Aş tăia "dar"-ul din "pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer" - nu prea îi văd justificarea. Plus de asta, îl mai ai ceva mai sus.
"și asta te făcea să crezi că poate" - aici e o rezolvare simplistă şi în neconcordanţă cu fineţea de până atunci; rezolvare simplistă şi la nivel ideatic (ieşirea spre pers. a 2 a), şi la nivel expresiv (disonanţa comunului - limbajul comun + "asta/că/poate"). Chiar ar fi păcat să nu intervi în partea aceasta. Dar e doar părerea mea, evident.
Rămâne peste toate un text care, cel mai si cel mai si cel mai si cel mai important, nu e invaziv şi nu foloseşte imaginea Poetului, ci se culcă prietenos pe proiecţia ei. Şi un final foarte, foarte tare. Mi-amintesc de o altă încheiere a unui text de-al tău (controversată), care se termina tot în "frumos"(oasă).
n-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
textul imi aminteste de corespondenta senzatiilor poetice, de indiscernabilele paradigme de ne-intelegere a lucrurilor de constructia unui clopot care sa amplifice si sa piarda sau sa nasca culorile. daca ele au un nume, in poezia feminina ele isi au locul in mod frecvent. dar la fel de important ramane si spatiul creat de liniste. el face posibila propagarea funiilor de care tragi sa anunti nasterea poetului in lume drumul sau ptr totdeauna si nu haosul care il urmeaza. asa e posibila risipirea si contopirea cu ....zambetul scheletelor.
Consider că intervenţia Ralucăi nu se deosebeşte cu faţă de comentariile obişnuite ale margăi. E, drept, un comentariu sarcastic, dar atat. De data aceasta îndemn eu la echilibru, Vlad.
"bineânțeles" se scrie corect "bineînțeles". din versurile "Frunzele alergau înaintea mea, pechinezi nervoși Răscolind cu limbul lor picăturile de ploaie." rezultă că vorbești și de limbul pechinezilor...puțin ambiguu. Per total, mesajul textului se pierde, se diluează. Slab...
pentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
Tac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
un piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
E un poem reusit de-a v-ati ascunselea, asta e parerea mea Cami, dar de corectat tot ar trebui sa corectezi acolo acel typo, tu chiar nu il vezi ca eu is batran ? :-) Andu
Virgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
Pentru că începe să mă irite scuza asta cu simbolul: oameni buni, în lumea asta mare, aşa cum o ştim, totul e semn. Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol. Faptul că-mi repeţi, repetaţi, că aia/ăla/aialaltă e un simbol, mai ales în cadru liric, e o tautologie cât simbolul de mare. De aia, pretenţia frustă că o sintagmă e valoroasă, ori lirică, ori posibil respirabilă doar pentru că e simbol e ghici ciupercă ce-i, adică gaura în covrig. Aaaa, forţa de a crea simboluri intertextuale proprii autorului, forţa de a le face perceptibile, intact perceptibile şi inteligibile cititorului, asta e altceva! A lua pasărea phoenix, ori ochiul lăuntric, ori pomponul lu' moş crăciun şi a-l trânti liric în indispoziţia de luni dimineaţa nu înseamnă că lucrăm cu simboluri. Înseamnă, cel mult, reproducere brută în spaţiu personal. Fie că nenea simbol are zece ani, fie că-i de pe vremea când sf. Petre îsi rupea sandalele pe pământ. Iar a avea aşteptări ca cititorii să plece în genunchi, profund "revelaţi" şi pocăiţi, asta e utopie infanţilă. În poezie poate interesa ce spui, dar, categoric, e vital cum spui.
Deci iertaţi-mă că nu tremur ca varga la orice poetizare îndulcită cu simboluri!
Foarte interesant titlu!! Parca ai mai scris tu o poezie cu autostrada, aminteste-mi ca am un lapsus. Era un text bun, acesta e unul ironic, dar stii si tu asta.
Sapphire, am înțeles. Tu poți considera ce vrei, eu pot rămâne la părerea mea. Nu sunt eu cea care să "înceapă" scandaluri, precum bine s-a văzut și nici nu le doresc pe pagina mea. Dar am văzut că răspunsul cu aceeași monedă se practică pe aici și, deși nu sunt pentru, uneori e sănătos. Regulile comunicării se aplică atunci când ceilalți le cunosc, pentru că altfel, e inutil.
aaaaaaaaaaaaa.... substrat religios zici? cred că te amăgești! o referire la divinitate nu înseamnă religiozitate. privește la răfuiala filozofilor atei cu dzeu! câte analize, câte păreri exprimate în raportul dintre ideea de om și cea de absolut, câte dezbaterii... toate au creat civilizații... tema poemului tău este iubirea. religioasă sau nu, este o părere. părerea ta. eternitatea iubirii este decretată în existență. iubirea este eternă. ea învârte sori și stele. însăși ideea de eternitate există din iubire. este vorba aici de un egoism, de un orgoliu încă nerecunoscut de specia umană. dincolo de această divagație la care m-au provocat comentariile poemului tău, te felict iară pentu momentul fericit de inspirație! cu aleasă stimă, mircea nincu.
"Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca luminile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne..." - M. Eminescu
Mie mi-a placut nuanta data de tine, aici, Adrian.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână.
de ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
ah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
Asta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
Ma amuzi. Si stii de ce? Pe vremea cind eram eu editor sef peste doi moderatori care mai ramasesera pe aici, eu am facut propunerea sa fii exclus definitiv de pe site. Ulterior am revenit pentru ca mi-am dat seama ca potentialul tau conflictual poate atrage vizualizari. Am fost exclus din echipa de editori pentru ca, la momentul respectiv, eram editor si pe un al site, desi regulamentul Hermeneia era imprecis. Acum ma vad nevoit sa-ti iau apararea.
Da Ai un stil malitos de a comenta. iei in bascalie tot. Dar cine nu te cunoaste nu te intelege. Cind am fost numit editor sef pe site mai erau Bianca Goean si Marina Nicolaev. Imi pare rau ca Virgil Titarenco a devenit din ce in ce mai restrictiv. Pe de alta parte e site-ul lui. Regulamentul e atit de rigid incit te crezi intr-o biserica de penticostali(nu ca as avea ceva cu ei). Dar fiind vorba despre un site de cultura( si nu ma refer numai la literatura) eu optez pentru o mai mare deschidere. E drept. Domnul Titarenco ne face un favor ca putem posta pe H. Dar tot domnul Titarenco ar trebui sa se ocupe de atragerea unor autori de valoare. Echipa de editori si moderatori doar comenteaza si remarca textele. Atit. As intreba citi membri noi au fost anul trecut? Citi membri activi are acest site? Statistic vorbind, cind am venit aici ca editor, mi-am dorit sa fac din acest site un nume de referinta online. Am fost singurul editor care s-a autosuspendat(doamne ce dor imi e de vremurile alea). Adevarul e ca Virgil Titarenco a avut si va avea(nu stiu pentru cit timp) la indemina niste oameni valorosi. Din pacate, el este doar administrator de site. Mai devreme sau mai tirziu ii va pierde. Asa ca, Bobadile, imparte banii saracilor. Ei macar traiesc. Nu comenteaza.
încep să coc o idee, nu zici tu rău, aș putea integra în text o poveste mai palpabilă legată de motivul pentru care personajul pricipal e în mașină. Așa m-am axat mai mult pe fenomen, but anything is fixable. Multumesc, Sorin. Dar tot va trebui să omor personajul. Voi căuta o modalitate mai subtilă, poate ceva mai mult mister. Am încercat să folosesc un clișeu tocmai pentru a-i da o altă față, pentru a fi un contrast mai mare între adevăr și situatia aparent clară. Se pare ca m-am împotmolit în clișeu de fapt.
mda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
Titlul nu sună rău, subtitlul da. Mi se pare puțin cam încărcată și rigidă, fără o temă clară care să știe ce vrea să spună. Ultimul vers trebuie reparat.
Virgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
Ionuț, prea multe „poem”e într-un poem. eu zic să mai renunți la o parte din ele. Nu prea dă bine fetișizarea.
Ideal ar fi ca textul să se oprească după primele 2 strofe. Cu îngăduință maximă, din a treia, se pot lăsa următoarele tânduri:
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
la care numai moartea are drepturi de autor”
păcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai încerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin în acest caz mai bine.
chiar mi-au placut primele doua strofe. mie imi plac poemele bucolice, astea in care dragostea este vazuta dintr-un alt unghi si in care inocenta este ca o intimitate necesara. " Ți-am dat întâlnire în lanul de floarea-soarelui. În colțul unde era mai coaptă și mai înaltă. Credeam că acolo vom fi numai noi Cu picioare pline de praf."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aş tăia "dar"-ul din "pe vremea aceea străzile erau pline de noroaie
dar se terminau în cer" - nu prea îi văd justificarea. Plus de asta, îl mai ai ceva mai sus.
"și asta te făcea să crezi că poate" - aici e o rezolvare simplistă şi în neconcordanţă cu fineţea de până atunci; rezolvare simplistă şi la nivel ideatic (ieşirea spre pers. a 2 a), şi la nivel expresiv (disonanţa comunului - limbajul comun + "asta/că/poate"). Chiar ar fi păcat să nu intervi în partea aceasta. Dar e doar părerea mea, evident.
Rămâne peste toate un text care, cel mai si cel mai si cel mai si cel mai important, nu e invaziv şi nu foloseşte imaginea Poetului, ci se culcă prietenos pe proiecţia ei. Şi un final foarte, foarte tare. Mi-amintesc de o altă încheiere a unui text de-al tău (controversată), care se termina tot în "frumos"(oasă).
pentru textul : iarnă și eminescu den-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
pentru textul : în magazinul de animale mici detextul imi aminteste de corespondenta senzatiilor poetice, de indiscernabilele paradigme de ne-intelegere a lucrurilor de constructia unui clopot care sa amplifice si sa piarda sau sa nasca culorile. daca ele au un nume, in poezia feminina ele isi au locul in mod frecvent. dar la fel de important ramane si spatiul creat de liniste. el face posibila propagarea funiilor de care tragi sa anunti nasterea poetului in lume drumul sau ptr totdeauna si nu haosul care il urmeaza. asa e posibila risipirea si contopirea cu ....zambetul scheletelor.
pentru textul : clopotul de sticlă deConsider că intervenţia Ralucăi nu se deosebeşte cu faţă de comentariile obişnuite ale margăi. E, drept, un comentariu sarcastic, dar atat. De data aceasta îndemn eu la echilibru, Vlad.
pentru textul : epigrama bat-o vina de"bineânțeles" se scrie corect "bineînțeles". din versurile "Frunzele alergau înaintea mea, pechinezi nervoși Răscolind cu limbul lor picăturile de ploaie." rezultă că vorbești și de limbul pechinezilor...puțin ambiguu. Per total, mesajul textului se pierde, se diluează. Slab...
pentru textul : Pentru prima parte raspund depentru AAA vezi că războiul produce victime colaterale.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III depentru AL pe ce criterii se apreciază, fără motivare?. E periculos să vă pronunţaţi în numele altor membrii ai site-ului. Închei polemica pentru pentru că devine inutilă şi neproductivă. Vă doresc realizări artistice de excepţie apreciate şi de amatori.
Tac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
pentru textul : Copacul patruped deun piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
am incorporat majoritatea acestor întrebări și răspunsuri în pagina RIF a site-lui http://hermeneia.com/faq
pentru textul : Răspunsuri la întrebări frecvente (pentru nou-veniţi) dePoetii miros a tutun si a alcool. Probabil ca la asta se referea :)).
pentru textul : Clivaj deE un poem reusit de-a v-ati ascunselea, asta e parerea mea Cami, dar de corectat tot ar trebui sa corectezi acolo acel typo, tu chiar nu il vezi ca eu is batran ? :-) Andu
pentru textul : aprilie deVirgil, femei ca mine asteapta ca barbati ca tine sa inteleaga mai mult.. textul meu este simplu - am I reaching for the sky here?? uneori ne dorim lucruri simple... cit despre 'nu ma pricep la lubrifieri ale imaginatiei'....no comment.(!) numai bine... Corina
pentru textul : Blind date dePentru că începe să mă irite scuza asta cu simbolul: oameni buni, în lumea asta mare, aşa cum o ştim, totul e semn. Orice semn, ori sistem de semne, este ori poate deveni simbol. Faptul că-mi repeţi, repetaţi, că aia/ăla/aialaltă e un simbol, mai ales în cadru liric, e o tautologie cât simbolul de mare. De aia, pretenţia frustă că o sintagmă e valoroasă, ori lirică, ori posibil respirabilă doar pentru că e simbol e ghici ciupercă ce-i, adică gaura în covrig. Aaaa, forţa de a crea simboluri intertextuale proprii autorului, forţa de a le face perceptibile, intact perceptibile şi inteligibile cititorului, asta e altceva! A lua pasărea phoenix, ori ochiul lăuntric, ori pomponul lu' moş crăciun şi a-l trânti liric în indispoziţia de luni dimineaţa nu înseamnă că lucrăm cu simboluri. Înseamnă, cel mult, reproducere brută în spaţiu personal. Fie că nenea simbol are zece ani, fie că-i de pe vremea când sf. Petre îsi rupea sandalele pe pământ. Iar a avea aşteptări ca cititorii să plece în genunchi, profund "revelaţi" şi pocăiţi, asta e utopie infanţilă. În poezie poate interesa ce spui, dar, categoric, e vital cum spui.
Deci iertaţi-mă că nu tremur ca varga la orice poetizare îndulcită cu simboluri!
pentru textul : Adoriana minus zece de"felul meu de îngropat în aer " - îmi place titlul acesta, produce o expresie vizuală deosebită.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deFoarte interesant titlu!! Parca ai mai scris tu o poezie cu autostrada, aminteste-mi ca am un lapsus. Era un text bun, acesta e unul ironic, dar stii si tu asta.
pentru textul : meandropauză deSapphire, am înțeles. Tu poți considera ce vrei, eu pot rămâne la părerea mea. Nu sunt eu cea care să "înceapă" scandaluri, precum bine s-a văzut și nici nu le doresc pe pagina mea. Dar am văzut că răspunsul cu aceeași monedă se practică pe aici și, deși nu sunt pentru, uneori e sănătos. Regulile comunicării se aplică atunci când ceilalți le cunosc, pentru că altfel, e inutil.
pentru textul : se-ntâmplă uneori deaaaaaaaaaaaaa.... substrat religios zici? cred că te amăgești! o referire la divinitate nu înseamnă religiozitate. privește la răfuiala filozofilor atei cu dzeu! câte analize, câte păreri exprimate în raportul dintre ideea de om și cea de absolut, câte dezbaterii... toate au creat civilizații... tema poemului tău este iubirea. religioasă sau nu, este o părere. părerea ta. eternitatea iubirii este decretată în existență. iubirea este eternă. ea învârte sori și stele. însăși ideea de eternitate există din iubire. este vorba aici de un egoism, de un orgoliu încă nerecunoscut de specia umană. dincolo de această divagație la care m-au provocat comentariile poemului tău, te felict iară pentu momentul fericit de inspirație! cu aleasă stimă, mircea nincu.
pentru textul : toate oasele de"Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca luminile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne..." - M. Eminescu
Mie mi-a placut nuanta data de tine, aici, Adrian.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
pentru textul : p.s deşi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână.
atunci plimba-te prin locuri comune si prefa-te ca scrii cu respect si cu dorinta de-a n-o da in diverse Ion Nimerencu
pentru textul : ... și au numit-o carte dede ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
pentru textul : Căruciorul deah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
pentru textul : pontificală deAsta ce zici tu acum Virgile suna chiar bine, mie cel putin imi place si sper sa fie adevarat in totalitate. Eu voi incerca sa-mi corectez elementele "evazioniste", sper ca in ultima vreme s-a observat un progres, sper. In ceea ce priveste interventia mea la Corina Papouis (asa se scrie oare) intentia este de a determina aceasta autoare care este in posesia unui bagaj emotional valoros sa renunte la ce este ieftin, de galantar. Eu sper ca ea m-a inteles, chiar daca m-o fi si injurat. Multumesc si scuze de deranj
pentru textul : tăceri deMa amuzi. Si stii de ce? Pe vremea cind eram eu editor sef peste doi moderatori care mai ramasesera pe aici, eu am facut propunerea sa fii exclus definitiv de pe site. Ulterior am revenit pentru ca mi-am dat seama ca potentialul tau conflictual poate atrage vizualizari. Am fost exclus din echipa de editori pentru ca, la momentul respectiv, eram editor si pe un al site, desi regulamentul Hermeneia era imprecis. Acum ma vad nevoit sa-ti iau apararea.
pentru textul : Cantata în mi minor deDa Ai un stil malitos de a comenta. iei in bascalie tot. Dar cine nu te cunoaste nu te intelege. Cind am fost numit editor sef pe site mai erau Bianca Goean si Marina Nicolaev. Imi pare rau ca Virgil Titarenco a devenit din ce in ce mai restrictiv. Pe de alta parte e site-ul lui. Regulamentul e atit de rigid incit te crezi intr-o biserica de penticostali(nu ca as avea ceva cu ei). Dar fiind vorba despre un site de cultura( si nu ma refer numai la literatura) eu optez pentru o mai mare deschidere. E drept. Domnul Titarenco ne face un favor ca putem posta pe H. Dar tot domnul Titarenco ar trebui sa se ocupe de atragerea unor autori de valoare. Echipa de editori si moderatori doar comenteaza si remarca textele. Atit. As intreba citi membri noi au fost anul trecut? Citi membri activi are acest site? Statistic vorbind, cind am venit aici ca editor, mi-am dorit sa fac din acest site un nume de referinta online. Am fost singurul editor care s-a autosuspendat(doamne ce dor imi e de vremurile alea). Adevarul e ca Virgil Titarenco a avut si va avea(nu stiu pentru cit timp) la indemina niste oameni valorosi. Din pacate, el este doar administrator de site. Mai devreme sau mai tirziu ii va pierde. Asa ca, Bobadile, imparte banii saracilor. Ei macar traiesc. Nu comenteaza.
încep să coc o idee, nu zici tu rău, aș putea integra în text o poveste mai palpabilă legată de motivul pentru care personajul pricipal e în mașină. Așa m-am axat mai mult pe fenomen, but anything is fixable. Multumesc, Sorin. Dar tot va trebui să omor personajul. Voi căuta o modalitate mai subtilă, poate ceva mai mult mister. Am încercat să folosesc un clișeu tocmai pentru a-i da o altă față, pentru a fi un contrast mai mare între adevăr și situatia aparent clară. Se pare ca m-am împotmolit în clișeu de fapt.
pentru textul : Simți? demda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
pentru textul : ghemuire III deTitlul nu sună rău, subtitlul da. Mi se pare puțin cam încărcată și rigidă, fără o temă clară care să știe ce vrea să spună. Ultimul vers trebuie reparat.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta deVirgil, e simplu: nu spun că frământ în palme o frunză de nuc, ci că "frământ timpul în palme ca pe-o frunză de nuc". și aici mă refer la intensitatea senzației olfactive (vezi titlul cu trimitere la Proust)...nu la anotimp.
pentru textul : madlenă deIonuț, prea multe „poem”e într-un poem. eu zic să mai renunți la o parte din ele. Nu prea dă bine fetișizarea.
Ideal ar fi ca textul să se oprească după primele 2 strofe. Cu îngăduință maximă, din a treia, se pot lăsa următoarele tânduri:
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
la care numai moartea are drepturi de autor”
o părere, Eugen.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deAdim, daca ma mai suparai odata mai bodoganeam o data.mai scrie ca asta si-o satac multa vreme. h
pentru textul : Pe funia secundei pun piciorul depăcat de text. dacă ai renunța la dorința de a face neaparat versificație și ai încerca să scrii fără rimă, părerea mea umilă e că ar fi, cel puțin în acest caz mai bine.
pentru textul : deus ex machina dechiar mi-au placut primele doua strofe. mie imi plac poemele bucolice, astea in care dragostea este vazuta dintr-un alt unghi si in care inocenta este ca o intimitate necesara. " Ți-am dat întâlnire în lanul de floarea-soarelui. În colțul unde era mai coaptă și mai înaltă. Credeam că acolo vom fi numai noi Cu picioare pline de praf."
pentru textul : Madlenă 2 dePagini