domnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
Nu voiam să spun că o să schimb; ca să mă convingă, franciscului îi va trebui o bâtă mai lungă. Și mai noduroasă. Rămân planetele alea, că așa au venit.
si eu deja pregatisem ceva apocaliptic...[pt ca as vrea sa mi iau niste cizme UGG online inainte de craciun]..dar daca ziceti ca organizati in Ianuarie atunci macar de ziua mea sa fie..:p
queen margot, te rog sa imi spui care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text. multumesc
interes şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
un poem despre o femeie necunoscuta ("își așeza fața în palme/își devora singură/visele ca pe niște cireșe coapte") si orasul ei cu ferestre de nori, unde pisicile noptii se adincesc in moliciunea trecutului ei, inventind un alt supravietuitor, ca si ea, de la capatul dezastrului. un poem simplu, ce se lichefiaza treptat, ca ploaia ce asteapta semnul discret al unei anume femei, un exercitiu tandru de inima intr-o alta gama, tonalitate, ce iti (ne) ofera unul din celelalte multe chipuri neasteptate, pe care le porti cu tine, prin buzunarele sufletului.
in prima varianta era "tataie se taia", unde am sesizat chiar si eu zgomotul de unghie plimbata pe geam.
e fara pretentii, de aceea lasat in pace. ii spuneam "tataie", nu "bunic" - cred ca aiureala e nevoia de a publica si nu cuvantul in sine, a carui duiosie aproape ca o uitasem.
multumesc pentru atentionare, o sa corectez acolo. si multumesc pentru comentariu, pentru ca ai rezonat (asta e chiar un supliment la care rareori ma astept!), chiar apreciez.
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
omul care incearcă mai greșeste,insă dacă învață din greșeală este un pas înainte...oricum am multă treabă căt timp sunt numai in șantier,căramizile cuvintelor mele momentan nu sunt bune pentru a construi o poezie perfecta dar consider că poate adaposti un suflet care caută ceva pe măsura lui.
Un text care m-a binedispus pentru toată ziua. Nu știu dacă asta ai urmărit dar pe mine m-a amuzat. Pentru umorul fin care transpare din text, o peniță.
Ideea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.
adrian - spun bine adian? - greseala mea - am scris idei cand ma gandeam la teme.
iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment.
oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil.
ca acea sintire nu-si gaseste ecoul in toti cititorii - normal ca se poate intampla si asta. e normal. doar nu simtim toti la fel.
cu alte cuvinte - daca mie imi place poezia asta, nu e obligatoriu sa-ti placa si tie. si amandoi putem avea dreptate - o dreptate subiectiva.
rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect.
Cred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula) cumva ma trimite cu gandul la asta dar imi provoaca si rasul... cam ca Dinescu. Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
emilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
uf, vladimir, nici nu mi am dat seama ca vorbim despre acelasi lucru, pina nu am cnsultat wikipedia, eventual, nici n am citit f atent definitia de acolo, lasindu ti tie deliciul de a o face. da, asta era, ma bucur ca cunosti termenul. ec
nu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
anyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
da, si eu sint de acord cu antecomentatorul meu. ma frigea palma sa ofer o penita dar in ultima parte ai intins parodia pina s-a rup. si a facut fleosc. parerea mea. ma abtin sa spun ca finalul e "feminin" ca sar poetesele la mine si ma acuza ca sint sexist
vezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
Fereastra aceasta către lumea din tine ( ca întotdeauna bogată și evocatoare) și, deopotriva ,către lumea din noi, îmi dă puterea de a adormi, în curând, cu speranța că porțile și ferestrele nu s-au închis definitiv . Văd finalul poemului tău ca un parcurs ciclic, de la dispariție spre reîntrupare, cu întregul bagaj afectiv păstrat ca o pecete a ființei plenare. PS. Voi citi ceva mai mult de acum înainte, pentru că, de azi, am internet acasă. Cum s-ar spune, am intrat și eu în rândul lumii. Cu drag
Domnule Petru, așa cum am spus și mai sus, finalul rămâne deocamdată așa cum este. Și nu pentru că ar avea un caracter subiectiv... Poemul, chiar dacă este scris la persoana întâi și pe deasupra mai poartă și titlul pe care îl vedeți, nu înfățișează o ipostază din viața mea. Aici, ca și în alte locuri, eul liric nu se confundă cu autorul. Dacă îl vedeți pe domnul Titarenco pe aici, spuneți-i, vă rog și dumnealui asta. Eu am scris "despre" povestea asta, dar nu puteam scrie "din cauza ei", pentru că nu este a mea. Ștefan cel prezent în text putea deci să se numească și Gheorghe și Ioan și cum o vrea el- sau putea să nu poarte nici un nume- cred că era și mai bine. Mulțumire pentru semn, Maria
... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
raluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)
una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!
daca 3 omuleti ar cobori inaintea mea, eu as scoate din buzunar ultimul meu poem, l as recita, iar ei atunci ar cadea in genunchi si mi s ar inchina. eu i as lua de mana si i as ridica, semn de modestie personala, si i as ruga de acum inainte sa ma comenteze non stop si endetail si ei ar incepe cu textul "de cine m am indragostit recent"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
welcome, master. bun sfatul!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deTextul in sine mi se pare un stereotip, prin ideea lui, prin expresie. Nu mi se pare ca spune ceva cu adevarat.
pentru textul : iarna deO greșeală gramaticală: "Trezitu-ma". În rest, text lipsit de poezie: rime înșirate la un film parodic de desene animate.
pentru textul : Genesis dedomnul Turbure, vedeti, cam aici se afla greseala si recunosc ca am cazut si eu in ea sau am tolerat-o. Intentia si scopul sectiunii Arte vizuale nu este in primul rind publicarea de arta vizuala aici ci mai degraba a scrie despre Artele vizuale (pictura, cinematografie, fotografie, arta digitala, etc). Am mai avut discutia asta cindva si am clarificat atunci. In principiu nu refuzam nici o rezolutie. Insa am pus in cod ca daca se depaseste o anumita latime sa apara un scroll bar orizontal (care sa imipedice stricarea paginii si eventual sa descurajeze postarea de imagini prea mari). Intre timp vad ca acel scroll bar a "disparut" (probabil trebuie sa revad codul care a mai suferit modificari de atunci).
pentru textul : Lemuria deNu voiam să spun că o să schimb; ca să mă convingă, franciscului îi va trebui o bâtă mai lungă. Și mai noduroasă. Rămân planetele alea, că așa au venit.
pentru textul : Cunoaștere desi eu deja pregatisem ceva apocaliptic...[pt ca as vrea sa mi iau niste cizme UGG online inainte de craciun]..dar daca ziceti ca organizati in Ianuarie atunci macar de ziua mea sa fie..:p
PS tot apocaliptica tema Andu? Virgil?
pentru textul : concurs de poezie apocalipsa 2012 dequeen margot, te rog sa imi spui care parte din sectiunea 16.6 a regulamentului hermeneia nu este suficient de clara in ceea ce priveste postarea acestui text. multumesc
pentru textul : das Marienleben deImaginea este foarte faina, dar dedicatia pare pusa la plezneala, pentru a atrage atentia.
Un titlu sugestiv ar fi "Alergand dupa o stea".
pentru textul : confluențe deinteres şi vreau să remarc anumite versuri:
"nu mai ninge demult cu lână rotundă" - plastic,
"ne-am transmis iubire prin western union" - liric modern,
"Când vom termina ultimul cub de pădure
şi ultimul cal de jar îl vom mânca,
o să aruncăm amintiri la lupi,
dar numai dintre acelea îngrăşate de uleiul icoanei." - poezie pur şi simplu,
"va ninge cu pioneze roşii" - sonoritatea este principalul atu.
o mică obiecţie: aş renunţa la comparaţia "ca pe nişte bare de salam mucegăit.". mie una mi se pare inutilă.
pentru textul : Compas polar deun poem despre o femeie necunoscuta ("își așeza fața în palme/își devora singură/visele ca pe niște cireșe coapte") si orasul ei cu ferestre de nori, unde pisicile noptii se adincesc in moliciunea trecutului ei, inventind un alt supravietuitor, ca si ea, de la capatul dezastrului. un poem simplu, ce se lichefiaza treptat, ca ploaia ce asteapta semnul discret al unei anume femei, un exercitiu tandru de inima intr-o alta gama, tonalitate, ce iti (ne) ofera unul din celelalte multe chipuri neasteptate, pe care le porti cu tine, prin buzunarele sufletului.
pentru textul : femeia și ploaia dein prima varianta era "tataie se taia", unde am sesizat chiar si eu zgomotul de unghie plimbata pe geam.
pentru textul : Oglinda din nuc dee fara pretentii, de aceea lasat in pace. ii spuneam "tataie", nu "bunic" - cred ca aiureala e nevoia de a publica si nu cuvantul in sine, a carui duiosie aproape ca o uitasem.
multumesc pentru atentionare, o sa corectez acolo. si multumesc pentru comentariu, pentru ca ai rezonat (asta e chiar un supliment la care rareori ma astept!), chiar apreciez.
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 12 deomul care incearcă mai greșeste,insă dacă învață din greșeală este un pas înainte...oricum am multă treabă căt timp sunt numai in șantier,căramizile cuvintelor mele momentan nu sunt bune pentru a construi o poezie perfecta dar consider că poate adaposti un suflet care caută ceva pe măsura lui.
pentru textul : Vorbe pe la spate deUn text care m-a binedispus pentru toată ziua. Nu știu dacă asta ai urmărit dar pe mine m-a amuzat. Pentru umorul fin care transpare din text, o peniță.
pentru textul : Cotidian deIdeea nu este rea, poate doar peretele e prea mult și el înghețat. Deși câteodată nimic nu e prea mult, dar știi... din afară nu se vede niciodată la fel. Nu-mi dau seama ce este în dreptul ferestrei, dar mie îmi pare un fel de morișcă, la fel ca acelea cu care se joacă prin parcuri copiii. Și dacă nu asta este, eu tot asta vreau să fie. Pentru că am voie, o dată ce te-ai eliberat de creația ta, venim noi, privitorii. Ascuns. Mi-a plăcut.
pentru textul : Ger și ulcer în familia din mai deadrian - spun bine adian? - greseala mea - am scris idei cand ma gandeam la teme.
iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment.
oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil.
ca acea sintire nu-si gaseste ecoul in toti cititorii - normal ca se poate intampla si asta. e normal. doar nu simtim toti la fel.
cu alte cuvinte - daca mie imi place poezia asta, nu e obligatoriu sa-ti placa si tie. si amandoi putem avea dreptate - o dreptate subiectiva.
rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deCred ca acest text este unul simplist si nu simplu cum probabil ne-am fi dorit sa fie... ar fi mai intai modul facil si mecanicist, aproape de inspiratie americana, in care autoarea incearca sa determine lectorul sa participe la poezie, sa se interogheze pe sine (ce-o vrea sa spuna Ela cu 4 puncte de vedere ca sunt numai trei strofe... o fi a patra modul meu de raportare, poate are un anotimp lipsa, poate a avut 4 la scoala etc... genul de intrebari pe care ar trebui sa le straneasca textul conform retetei de inspiratie americana... pentru ca apreciez, cu parere de rau, ca scoala rusa e mult mai rafinata). Apoi naivitatea temelor aduse in discutie si modul total lipsit de originalitate in care sunt conexate textului ("tăierea din coastă", "timpul"... de la caderea in timp, " înainte de ardere limpezește gândul"... purificarea rituala etc). Nu-mi place tonul sententios de parca autoarea ar fi acum in buricul pamantului rostind cuvinte de mare intelept cu deviatii luciferice... poate putina smerenie n-ar strica (un inceput bun ar fi sa Ii scrii numele cu majuscula) cumva ma trimite cu gandul la asta dar imi provoaca si rasul... cam ca Dinescu. Nu e chiar un text rau Ela dar cred ca Virgil a prins ideea... concepte si situatii abuzate deja, epuizate... poate ar fi bine sa incerci ceva nou... douamiism? Sa nu uit... n-am inteles finalul dar te cred pe cuvant... trebuie sa fie ceva tulburator pentru critici.
pentru textul : patru puncte de vedere de...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
...Felicitări!
pentru textul : strada mântuleasa deAndu, comentariul tău e o mizerie pornită dintr-un suflet de om mic. Mai mult n-am ce să adaug.
pentru textul : poem de 70 de cenți deemilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : noapte de pământ ars deerata: "acestei" nu "aceastei" scuze de typo
pentru textul : Un întreg fragmentat deuf, vladimir, nici nu mi am dat seama ca vorbim despre acelasi lucru, pina nu am cnsultat wikipedia, eventual, nici n am citit f atent definitia de acolo, lasindu ti tie deliciul de a o face. da, asta era, ma bucur ca cunosti termenul. ec
pentru textul : rem denu e ca si cum ai decoji un ou, nu ai prea mult timp de reflectie la astfel de spanzurari (de lustra:) ti se rupa coloana sub greutatea corpului si gata, nu se moare prin asfixiere, asa cum multi isi imagineaza... nici macar orgasmul specific nu este constientizat, ramane doar un mecanism. daca te spanzuri de clanta, insa, se schimba treaba:)
pentru textul : last night deanyway, acestea fiind spuse, astept ceva cu iepuri vii in ilustra camera frigorifica. spleenul din poemul asta nu este pe gustul meu. si cred ca nici pe gustul tau. trust me!
disclaimer: parerea mea
da, si eu sint de acord cu antecomentatorul meu. ma frigea palma sa ofer o penita dar in ultima parte ai intins parodia pina s-a rup. si a facut fleosc. parerea mea. ma abtin sa spun ca finalul e "feminin" ca sar poetesele la mine si ma acuza ca sint sexist
pentru textul : lucia devezi tocmai de aceea este asa de bine daca ar intelege toata lumea ca ar fi de preferat sa se respecte Principiile de funcționare ale Comunității Literare Hermeneia și ale site-ului Hermeneia.com in ceea ce priveste comentariile si sa se foloseasca numai cu scopul discutarii textului si nu aprecierilor la persoana autorului, etc. in acelasi timp sa se evite divagatiile si off topicurile care nu au nici o legatura cu textul, literatura sau macar nu sint pe aproape. si nu in ultimul rind sa nu se foloseasca pentru scopuri de comunicare personala sau pentru alte interese straine de scopul hermeneia, oricit de semnificative ni s-ar parea noua ca indivizi. nu mi-am facut niciodata iluzii cum ca acest lucru nu ar fi dificil pentru noi romanii (ca am vazut ca nici italienii, verii nostri, nu se simt confortabil sa respecte principii sau reguli) dar s-a meritat efortul si oricum alta cale de a functiona ca si comunitate literara (sau de orice fel de natura) nu prea exista.
pentru textul : psalm deFereastra aceasta către lumea din tine ( ca întotdeauna bogată și evocatoare) și, deopotriva ,către lumea din noi, îmi dă puterea de a adormi, în curând, cu speranța că porțile și ferestrele nu s-au închis definitiv . Văd finalul poemului tău ca un parcurs ciclic, de la dispariție spre reîntrupare, cu întregul bagaj afectiv păstrat ca o pecete a ființei plenare. PS. Voi citi ceva mai mult de acum înainte, pentru că, de azi, am internet acasă. Cum s-ar spune, am intrat și eu în rândul lumii. Cu drag
pentru textul : silence deDomnule Petru, așa cum am spus și mai sus, finalul rămâne deocamdată așa cum este. Și nu pentru că ar avea un caracter subiectiv... Poemul, chiar dacă este scris la persoana întâi și pe deasupra mai poartă și titlul pe care îl vedeți, nu înfățișează o ipostază din viața mea. Aici, ca și în alte locuri, eul liric nu se confundă cu autorul. Dacă îl vedeți pe domnul Titarenco pe aici, spuneți-i, vă rog și dumnealui asta. Eu am scris "despre" povestea asta, dar nu puteam scrie "din cauza ei", pentru că nu este a mea. Ștefan cel prezent în text putea deci să se numească și Gheorghe și Ioan și cum o vrea el- sau putea să nu poarte nici un nume- cred că era și mai bine. Mulțumire pentru semn, Maria
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar de... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
pentru textul : răscruce deraluca (și aici am să fiu eu rău) ai așteptat prea mult pentru ca să emiți o cacofonie:) (imagistică_care), dar hei, vorba mea: om bun, gând bun, sau era viceversa?:)
una peste alta, vorbă (pervertită zic eu) a unui defunct (cu apucături androgine), știu când scriu un poem. iar acesta este unul mediocru. apreciez însă faptul că "a ajuns" la tine. că ți-ai luat inima în dinți și mi-ai dat (cum ai putut tu) de știre că îți place! pentru mine asta a contat. că a atins cititorul Raluca Blezniuc. So, pentru mine îmi zic și eu: Bravo:)!
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată dedaca 3 omuleti ar cobori inaintea mea, eu as scoate din buzunar ultimul meu poem, l as recita, iar ei atunci ar cadea in genunchi si mi s ar inchina. eu i as lua de mana si i as ridica, semn de modestie personala, si i as ruga de acum inainte sa ma comenteze non stop si endetail si ei ar incepe cu textul "de cine m am indragostit recent"
pentru textul : Ce rost are poezia? dePagini