Compar versurile de la început şi de la final:
,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
ionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.
multumesc Hialin pentru observatii si sper sa continui.
Am testat pe FF3.5 si pe Chrome si se vad perfect. Cred ca depinde de OS pe care il ai instalat.
Am sa verific si pe IE6
Am corectat eroarea de afisare la situatia de parola gresita
In ce priveste aspectul stii cum e, de gustibus. Oricum vor mai avea loc modificari la acest capitol care asa cum stii este cel mai simplu de configurat si pentru care nu am avut prea mult timp la dispozitie. Dar cred ca niciodata nu voi putea sa fie pe plac estetic la toata lumea
ionuț, nu cred că este treaba ta cine sînt eu ca scriitor. această întrebare mi se pare o petardă fumigenă ieftină. indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. și nu te condamn pentru asta. e dreptul tău. pentru mine însă nu este așa. pe lîngă faptul că mă interesează felul cum scriu și valoarea a ceea ce scriu, mă interesează și ce se întîmplă pe și cu Hermeneia. și de aceea îmi permit în cazurile în care este necesar să reamintesc celor ce participă aici, așa cum am facut-o cu tine, semnificația și importanța gestului de a acorda o peniță. și nu m-am referit la credibilitatea ta în fața mea. pentru că știu că nu dai doi bani pe asta. mă gîndeam că dai ceva mai mult de doi bani pe opinia altora despre capacitatea ta de a aprecia sau nu un text. dar, evident, nu este obligatoriu să te intereseze asta. sînt convins că sînt mulți care își doresc și penițe ieftine. așa că ai să bucuri pe mulți.
iar despre exemplu, cred că sînt, destul de bun pentru ceilalți. permite-mi să nu mă aștept ca tu să pricepi asta.
la prima citire poemul mi s-a părut subţire. îl recitesc şi înţeleg păsul poetului pentru cei care cad şi nu se mai ridică.
pe-aici, în loc de etichetă, noi punem panglicuţă. dar nu numai atât am înţeles din text!
Mulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
Și surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
primul vers mi-a dat un bătăi de cap. Este acolo un iz tautologic, nu explicit ce-i drept, dar este.
Este greu să faci acea trecere de la descriptiv la emoţie, cum ai sugerat tu. Poemul ar fi fost mult mai întins cred şi ar fi fost deturnat sensul. E o părere, chiar nu ştiu până nu voi mai lucra la el.
Imaginea cu acei copii furând resturi de lumânări cu care să afume geamurile este prea importantă (în întregime) ca să pot renunţa la ea. Reciteşte şi poate vei reevalua.
Cailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
No! Mi-a placut atat de mult incat tocmai l-am citit, asa cum m-am priceput, la Radio Lynx, la o emisiune de poezie. Toata lumea l-a aplaudat. Daca imi pare rau de ceva e ca nu mi-a trecut prin cap sa iti fi facut invitatia tie pentru ca sa intri in direct, ideea venindu-mi chiar in momentul in care am pus mana pe microfon. Inca o data, felicitari pentru idee si zen. A, Virgil, mâțili meli dorm în casî și tăti au purici!
Mari, Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala. Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult. In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-) In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e... Andu
Citind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
Un text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
Redescoperirea lumii iar şi iar de la capăt. Departe de a fi o poezie pentru copii, poate fi şi o poezie pentru copii. Aşa cum Micul Prinţ îşi uda în fiecare zi unica floare de pe planetă. După coji şi liane revărsarea-n ocean aşează visul la locul lui.
Şi vulpea ce zicea? "Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!"
am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
cel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
fie și numai pentru versul ăsta (plus finalui, totuși, să i-l dăm și pe acesta Cezarului), meriți să fii iertat.
și n-am căutat textul, să știi, a venit el singur la mine. ;)
faină ideea cu părinții substantive din care rezultă un verb. acțiunea adică. caligrafia modelată în zbuciumul mării, privirea răsărită peste țărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul împărțiriii la sine") și felul în care te-ai îmbrăcat în iubire. punct slab în exprimare este "cu_coada" și cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă în descriptiv și înșiruire detailată. oricum e bun textul și finalul memorabil. mi-l însemn în carnețelul cu citate alese.
sapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
Sunt în asentimentul lui Cailean, poezia aceasta pășește cu măiestrie pe drumuri aparent bătătorite și ne obligă să ne oprim să vedem ceea ce credeam că știm cu exactitate... Iar versurile "o ușă plină de închideri o cameră blândă în ziduri" sunt un univers poetic deja. Susțin propunerea ta, Cailean. Deosebită poemă, Paul.
ok, Adrian. I'm sorry. Uite, ca dovadă că nu am o zi proastă, îmi cer scuze că te-am deranjat. Dimpotrivă, am o zi liberă. Dar e posibil ca abilitatea mea de a percepe ironismul să fie prea ascuțită.
Alma, da, caut ceva mai potrivit pentru final. voi completa pentru echilibru cînd voi fi sigură că mă pot opri definitoriu asupra unei variante. nu cred că am înțeles pînă la capăt întrebarea ta. mulțumesc de popas și sugestie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Compar versurile de la început şi de la final:
pentru textul : piatră de var de,,îmbrăcată în haine de Pierrot"
,,în zdrenţe de lepros" şi sunt tentată să cred că s-a vrut surprinderea unei involuţii în special biologice. Culoarea dominantă a poemului e albul, un alb maladiv, având în vedere aspectul leprei. Consider că imaginile sunt foarte sugestive şi apreciez asta. Susţin observaţia Silviei.
ionut, nu e impotriva regulamentului sa spui bancuri? plus ca in varianta pe care o stiam eu, era vorba de doi lei, tatal si fiul. grandilocventa de care vorbesti e specifica, pana la un punct, insusi actului literar. plus ca stim prea bine ca pe site urile literare unii scriu mult mai bine decat .... "la suprafata". cine spune ca site-urile literare n-au fost, nu sunt si nu vor fi decat niste ateliere? cati dintre noi renunta la clasicele mijloace de afirmare in favoarea internetului? samd. si nimeni nu impune nimanui nimic. pana la urna, despre ce e vorba in aceasta reticenta fata de acest asa-numit manifest? inchizitie literara? daca facem ceva, ar tb sa ne luam mai in serios. eu as pune literatura in fata regulamentelor, orgoliilor si dorintei de afirmare cu orice pret. prin faptul ca nici alma nu mai este editor aici nu cred ca site-ul obtine vreun castig. la fel si in cazul lui vladimir, dimpotriva.
pentru textul : analiza manifestului boierismului demultumesc Hialin pentru observatii si sper sa continui.
Am testat pe FF3.5 si pe Chrome si se vad perfect. Cred ca depinde de OS pe care il ai instalat.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAm sa verific si pe IE6
Am corectat eroarea de afisare la situatia de parola gresita
In ce priveste aspectul stii cum e, de gustibus. Oricum vor mai avea loc modificari la acest capitol care asa cum stii este cel mai simplu de configurat si pentru care nu am avut prea mult timp la dispozitie. Dar cred ca niciodata nu voi putea sa fie pe plac estetic la toata lumea
ionuț, nu cred că este treaba ta cine sînt eu ca scriitor. această întrebare mi se pare o petardă fumigenă ieftină. indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. și nu te condamn pentru asta. e dreptul tău. pentru mine însă nu este așa. pe lîngă faptul că mă interesează felul cum scriu și valoarea a ceea ce scriu, mă interesează și ce se întîmplă pe și cu Hermeneia. și de aceea îmi permit în cazurile în care este necesar să reamintesc celor ce participă aici, așa cum am facut-o cu tine, semnificația și importanța gestului de a acorda o peniță. și nu m-am referit la credibilitatea ta în fața mea. pentru că știu că nu dai doi bani pe asta. mă gîndeam că dai ceva mai mult de doi bani pe opinia altora despre capacitatea ta de a aprecia sau nu un text. dar, evident, nu este obligatoriu să te intereseze asta. sînt convins că sînt mulți care își doresc și penițe ieftine. așa că ai să bucuri pe mulți.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deiar despre exemplu, cred că sînt, destul de bun pentru ceilalți. permite-mi să nu mă aștept ca tu să pricepi asta.
la prima citire poemul mi s-a părut subţire. îl recitesc şi înţeleg păsul poetului pentru cei care cad şi nu se mai ridică.
pentru textul : sincer să fiu depe-aici, în loc de etichetă, noi punem panglicuţă. dar nu numai atât am înţeles din text!
Mulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
pentru textul : jukebox breakfast deȘi surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
E o tâmpenie, dar nu eram convins.
pentru textul : Sub pânze deprimul vers mi-a dat un bătăi de cap. Este acolo un iz tautologic, nu explicit ce-i drept, dar este.
Este greu să faci acea trecere de la descriptiv la emoţie, cum ai sugerat tu. Poemul ar fi fost mult mai întins cred şi ar fi fost deturnat sensul. E o părere, chiar nu ştiu până nu voi mai lucra la el.
Imaginea cu acei copii furând resturi de lumânări cu care să afume geamurile este prea importantă (în întregime) ca să pot renunţa la ea. Reciteşte şi poate vei reevalua.
Mulţumesc pentru radiografie.
Toate cele bune!
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri deCailean, nu știu de unde afirmația ta referitoare la comentariile mele. E o presupunere nefondată. Comentez acolo unde consider că intervenția mea ar fi utilă textului și prefer să fie clar și concis, fără divagații care nu folosesc la nimic. Aici așa am considerat și mai ales pentru a doua strofă - este reușită.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele deam luat la cunostinţă, Adrian, le-am trecut la registrul cu gumă unde pe viitor vor fi muştruluite.
LIM, graţie.
pentru textul : când tu apari derevin: mi-a plăcut genul ăsta de singurătate.
pentru textul : Gheţari de"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game deCristina draga, sint pur si simplu niste note/impresii despre calatorii/peisaje/idei reale. insa nu de pe ruta Iasi Dorohoi via Trusesti.
pentru textul : Ruines de Rome deNo! Mi-a placut atat de mult incat tocmai l-am citit, asa cum m-am priceput, la Radio Lynx, la o emisiune de poezie. Toata lumea l-a aplaudat. Daca imi pare rau de ceva e ca nu mi-a trecut prin cap sa iti fi facut invitatia tie pentru ca sa intri in direct, ideea venindu-mi chiar in momentul in care am pus mana pe microfon. Inca o data, felicitari pentru idee si zen. A, Virgil, mâțili meli dorm în casî și tăti au purici!
pentru textul : Mâțâli deMari, Parerea mea e ca, intors pe dos sau nu, poemul are idee si o exprimare rafinata. Desi pe alocuri copilareasca, ii sta bine in hainele astea micute de scoala. Ce nu imi place este acest "sa ne imaginam..." nu are forta de a ma mobiliza sa fac lucrul acela, cred ca o exprimare mai personala ar putea avea darul de a transmite mai mult. In poezia moderna acest "pattern" (model) al perceptiei s-a schimbat destul de mult si nu zic ca trebuie sa ascultam tot ce spune curentul "trendul" dar nici sa fim complet pe dinafara lui, daca nu suntem genii :-) In concluzie, e un poem bun, merita pastrat, eventual revenit ulterior asupra lui, dupa ce anii vor face ceea ce ei stiu sa faca cel mai bine, sa aseze lucrurile la locurile lor. Deci inclusiv in mormant, asta e... Andu
pentru textul : Radical din doi deCitind m-am întrebat dacă nu cumva ne amăgim și nici nu pășim alături, atât de îngustă... de cele mai multe ori unul în spatele celuilalt, sau... sunt de fapt două străzi... ciudată comparația din prima strofă, mă tot gândesc la ea. Apropierea care distorsionează până și vitezele... Nu mi se pare fericită chestia cu tristețea câinelui abandonat, e prea voit sugestivă.
pentru textul : iubirea stradă așa de îngustă deUn text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
ialin
pentru textul : fără amalia deRedescoperirea lumii iar şi iar de la capăt. Departe de a fi o poezie pentru copii, poate fi şi o poezie pentru copii. Aşa cum Micul Prinţ îşi uda în fiecare zi unica floare de pe planetă. După coji şi liane revărsarea-n ocean aşează visul la locul lui.
Şi vulpea ce zicea? "Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!"
pentru textul : Planeta maimuțelor deAm reținut Virgil. Voi medita mai mult la ceea ce afirmi prin crezul tău artistic: ”poezia nu este viata si viata nu este poezie”
pentru textul : poftiți la marea târguială deam fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
pentru textul : Alice recycled decel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
„mă așteaptă o iarnă lungă
ca un gât de lebădă”
fie și numai pentru versul ăsta (plus finalui, totuși, să i-l dăm și pe acesta Cezarului), meriți să fii iertat.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deși n-am căutat textul, să știi, a venit el singur la mine. ;)
faină ideea cu părinții substantive din care rezultă un verb. acțiunea adică. caligrafia modelată în zbuciumul mării, privirea răsărită peste țărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul împărțiriii la sine") și felul în care te-ai îmbrăcat în iubire. punct slab în exprimare este "cu_coada" și cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă în descriptiv și înșiruire detailată. oricum e bun textul și finalul memorabil. mi-l însemn în carnețelul cu citate alese.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deMultumesc, Aalizeei.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deSeamana cu Yerba mate. Ai putea sa continui seria...
pentru textul : downloadez poezii II dedragii mei, cel mai bine este la Polul Nord, unde oamenii de zapada nu se topesc...decat din iubire.
pentru textul : Omul de zăpadă desapphire, nici nu stiu cum sa incep.... filmul nu l am vazut, dar am citit despre el ( si eu tot un fel de basm am vrut, in care sa mi incerc puterile, fara a sti dinainte sortii), dar mi a intrat sub piele fierbinteala Povestașului, plus daimonul jucaus care, ferice de mine, piosul - vorba cuiva -, nu doarme nici cand muza mea recesiva ma lasa nici cand e mai complicata situatiunea. si acu tac, sa nu ma confunzi. da ma gandesc de un timp si la monastire. a argesului, logic vladimir, numa cel care renunta, stie cum e, saracu de moi (sic!). si eu vroiam sa zic vreo ceva de thomas kuhn, ăsta m a dat pe spate de la prima pagina, da, dupa cum ma stii si tu, is modest si timid din fire. o varianta ar fi aceea ca, aici, poate nici nu conteaza rezultatul, cat drumul si incercarile lui. vreau sa cred ( si eu chiar cred), in ac primavara-vara, ca am reusit sa ma joc cum am vrut eu, intr un spatiu si un timp dat, pe carele le stim cu totii. si nici sa zgarii ceva prea tare. ai spus si despre spiritul de colegialitate...e bun de perseverat pe ac drum, poate va ajung. si trag un claxon. promit
pentru textul : a căzut o stea deGelu Diaconu, esti binevenit pe Hermeneia! si poate ca iti place Ted Berrigan. si mie &.
pentru textul : Recunosc & deSunt în asentimentul lui Cailean, poezia aceasta pășește cu măiestrie pe drumuri aparent bătătorite și ne obligă să ne oprim să vedem ceea ce credeam că știm cu exactitate... Iar versurile "o ușă plină de închideri o cameră blândă în ziduri" sunt un univers poetic deja. Susțin propunerea ta, Cailean. Deosebită poemă, Paul.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deok, Adrian. I'm sorry. Uite, ca dovadă că nu am o zi proastă, îmi cer scuze că te-am deranjat. Dimpotrivă, am o zi liberă. Dar e posibil ca abilitatea mea de a percepe ironismul să fie prea ascuțită.
pentru textul : Zzet deAlma, da, caut ceva mai potrivit pentru final. voi completa pentru echilibru cînd voi fi sigură că mă pot opri definitoriu asupra unei variante. nu cred că am înțeles pînă la capăt întrebarea ta. mulțumesc de popas și sugestie.
pentru textul : marți se iubește mai mult dePagini