îmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"
un titlul care nu sugereaza nimic din textul ce autorul il propune cititorului. textul, insa, este unul care potențează ideea de poezie contemporană. inspirat de universul tehno-logic în care firesc ne petrecem cotitdianul, autorul folosește figuri de stil inspirate din lumea luiȘ metafore, comparații, tropi... toate încercând să marturisească ideea că farmecul lumii se raportează la noul ei. spre exemplu, nu știu cât de tulburătoare, sugestivă poate fi comparația dintre frunzele primăvaratice și iubirea adolescentină pentru un tânăr/ă de azi sau "ea privea prin mine ca un scanner silențios eu adoptam, scurt, poziția de tragere ochii îmi cădeau înlăuntru limba în afară urechile se prăvăleau în neant cu precizie de laser pupilele ei îmi încălzeau organele poetice acestea se topeau și deveneau un cartuș de hârtie transparentă, nerăbdătoare și foarte sensibilă la trecerea trupului ei prin văzduh ca un arc" cred că cea ce ne propune Dorin are de câștigat, este viitorul.
...Profetul, voi reciti regulamentul și voi face tot posibilul să-l pricep. Până atunci, vă spun ce am reținut de la prima parcurgere a sa. ...Legat de texte, punctul 16.2 "să folosească diacriticele limbii române" -obligație a celui c epostează. Deci, vă rog ca pe viitor să le folosiți! ...În final, ceva ce nu am citit nicăieri. "Implicit" și "a bănui" nu merg simultan ca și concluzie a aceleași premise. Asta ține de logică, cum ați spune dumneavoastră, de pricepere, și nu de regulament. Toate bune!
alina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
eu am prostul obicei ca uit cind oamenii imi fac rau sau ma tradeaza. dar nu, nu e legat de asta. e legat de un text, un text care m-a urmarit fara vreun motiv anume
cele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
Am rămas plăcut surprins să găsesc în stânga textului o peniţă. Ei bine nu mă aşteptam nici după zece ani să se întâmple aşa ceva. Vă mulţumesc. Este ca un fel de încurajare şi voi încerca pe cât mă duce capul să nu mai scriu nimic ce ar strica buna dispoziţie.
Cu respect, Cezar
multumesc mult, Silvia,
comentariul tau aprinde beculete
si ma ghidez cu incredere in ele,
calatoria alaturi de cuvinte este atat de surprinzatoare
incat calea cea dreapta e greu de dibuit;
gand bun Coralinei ,
cu pretuire si de la Chiril!
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
interesant. uite textul asta mi-a reamintit vechea mea intrebare, de ce sint oare in mod traditional romanii atit de ostili economiei de piata si ideii de comert... si chiar ideii de citadin si sau chiar conceptului de finante... sa fim in esenta doar un trib feudal...?
trebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.
Drumul se desfasoara in toate directiile (tu insati fiind intersectia viselor, netraitelor), la un moment dat drumul cel bun te alege, te recunoaste...timpul si spatiul se contorsioneaza intr-un singur tot palpabil, se dilata, se materializeaza, prinde forma-negativ a propriei tale existente. deosebita metaforic: "Brusc, desfășurându-se, timpul drumurile astea prin mine, pașii - prin gânduri zidurile - din suflu cuvintele - ascultându-mă clipele - derapând" Volumul în pregătire "Orașul - peninsulă" este un volum bilingv?
plăcut imaginea mării citind pe zid, apele dus-întors la zidul care stă neclintit. poate citi cineva pînă la capăt taina lui, viaţa lui?! şi câte perechi nu-şi vor fi desenat acolo propria inimă?!
...îmi place ceva, nu m-am lămurit încă ce, poate scutură-te de nemurire ca de-o zeamă urât mirositoare despică-mi gura ca pe-o rană învechită sub care în ascuns capătul descărnat al limbii conjură adevăruri fără folos cât și: ultima strofă. nu mă împac deloc cu expresia deșert de cuvinte însă pentru că este un poem reușit în tropi aleși și pentru că avuabilitatea se desfășoară liberă în acest poem ce apare ca luntrea lui Charon, îngălbenesc cu plăcerea fresh. atent, cu gânduri bune, paul
subiectiv precum veșnic, mă bucur și iar mă bucur că ți-a plăcut poema asta a mea. eu o consider mai mult un experiment. Mă tot joc de- a poezia de o vreme...fac tot felul de încercări cu ideile și cu răbdătoarele cuvinte ale limbii nostre române. Te aștept- spre binele meu- mai critic data viitoare. cu drag de tine, maria
De la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
mie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)
am senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
personal mă îndoiesc că laurenţiu s-a referit la conotaţia biblică. de fapt am vrut să spun că probabil intenţionînd să spună ceva a alunecat în formula pe care unii traducători ai noului testament au numit-o "tăiere împrejur a inimii" (sau cu inima). eu cred că el a vrut să spună altceva. dar nu i-a reuşit. în orice caz, mă îndoiesc că se referea la inimă cînd vorbea despre eventualitatea unui "orgasm mimat".
Ingenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Na, interesant!
pentru textul : Bilet să te găsească deîmi pare mai degrabă un fel de "litanie" candidă, un fel de "exercițiu poetic de artă naivă". am remarcat o strofă care este o poezie prin ea însăși: "pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul"
pentru textul : Felix catus decum ar fi sa ramana doar prima strofa?
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar deun titlul care nu sugereaza nimic din textul ce autorul il propune cititorului. textul, insa, este unul care potențează ideea de poezie contemporană. inspirat de universul tehno-logic în care firesc ne petrecem cotitdianul, autorul folosește figuri de stil inspirate din lumea luiȘ metafore, comparații, tropi... toate încercând să marturisească ideea că farmecul lumii se raportează la noul ei. spre exemplu, nu știu cât de tulburătoare, sugestivă poate fi comparația dintre frunzele primăvaratice și iubirea adolescentină pentru un tânăr/ă de azi sau "ea privea prin mine ca un scanner silențios eu adoptam, scurt, poziția de tragere ochii îmi cădeau înlăuntru limba în afară urechile se prăvăleau în neant cu precizie de laser pupilele ei îmi încălzeau organele poetice acestea se topeau și deveneau un cartuș de hârtie transparentă, nerăbdătoare și foarte sensibilă la trecerea trupului ei prin văzduh ca un arc" cred că cea ce ne propune Dorin are de câștigat, este viitorul.
pentru textul : fată cu trup de peniță, băiat cu suflet de hârtie dema frate, pentru jocul cuvintelor, as da si eu penita. dar gandesc, ca ar fi prea mult trei penite pentru o asa scriere.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! de...Profetul, voi reciti regulamentul și voi face tot posibilul să-l pricep. Până atunci, vă spun ce am reținut de la prima parcurgere a sa. ...Legat de texte, punctul 16.2 "să folosească diacriticele limbii române" -obligație a celui c epostează. Deci, vă rog ca pe viitor să le folosiți! ...În final, ceva ce nu am citit nicăieri. "Implicit" și "a bănui" nu merg simultan ca și concluzie a aceleași premise. Asta ține de logică, cum ați spune dumneavoastră, de pricepere, și nu de regulament. Toate bune!
pentru textul : Camilafca iubirii dealina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
pentru textul : e bună tipa deCristina, nu poate decât să mă bucure trecerea ta. Cred eu că intuim cu toţii destule, mai greu este să le exprimăm; ori să le dăm crezare.
pentru textul : De-a singurul deeu am prostul obicei ca uit cind oamenii imi fac rau sau ma tradeaza. dar nu, nu e legat de asta. e legat de un text, un text care m-a urmarit fara vreun motiv anume
pentru textul : fără titlu decele mai importante miracole
rămân să fie povestite de oamenii cărora
poezia le-a salvat viaţa
îi veţi putea recunoaşte după nelinişte
sunt din toate cârciumile
asta este o strofa de nota 10. Sunt multe adevaruri in aceasta poezie, un pic inegala prin exprimare, dar cu lirism pur din abundenta. Pentru mine poezia incepe la autobuz si se termina la carciumi, pastravii i-ar arunca inapoi in iaz, chiar daca autorul vrea sa fie optimist, prin ludicul sau.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie decred ca este un haiku reusit. paradoxala aceasta aceasta idee a rugii pentru ploaie in imaginea florii soarelui care in fapt nu "cauta" de fapt norii
pentru textul : Haiku deAm rămas plăcut surprins să găsesc în stânga textului o peniţă. Ei bine nu mă aşteptam nici după zece ani să se întâmple aşa ceva. Vă mulţumesc. Este ca un fel de încurajare şi voi încerca pe cât mă duce capul să nu mai scriu nimic ce ar strica buna dispoziţie.
pentru textul : iarna deCu respect, Cezar
multumesc mult, Silvia,
pentru textul : alte începuturi petrecute aievea decomentariul tau aprinde beculete
si ma ghidez cu incredere in ele,
calatoria alaturi de cuvinte este atat de surprinzatoare
incat calea cea dreapta e greu de dibuit;
gand bun Coralinei ,
cu pretuire si de la Chiril!
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
pentru textul : ŞapteMbrie deinteresant. uite textul asta mi-a reamintit vechea mea intrebare, de ce sint oare in mod traditional romanii atit de ostili economiei de piata si ideii de comert... si chiar ideii de citadin si sau chiar conceptului de finante... sa fim in esenta doar un trib feudal...?
pentru textul : Dude albe dude roşii detrebuie să recunosc că mă simt măgulit să decopăr că mai sînt unii care citesc după atîția ani texte scrise de mine. să fiu sincer însă nu am prea înțeles ce vrei să spui și la ce te referi. vorbești folosind generalități și asta trădează ori superficialitate ori ignoranță. părerea mea.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deva multumesc pentru comentarii. de data asta am simtit ca prefer pluralul in text
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deDrumul se desfasoara in toate directiile (tu insati fiind intersectia viselor, netraitelor), la un moment dat drumul cel bun te alege, te recunoaste...timpul si spatiul se contorsioneaza intr-un singur tot palpabil, se dilata, se materializeaza, prinde forma-negativ a propriei tale existente. deosebita metaforic: "Brusc, desfășurându-se, timpul drumurile astea prin mine, pașii - prin gânduri zidurile - din suflu cuvintele - ascultându-mă clipele - derapând" Volumul în pregătire "Orașul - peninsulă" este un volum bilingv?
pentru textul : Brusc, desfășurându-se, timpul deUn text fără nicio valenţă literară. Poate doar ca pagină de juranl...
pentru textul : Cine sunt eu?.. deplăcut imaginea mării citind pe zid, apele dus-întors la zidul care stă neclintit. poate citi cineva pînă la capăt taina lui, viaţa lui?! şi câte perechi nu-şi vor fi desenat acolo propria inimă?!
pentru textul : nu mai mult de...îmi place ceva, nu m-am lămurit încă ce, poate scutură-te de nemurire ca de-o zeamă urât mirositoare despică-mi gura ca pe-o rană învechită sub care în ascuns capătul descărnat al limbii conjură adevăruri fără folos cât și: ultima strofă. nu mă împac deloc cu expresia deșert de cuvinte însă pentru că este un poem reușit în tropi aleși și pentru că avuabilitatea se desfășoară liberă în acest poem ce apare ca luntrea lui Charon, îngălbenesc cu plăcerea fresh. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : invocatio desubiectiv precum veșnic, mă bucur și iar mă bucur că ți-a plăcut poema asta a mea. eu o consider mai mult un experiment. Mă tot joc de- a poezia de o vreme...fac tot felul de încercări cu ideile și cu răbdătoarele cuvinte ale limbii nostre române. Te aștept- spre binele meu- mai critic data viitoare. cu drag de tine, maria
pentru textul : Poem în două acte deDe la "Povestea florilor de mireasă" încoace cred că nu am mai regăsit atmosfera aceasta de poveste în poveste, contopirea reușită a izului de mit spus iarna pe șoptite în fața focului mocnind (acolo unde toate poveștile pot fi adevărate) cu adâncul a ceea ce nu se spune. Eu cred că fiecare cuvânt trebuie citit cu mare atenție aici, pentru că "eroii" nu sunt cine par a fi, intriga nu este nici ea ușor de dezlegat, iar consecințele nici atât. Iubirea nu este văzută ca "salvatoare", ea nu conduce la terminarea războaielor, ci doar la terminarea războaielor "pierdute", la o nemurire al cărei cost este văzut în egală măsură binecuvântare și blestem. Poezia are un aspect oarecum circular, să nu uităm că războiul este "sănătos" pentru "primenirea sângelui", un război este "ca un praznic" - fantastică asemănare (de-aici finalul dureros aproape, în lipsa morților care să justifice esența războiului "călăi bolnavi de tînjet prizonieri focului din gînd"); să nu uităm că iubirea a venit ca răspuns la căutările unei "sublime" forme de tortură. Mda, autorul se joacă în continuare cu mințile cititorilor (cât pe ce să scriu "ascultătorilor") săi, construind o lume aparentă și punând întrebări fără să ne dăm seama, întrebări curajoase, care răstoarnă conceptele de iubire, moarte, război, biruință, dar, natura umană... Și toate acestea spuse într-o... poveste, să nu uităm. Deși îmi este greu, atunci când îmi place foarte mult un text, să mai aduc aminte și despre imperfecțiuni, cred că ai putea să revezi: - "sunetul unui duh rătăcitor" - idee lipsită de reprezentare; - "iscoadele prinse nu vorbeau mult" - am citit chestia asta de mai multe ori și tot aiurea sună. Negația nu dă bine în context. - cîteva diacritice lipsă - poate reiei textul la puricat. Ce observ eu acum, la re-lecturare: "nimic va jur", "nemaintîlnit".
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei demie îmi place mult finalul, care mi se pare că atenuează oarecum sentimentul de tristețe profundă, de dezamăgire ( înșiși protopărinții au fost înșelați de șarpe )...ploaia rotunjind soarele care răsare încet din mâneca lui stângă...:)
pentru textul : mâna ta stângă deam senzatia ca lui katya kalaro ii plac cuvintele. ii plac cum suna, se joaca aruncindu-le. ii plac rezonentele lor, culorile lor. dar poezia e mult mai mult decit un caleidoscop
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deMulțumesc, Virgil, voi încerca acum să fac modificarea. Sper să reușesc.
pentru textul : alb de femeie depersonal mă îndoiesc că laurenţiu s-a referit la conotaţia biblică. de fapt am vrut să spun că probabil intenţionînd să spună ceva a alunecat în formula pe care unii traducători ai noului testament au numit-o "tăiere împrejur a inimii" (sau cu inima). eu cred că el a vrut să spună altceva. dar nu i-a reuşit. în orice caz, mă îndoiesc că se referea la inimă cînd vorbea despre eventualitatea unui "orgasm mimat".
pentru textul : inima dimprejur tăiată dehmm...am aprobat textul acesta. nu stiu de ce nu apare in lista celor recent publicate.
pentru textul : Pescarul la apus deIngenios modul de rezolvare a problemei de identitate printr-un acrostih. Proza dumneavoastră începuse kafkian, dar rezolvarea din final taie suspansul cititorului. Happy-end poetic! S-au strecurat câteva greşeli: "dorme","ciunţit",
pentru textul : Acrostihul de"mă-tind"... Aştept cu interes să citesc şi altă proză.
"cimitirul cu ulucă nouă
pentru textul : Potpuriu deși frumos mirositoare
a moarte..."
Pagini