Adrian,
mulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
Unii spun că dacă ai un talent ai obligația de a-l fructifica. Sunt numeroase pilde care ne-arată că a nu face tot posibilul să scoți la lumină să dezvolți și să fructifici un dar este unul dintre marile păcate. Dar ce este talentul ? Cu talentul te naști, cred eu. Nu îl vrei, nu îl cauți, dimpotrivă uneori poate fi o angoasă, sau o povară, dar titlul "Cine scrie prost, scrie prost" comportă zic! mai multe implicații. Este și cum opinează colegul de suferință Ialin, căci nu e om să nu fi scris o poezie. Mai este și inspirația, mai este și oportunitatea. O sămînță bună căzută pe-un teren ostil poate sau nu să izbândească. Nu cred că oamenii trebuie constrânși să scrie sau să nu scrie, în niciun caz într-un anume fel sau altul, pentru că în artă totul ține de percepție, de subiectivism. Ceea ce noi putem considera astăzi a fi un rebut mîîine se poate dovedi o lucrare providențială. Nu ne place nu citim, așa e mai politicos și mai bine. E eronat să credem că putem cu bunăvoința noastră ajuta, glasul interior care i-a dictat cuiva textul pe care și-l vrea publicat poate să spună altceva decât înțelegem noi pe moment. O discuție interesantă a fost zilele acestea la TV dacă, literatura de internet poate sau nu să fie considerată literatură. Opinii au fost și pro și contra. Tot zilele acestea am aflat că mari companii de presă scrisă din state își închid porțile. Nu știm ce ne rezervă viitorul. Nimeni nu poate ști. Ce se simte însă la nivelul cititorului simplu, neinstruit, este un vid de literatură. Este ca și cum fiecare așteaptă ceva. Un Mesia al literaturi :) care să ne elibereze de bezna neștiinței... Despre aceste lucruri se pot scrie dizertații, compendii, tomuri întregi, eu îl parafrazez pe poet "că nimeni nu a închis în scoica mării vântul".
Adevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
hehei, nu e nicio muratura asa pare poate de la obisnuinta cu dulceturi.:)Cat despre "hindusul" in eroare se prea poate dar in alta privinta> credeam ca autorul accepta si alte opinii, cu mai multa seninatate. in fine, in rest, numai bine.dar nu-i bai, revenim :)
Multumesc pentru apreciere, incantata ca ai trecut prin poezia mea. :o)
Din pacate nu m-am inscris la concurs, de fapt nici nu stiam de el si de fapt nici nu cred ca-i "din pacate" - cred ca se pot scrie poezii mult mai bune pentru el.
multumesc Stefan, am zimbit. "scriitorul Titarenco" nu exista, nici macar pe Google. Iar zimbesc. Este un text scris intr-un fel de alte vremuri, asa zice ca e totusi un text "de frontiera" intre doua feluri de a gindi artistic. Uneori imi este dor de naivitatea primului (stil). Stefan, poate n-ar fi rau sa revezi si reevaluezi ideea dictionarelor si, de ce nu, chiar si pe cea a cognacului. Poate iese ceva. Oricum eu iti multumesc pentru penita. Pomenind de Nicoara Mihali din Maramures m-ai facut sa simt o nostalgie pentru acele locuri si oameni pe unde nu am am mai fost de o mie de ani. Aranca, zimbesc. ..."s-ar goli insusi inefabilul"... iata un citat ce merita sa devina celebru. Totusi ma tot intreb cum s-ar fi spus corect (fiind un substantiv neutru), insusi sau insasi... Multumesc pentru trecere si pentru apreciere, Vasile. Evident, textul fiind probabil sub tipar in zilele astea, sint sanse mici sa mai revin asupra lui. Asa cum ii spuneam si lui Stefan, e un text "al unor vremuri". Poate privesc putin nostalgic citindu-l acum. Expresia "un fel de sacrilegiu" poate forteaza putin sensul dar poate ca in acelasi timp relativizeaza sau evidentiaza relativitatea unui sens care se vrea (in lumea nepoetica) a fi distinct si ferm. La urma urmei ce e sacrilegiul in poezie? "sfisierea umbrei" cred ca a facut cariera de acuma. Desi tu spui ca e desueta eu nu prea imi amintesc sa o fi intilnit. Exista chiar unii care sustin ca m-ar defini sau mi-ar defini scriitura, sau cel putin o parte din ea. Sper sa va mai intilnesc pe aici.
Diana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
mai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
da Masha, din păcate nu avem șansa asta. de aceea criteriul este relativ și inofensiv totodată pentru judecata de valoare. noi vom scrie și alții vor judeca. probabil:)
*april in Paris (erată)
Nu inteleg "adînc în desertul asternului" (si de data asta am luat cu copy-paste)... poate o fi "asternutului"? Si nici "conturul amintirilor mele dispare urmele orelor lasă pe noi umbre de sare" - oare pentru a evita o rima (care oricum apare la citiriea cu voce tare)acel "dispare" e trecut pe versul cu "urmele orelor" de parca suna a dezacord... nu stiu ce sa zic, ti se limba plimba-n gura daca citesti versurile cu pauza corspunzatoare asa cum sunt scrise acum... "neaceeasi" cum adica? "insomnii albastre" - un loc comun in care se poate sta comod si eventual sorbi yerba mate. In rest, un poem interesant, de atmosfera. Andu
Mulțam' Beniamin. Cu "umed" ai deplină dreptate, tot vreau să-l scot, dar dacă spui tu că se înțelege ideea, atunci probabil va ieși. Mai aștept păreri, eventual, ca să fiu sigur. Finalul îmi place așa. Dar cum s-o las fără titlu?
Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
da, textul are valoare. imaginea are ceva ciudat in context. am senzatia ca parca are o legatura si totusi e ceva ce imi scapa. e parca o durere, o durere in care se scufunda textul in inima celui care priveste in gol aceasta piata in crepuscul
Ela, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
inteligentă construcție, balansînd între aplecarea spe detalii și fuga de acestea; sugerarea unor amănunte pe o rampă urmată de un palier al distilării. Hmm! Vlad ce ai azi, ești doar un cititor! sensibilitate tehnică viziune de evidențiat!
frumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
îmi pare că dai explicații care nu ajută în lirismul poeziei, cum ar fi: "cuvinte pe care oricum/ tu nu le-ai fi rostit niciodată...", adică aici "ORICUM" și "NICIODATĂ", în opinia mea, nu își au rostul. de asemenea, "bucuria STRIGATĂ" sau "visuri IEFTINE", care, mai mult decât atât, mi se par un clișeu. mai spun că poemul este plin de potențial și poartă imagini reușite.
Să îmi fac mea culpa că ai lăsat-o tu la nivel de note?! Uite că nu o fac. Treaba ta că ascunzi chestiile valoroase și le lași sau nu să lâncezească. Cât despre ce nu este aici, nu face obiectul comentariului meu, e cel puțin logic. Dacă vei vrea să scrii altceva aici, o faci, comentez. Dacă am frânt acolo discursul, asta nu ocolește faptul că sună rău alăturarea celor două cuvinte, asta mi-am dorit a spune. Cât despre roșu permanent aș putea să nu știu :D. Ar fi groaznic? Glumeam, și dacă știu, ce-i cu asta? Nu mi-a plăcut cum vine acolo, deși da, s-a schimbat sensul. Cine a spus să nu scrii personale? Eu te-am provocat la altceva. Vorbeam despre proza mea? Eu scriu și nepersonale (de fapt, proza înseamnă, cred, cu excepția jurnalului, extrapolarea și folosirea fără zgârcenie și fără milă a propriei persoane, cu tot bagajul de rigoare.= Dar asta nu are a face cu textul tău prezent și de față ;-) Și... să nu confundăm scrierile la persoana întâi cu chestii personale musai. Provocarea din finalul comentariului meu dinainte rămâne până ce vei ridica mănușa și te vei apuca de treabă. Nu-i treaba mea când și cum. Succes!
părerea mea este că deși textul are (să le zicem) „nuanțe” poetice, totuși nu cred că este poezie. cred că puțin modificat ar fi putut funcționa ca o bucată de proză. chiar reușită.
parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
"a prânz o poţi tăia în felii ca pe o lămâie
din sâmburii ei scoţi râurile şi le pui la uscat pe sârma
pe care altădată atârnau cearşafuri pătate cu lipstick" - chiar dacă, în poezie, s-a taiat aproape orice în felii.
"inima ta e plină de umeraşe eu am o
colecţie foarte frumoasă de dopuri de plută"
Întrebare: de ce "pătate cu lipstick"? Românescul ruj nu mai încape sensul? Care e raţiunea pentru care termenul e în engleză? La fel aici: "discutăm despre clutter".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian,
pentru textul : remember demulțumesc. de ce nu în română? pentru că „remember” mi se pare scurt/sugestiv/ și acoperă o paletă largă de stări. altfel spus (fără malițiozitate) așa a gîndit artistul.
Paul,
cred că nu ești chiar atît de străin de interpretarea unor imagini. pentru că dacă îmi amintesc eu bine ai niște poezii însoțite de elemente grafice în armonie cu versurile iar eu am rezonat atunci cu ambele forme de exprimare. mă bucură interesul și aprecierea ta.
Cristina,
(referitor la postare, cred că poți contacta conducerea H).
despre fotografie în general (pentru că aici nu avem o fotografie) se spune că este o pictură cu lumină și asta am încercat, un echilibru tonal, o negociere între translucid și contururi clare.
din acest punct de vedere Matei, iluminatul unei scene virtuale chiar dacă ține de tehnică/scripturi modalitatea de interacțiune cu instrumentele poate conduce de la o tonalitate corectă sau hai să-i zicem decentă la un act artistic.
Unii spun că dacă ai un talent ai obligația de a-l fructifica. Sunt numeroase pilde care ne-arată că a nu face tot posibilul să scoți la lumină să dezvolți și să fructifici un dar este unul dintre marile păcate. Dar ce este talentul ? Cu talentul te naști, cred eu. Nu îl vrei, nu îl cauți, dimpotrivă uneori poate fi o angoasă, sau o povară, dar titlul "Cine scrie prost, scrie prost" comportă zic! mai multe implicații. Este și cum opinează colegul de suferință Ialin, căci nu e om să nu fi scris o poezie. Mai este și inspirația, mai este și oportunitatea. O sămînță bună căzută pe-un teren ostil poate sau nu să izbândească. Nu cred că oamenii trebuie constrânși să scrie sau să nu scrie, în niciun caz într-un anume fel sau altul, pentru că în artă totul ține de percepție, de subiectivism. Ceea ce noi putem considera astăzi a fi un rebut mîîine se poate dovedi o lucrare providențială. Nu ne place nu citim, așa e mai politicos și mai bine. E eronat să credem că putem cu bunăvoința noastră ajuta, glasul interior care i-a dictat cuiva textul pe care și-l vrea publicat poate să spună altceva decât înțelegem noi pe moment. O discuție interesantă a fost zilele acestea la TV dacă, literatura de internet poate sau nu să fie considerată literatură. Opinii au fost și pro și contra. Tot zilele acestea am aflat că mari companii de presă scrisă din state își închid porțile. Nu știm ce ne rezervă viitorul. Nimeni nu poate ști. Ce se simte însă la nivelul cititorului simplu, neinstruit, este un vid de literatură. Este ca și cum fiecare așteaptă ceva. Un Mesia al literaturi :) care să ne elibereze de bezna neștiinței... Despre aceste lucruri se pot scrie dizertații, compendii, tomuri întregi, eu îl parafrazez pe poet "că nimeni nu a închis în scoica mării vântul".
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deAdevarul este mereu ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ... adica de pe hermeneia. Si eu cred ca este un poem bun, de penita, cu fiorolac sau fara. Avem aici cateva exprimari care taie in carne vie, nu cruta nimic. Strofa finala cred ca ar merita un pic ajustata, asa cum e acum e parca prea soft pentru restul poemului. Incerc si eu: "chiar si diacriticile pot inspira amestecate cu fiorolac poetic" Salute, Andu
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac deFoarte nimerită sceneta, Silvia! Eu mă gândisem la personaj şi la situaţia respectivă de la bun început, dar n-am îndrăznit s-o spun...
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deo sterg. ceea ce imi ceri nu pot face.
pentru textul : Solange, fata fără mâini demulțumesc, Adrian!
pentru textul : elegie pentru rulmenți și furnale deÎmi place forte mult poemul tău. Sugerează parcă dansul Salomeei iar de pe tavă mort, te priveşte ca un reproş capul lui Ioan. Superb.
pentru textul : Ziua tăierii dehehei, nu e nicio muratura asa pare poate de la obisnuinta cu dulceturi.:)Cat despre "hindusul" in eroare se prea poate dar in alta privinta> credeam ca autorul accepta si alte opinii, cu mai multa seninatate. in fine, in rest, numai bine.dar nu-i bai, revenim :)
pentru textul : anti-înger deMultumesc pentru apreciere, incantata ca ai trecut prin poezia mea. :o)
pentru textul : Externare de primăvară deDin pacate nu m-am inscris la concurs, de fapt nici nu stiam de el si de fapt nici nu cred ca-i "din pacate" - cred ca se pot scrie poezii mult mai bune pentru el.
multumesc Stefan, am zimbit. "scriitorul Titarenco" nu exista, nici macar pe Google. Iar zimbesc. Este un text scris intr-un fel de alte vremuri, asa zice ca e totusi un text "de frontiera" intre doua feluri de a gindi artistic. Uneori imi este dor de naivitatea primului (stil). Stefan, poate n-ar fi rau sa revezi si reevaluezi ideea dictionarelor si, de ce nu, chiar si pe cea a cognacului. Poate iese ceva. Oricum eu iti multumesc pentru penita. Pomenind de Nicoara Mihali din Maramures m-ai facut sa simt o nostalgie pentru acele locuri si oameni pe unde nu am am mai fost de o mie de ani. Aranca, zimbesc. ..."s-ar goli insusi inefabilul"... iata un citat ce merita sa devina celebru. Totusi ma tot intreb cum s-ar fi spus corect (fiind un substantiv neutru), insusi sau insasi... Multumesc pentru trecere si pentru apreciere, Vasile. Evident, textul fiind probabil sub tipar in zilele astea, sint sanse mici sa mai revin asupra lui. Asa cum ii spuneam si lui Stefan, e un text "al unor vremuri". Poate privesc putin nostalgic citindu-l acum. Expresia "un fel de sacrilegiu" poate forteaza putin sensul dar poate ca in acelasi timp relativizeaza sau evidentiaza relativitatea unui sens care se vrea (in lumea nepoetica) a fi distinct si ferm. La urma urmei ce e sacrilegiul in poezie? "sfisierea umbrei" cred ca a facut cariera de acuma. Desi tu spui ca e desueta eu nu prea imi amintesc sa o fi intilnit. Exista chiar unii care sustin ca m-ar defini sau mi-ar defini scriitura, sau cel putin o parte din ea. Sper sa va mai intilnesc pe aici.
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deDiana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
pentru textul : UN GROTESC COTIDIAN dem-ai facut sa zambesc. mai ales pentru ca nu ma asteptam sa gasesc asa o poezie pe aici.
placut.
pentru textul : Motanul încercuit demai nicodem. este vorba aceea cu de gustibus. mai ar fi una dar nu o pot spune pe aici, ca nu se face.
iar implicatiilor de mai sus nu prea le vad sensul.
eu una pun problema asa - mi-a placut textul. imi exprim parerea. am dreptul sa o fac. daca cineva nu-i de acord cu mine, e problema lui. face parte asta din frumusetea diversitatii fiintei.
tu ti-ai exprimat parerea. ok. mie nu imi pasa daca esti de acord cu mine. de ce ti-ar pasa tie de a mea sau a altor useri???
pentru textul : Noapte bună, copii deda Masha, din păcate nu avem șansa asta. de aceea criteriul este relativ și inofensiv totodată pentru judecata de valoare. noi vom scrie și alții vor judeca. probabil:)
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? de*april in Paris (erată)
Nu inteleg "adînc în desertul asternului" (si de data asta am luat cu copy-paste)... poate o fi "asternutului"? Si nici "conturul amintirilor mele dispare urmele orelor lasă pe noi umbre de sare" - oare pentru a evita o rima (care oricum apare la citiriea cu voce tare)acel "dispare" e trecut pe versul cu "urmele orelor" de parca suna a dezacord... nu stiu ce sa zic, ti se limba plimba-n gura daca citesti versurile cu pauza corspunzatoare asa cum sunt scrise acum... "neaceeasi" cum adica? "insomnii albastre" - un loc comun in care se poate sta comod si eventual sorbi yerba mate. In rest, un poem interesant, de atmosfera. Andu
pentru textul : mate blues deMulțam' Beniamin. Cu "umed" ai deplină dreptate, tot vreau să-l scot, dar dacă spui tu că se înțelege ideea, atunci probabil va ieși. Mai aștept păreri, eventual, ca să fiu sigur. Finalul îmi place așa. Dar cum s-o las fără titlu?
pentru textul : Deșertul gol deo creație vetustă, dulceagă, fără suflu poetic. periaz-o de epitetele inutile, de clișee, dă-i o notă numai a ta.
pentru textul : de acolo vor veni primăveri deLucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
pentru textul : tattoos deda, textul are valoare. imaginea are ceva ciudat in context. am senzatia ca parca are o legatura si totusi e ceva ce imi scapa. e parca o durere, o durere in care se scufunda textul in inima celui care priveste in gol aceasta piata in crepuscul
pentru textul : Jaded deEla, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
pentru textul : edict scris în vertical de*jeanne antoinette poisson maitresse de roi = madame de pompadour http://fr.wikipedia.org/wiki/Madame_de_Pompadour
pentru textul : de dragoste deVirgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
pentru textul : stare de emigrant depentru că nu ne plac bucatele!
pentru textul : după potopul nopţii deinteligentă construcție, balansînd între aplecarea spe detalii și fuga de acestea; sugerarea unor amănunte pe o rampă urmată de un palier al distilării. Hmm! Vlad ce ai azi, ești doar un cititor! sensibilitate tehnică viziune de evidențiat!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia defrumos. da, reușești să mă surpinzi cu euthymia, ca stare bine conturată, ce se desprinde din poemul tău. îmi place cum conduci narativ cititorul. și pentru că îmi place construcția lui, o combinație reușită între sugestie și confesiune, între mirare și certitudine las semnul meu de apreciere, că o conta sau nu, acesta e. un poem citit pe sonic dreams (B.C.). (p.s. numai între noi, aici, nu-mi place penultimul vers, e prea tocit substantivul "umbră"). fain, Daniela!
pentru textul : give me november rain deîmi pare că dai explicații care nu ajută în lirismul poeziei, cum ar fi: "cuvinte pe care oricum/ tu nu le-ai fi rostit niciodată...", adică aici "ORICUM" și "NICIODATĂ", în opinia mea, nu își au rostul. de asemenea, "bucuria STRIGATĂ" sau "visuri IEFTINE", care, mai mult decât atât, mi se par un clișeu. mai spun că poemul este plin de potențial și poartă imagini reușite.
pentru textul : Bilet pe o toamnă deSă îmi fac mea culpa că ai lăsat-o tu la nivel de note?! Uite că nu o fac. Treaba ta că ascunzi chestiile valoroase și le lași sau nu să lâncezească. Cât despre ce nu este aici, nu face obiectul comentariului meu, e cel puțin logic. Dacă vei vrea să scrii altceva aici, o faci, comentez. Dacă am frânt acolo discursul, asta nu ocolește faptul că sună rău alăturarea celor două cuvinte, asta mi-am dorit a spune. Cât despre roșu permanent aș putea să nu știu :D. Ar fi groaznic? Glumeam, și dacă știu, ce-i cu asta? Nu mi-a plăcut cum vine acolo, deși da, s-a schimbat sensul. Cine a spus să nu scrii personale? Eu te-am provocat la altceva. Vorbeam despre proza mea? Eu scriu și nepersonale (de fapt, proza înseamnă, cred, cu excepția jurnalului, extrapolarea și folosirea fără zgârcenie și fără milă a propriei persoane, cu tot bagajul de rigoare.= Dar asta nu are a face cu textul tău prezent și de față ;-) Și... să nu confundăm scrierile la persoana întâi cu chestii personale musai. Provocarea din finalul comentariului meu dinainte rămâne până ce vei ridica mănușa și te vei apuca de treabă. Nu-i treaba mea când și cum. Succes!
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată depărerea mea este că deși textul are (să le zicem) „nuanțe” poetice, totuși nu cred că este poezie. cred că puțin modificat ar fi putut funcționa ca o bucată de proză. chiar reușită.
pentru textul : Noapte bună, copii deparerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici. exista unele formulari care pot tinde spre ceva poetic dar multe sint fie mediocre, fie fara prea mult rost. o colectie de insemnari_cu_care_ti-ai_incercat_mina. cam atit
pentru textul : Ca acasă nu e nicăieri(Steaua spre casă) deSunt unele chestii care mi-au plăcut.
"a prânz o poţi tăia în felii ca pe o lămâie
din sâmburii ei scoţi râurile şi le pui la uscat pe sârma
pe care altădată atârnau cearşafuri pătate cu lipstick" - chiar dacă, în poezie, s-a taiat aproape orice în felii.
"inima ta e plină de umeraşe eu am o
colecţie foarte frumoasă de dopuri de plută"
Întrebare: de ce "pătate cu lipstick"? Românescul ruj nu mai încape sensul? Care e raţiunea pentru care termenul e în engleză? La fel aici: "discutăm despre clutter".
pentru textul : semper idem dePagini