Crin,
nu aș vrea să complic și mai mult lucrurile sau să creez aparența încurajării unor anumite relații de conjunctură. Îmi este evident că unii autori pot comunica direct cu editorii prin email sau vreun program messenger. Trăim într-un univers deschis și nu e treaba mea să fac din editori un fel de complet de jurați care nu au nici o legătură cu jurizații. Asta ar fi o realitate artificială. Pe de altă parte am rezerve față de alinațele de conjunctură puțin prea dezvoltate. Deși așa cum spuneam sînt conștient de existența universului deschis. De aceea cred că cel mai bine este să introduc cît mai puține artificialisme în proces și să îl las să decurgă natural. Deci, „natural vorbind”, orice membru hermeneia poate comenta sub orice text publicat și își poate exprima orice opinie, inclusiv cele negative, și implicit poate semnala prin aceasta că în opinia lui (sau ei) textul respectiv ar trebui dus în „șantier”. Te asigr că editorii citesc astfel de comentarii și le vor lua în considerație atunci cînd vor decide soarta unui text. Asta nu înseamană că automat opinia oricărui membru va fi neaparat satisfăcută și nici că avem pe Hermeneia (în acest caz) vox populi dar evident că opinia oricui poate reprezenta un punct de vedere care să aducă și mai multă lumină asupra receptării unui text mai ales atunci cînd este însoțită de un comentariu semnificativ atît cantitativ cît și calitativ. Adică este clar că opinii de genul „textul ăsta este prost, de ce nu e în șantier” sau „vai ce text frumușel, să nu îl aruncați în șantier că mă supăr!” au șanse extrem de reduse să atragă prea mult atenția vreunui editor.

Emoţionant, sensibil text! Mulţumim pentru că ai venit la cenaclu şi te mai aşteptăm cu drag!

Mi-a plăcut gradația cu care ai reușit să-ți conduci creioanele spre final. A fost așa, ca o creștere în intensitate metaforică. Cu amiciție,

mărturisire: mereu mă ia cu sfîrșeală cînd văd comentarii făcute la textele mele; un copil care nu știe ce să facă în fața unei jucării noi! să se uite în tăcere și cu sfială la ea din toate părțile sau să apese pe butonul de pornire cu trufie. Între mulțumesc și tăcere există o cale - plecăciuni pentru cititorii mei; pomelnicul meu unde îi trec la vii. Între șovăială și amintirea țărmurilor albe, da -„desculță-te” este voit.

rezon că nu mă aşteptam mersi fain pentru semnul apreciativ de lectură şi îţi urez doar 10 pe linie pe 2010...să fi iubită Roxana de să nu te vezi!
george cel asztalos

Alexander, un membru al acestui site (întâmplător este și editor, dar nu asta are relevanță aici) ți-a atras atenția asupra unei posibile greșeli gramaticale. Dacă nu este vorba despre o greșeală, este politicos să răspunzi ca atare. Nu de alta, dar una dintre condițiile pentru a face literatură este să scriem corect și nimeni n-ar trebui să se supere pentru inerente scăpări de tipărire, dar nici să le neglijeze.

Uite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil

Da, este vorba exact de acea carte despre care am discutat la seminar cu studenții. Lor le este didicată, aș putea spune.

te felicit și eu pentru debut. îți doresc mulți cititori și cititoare. ( mă număr printre cititorii tăi fideli.) mult succes și inspirație. p.s. - foarte frumoasă prezentarea. complimente! Madim

Eugen sunt încântată de vizită, mulţumesc frumos pentru părere, bucură că ai rezonat mesajul meu din poem.
mi-a plăcut şi varianta ta, la final poate că aş renunţa la "toate", cu liniştea îmi vine mai greu.
merci mult.

Poemul nu e rau deloc plus vad ca Oriana are chef de "polemici fragrante". Restul e o tacere vinovata. Andu

felicitarile mele! ma bucur sa te vad cu o carte noua. imi place coperta, se potriveste titlului.
fain asta - va veni ziua cand voi cunoaste toti viermii

foarte vie povestirea ta, se deapana fara noduri si mi-a placut mult aerul asta de reportaj pe marginea mitului care abia se incheaga. nu prea cunosc eu regionalismele oltenesti dar, asa necunoscatoare cum sunt, mi se pare ca ai reusit sa le stapanesti foarte bine si sa tensionezi naratiunea cu ajutorul lor. felicitari, am citit cu mare placere.

Carmen, Virgil, mă bucură reacția voastră și vă mulțumesc.