Măi nepotul lui rameau, fotosinteza TA ar trebui să fie ceva mai des făcută. Acum sincer e treaba ta. Cât despre silicos... se spune SILICIOȘI. Cailean, nu știu ce șansă trebuie să aștept de la tine. Dar, oare, tu știi măcar ce înseamnă lexemele alea pe acolo? Sau nici lexeme nu știi ce înseamnă? Mulțam de păreri oricum.
Ecaterina, eu pot fi cel mult dragutA (desi, in genere, nu prea sunt), tinand cont de faptul ca m-am nascut femeie. Ce sa fac - fiecare cu handicapul sau. Dar nu ma pot opri sa nu amnedez felul... sa-i zicem transant in care tie iti place sa-ti spui parerile (vezi sintagma "e o tampenie"), finndca ceea ce ti de pare TIE a fi o tampenie poate gasi ecouri intr-un alt cititor. Chestie de filtru, filtru alcatuit din conceptii, rigori estetice personale si - de ce nu? - de lecturi. Iar faptul ca, citind dervisi, te-ai gandit la...darwinisti, e scuzabil: din cate stiu, Mevlana nu se preda in liceu. Darwin,da. Sau, pe vremea mea (ah, ce muuult e de-atuci), se preda. Bun, nici despre faptul ca poate exista o cunoastere a divinitatii <B>relevata</B> nu se spune, pesemne, prea multe in manuale...Asa ca, repet, fiecare se gandeste la ce i-o fi mai la indemana... Cat despre "cliseistic"...ce sa mai zic? Zic doar e necesar un dram de forta sa nu-ti mai pese de "vanatorii de clisee" si sa indraznesti sa spui ce ai de spus in era asta a pseudo-literaturii verbiajului, cand pseudo-originalitatea trece inaintea autenticitatii. Nu mai conteaza CE spui, ci CUM spui. Eu m-am cam saturat de tagma asta de atleti care substituie liniei de sosire, alergarea in sine. Dar aici e o alta poveste... Virgil, eu nu stiu, eu pot doar sa fac asocieri, in acele limite pe care mi le ingaduie textul...si altele. Fireste ca licentele nu sunt condamnabile, atunci cand isi gasesc justificarea.
nu pot să nu observ admirația sinceră a ta Andule pentru poetul Virgil Titarenco, eu o am și pentru omul Virgil Titarenco, iar faptul că ai ales să exprimi acestea în subsolul poemului meu mă încântă.
o polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
raspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
se pare că sunteţi un om fericit dacă reuşiţi să vă călăuziţi viaţa numai după perceptele biblice. Este o ipostază la care ajung foarte puţini muritori. Totuşi,mă gândesc, că din când în când, trebuie să mai coborâm şi în mocila cotidiană, tocmai pentru a vedea - înţelege ce spun şi "sfinţii erei moderne" pentru ca, la nevoie, să-i putem nega, sau să-i aplaudăm.
Mulţumesc pentru popas şi lectură,
cu stimă!
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
Stiu prea bine principiile, nu imi amintesc avertizarile, una dintre ele oare era aceea cu un text slab al lui Maroga, la care ii explicam cum se scrie poezie? Am impresia ca da =)). Poti sa ma avertizezi si sa ma dai si afara, mare pierdere! =))
Cum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
poate ii lipseste lipiciul...sau poate dumneata domnule Agheorghesei ti-ai format deja o „parere” la care nu vrei sa renunti...am citit si eu multe dintre versurile dv si am gasit destule care schiopata.
probabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea...
in rest, gand bun...
nu sunt de acord cu remarcile dv. si nu voi schimba la aceasta poezie nimic...poate la altele:) multumesc de sfaturi
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
un gand-refuz asezat vertical, de sorginte cioraniana, pesimism cu valente cinice clare, fara turbulenta patimilor, ca o scara de mina, cu versuri adiacente, gen refugii, intr-o suspendare estetica bine conturata, cu fluenta primei parti rupta prin sublimari, printr-o tehnica specifica stilizarii, cu axul central al meditatiei prins intre cele doua faceri (“de copii” si “de morminte”), fara extensii sau spirale, ca un pivot al desertaciunii, vidului, lipsei “binelui”, “fericirii” (stergerea “mastilor din cortegiul meschin al certitudinilor”), obs: as inlocui ultimul cuvant (sunt destule solutii), rupe treptele ritmului si aglomereaza inutil consoanele (acel “ti-tu-di”),
nu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
mi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
Mi se pare un text nesincer, din moment ce l-ati postat ca jurnal ma asteptam sa fiu introdus intr-o intimitate sufleteasca si nu intr-o intimitate imaginata pentru altii.
Nu inteleg de ce mai folositi punctul ca semn de punctuatie daca pe toate celalalte le ignorati.
Nu înțeleg sensul următoarelor versuri nu numai din punctul de vedere al editării dar și al logicii: "cum trage noaptea de noi toți să mai ajungem până mânie până mâine când vreau să mergem la teatru" "femeia orgasmică fetițe de douăzeci-și-ceva de ani cu șosete roșii în dungi portocalii și dorințe buclate în vagine de unde vine mirosul de iarnă" "sub toate mânile fierbinți "
"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
E ceva special în textul tău, poate ultimul vers, atmosfera unei secțiuni printr-un labirint, de vis sau de viață și, deși nu prea găsesc rostul netului și al televizorului, dar probabil că tu știi mai bine de ce ai ales să fie așa.
Emil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
singurul vers care mi-a atras atentia a fost "dacă am pomenit de niponi asta nu înseamnă că ei există"
in rest, prea mult optativ si lipsa unei idei clare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Crăciun fericit, tuturor!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deSă nu uităm!
Măi nepotul lui rameau, fotosinteza TA ar trebui să fie ceva mai des făcută. Acum sincer e treaba ta. Cât despre silicos... se spune SILICIOȘI. Cailean, nu știu ce șansă trebuie să aștept de la tine. Dar, oare, tu știi măcar ce înseamnă lexemele alea pe acolo? Sau nici lexeme nu știi ce înseamnă? Mulțam de păreri oricum.
pentru textul : Poem biologic deEcaterina, eu pot fi cel mult dragutA (desi, in genere, nu prea sunt), tinand cont de faptul ca m-am nascut femeie. Ce sa fac - fiecare cu handicapul sau. Dar nu ma pot opri sa nu amnedez felul... sa-i zicem transant in care tie iti place sa-ti spui parerile (vezi sintagma "e o tampenie"), finndca ceea ce ti de pare TIE a fi o tampenie poate gasi ecouri intr-un alt cititor. Chestie de filtru, filtru alcatuit din conceptii, rigori estetice personale si - de ce nu? - de lecturi. Iar faptul ca, citind dervisi, te-ai gandit la...darwinisti, e scuzabil: din cate stiu, Mevlana nu se preda in liceu. Darwin,da. Sau, pe vremea mea (ah, ce muuult e de-atuci), se preda. Bun, nici despre faptul ca poate exista o cunoastere a divinitatii <B>relevata</B> nu se spune, pesemne, prea multe in manuale...Asa ca, repet, fiecare se gandeste la ce i-o fi mai la indemana... Cat despre "cliseistic"...ce sa mai zic? Zic doar e necesar un dram de forta sa nu-ti mai pese de "vanatorii de clisee" si sa indraznesti sa spui ce ai de spus in era asta a pseudo-literaturii verbiajului, cand pseudo-originalitatea trece inaintea autenticitatii. Nu mai conteaza CE spui, ci CUM spui. Eu m-am cam saturat de tagma asta de atleti care substituie liniei de sosire, alergarea in sine. Dar aici e o alta poveste... Virgil, eu nu stiu, eu pot doar sa fac asocieri, in acele limite pe care mi le ingaduie textul...si altele. Fireste ca licentele nu sunt condamnabile, atunci cand isi gasesc justificarea.
pentru textul : cîntec pentru ploaie denu pot să nu observ admirația sinceră a ta Andule pentru poetul Virgil Titarenco, eu o am și pentru omul Virgil Titarenco, iar faptul că ai ales să exprimi acestea în subsolul poemului meu mă încântă.
pentru textul : văd cireși de smoală deo polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
sau variante.
pentru textul : scrisori imaginare II deraspunsurile mele, dar nu-i nimic. De ce nu sub pamant? Pentru ca inca suntem vii (si ea si eu) si daca vrei un exemplu de "logica absurdului", iata: unde scrie (in dictionarul respectiv) la ce distanta (cu exactitate) trebuie sa fie astrul (satelitul) de pamant? Nu scrie, nu? Atunci (prin absurd) e posibil sa fie "foarte aproape" de pamant? Si "foarte aproape" poate insemna si la cativa centimetri? Glumesc, desigur. Ceea ce am vrut sa spun e clar si crede-ma, puteam gasi rime mult mai facile, dar exact asa am vrut s-o dau cotita. Oricum, nu asta cred ca e motivul pentru care poezica e in santier, ci pentru ca nu e moderna, prozodia e catastrofala si rimele fortate (ups, n-a ca te-am facut fericit!)
pentru textul : suflet felii depaul...mulțumiri pentru gîndul bun...probleme e că dragostea cam fuge se cam ascunde în loc să danseze cu iarba aceea...în ploaie...:)
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă dese pare că sunteţi un om fericit dacă reuşiţi să vă călăuziţi viaţa numai după perceptele biblice. Este o ipostază la care ajung foarte puţini muritori. Totuşi,mă gândesc, că din când în când, trebuie să mai coborâm şi în mocila cotidiană, tocmai pentru a vedea - înţelege ce spun şi "sfinţii erei moderne" pentru ca, la nevoie, să-i putem nega, sau să-i aplaudăm.
pentru textul : Banii - frica, dorinţa şi gândirea deMulţumesc pentru popas şi lectură,
cu stimă!
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deevident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deStiu prea bine principiile, nu imi amintesc avertizarile, una dintre ele oare era aceea cu un text slab al lui Maroga, la care ii explicam cum se scrie poezie? Am impresia ca da =)). Poti sa ma avertizezi si sa ma dai si afara, mare pierdere! =))
pentru textul : story of a city deTincuța, ai pedalat pe o idee (fără a ști să mergi cu bicicleta) sub un text pe care nu l-ai înțeles.
pentru textul : Tetley deMă bucură faptul că ai citit şi ai lăsat o notă aici. Topica este un lucru mai greu de schimbat pentru mine.
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deCum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
pentru textul : nevermore depoate ii lipseste lipiciul...sau poate dumneata domnule Agheorghesei ti-ai format deja o „parere” la care nu vrei sa renunti...am citit si eu multe dintre versurile dv si am gasit destule care schiopata.
pentru textul : mistică deprobabil eu inca nu am voie sa-mi expun parerea...
in rest, gand bun...
nu sunt de acord cu remarcile dv. si nu voi schimba la aceasta poezie nimic...poate la altele:) multumesc de sfaturi
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deOttilia, Iulia Elize, multumesc :)
pentru textul : Trandafiri pe viscere - Daniela Bîrzu deun gand-refuz asezat vertical, de sorginte cioraniana, pesimism cu valente cinice clare, fara turbulenta patimilor, ca o scara de mina, cu versuri adiacente, gen refugii, intr-o suspendare estetica bine conturata, cu fluenta primei parti rupta prin sublimari, printr-o tehnica specifica stilizarii, cu axul central al meditatiei prins intre cele doua faceri (“de copii” si “de morminte”), fara extensii sau spirale, ca un pivot al desertaciunii, vidului, lipsei “binelui”, “fericirii” (stergerea “mastilor din cortegiul meschin al certitudinilor”), obs: as inlocui ultimul cuvant (sunt destule solutii), rupe treptele ritmului si aglomereaza inutil consoanele (acel “ti-tu-di”),
pentru textul : via sepia dema bucur ca pare fara travaliu. a ființa simplu, e complicat. o sa iau in calcul cele semnalate de tine.
pentru textul : întotdeauna toamna fu frumoasă... de....sau poate niciodată-mi-a plăcut !
nu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii demi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
Mi se pare un text nesincer, din moment ce l-ati postat ca jurnal ma asteptam sa fiu introdus intr-o intimitate sufleteasca si nu intr-o intimitate imaginata pentru altii.
Nu inteleg de ce mai folositi punctul ca semn de punctuatie daca pe toate celalalte le ignorati.
pentru textul : m-am întors să ne iubim mai bine deNu înțeleg sensul următoarelor versuri nu numai din punctul de vedere al editării dar și al logicii: "cum trage noaptea de noi toți să mai ajungem până mânie până mâine când vreau să mergem la teatru" "femeia orgasmică fetițe de douăzeci-și-ceva de ani cu șosete roșii în dungi portocalii și dorințe buclate în vagine de unde vine mirosul de iarnă" "sub toate mânile fierbinți "
pentru textul : averse de"legănîndu-ne în badachinul unei jungle nesfîrșite"
cred ca baldachinul e cuvantul intentionat aici, nu?
pentru textul : nevoia de predictibil II de"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
În rest, pe gustul meu.
pentru textul : mie redă-mă decred ca o sa dau cioara de pe gard pentru corbul de pe glob. felicitari, Dorin, pune-mi si mie o carte deoparte, te rog!
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui dee plin de clișee pe-aici, asta șoptește musca ta neastânpărată, Vladimir?
pentru textul : adevăr de o noapte depăi se bâzâie mai hotărât! :)
E ceva special în textul tău, poate ultimul vers, atmosfera unei secțiuni printr-un labirint, de vis sau de viață și, deși nu prea găsesc rostul netului și al televizorului, dar probabil că tu știi mai bine de ce ai ales să fie așa.
pentru textul : noua de"anticorpii ar împleti cruste de iubire acolo"
"ai săruta vârfurile degetelor
cu sentimentul că îți scapă ceva"
"între pietre de moară
timpul se preface în pulbere"
Parti care mi-au placut... desi nu am prea rezonat cu textul, iertata sa-mi fie neputinta.
pentru textul : pumnul încleștat al zilei deEmil, părerea ta e binevenită oricând. eu am decis să las textul așa! Te mai aștept! Alma, mulțumesc pentru cuvinte. De plecat nu plec și nu e ultima mea zi în ale scrisului, iar provocările îmi plac. Mulțumesc!
pentru textul : Ultima zi aici desingurul vers care mi-a atras atentia a fost "dacă am pomenit de niponi asta nu înseamnă că ei există"
pentru textul : pulverizare dein rest, prea mult optativ si lipsa unei idei clare.
Pagini