Da, Sancho, ar fi mers: "Că, tu-ți așa și pe dincolo, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), n-ar mai ajunge cine mi te-o dat pe capul meu..." Sarumana (asta e, primesc pedeapsa.... cum zice la Regulament) ..
alexis, exista intr-adevar o proza sf "Cand zeii pling" publicata parca inainte de 1989, poate in antologia "Nici un zeu in cosmos". titlul nu il consider o idee preluata, prin simplul fapt ca am mai scris si alte poezii care pleaca de la un titlu cunoscut si a transmis altceva, sau a fost doar o extensie, ca un experiment. despre introducerea termenilor latini, nu e numai un experiment ci putin mai mult. pietas erga parentes reprezinta ca si pietas erga patriam au o conotatie religioasa in Roma antica. templum este diferit de templu avind un alt inteles cel de spatiu dedicat zeilor si rupt de lumea oamenilor. [...cindva, in scoala, invatasem pe de rost popoarele migratoare dupa prima silaba:) formand un soi de "invocatie" personala,sa le tin minte; asa si cu colinele Romei:)...] din acest text ai ales doar strofele/versurile usor accesibile, insa ele sunt doar elemente din fundal. cit despre Gerard Klein, mai vorbim altadata...mi-ai dat o idee, romanul meu preferat este "Seniorii razboiului"...
well, mă îndoiesc profund de prezența mea într-un dicționar vreodată. problema mea rămîne însă legată de această brambureală a lui î din a și a inconsecvențelor din limba română. pe care în loc să o clarifice/simplifice (eventual să mai scoată din diacritice), pentru a o face viabilă în secolul 21, nu fac decît să o încîlcească și mai rău în așa fel încît tînăra generație ajunge să o respingă tot mai mult. dar mă rog. asta e o altă poveste.
interesanta intimplarea de a ajunge in posesia acestui text-caligrama si mai ales, de a prezenta tabloul poetului Gherasim Luca. sint cu atit mai impresionata cu cit pictorul Jules Perahim este recunoscut ca unul de reprezentantii suprarealismului (alaturi de Victor Brauner si ceilalti suprarealisti originari din Romania) si imi permit sa dau un link spre citeva dintre lucrarile sale http://homepage.mac.com/photomorphose/perahim.html pentru cei care nu l-au cunoscut inca. despre tablou: o compozitie tipic supraealista, ce poate fi interpretata ca o ofranda, un sacrificiu, o disecare a invinsului, o acceptare a ghilotinei timpului; de altfel, nu stii daca este un cap in sensul propriu al cuvintului sau numai proiectia unei stari interioare inevitabile si ireversibile. (expresia utilizata de tine "Portretul este realizat din retezarea capului poetului" pare cam brutala...) poemul lui Gherasim Luca isi pastreaza o conotatie filosofica deosebita, penetreaza prin tragismul lui, prin accentele sale existentiale: "Qui tourne encore dans ma tête Et qui tourne mal Comme tout ce qui tourne Autour du bien et du mal Avec un mal de tête comparable A la frénésie statique d'une pensée Comparable a l'incomparable." ofer penita pentru surpriza dubla - poemul lui Gherasim Luca cit si pentru tabloul lui Jules Perahim, prezentate, iata, pentru prima oara pe acest site. Multumim!
Un text lapidar, însă nu și concentrat. L-am remarcat înainte de neplăcutul nostru incident. Mi-a sugerat finalul poemului "Un om se-apleacă peste margine", de Lucian Blaga: "Pe coate încă o dată/ mă mai ridic o șchioapă de la pământ/ și ascult./ Apă bate-ntr-un țărm/ altceva nimic, nimic,/ nimic". Am postat, pe de altă parte, poemul meu intitulat "Etica" (un text vechi, din volumul "Tablou cotidian" , apărut în 1983), pentru că și acolo e o imagine asemănătoare cu cea din finalul poemului tău. Am o singură observație de făcut: nu mi se pare că atunci când așezi urechea pe pământ ai putea auzi cum trece timpul prin TINE. Ci prin EL. (prin lume, prin ierburi, prin tot ce nu ești - și totuși ești - tu).
Mulțumesc, Sapphire! Nu am nici un motiv anume ca să-mi scriu titlurile cu majuscule. Doar obișnuința! Le voi scrie așa cum am văzut că o fac și ceilalți.
E ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
nevroza tu aduci plaja femeia și un corb rătăcit eu oglinda să momim soarele pe urmele noastre un alt fel de zbor privește-mi ochii amulete sfărâmate îndărătul pleoapelor fântână ce ascunde lumina în conturul unei palme săpată în piatră femeie mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici urcand scari orizontale
Cred că ar suna mai bine (îmi dau și eu cu părerea): "- Spune-mi, Copilărie, cum ai vrea să fie cartea mea de poezie?" Ideea e faină, trebuie încă puțin cizelată, n-o abandona așa...
Matei, în primul rînd nu cred că era nevoie să mai încerci să acorzi o peniță acestui text numai de dragul de a-mi atrage atenția. Aceasta este o abatere. Și te avertizez pentru ea. În al doilea rînd nu văd ce legătură are comentariul tău cu textul de mai sus. Aceasta este o altă încălcare a modului cum am convenit să funcționăm pe Hermeneia. În al treilea rînd nu înțeleg de ce dacă ai vreo plîngere specifică nu scrii pe adresa de office a site-ului și menționezi acolo textele concrete unde crezi că ai fost atacat sau ți s-a făcut o nedreptate. De obicei încercăm să abordăm toate aceste plîngeri cu obiectivitate. Apoi nu înțeleg ce rost are această fluturare ridicolă a nu știu căror merite ale tale în afara Hermaneia atîta timp cînd inclusiv în textul de mai sus scriam că nici Hermeneia și nici eu personal nu dau doi bani pe așa ceva în acest context. Cred că am ajus aproape să obosesc de cîte ori am repetat asta. Dar se pare că este o problemă cronică la unii ca tine impresia că acel lucru ar avea valoare pe Hermeneia. Ți-o spun încă o dată, nu știu și nu mă interesează ce politică au alte site-uri sau alte spații literare dar pe Hermeneia așa funcționează lucrurile. Și te asigur că nu se vor schimba. De aceea te rog să încetezi cu menționarea lucrurilor care pentru mine aici nu valorează nici cît o ceapă degerată. Te asigur că această aserțiune este valabilă cu privire la oricine. Iar dacă Regulamentul Hermeneia este cumva ambiguu în legătură cu aceasta voi avea grijă ca să o remediez.
În ce privește alte conflicte sau nemulțumiri te rog să folosești mijloacele rezervate pentru asta și să nu mai abuzezi funcționarea site-ului. Chiar dacă ai avea dreptate sau un motiv justificat să fii nemulțumit, o abatere (sau o nedreptate) nu justifică folosirea alteia ca remediu.
Și mai este ceva. Evident sînt mulți membri pe Hermeneia. Și vor fi și mai mulți. Implicit există posibilitatea sporirii numărului de abateri sau conflicte. Noi nu ne propunem să transformăm Consiliul Editorial Hermeneia într-o stație de poliție. Regula este că încercăm să monitorizăm și sancționam cazurile clare de încălcare flagrantă a Regulamentului și atacurile la persoană. De cîteva ori a trebuit să scriu și să explic unor membri Hermeneia ce este atacul la persoană. Deși părerea mea este că bunul simț intelectual este suficient ca sa faci o distincție. Cît privește celelalte conflicte, noi le considerăm inerente deși de nedorit. Dar nu cred că Hermeneia este o grădiniță unde trebuie să ștergem lacrimile și mucii de fiecare dată cînd i se ia cuiva păpușa sau trenulețul. Dacă există un pattern de abuz oricine ne poate semnala asta cu exemple clare pe adresa de office a site-ului.
"trebuia să-mi întind aripile și împrăștii pulbere sclipitoare" - aici ar trebui un "să" înainte de împrăștii. "se fâcea" cu "ă". asta-i faina: "ei fugeau spre moarte ca și cum ar fi fugit spre tain noi ne țineam strîns de coama lor fuga lor a trecut în oasele noastre" dar ce inseamna "tain"? si finalul ramine, se memorizează. e bun.
prima parte mi-a placut la nebunie. desi fireasca, fara cercei si alte bijuterii, are o forta si o limpezime iesite din comun: "despre o maladie ciudată a corăbierilor ce nu se mai întorc din larg... despre fecioara ce-și sfâșie rochia de nuntă pentru a face scutece întâiului născut" la sfarsit si eu cred ca forta se diminueaza prin abundenta, desi zicerea ramane frumoasa. cu prietenie, kranich
...căci și cuvântul este o lentilă măritoare...dacă știi cum să-l șlefuiești. mesajul ubicuu al unui text care este, în intenționalitatea sa, mai mult decât o ars poetica. însă un mesaj care trebuie receptat fără a porni de la prezumția de utilitate: "Eu continui să fac lucruri inutile: șlefuiesc cuvinte, înnegresc rânduri; gânduri. Domnul Baruch Benedictus Spinoza continuă să șlefuiască lentile în stele; ne îndoim împreună de toate astea citind Tractatus de Intellectus Emendatione pe aripi de fluturi; dar continuăm: eu șlefuiesc cuvinte, domnul Baruch Benedictus șlefuiește lentile." gratuitatea poate atinge nemurirea? nu! ar răspunde laicul modern; doar ea o atinge, ar răspunde filosoful idealist și poetul. frumoasă carte de vizită, domnule Cristea.
" tot ce aș vrea/ nu mă lăsa fără niciun semn când tot ceea ce am eu nevoie/ pune-mi cerceii cei noi/ ceea ce ai iubit de ceea ce ai urât".
Propuneri: ...când tot ce am nevoie/ cerceii noi/ ce ai iubit de ce ai urât.
"știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc" - partea asta e percutantă, e biine scrisă.
Alma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)
Ceea ce am scris a reprezentat opinia mea... ceea ce ai scris este parerea ta... insa nu pot sa nu remarc o incrancenare aparte in "tonul" tau Virgile... nu am in intentie sa fiu la fel ci incerc sa tratez ceea ce ai problematizat intr-un mod mai detasat... asa ca intre prieteni. Poate ca nu sunt de acord cu unele lucruri pe care le fac sau le promoveaza persoane din diaspora, atitudinea unora fata de Romania si oamenii care traiesc inca aici insa ma straduiesc sa nu emit judecati generale si sa incerc sa inteleg contextul in care sunt postate astfel de luari de pozitie. Personal cred ca noua, romanilor, ne lipseste o anume doza de temperament flegmatic, suntem prea nesabuiti si cel mai adesea nu-l ascultam pe celalalt sa spuna pana la capat ce are de zis. E un defect. Uneori o analiza "la rece" a problemelor "fierbinti" este mai dezirabila decat inflamarea. Ai dreptate, nu am citit in detaliu despre Academia Romana insa nu iti trebuie multa carte sa intelegi ca intr-o societate sunt necesare conventiile pentru o buna intelegere la nivel general. Ce ar fi daca unii am scrie intr-un fel si altii altfel? Cum ar fi orele de gramatica din scoala daca nu ar fi niste norme general valabile? Cum s-ar corecta tezele pentru examene? Ce fel de manuale? Ce ar reprezenta presa daca fiecare am scrie sau am rosti cuvinte dupa propriile tabieturi? De aici necesitatea... din pragmatism. Sa nu ai teama... Academia nu va putea sa adopte decizii aberante pentru ca exista societatea civila, pentru ca exista presa, pentru ca exista oameni care au terminat facultati de litere si pentru ca exista inca persoane carora le pasa. si tu esti una dintre acestea pentru ca altfel nu te-ai mai agita. Am dreptate? In orice limba exista un standard ultim... a vorbi limba respectiva la nivel academic. Presupun ca si in engleza si in orice alta limba asta inseamna sa respecti un set de reguli unanim acceptate.Strainii care invata romaneste iti garantez ca scriu dupa regulile academiei. Despre patriarh am sa mai spun doar sa se odihneasca in pace. Acum toate au ramas intre acesta si Dumnezeu. Cat este adevar si cat este minciuna in ceea ce s-a spus despre Teoctist nu cred ca vom afla niciodata. Biserica ortodoxa este biserica nationala pentru ca legea o denumeste astfel si pentru ca numeric are reprezentarea cea mai mare. Si aici este tot democratie. Cei mai multi detin puterea de a legifera. Oricum celelalte confesiuni sunt acum recunoscute in Romania si singura problema care mai exista cu titulatura la care faci referire tine de bani si impartirea acestora. O cota mult prea mica pentru celelalte confesiuni.Un numar prea mic de membri poate. Insa acest fapt desigur nu are relevanta spirituala iar slujitorii bisericii, de toate confesiunile, nu dau importanta aspectului material in detrimentul celui spiritual :) Insa daca eu sunt atat de tolerant cu romanii care traiesc in afara granitelor tu de ce alegi, romanii din Romania, sa ne condamni pe toti la un loc?
Masha, am intrat pe site, pentru frumosul acestor cuvinte, fiindcă tu asta reliefezi, de fapt, partea frumoasă a lui a fi. laşi lectorul să construiască propriile imagini şi păreri, îi sugerezi să chibzuiască prin simplul fapt că spui "poate":
"Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți".
sunt aşa de frumoase aceste două versuri:
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac" pline de semnificaţie. delicate şi profunde.
multumesc Hecatonhir. observatiile tale sint cu atit mai interesante cu cit vin de la un barbat. nu ca as avea prejudecati fata de opiniile sexului frumos
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
I want the Ashton. the rest I leave it in your lap.
pentru textul : Lullaby desă împărtăşesc bucuria acestei lansări.
Felicitări şi mult succes cărţii !
pentru textul : Lansare de carte deMulţumesc de sugestie . E o variantă mai reuşită.Voi mai incerca.
pentru textul : Dragoste deDa, Sancho, ar fi mers: "Că, tu-ți așa și pe dincolo, fa, mie să-mi dai de mâncare, începu el. Ea, că ai să mănânci ce mi-ai adus să-ți fac (adică nimicuța), n-ar mai ajunge cine mi te-o dat pe capul meu..." Sarumana (asta e, primesc pedeapsa.... cum zice la Regulament) ..
pentru textul : Paneraș cu ouă dealexis, exista intr-adevar o proza sf "Cand zeii pling" publicata parca inainte de 1989, poate in antologia "Nici un zeu in cosmos". titlul nu il consider o idee preluata, prin simplul fapt ca am mai scris si alte poezii care pleaca de la un titlu cunoscut si a transmis altceva, sau a fost doar o extensie, ca un experiment. despre introducerea termenilor latini, nu e numai un experiment ci putin mai mult. pietas erga parentes reprezinta ca si pietas erga patriam au o conotatie religioasa in Roma antica. templum este diferit de templu avind un alt inteles cel de spatiu dedicat zeilor si rupt de lumea oamenilor. [...cindva, in scoala, invatasem pe de rost popoarele migratoare dupa prima silaba:) formand un soi de "invocatie" personala,sa le tin minte; asa si cu colinele Romei:)...] din acest text ai ales doar strofele/versurile usor accesibile, insa ele sunt doar elemente din fundal. cit despre Gerard Klein, mai vorbim altadata...mi-ai dat o idee, romanul meu preferat este "Seniorii razboiului"...
pentru textul : și zeii plîng dewell, mă îndoiesc profund de prezența mea într-un dicționar vreodată. problema mea rămîne însă legată de această brambureală a lui î din a și a inconsecvențelor din limba română. pe care în loc să o clarifice/simplifice (eventual să mai scoată din diacritice), pentru a o face viabilă în secolul 21, nu fac decît să o încîlcească și mai rău în așa fel încît tînăra generație ajunge să o respingă tot mai mult. dar mă rog. asta e o altă poveste.
pentru textul : scrisori imaginare deEmi -
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt" ?
interesanta intimplarea de a ajunge in posesia acestui text-caligrama si mai ales, de a prezenta tabloul poetului Gherasim Luca. sint cu atit mai impresionata cu cit pictorul Jules Perahim este recunoscut ca unul de reprezentantii suprarealismului (alaturi de Victor Brauner si ceilalti suprarealisti originari din Romania) si imi permit sa dau un link spre citeva dintre lucrarile sale http://homepage.mac.com/photomorphose/perahim.html pentru cei care nu l-au cunoscut inca. despre tablou: o compozitie tipic supraealista, ce poate fi interpretata ca o ofranda, un sacrificiu, o disecare a invinsului, o acceptare a ghilotinei timpului; de altfel, nu stii daca este un cap in sensul propriu al cuvintului sau numai proiectia unei stari interioare inevitabile si ireversibile. (expresia utilizata de tine "Portretul este realizat din retezarea capului poetului" pare cam brutala...) poemul lui Gherasim Luca isi pastreaza o conotatie filosofica deosebita, penetreaza prin tragismul lui, prin accentele sale existentiale: "Qui tourne encore dans ma tête Et qui tourne mal Comme tout ce qui tourne Autour du bien et du mal Avec un mal de tête comparable A la frénésie statique d'une pensée Comparable a l'incomparable." ofer penita pentru surpriza dubla - poemul lui Gherasim Luca cit si pentru tabloul lui Jules Perahim, prezentate, iata, pentru prima oara pe acest site. Multumim!
pentru textul : Frenezie Statică deAndrei, am citit o parte dintre poemele tale. Eşti talentat şi sensibil. Mulţumesc pentru gest, îţi doresc succes în tot ce faci.
Tania, îţi mulţumesc din suflet.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deoamenii oscileaza intre cantitate si calitate. Corina Papouis ramine la mijloc. acolo unde este sarcasmul feminin.
pentru textul : How to train your dragon deUn text lapidar, însă nu și concentrat. L-am remarcat înainte de neplăcutul nostru incident. Mi-a sugerat finalul poemului "Un om se-apleacă peste margine", de Lucian Blaga: "Pe coate încă o dată/ mă mai ridic o șchioapă de la pământ/ și ascult./ Apă bate-ntr-un țărm/ altceva nimic, nimic,/ nimic". Am postat, pe de altă parte, poemul meu intitulat "Etica" (un text vechi, din volumul "Tablou cotidian" , apărut în 1983), pentru că și acolo e o imagine asemănătoare cu cea din finalul poemului tău. Am o singură observație de făcut: nu mi se pare că atunci când așezi urechea pe pământ ai putea auzi cum trece timpul prin TINE. Ci prin EL. (prin lume, prin ierburi, prin tot ce nu ești - și totuși ești - tu).
pentru textul : cuvinte din țara lu deAm găsit penița. Era un fir de fân în carul cu frunze...
pentru textul : domnule Labiș dedaca zici ca asta ai urmarit inseamna ca am inteles bine. oricum eu am citit texte mult mai bune scrise de tine
pentru textul : lonesome decred ca este cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o la tine in putinul timp pe care il am aici, are puls, vibratie, culoare, suflet.
un singur cuvant m-a incomodat un pic , acel "se intampla"
pentru textul : Ca într-un scrânciob după multă vreme şi inimă deMulțumesc, Sapphire! Nu am nici un motiv anume ca să-mi scriu titlurile cu majuscule. Doar obișnuința! Le voi scrie așa cum am văzut că o fac și ceilalți.
pentru textul : Ancestrale ierni decare merită remarcată este aceasta:
pentru textul : septembrie de"ochi adumbriți
ca niște salcîmi în haremul auriu
al apusului"!
E ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici denevroza tu aduci plaja femeia și un corb rătăcit eu oglinda să momim soarele pe urmele noastre un alt fel de zbor privește-mi ochii amulete sfărâmate îndărătul pleoapelor fântână ce ascunde lumina în conturul unei palme săpată în piatră femeie mă adulmeci cu toate fructele africii stoarse între sâni încolăcită nebunia ne descoperă goi și isterici urcand scari orizontale
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deCred că ar suna mai bine (îmi dau și eu cu părerea): "- Spune-mi, Copilărie, cum ai vrea să fie cartea mea de poezie?" Ideea e faină, trebuie încă puțin cizelată, n-o abandona așa...
pentru textul : Spune-mi, Copilărie deMatei, în primul rînd nu cred că era nevoie să mai încerci să acorzi o peniță acestui text numai de dragul de a-mi atrage atenția. Aceasta este o abatere. Și te avertizez pentru ea. În al doilea rînd nu văd ce legătură are comentariul tău cu textul de mai sus. Aceasta este o altă încălcare a modului cum am convenit să funcționăm pe Hermeneia. În al treilea rînd nu înțeleg de ce dacă ai vreo plîngere specifică nu scrii pe adresa de office a site-ului și menționezi acolo textele concrete unde crezi că ai fost atacat sau ți s-a făcut o nedreptate. De obicei încercăm să abordăm toate aceste plîngeri cu obiectivitate. Apoi nu înțeleg ce rost are această fluturare ridicolă a nu știu căror merite ale tale în afara Hermaneia atîta timp cînd inclusiv în textul de mai sus scriam că nici Hermeneia și nici eu personal nu dau doi bani pe așa ceva în acest context. Cred că am ajus aproape să obosesc de cîte ori am repetat asta. Dar se pare că este o problemă cronică la unii ca tine impresia că acel lucru ar avea valoare pe Hermeneia. Ți-o spun încă o dată, nu știu și nu mă interesează ce politică au alte site-uri sau alte spații literare dar pe Hermeneia așa funcționează lucrurile. Și te asigur că nu se vor schimba. De aceea te rog să încetezi cu menționarea lucrurilor care pentru mine aici nu valorează nici cît o ceapă degerată. Te asigur că această aserțiune este valabilă cu privire la oricine. Iar dacă Regulamentul Hermeneia este cumva ambiguu în legătură cu aceasta voi avea grijă ca să o remediez.
pentru textul : starea hermeneia deÎn ce privește alte conflicte sau nemulțumiri te rog să folosești mijloacele rezervate pentru asta și să nu mai abuzezi funcționarea site-ului. Chiar dacă ai avea dreptate sau un motiv justificat să fii nemulțumit, o abatere (sau o nedreptate) nu justifică folosirea alteia ca remediu.
Și mai este ceva. Evident sînt mulți membri pe Hermeneia. Și vor fi și mai mulți. Implicit există posibilitatea sporirii numărului de abateri sau conflicte. Noi nu ne propunem să transformăm Consiliul Editorial Hermeneia într-o stație de poliție. Regula este că încercăm să monitorizăm și sancționam cazurile clare de încălcare flagrantă a Regulamentului și atacurile la persoană. De cîteva ori a trebuit să scriu și să explic unor membri Hermeneia ce este atacul la persoană. Deși părerea mea este că bunul simț intelectual este suficient ca sa faci o distincție. Cît privește celelalte conflicte, noi le considerăm inerente deși de nedorit. Dar nu cred că Hermeneia este o grădiniță unde trebuie să ștergem lacrimile și mucii de fiecare dată cînd i se ia cuiva păpușa sau trenulețul. Dacă există un pattern de abuz oricine ne poate semnala asta cu exemple clare pe adresa de office a site-ului.
"trebuia să-mi întind aripile și împrăștii pulbere sclipitoare" - aici ar trebui un "să" înainte de împrăștii. "se fâcea" cu "ă". asta-i faina: "ei fugeau spre moarte ca și cum ar fi fugit spre tain noi ne țineam strîns de coama lor fuga lor a trecut în oasele noastre" dar ce inseamna "tain"? si finalul ramine, se memorizează. e bun.
pentru textul : diary of a dream deprima parte mi-a placut la nebunie. desi fireasca, fara cercei si alte bijuterii, are o forta si o limpezime iesite din comun: "despre o maladie ciudată a corăbierilor ce nu se mai întorc din larg... despre fecioara ce-și sfâșie rochia de nuntă pentru a face scutece întâiului născut" la sfarsit si eu cred ca forta se diminueaza prin abundenta, desi zicerea ramane frumoasa. cu prietenie, kranich
pentru textul : scrisoare către fratele meu iuda de...căci și cuvântul este o lentilă măritoare...dacă știi cum să-l șlefuiești. mesajul ubicuu al unui text care este, în intenționalitatea sa, mai mult decât o ars poetica. însă un mesaj care trebuie receptat fără a porni de la prezumția de utilitate: "Eu continui să fac lucruri inutile: șlefuiesc cuvinte, înnegresc rânduri; gânduri. Domnul Baruch Benedictus Spinoza continuă să șlefuiască lentile în stele; ne îndoim împreună de toate astea citind Tractatus de Intellectus Emendatione pe aripi de fluturi; dar continuăm: eu șlefuiesc cuvinte, domnul Baruch Benedictus șlefuiește lentile." gratuitatea poate atinge nemurirea? nu! ar răspunde laicul modern; doar ea o atinge, ar răspunde filosoful idealist și poetul. frumoasă carte de vizită, domnule Cristea.
pentru textul : ATELIER de" tot ce aș vrea/ nu mă lăsa fără niciun semn când tot ceea ce am eu nevoie/ pune-mi cerceii cei noi/ ceea ce ai iubit de ceea ce ai urât".
Propuneri: ...când tot ce am nevoie/ cerceii noi/ ce ai iubit de ce ai urât.
"știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
pentru textul : memento deîncotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc" - partea asta e percutantă, e biine scrisă.
Alma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)
pentru textul : dubito deVirgil...aici sunt cu tine! Percepţia...este foarte diversă!
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deA fii cu adevarat simplu e o sarcina insurmontabila. Nu te lasa sistemul. Si modestia e o alta virtute imposibila.
pentru textul : crabii deCeea ce am scris a reprezentat opinia mea... ceea ce ai scris este parerea ta... insa nu pot sa nu remarc o incrancenare aparte in "tonul" tau Virgile... nu am in intentie sa fiu la fel ci incerc sa tratez ceea ce ai problematizat intr-un mod mai detasat... asa ca intre prieteni. Poate ca nu sunt de acord cu unele lucruri pe care le fac sau le promoveaza persoane din diaspora, atitudinea unora fata de Romania si oamenii care traiesc inca aici insa ma straduiesc sa nu emit judecati generale si sa incerc sa inteleg contextul in care sunt postate astfel de luari de pozitie. Personal cred ca noua, romanilor, ne lipseste o anume doza de temperament flegmatic, suntem prea nesabuiti si cel mai adesea nu-l ascultam pe celalalt sa spuna pana la capat ce are de zis. E un defect. Uneori o analiza "la rece" a problemelor "fierbinti" este mai dezirabila decat inflamarea. Ai dreptate, nu am citit in detaliu despre Academia Romana insa nu iti trebuie multa carte sa intelegi ca intr-o societate sunt necesare conventiile pentru o buna intelegere la nivel general. Ce ar fi daca unii am scrie intr-un fel si altii altfel? Cum ar fi orele de gramatica din scoala daca nu ar fi niste norme general valabile? Cum s-ar corecta tezele pentru examene? Ce fel de manuale? Ce ar reprezenta presa daca fiecare am scrie sau am rosti cuvinte dupa propriile tabieturi? De aici necesitatea... din pragmatism. Sa nu ai teama... Academia nu va putea sa adopte decizii aberante pentru ca exista societatea civila, pentru ca exista presa, pentru ca exista oameni care au terminat facultati de litere si pentru ca exista inca persoane carora le pasa. si tu esti una dintre acestea pentru ca altfel nu te-ai mai agita. Am dreptate? In orice limba exista un standard ultim... a vorbi limba respectiva la nivel academic. Presupun ca si in engleza si in orice alta limba asta inseamna sa respecti un set de reguli unanim acceptate.Strainii care invata romaneste iti garantez ca scriu dupa regulile academiei. Despre patriarh am sa mai spun doar sa se odihneasca in pace. Acum toate au ramas intre acesta si Dumnezeu. Cat este adevar si cat este minciuna in ceea ce s-a spus despre Teoctist nu cred ca vom afla niciodata. Biserica ortodoxa este biserica nationala pentru ca legea o denumeste astfel si pentru ca numeric are reprezentarea cea mai mare. Si aici este tot democratie. Cei mai multi detin puterea de a legifera. Oricum celelalte confesiuni sunt acum recunoscute in Romania si singura problema care mai exista cu titulatura la care faci referire tine de bani si impartirea acestora. O cota mult prea mica pentru celelalte confesiuni.Un numar prea mic de membri poate. Insa acest fapt desigur nu are relevanta spirituala iar slujitorii bisericii, de toate confesiunile, nu dau importanta aspectului material in detrimentul celui spiritual :) Insa daca eu sunt atat de tolerant cu romanii care traiesc in afara granitelor tu de ce alegi, romanii din Romania, sa ne condamni pe toti la un loc?
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deMasha, am intrat pe site, pentru frumosul acestor cuvinte, fiindcă tu asta reliefezi, de fapt, partea frumoasă a lui a fi. laşi lectorul să construiască propriile imagini şi păreri, îi sugerezi să chibzuiască prin simplul fapt că spui "poate":
"Poate că nu vom ajunge niciodată desăvârșiți".
sunt aşa de frumoase aceste două versuri:
pentru textul : Demidulce de"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac" pline de semnificaţie. delicate şi profunde.
multumesc Hecatonhir. observatiile tale sint cu atit mai interesante cu cit vin de la un barbat. nu ca as avea prejudecati fata de opiniile sexului frumos
pentru textul : rădăcini de mangrove dePagini