în spectacolul vieții, martor impersonal peste care curg epoci, oameni, stări.
stare a conștiinței în care se amestecă oboseala, repulsia politică, socială, iluzia unei priviri de ansamblu, reușita ei de o clipă.
textul are dificultățile și neîmplinirile lui. pe fond ar mai fi meritat de ”săpat”, de pus carne pe scheletul ideii. formei îi sunt tributare ajustări pentru cursivitate. cred că ar fi de lucrat și la aranjarea versurilor în strofe.
cred că mi-ar plăcea să fiu zid
(ca)
zidul depoului de tramvaie ic frimu
aș insista puțin și aici:
i-aș privi cum urcă seara în carcase (le) ruginite
unul cîte unul și așteaptă cuminți dimineața
………………………………………
ultima stație unde coboară toată lumea
chiar și morții nimeni nu ar fi stăpîn deplin
pe tramvaiele mele
”chiar și morții nimeni nu ar fi stăpân deplin”, adică, nici morții nu i-ar fi nimeni stăpân deplin ?
sau ”ultima stație unde coboară toată lumea, chiar și morții” ?
ambiguitatea, prin topică, aranjarea versurilor în text, poate fi fructuoasă. ”pe tramvaiele mele”, ar trebui atunci să dispară. desigur și propoziția care determină posesia.
(din cauza) datorită maidanului înăbușit de iarbă
și (de) greieri
A, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
e un poem in care imaginile-metafore sint foarte sugestive mi se par insa, putin altfel, scazute ca intensitate, acestea, si cred ca poemul ar putea supravietui frumos si fara ele; dar asta e doar o parere a mea...e o alternativa doar. (intr-un atelier literar se pot ridica si astfel de idei; opinii personale ce ar putea avea un impact sau nu asupra poeziei): "animal neîndemnatic în căutarea sânului desenează ceruri aurii în jurul nopții" deosebit mi se pare finalul prin forta expresiva: "liniștea se înalță se face secure cade"
Mi se pare o poezie foarte echilibrată, chiar dacă e alcătuită dintr-un melanj de elemente, de la cele super-tehnologice și până la câteva oarecum neoromantice (”floare de mărgean” forțează la extrem accepțiunea). Sugestia fină, frizarea indicibilului, comparația surprinzătoare, finalul desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist sunt doar câteva realizări de excepție ale acestei poezii care farmecă din orice parte ai privi-o.
Titlul m-a trimis cu gândul la poezia amintită de mine în titlul comentariului, a lui Dylan Thomas, și care e laitmotivul ”Solaris”-ului în realizarea lui Soderbergh (2002). Textul de față se dovedește o poezie a unui spațiu inefabil în care nimic imperfect nu-și poate găsi locul. E o formulă poetică, alchimică, a unui fluid ce te inundă încă de la primul vers și te scufundă în dulcea ”confuzie” descrisă în final.
Aranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
În afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
Ai absolut perfectă dreptate, Cristina. Este exact locul unde am strîmbat și eu din nas. Și voi schimba. Mă gîndesc și voi schimba. Își mulțumesc pentru opinii și le mai aștept.
Cred cu tărie :) că adevăratul etalon al măiestriei unui artizan al cuvîntului este metrul clasic, ritmul și măsura. Un text remarcabil din acest punct de vedere și nu numai. Cu deosebită considerație, Naan Lea
Textul nu are căldură, versul este fad, exagerat de tehnic lucrat, duce spre eseu, transmite doar informaţie, este în exclusivitate generator de general. Este în dauna actului artistic. Puţine sunt construcţiile poetice.
"cu nepotolita lor speranță" - atât la nivel poetic
"iar nu vor mai poposi dimineaţa" - "a poposi" este disonant aici.
Ai texte mult mai sensibile, dar te citesc.
cezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))
iarasi?!
"aşa l-am prins pe el mai bun"
"avuseseră loc crime colrctive"
ma-ntreb...oare voi apuca ziua in care tu vei scrie un text fara greseli de tastare? macar atat...
eu, cu mintea mea putina de "sluga", nu pricep: daca tu, autorul, nu ai bunavointa sa recitesti ce scrii inainte de a apasa "salveaza", daca tie chiar nu-ti pasa de soarta textelor tale, de ce ne faci pe noi raspunzatori?
"labirintul din fund"...tu-ti dai seama cum suna asta?!
incepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
gazetar rimeaza (imperfect) cu... spuneti voi, desi eu nu asta voiam sa spun. super ideea cu gazeta. asa cu arome de inter si post belic, desigur eu votez pentru, desi n-ar fi sunat mai bine, oare, "presa"? mai aproape de amiaza, nu? ca de gazeta de perete si ale patriei zburatoare si zburataciri am mai auzit. ori? nicio aluzie! declar ca, de fapt, imi place "gazeta", si cred ca suntem, cum spune calin, mereu intre doua razbele. daca le razbim, iesim noi la lumina. si, daca nu, poeti suntem. ori ba?
Adrian, sub nici o forma nu am vrut sa te ofensez. Mai ales ca eu nu sint filolog. Dar tin sa precizez ca am spus putin agramat. Cred ca daca ai inlocui prepozitia cu cu conjunctia si ar suna, cel putin pentru urechea mea mai bine. Dar cu siguranta ca eu nu pot fi luat drept referinta. Izvod este un cuvint care implica oarecum ideea de vechi, vetust dar, zic eu, doar prin sonoritate, nu prin continut la buna revedere
Dacă tot e pregătită strofa, pe când poemul? Te așteptăm să îl publici aici, dar fără să îl "trântești". :) Revin asupra textului, metafora"cuiul zilei" îmi amintește de "spuma zilelor". Are vreo legătură, poate.
O descriere iniţială a personajelor ar fi făcut predictibil dialogul. Ele se dezvăluie astfel cititorului treptat, interacţionând. Am încercat o tehnică oarecum regizorală, o punere în scenă cu indicaţii cât mai precise.
Nu întâmplător Lucian îi ceruse acea carte lui Jean.
La început, mijloc şi sfărşit sunt trimiteri clare la Veneţia şi măştile ei.
Apreciez la dvs. faptul că aţi reuşit, dincolo de stridenţe, să auziţi ritmul povestirii. Asta înseamnă că aveţi "ureche literară".
Vă felicit pentru locul onorant la Concursul de proză scurtă Agonia 2009 !
excelent, foarte puternice imagini si foarte mult curaj a le lasa sa iasa fara cenzura. mi se pare ca ai atins un punct de echilibru in calatoria ta estetica. admir in mod deosebit precizia textului. nu se mai pierde in prea multe planuri. are ceva de ionesco. "prietene nu mă lua în seamă eu nu exist eu sînt o umbră o energie pe care o simți din cînd în cînd ca atunci cînd se ia curentul într-o instituție și se aprinde generatorul de rezervă eu sînt rezerva de oameni cînd vom popula altă planetă"
Versul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
Pentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
Ioane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
Andu
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
toti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e ceva care m-a readus la acest text.
în spectacolul vieții, martor impersonal peste care curg epoci, oameni, stări.
stare a conștiinței în care se amestecă oboseala, repulsia politică, socială, iluzia unei priviri de ansamblu, reușita ei de o clipă.
textul are dificultățile și neîmplinirile lui. pe fond ar mai fi meritat de ”săpat”, de pus carne pe scheletul ideii. formei îi sunt tributare ajustări pentru cursivitate. cred că ar fi de lucrat și la aranjarea versurilor în strofe.
cred că mi-ar plăcea să fiu zid
(ca)
zidul depoului de tramvaie ic frimu
aș insista puțin și aici:
i-aș privi cum urcă seara în carcase (le) ruginite
unul cîte unul și așteaptă cuminți dimineața
………………………………………
ultima stație unde coboară toată lumea
chiar și morții nimeni nu ar fi stăpîn deplin
pe tramvaiele mele
”chiar și morții nimeni nu ar fi stăpân deplin”, adică, nici morții nu i-ar fi nimeni stăpân deplin ?
sau ”ultima stație unde coboară toată lumea, chiar și morții” ?
ambiguitatea, prin topică, aranjarea versurilor în text, poate fi fructuoasă. ”pe tramvaiele mele”, ar trebui atunci să dispară. desigur și propoziția care determină posesia.
(din cauza) datorită maidanului înăbușit de iarbă
pentru textul : ultima stație deși (de) greieri
si tu ai destule lungiri si balast, dar pentru firesc si pentru cum reusesti sa jonglezi cu cliseele, o stea.
pentru textul : În căutarea urșilor polari demultumesc mult pt apreciere si sugestii, sarbatori fericit iti doresc alaturi de cei dragi si multa inspiratie.
cu prietenie
pentru textul : Delir2 deA, alma, scuze, intrebai de linii. Nu am gasit alta modalitate ca textul să înceapă mai din interiorul rândului, nu de la capăt. E o chestie de imprimare a unui ritm în citire (după mine).
pentru textul : Despre pom deEi, îmi inchipui că ziceți și dvs., așa, de încurajare... Oricum, vă mulțumesc. Sărumana. Ionel Bostan
pentru textul : Se prăpădi Viliță dee un poem in care imaginile-metafore sint foarte sugestive mi se par insa, putin altfel, scazute ca intensitate, acestea, si cred ca poemul ar putea supravietui frumos si fara ele; dar asta e doar o parere a mea...e o alternativa doar. (intr-un atelier literar se pot ridica si astfel de idei; opinii personale ce ar putea avea un impact sau nu asupra poeziei): "animal neîndemnatic în căutarea sânului desenează ceruri aurii în jurul nopții" deosebit mi se pare finalul prin forta expresiva: "liniștea se înalță se face secure cade"
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deMi se pare o poezie foarte echilibrată, chiar dacă e alcătuită dintr-un melanj de elemente, de la cele super-tehnologice și până la câteva oarecum neoromantice (”floare de mărgean” forțează la extrem accepțiunea). Sugestia fină, frizarea indicibilului, comparația surprinzătoare, finalul desprins parcă dintr-un scenariu suprarealist sunt doar câteva realizări de excepție ale acestei poezii care farmecă din orice parte ai privi-o.
Titlul m-a trimis cu gândul la poezia amintită de mine în titlul comentariului, a lui Dylan Thomas, și care e laitmotivul ”Solaris”-ului în realizarea lui Soderbergh (2002). Textul de față se dovedește o poezie a unui spațiu inefabil în care nimic imperfect nu-și poate găsi locul. E o formulă poetică, alchimică, a unui fluid ce te inundă încă de la primul vers și te scufundă în dulcea ”confuzie” descrisă în final.
pentru textul : în mine moartea să nu te poată găsi deAranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
pentru textul : Impresii deÎn afară de "o ușă plină de închideri" nu prea am avut ce remarca în poemul tău. Ai multe clișee, de la imagini până la exprimarea acestora prin cuvinte. Și fiind și multe, și într-un text scurt...
pentru textul : Scrisoare de toamnă deAi absolut perfectă dreptate, Cristina. Este exact locul unde am strîmbat și eu din nas. Și voi schimba. Mă gîndesc și voi schimba. Își mulțumesc pentru opinii și le mai aștept.
pentru textul : duşmanii deCred cu tărie :) că adevăratul etalon al măiestriei unui artizan al cuvîntului este metrul clasic, ritmul și măsura. Un text remarcabil din acest punct de vedere și nu numai. Cu deosebită considerație, Naan Lea
pentru textul : Gâlglossă deNicholas, este pentru fiul meu, copilul din tine!:) si altii... un gind la inceput de an... Iti multumesc de apreciere Corina
pentru textul : Celui fraged dea... "știi" pare-mi-se:)!
pentru textul : memento deTextul nu are căldură, versul este fad, exagerat de tehnic lucrat, duce spre eseu, transmite doar informaţie, este în exclusivitate generator de general. Este în dauna actului artistic. Puţine sunt construcţiile poetice.
pentru textul : dimineață fără anotimp cu domnișoara p. de"cu nepotolita lor speranță" - atât la nivel poetic
"iar nu vor mai poposi dimineaţa" - "a poposi" este disonant aici.
Ai texte mult mai sensibile, dar te citesc.
...care parcă ți se strecoară firesc în cadența citirii.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul dereușit foarte aici: în tot ce n-am putut ne-aş spulbera, dar și per ansamblu !
cezar, nu scrii pt lume, scrii pt tine. apoi, ai avut doar o critica negativa mai sus, a lu agheorghesei. deci ai luat un „+” de la stefan, un „-” de la agheorghesei si „+-” de la restu. asa ca de unde ai scos asta cu criticile negative. s-o comentat destul textu asta. trecem mai departe, vedem ce mai ai, te mai comentam, comenteaza-ne si tu, si totu e bine si frumos. va urez cu aceasta ocazie sarbatori fericite si sa fiti inconjurati de sentimente pufoase =))
pentru textul : iarna deiarasi?!
"aşa l-am prins pe el mai bun"
"avuseseră loc crime colrctive"
ma-ntreb...oare voi apuca ziua in care tu vei scrie un text fara greseli de tastare? macar atat...
eu, cu mintea mea putina de "sluga", nu pricep: daca tu, autorul, nu ai bunavointa sa recitesti ce scrii inainte de a apasa "salveaza", daca tie chiar nu-ti pasa de soarta textelor tale, de ce ne faci pe noi raspunzatori?
"labirintul din fund"...tu-ti dai seama cum suna asta?!
pentru textul : labirintul deincepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
pentru textul : pseudopatriarhale II demultumesc mult pentru trecere si semnul de lectura, Elena.
pentru textul : când stele sunt o mie degazetar rimeaza (imperfect) cu... spuneti voi, desi eu nu asta voiam sa spun. super ideea cu gazeta. asa cu arome de inter si post belic, desigur eu votez pentru, desi n-ar fi sunat mai bine, oare, "presa"? mai aproape de amiaza, nu? ca de gazeta de perete si ale patriei zburatoare si zburataciri am mai auzit. ori? nicio aluzie! declar ca, de fapt, imi place "gazeta", si cred ca suntem, cum spune calin, mereu intre doua razbele. daca le razbim, iesim noi la lumina. si, daca nu, poeti suntem. ori ba?
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia dede ce nu apare la remarcate? e un text mult mai bun decât lagăre şi alte belele din lista de remarcate.
pentru textul : îngeri sub cărămizi detocmai am incercat atit in Firefox si in IE si functioneaza. Puteti schimba browserul?
pentru textul : autoeditare profil personal deDacă s-a vrut proză, nu era nevoie de acest tip de fragmentare.
pentru textul : nici fata ei nu mai crede în Moşu` deAdrian, sub nici o forma nu am vrut sa te ofensez. Mai ales ca eu nu sint filolog. Dar tin sa precizez ca am spus putin agramat. Cred ca daca ai inlocui prepozitia cu cu conjunctia si ar suna, cel putin pentru urechea mea mai bine. Dar cu siguranta ca eu nu pot fi luat drept referinta. Izvod este un cuvint care implica oarecum ideea de vechi, vetust dar, zic eu, doar prin sonoritate, nu prin continut la buna revedere
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade deDacă tot e pregătită strofa, pe când poemul? Te așteptăm să îl publici aici, dar fără să îl "trântești". :) Revin asupra textului, metafora"cuiul zilei" îmi amintește de "spuma zilelor". Are vreo legătură, poate.
pentru textul : azi sar schije deO descriere iniţială a personajelor ar fi făcut predictibil dialogul. Ele se dezvăluie astfel cititorului treptat, interacţionând. Am încercat o tehnică oarecum regizorală, o punere în scenă cu indicaţii cât mai precise.
Nu întâmplător Lucian îi ceruse acea carte lui Jean.
La început, mijloc şi sfărşit sunt trimiteri clare la Veneţia şi măştile ei.
Apreciez la dvs. faptul că aţi reuşit, dincolo de stridenţe, să auziţi ritmul povestirii. Asta înseamnă că aveţi "ureche literară".
Vă felicit pentru locul onorant la Concursul de proză scurtă Agonia 2009 !
Cu prietenie
pentru textul : Gust de septembrie deexcelent, foarte puternice imagini si foarte mult curaj a le lasa sa iasa fara cenzura. mi se pare ca ai atins un punct de echilibru in calatoria ta estetica. admir in mod deosebit precizia textului. nu se mai pierde in prea multe planuri. are ceva de ionesco. "prietene nu mă lua în seamă eu nu exist eu sînt o umbră o energie pe care o simți din cînd în cînd ca atunci cînd se ia curentul într-o instituție și se aprinde generatorul de rezervă eu sînt rezerva de oameni cînd vom popula altă planetă"
pentru textul : conclusion deVersul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
pentru textul : din centru înspre nicio margine dePentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
Ioane, onorat... și ținem legătura că eu nu mai plec din țara asta dacă n-am făcut-o la vremea mea acu am rămas pe aici cu colegii mei de țară de mai sus. Dar știi ce mă ține în formă? Mă gândesc așa, când mi-e mai greu, daca Emil Boc a reușit să ajungă prim-ministrul României, atunci chiar și eu am o șansă să devin cineva în țara asta! Oricine poate conduce țara asta! Asta da democrație nu fasoane ca la americani!
pentru textul : prima doamnă deAndu
Ioan Barb... toti avem mai multe fetze. :)
pentru textul : amărui detoti trecem prin "teatrul magic" al lui Hesse, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca acceptam sau nu acest adevar.
multumesc.
Pagini