Mulţumesc pentru citiri şi mă bucur că v-au plăcut măcar câteva versuri. Vă mai aştept, bucuros de observaţii.

L-am citit invers, ca să-i prind mai bine sensul: "cu pași de pisică să nu sperii răsăritul cînd mă apropii de dimineață toate mușcă din mine dinți de fierăstrău răstălmăcite vîrstele copacilor o avalanșă de imagini ca într-o debara dezafectată pe strada mea au căzut anotimpurile de-a valma" Poemul e reversibil :). Mi se pare interesant. Finalul (în forma originală) mă trimite la momentul din coșmar în care realizez că dorm și că pot să mă trezesc, va veni dimineața cu siguranță, e doar un coșmar, etc... ceea ce face ca imaginile terifiante să-și estompeze influența. Poemul trebuie citit cum l-ai scris. Căderea anotimpurilor și răstălmăcirea vârstei copacilor doua motive de neliniște dusă până la tortură spre dimineața care va veni... e ordinea firească. Un poem concentrat ca ideatică, în care timpul iși pierde importanța curgerii constante și unidirectionale și îmi vine foarte ușor să fac o comparație cu visul care durează maximum 20 minute dar ne lasă senzația ca am visat întreaga noapte.

Mă bucură mult vestea aceasta! Toate cele bune, Alina!

Alma, din pacate de cand nu mai am net la serviciu sunt nevoit sa merg la un clubde internet, unde nu am diacritice. Initial era varianta cu vazu-i, adica vazul ei, dar observand ca nu are logica versul m-am razgandindit si am modificat acum cu "vazui" . Multumesc de scurta ta trecere pel am ine si te mai astept

e frumos, nimic de zis, dar mă întreb cât la sută din farmecul poemului ar mai rămâne dacă s-ar scoate toate referințele religioase și calchierea reușită a stilului biblic pentru că o mare forță de impact asupra subconștientului nostru o au tocmai trimiterile la acea curgere a Cântării Cântărilor, poezie pură, având șlefuirea cristalină a liricii antice deci, ca o provocare: cum ai scrie, francisc, fără aceste metatextualisme cultice, și dacă farmecul incantației tale s-ar păstra și fără fundamentarea psalmic-eclesiastică :) altfel, I`m impressed

Poemul beneficiaza de o constructie estetica, insa din pacate are cateva accente care sunt prozaice. Nu cred ca un poem ca acesta ar trebui inceput cu o asemenea indicatie regizorala seaca "prietenul meu imaginar se plimba..." pentru ca apoi, mai jos, sa revii cu "imaginarul meu prieten", de parca cititorul n-ar fi priceput de prima oara. Las deoparte cele cateva stangacii telenovelistice de tipul "ochi lacrimosi si reci, de duzina" si revin la mesaj... mi-a placut, dar trebuie rescris degraba, dansul, adica mesajul. "alergam, priveam, auzeam, lipeam, ciocaneam, dadeam cu dosul palmei, sapam cu degetele, saream cu picioarele" - ???? Andu

după câte ştiu, nu ţi-am cerut părerea şi nici vreun covrig, poet al pieţei agro-alimentare. mi-am spus părerea şi nu cred că trăim în trecut să fiu interogat de tine. stai liniştit şi nu te mai deranja.

Mulțumesc vouă pentru opinii, voi încerca să mă perfecționez în 'meșteșugul' parodiei, mă atrage mult ideea acestei 'transhumanțe' pornite din liric ajungând în ironic trecând așa, foarte aproape de ludic... de aceea îmi și aleg textele parodiate din spectrul cât mai pur liric.
Virgil, știu că mai am de lucru și că tu ai scris ca un adevărat gentleman ceea ar fi trebuit de fapt să fie textul... pe alocuri am reușit asta, dar pe alte alocuri, încă nu! Anyway many thanks man!
A.a.a. cred că dumitale ți-a plăcut textul cel mai mult de vreme ce ai pus atâta zel în comentariu, chiar dacă, 'plăcut' în cazul matale poate însemna 'displăcut' dar, fără să revin ca să nu plictisesc chiar pe toată lumea la teoria binecunoscută a unității contrariilor care, deși marxistă, nu e rea deloc, iar în cazul dumitale constat că a generat același tip de reacție prolixă care te caracterizează atunci când ți se urcă cerneala la cap. În ceea ce privește ligheanul solicitat, ți-l ofer eu cu plăcere, doar dă-te jos de pe el stimabile a.a.a. Eu promit să-l spăl, să-l limpezesc, îl fac de nou ca să poți s-o iei de la-nceput.
Mădălina, regret nespus că textul îți aduce a 'manelistic', nu cred că există înjurătură care să mă jignească mai rău, ca trăitoare și răbdătoare de rroomânica noastră contemporană. Dar dacă ție asta ți s-a părut... ce să fac? O înghit. Apoi poate, dacă mai rămâne loc după ce se exprimă domnul a.a.a. la adevărata lui valoare, mai rămâne ceva loc și pentru mine în ligheanul lui. Asta, desigur, dacă măcar la lighean vom dovedi că putem să împărțim ceva.
Margas

Gorun;
da, cred că ai vrut să te referi la un sistem de operare „pur” grafic de tip „windows”. Ceea ce Win 1.1 sau 3.1 sau chiar 95 nu au fost în totalitate. De fapt fiind „acoperișuri” grafice pentru un OS în mod text. Abia XP se pare (dacă nu mă înșel) a fost primul „pur” GUI pentru MS. Dar ai dreptate, interfața „iconică” a fost ideea lui Apple dar asta e o poveste cu multe implicații legate de copyrightul „aparenței” sau „aspectului” cu multe alte ramificații în conflictele legale pe care le duce acum Apple cu alți competitori precum Samsung și Google. Este un subiect fascinant și am citit cîteva articole interesante despre asta în ultima vreme. Mulțumesc pentru citire și pentru apreciere. Pentru Steve...

Dan, mulțumesc pentru notițe. Am trimis coafeza la plimbare, dar am păstrat în subtext ideea de «coma berenice». Nu am renunțat la maniheistă dar am modificat un pic, am spus «mere maniheiste» ca un fel de cunoaștere a binelui și răului într-o formă antică, nu modernă («pierdute pe jos», în inconștient, în memoria colectivă). Totul și pentru a disloca imaginile nu doar spațial, ci și temporal. Se putea spune și mazdeană, dar am mizat pe un cuvânt mai cunoscut. Flagelul l-am păstrat pe post de curea, iarăși schimbare de scop. Nu știu ce ai vrut să spui cu «suspendat». Narcisa, mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Am modificat aici cum n-am mai modificat nicăieri în altă parte. E un text mai vechi asupra căruia nu am revenit decât abia acum. Un second thought e mereu util pentru șlefuire și claritate.

imi pare rau, cred ca m-am exprimat aiurea, ma refeream la anumite sintagme folosite intens de altii, incat ajung sa fie recunoscuti dupa ele si astfel ii impiedica oarecum pe alti autori sa le utilizeze. nu am apucat sa il citesc pe claudiu in perioada aceea. multumesc pentru sugestie si iarta-ma inca o data.

Admirabila odisee a Amaliei. O iarbă, două ierbi și o balanță pentru a cântări un crepuscul.

cailean, multumesc de comentariu. te mai astept.

ah, domnule Gorun, ce frumos era daca lipsea, din comentariul dvs., acel adjectiv compus din final! am incredre, totusi, ca polemica de aici va continua fara derapaje.