paule, din acest moment voi lua măsuri justiţiare împotriva ta. Mîna justiţiei americane e destul de lungă să te găsească. Ai depăşit orice măsură de bun simţ şi vom vorbi în alt forum.
Aleks, mai e ceva de lucru pe acest text. Sunt cuvinte în plus și cuvinte care lipsesc, cuvinte care ar merge sub alte forme. Nu e un poem prost. E în alt registru față de cum ai scris tu. Și e chiar de urmărit. Mai scrie.
Mircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
acteon, am făcut ultima modificare pe text. nu mai revin asupra lui ca să nu mă...îmbolnăvesc cumva (glumesc).interesante sugestiile tale cromatică și eufonică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
uite ca nu stiu la ce te referi. deci, fa-ma sa inteleg. vrei sa spui ca acest text este un proces verbal? si daca da, de ce?
pentru textul : scaranoastradebloc deSchimb imediat. Mulțumesc pentru atenționare.
pentru textul : Restaurare picturi... amintiri deProfetule, ai si tu dreptate cu ratiunea asta... Doar ca Lucia e lucioasa, deja, de la atata frecare cu - dupa cum ziceai - diletantismul si, mai ales, de la atatia ani de critica din scoala si de la altii de maniere si de la atatia altii de. De aceea, nu facea decat sa dea niste chei de lectura, ca sa nu o/se mai frece si altii. De are dreptate, fireste. De-asta imi place mie de americani, cand iti trimt scrisorica acasa, de-aia cu fereastra la nume si numele batut la imprimanta electronica, cum ca sa te prezinti sa iti dai cu opinia de ce s-a aruncat batranelul ala in fata cadillacului si si-a fracturat aratatorul, pe care altfel, il tinea la tampa, gandind. Stii ca ei sunt obsedatii de gandirea in juriu: mai multe minti dau un verdict mai... aproape de adevar, nu? Ce ti-e si cu adevarul, conceptele si judecatorii astia... nu-si asuma neam sa ii dea batranelului aluia o disciplinara de o luna cu stransul frunzelor din orange, cu restul de degete, fara ca juriul ala chibzuitor de care vorbeam sa-si dea cu parerea. Nu-si asuma si pace! Astfel, batranelul ramane fara cei 10 mii de dolari pe care ii ceruse cadillacului, ca sa nu depuna plangere. Si asta pentru ca masina e masina, geamurile fumurii, iar la volan era soferul negru al bogatanului, care sofer tocmai isi luase lumea in cap in caruta stapanului, ca sa scape de sclavie. Cam atat despre sentinte. Chei de lectura, dupa cum ziceam. Ca sa nu repetam experientele diletantismului, dupa cum ziceai si tu... Nu?
pentru textul : Miel la Proțap dete rog sa recitești și să editezi textul. am găsit cel puțin două greșeli de tipărire
pentru textul : story of a city demultumesc, hialin! as incerca sa revin asupra textului daca mi/ai da si cateva indrumari, idei din care sa invat sa scriu "mai bine" poemul. cu toata sinceritatatea, iti marturisesc ca vreau sa invat sa scriu poezie, insa ceea ce mi-ai spus nu ma ajuta deloc in acest sens. nu caut sa scriu texte extraordinare, ci exersez. de aceea, ti-as ramane indatorat, daca mi-ai intinde o mana de ajutor.
pentru textul : Felul în care murim demultumesc pentru apreciere
pentru textul : Cât să nu ne sfârşim deun poem foarte finuț, cum ziceam, mă miră că nu ești mai înfipt în generația actuală de poeți, poate din cauză că nu ești în bucurești, cam acolo se întîmplă totul
pentru textul : după cum nu știu să păstrez aerul debun, sunt jalnica, penibila etc, totusi, Laurentiu de ce nu poate trimite comentarii pe acest site?
pentru textul : Viraj mult prea strâns deMultam de comentariu Andule... stii tu ce stii despre Kali :)
pentru textul : loc de strigat îngeri deMaia Cusco, bună seara! Voi fi cât se poate de scurt:
1."bănuiala mea e că doamna Lucreţia nu a activat prea mult în mediul virtual, sau cel puţin nu într-un spaţiu cu pretenţii."
Aceasta nu poate fi o scuză. Fiecare user are posibilitatea şi obligaţia să se intereseze despre cum funcţionează un spaţiu. Şi mai ales, să citească regulamentul. Există şi un text cu răspunsuri la întrebări frecvente, la care se ajunge foarte, foarte uşor, de pe prima pagină.
2. "cred că era mai elegant să faceţi trimitere la regulamentul site-ului şi să amintiţi că există persoane care chiar citesc cu atenţie detaliile biografice - şi pun preţ pe ele - decît să lansaţi cuvinte precum "greşeli jenante. în plus comentariile nu se referă neapărat la text, puteau fi la fel de bine trimise într-un email, fie şi cu titlu de avertisment, doar aveţi adresele tuturor membrilor într-o bază de date."
Hermeneia funcţionează pe baza unui algoritm prestabilit de directorul şi membrii consiliului Hermeneia. Bineînţeles că sugestiile sunt binevenite, dar nu în acest mod, puţin arţăgos. De dragul discuţiei, să ne gândim cât timp s-ar pierde pentru a face mail-uri de fiecare dată când trebuie comunicate lucruri minore, tehnice sau despre regulament. Nu e mai bine ca acel timp să-l investim în comentarii şi în validarea textelor?
Cred că şi adresa oficiului Hermeneia se poate afla. Având în vedere că însuşi comentariul tău nu are nicio legătură cu textul, dar este postat aici, pot să te întreb de ce ne pretinzi nouă practica de-a face observaţii prin e-mail?
3." tonul cu care sînt întîmpinaţi unii membri mă supără tare, pentru asta am intervenit aici, şi sper să nu mai simt nevoia aceasta în viitor."
Aceasta este o generalizare. Totuşi, spun că nu putem împăca pe toată lumea. Sper să nu mai simţi nevoia să intervii. Dacă totuşi se va întâmpla, urmează calea pe care ne-o propui - mail-ul.
O seară frumoasă!
pentru textul : Poveste de iubire decu exceptia versurilor"de ce Tată nu pot să-mi închid sufletul
pentru textul : psalmul apelor simple deşi s-adorm?" pentru ca am reusit la un moment dat ma regasesc in poem, aveam codite si fundite si cam asa vedeam lucrurile. pe masura trecerii timpului s-a accentuat:"oameni & oameni " iar lacrimile si vazul mi-au ramas la fel de simple.
...și acestea sunt comentarii? ca cel de mai sus?
are legătură cu poezia, care e totuși poezie, una ale cărui versuri, măcar două, aș fi vrut să le scriu și eu
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.
da, în loc de n-am putut aș fi scris ”n-am fost„
dar nu sunt eu un tip care scrie. mișto.
și copilul, bărbatul ăsta, aghorhiesei scrie a dracu de mișto
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deuneori te sperii când îl citești.
apoi îți trece.
...Încep incursiunea aceasta prin a spune că, spre deosebire de ce pot crede alţii, există (până şi) o logică a sentimentelor, darămite a figurii de stil; prima etapă a înţelegerii oricărui text începe cu logica cea de toate zilele; dacă unei figuri de stil îi lipseşte, la orice nivel, logica primară (corespondent raţional, susţinere analogică etc) , ea nu poate fi înţeleasă (cel puţin, nu inţeleasă corect/coerent) în sensul ei ascuns. E şi acesta un aspect pentru care am putea crede de cuviinţă că e ok să scriem orice, oricum, atâta vreme cât e poezie.
Urmează apoi nivelul de ambiguitate, unde autorul este olbigat să-l seteze pe mediu spre mic; citiorul nu are voie să-şi închipuie orice atunci când citeste un text. În prima unitate, ai ambiguitate în materie (subiect - incertitudine) mişcare (verb), esenţă (atribute).
" prima incertitudine
mă deschide repetat
spre partea întunecată a lunii
acolo se mulează
popasul crud
dintre două insomnii" - de aceea, e dificil de interpretat coerent, dar uşor să-mi imaginez, ceea ce nu am voie.
"chem soarele roşind
pe margini de zi
mai aproape
cât să îmi treacă nelumina" - aici ai un discurs neasumat, fără miză şi fără expresivitate. Ce ar putea fi expresiv/inedit/interesant în "la finalul zilei, chem soarele, sa-mi rupă bezna", atât timp cât acest nesaj se construieşte pe un verb opac, sărăcăcios, pe un clişeu destul de mare - margini de zi -, pe un explicativ gratuit (chem - mai aproape) şi pe un concluziv tautologic, evident chiar de la "chem saorele"? Acel gerunziu (roşind) nu face decât să pară un petec de culoare, culoare care nu a putut fi obţinută din idee. Iar "nelumina" e un clişeu stilistic, dacă-l pot numi astfel: construcţii paradoxale/antagonice/oximoronice, în cazul acesta, negarea unui concept; o încercare de captare superficială a sensului (necuvânt/nesuflet/neiubre/nelumină etc) A avut şi acest artificiu vremurile sale...
"închid doar un ochi
acela care te vede
drept şi bun" - aici este o parte bună, spre excelentă. Are idee, are modalitate de transmitere - simplu, curat, onest, fără briz briz-uri şi, poate cel mai important, concentrare sensibilă şi matură.
...ca o vecernie
de vorbe cu duh
pentru omul singur - ultimul vers, scris aşa: (când omul e singur) era o încheiere excelentă a versurilor de mai sus. Prin "ca o vecernie/ de vorbe cu duh" nu faci decât să divaghezi, să diluezi, să pui pete/culori, probabil din teama de-a nu fi prea... nepoetică. (închid doar un ochi\ acela care te vede/ drept şi bun/ când omul e singur) - aşa aş fi văzut acest fragment, pentru că, prin "când omul e singur (lirism obiectiv), ai mai anula din lirismul subiectiv, care poate sufoca.
"pe celălalt îl sfinţesc
în albul psalmilor tăi
şi-l pun strajă" - aici, că de aceea am început comentariul legându-mă de logică, din cazua lipsei oricărui corespondent ideatic (de ce alb, de ce psalmi, de ce strajă, la ce strajă etc) nu prea se pot face interpretări închegate. Ar rămâne de admirat doar nivelul artistic, dar şi acessta lipseşte.
În încheiere, am observat (în haikuri) că atunci când eşti constrânsă de spaţiu, ai forţă; în unele cazuri, forţă mare. În paralele, în textele mai lungi, uneori, deviezi. Iarăsi, nu mai caut motivele. Tu trebuie să o faci. Mai spun doar că sper să nu te fi iritat intervenţia mea şi, de ce nu, să-ţi fie cumva de ajutor.
pentru textul : Mai singură... deiata un text bine realizat, aproape cinematografic, pictural, dar fara a deveni facil. autorul te obliga aproape sa vezi iluzia cu ochii sai remarc ceea ce mie mi se pare a fi esenta textului, "omul in contur de nisip si aer"
pentru textul : Punerea în scenă a uitării deNu voi pregeta, intr'o buna "traditie" hermeneutica, in a tatona textul in ordinul inesentialului, vorbind despre expresivitatea si cursivitatea unui paradox, figuri de stil "alarmante" etc, insa fara a reitera conflictul "daltii-penita".In cuvinte mai putine si mai simple, imi place mult poezia, e simptomatica si refuz sa cred ca e doar atat cat inteleg eu din ea. Putin somnoros, Sebastian
pentru textul : blogbadil dem-a oprit si pe mine din mers versul acesta de inceput , foarte sugestiv, te arunca efectiv in frumoasa salbaticie a oricarui inceput;
pentru textul : Mit deÎn primul rând mulţumesc frumos pentru lectură şi semn, stimată Anna – Nuţa Crăciun. Mă întreb dacă nu cumva, fără să ştim, paşii noştri nu s-au intersectat prin judeţul ăsta devastat (economic).
pentru textul : Viermele din bronz deDar nu despre asta e vorba în acest poem, ci despre zădărnicia şi neantul ce pun stăpânire pe omul conştient de inconsistenţa sa. Despre drama inconsistenţei eului, cu manifestările sale lirice în călătoria prin realul istoric, rezonând cu inconsistenţa şi precaritatea acestei realităţi cu valorile sale cu tot, zise absolute. Chiar în bronzul, gândit de cei vechi mai tare decât moartea, stă ascuns şi lucrează letal viermele.
P.S. Probabil, nu trebuia să explic acest text, să nu se interpreteze altfel. Am făcut-o!! Înapoi nu mai dau acum. Încă o dată mulţumesc. Numai bine vă doresc. Zapata.
p.s. Am să "curentez" versul "ăla lung". Să se-nveţe minte!!
părerea mea este că textul acesta este scris în grabă și conține atît elemente bune cu care paul ne-a obișnuit dar și chestii iefine sau oarecum optzeciste. exemplul cu „un cearșaf cenușiu mototolit/ drept inimă” mi se pare cel mai grăitor și te decurajează dacă te aștepți să citești o poezie contemporană. dar ce știu eu... eu nu sînt nici măcar conspațial cu românia, darămite contemporan.....
pentru textul : din sensibilitățile băiatului care aduce pizza deIar ai scos două expresii antologice: "zilele au un zgomot ciudat ca atunci cînd țevile rămîn fără apă" și "dacă inima se oprește nu mai aud timpul". Nu am înțeles niciodată de ce nu vrei tu să rămâi în Anima Mundi și scrii și strofe nashpa. Ca aceea cu berea & stuff.
pentru textul : Abis deUite ca a venit si finele zile de sambata, 21 iunie a.c. si trebuie sa anunt castigatorul concursului meu. As avea cateva lucruri de spus mai intai, fie-mi ingaduit: Nu stiu de ce si cand eram (acum trei ani si ceva) organizatorul unor concursuri similare pe un alt site de literatura am fost finalmente dezavuat de catre editori, desi pana in cele din urma am acordat (atat am apucat) patru premii in bani 100% pentru poezie. Acum doua zile m-a vizitat unul dintre "premiantii mei" pe numele lui Florian Silisteanu, fratele Sile cum ii spunem noi, si mi-a dat in dar ultimul lui volum de versuri "pamant nicaieri". Un volum care merita citit, zic eu. De atunci am mai ajutat cu sponsorizari si pe alti oameni cum ar fi de exemplu Liviu Nanu la ultimul sau volum "Carciuma lui Bicuta" Aici, pe Hermeneia, imi doresc sa pot premia (chiar daca premiul e aproape simbolic, insa e real) valoarea reala (in gandire, in exprimare...) De aceasta data am avut parte de o polemica, desi "the odds were against from the beginning") Intai Dorin a actionat iar apoi Virgil a reactionat asa cum se cuvine. Aceasta polemica, desi are doar doi protagonisti, face "toti banii" si sper ca multi dintre membrii Hermeneia au citit si le-a placut, la fel cum mi-a placut si mie. Premiul de 100USD pus la bataie merge, pentru pertinenta, calitatea si sustinerea opiniilor catre DORIN COZAN pe care il rog pe aceasta cale sa ma anunte printr-un mail pe adresa de contact din pagina mea de autor modalitatea cea mai convenabila de a intra in posesia banilor. Multumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules de"urmă" - " fărâmă" nu se potrivesc ( + ar mai fi cateva kestii de obiectat in ceea ce priveste rima, dar sa zicem ca-i ok) daca repetarea versului intai mi se pare acceptabila (de efect chiar), nu inteleg de ce repeti "își află" - "îmi aflu" "înecații-n" - "înecați-n" corect (cand scrii "înecații-n" obligi cititorul sa-i citeasca pe ambii "i" si atunci degeaba mai pui cratima, rolul ei fiind acela de a scapa de o silaba in plus in cazul de fata...) si nicidecum nu se confunda cu "înecați în" {adica fara aricolul hotarat -i}, in aceasta situatie cratima este inutila, impartirea in silabe ar fi cam asa "i-ne-cati in" 4 sil. [fara cratima] si [forma incorecta, disparitia lui "î"si aparitia cratimei ] "inecati-n" - "i-ne-ca-tin" 4 sil., deci cratima devine inutila interesant "pasul stins Mă sperii" - "s"-ul "Orașul șters" - "ș"-ul si "au înlemnit tâmplarii" cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Mizantropii demie imi plac ingerii care nu zboara. desi textul e coerent si interesant, nu cred ca trecerea dintre eu si tu-ul eu e pazita fara putinta de trecere. plus ca drumul nu exista, el e urma talpilor.
pentru textul : Înger de veghe deoare ce nu este previzibil cu privire la ea?
pentru textul : am văzut-o deAș fi văzut poate această relație cu poezia mai puțin domestică, însă e bine și așa. Oricum, per total îmi plăcu. Aș avea poate de cârcotit la acel „râgâie gingaș”, mi se pare o alăturare nefericită .
Una peste alta, un text bun.
Eugen
pentru textul : Domestică desuferinta poetica se preteaza la convalescente placute. chiar si in cazul nevindecarii de cuvinte, se castiga ceva. nimic nu se pierde totul se naste pe crucea lor. cine nu crede, ține cuiele...
pentru textul : angemon dePaule, din acest moment voi lua măsuri justiţiare împotriva ta. Mîna justiţiei americane e destul de lungă să te găsească. Ai depăşit orice măsură de bun simţ şi vom vorbi în alt forum.
pentru textul : psalm detext bun. scurt și oprit la momentul imposibil.
pentru textul : Descumpănire deAleks, mai e ceva de lucru pe acest text. Sunt cuvinte în plus și cuvinte care lipsesc, cuvinte care ar merge sub alte forme. Nu e un poem prost. E în alt registru față de cum ai scris tu. Și e chiar de urmărit. Mai scrie.
pentru textul : poem prost deMircea, ai rămas aici la o percepție blagiană a lumii, care nu îți aduce însă servicii. Îmi pare că nu ai asimilat poezia modernă, colo, de la Nichita Danilov, Ion Stratan, Bosbiciu, Chiper, Mălăncioiu, Cărtărescu, etc, încoace. Trebuie să parcurgi și poezia contemporană, chiar și pe cea a tinerilor douămiiști, indiferent că îți place sau nu, nu ai ce face, dacă vrei să progresezi. Și cred că vrei. :) Prozodia suferă în textul de mai sus. Ritmul e defectuos. Iar rimele sunt forțate (asculta-batuta, vii-vii, ceafa-harfa, tampla-turma, clape-imparte). Iti recomand folosirea unui Dicționar de Rime (există cel electronic, pentru computer, al Editurii Litera), plus studiul metricii (vezi Dicționarul de metrică și prozodie al Irinei Petraș). Textul de mai sus ți-l recomand să-l refaci în vers alb. Mai citim!
pentru textul : Poem muzical deacteon, am făcut ultima modificare pe text. nu mai revin asupra lui ca să nu mă...îmbolnăvesc cumva (glumesc).interesante sugestiile tale cromatică și eufonică.
pentru textul : insulele lui langerhans dePagini