Virgil, mulțumesc... până la urmă ai găsit mangafaua. Această ură atât de românească... din păcate. Când și cum vom scăpa de asta? God only knows... iar ce zici despre mine accept, am limba prea ascuțită, voi renunța la acest stil de comentarii, promit.
Iar pe acest autor foarte subțire împreună cu acoliții săi literari îi voi ignora de acum încolo ca să nu mai fie discuții.
Dacă ei consideră că sunt mai presus de părerea mea, asta e. Să le fie primit!
Margas
Matei, in chat-ul de la Craciun eu am fost cel ce ti-a spus despre mulsul caprelor. Imi pare rau si imi cer scuze. Sincer. Tu mi-ai raspuns ca mai bine la mulsul caprelor decat la mila altora, eu intelegand ca eu as trai din mila altora, ceea ce nu e adevarat. In cei peste 30 de ani de cand sint in America, nu exagerez, dar cred ca am dat din veniturile mele peste 100,000.00 de dolari donatii pentru diferite cauze umanitare. Multi din banii acestia au fost trimisi in Romania. Am publicat aici in State o carte, vreo 200 de exemplare au ajuns in Romania si le-am dat pe gratis. Informatia asta e in plus, o stiu, nu trebuia s-o vantur. Ceea ce e bine de spus si de receptionat este faptul ca uneori fiecaruia dintre noi ne sare capacul, ne lasam purtati de orgolii, mai zicem una, mai zicem alta, la suparare, Virgil incluzandu-se, si poate el cel mai mult. El nu suporta contrazicerea ci ii place mult gadilarea la burta.
Si in cazul de fata, e normal sa apere Hermeneia si ajutorii sai. Eu am mult respect, pentru Vlad, desi nu-l cunosc, dar imi dau seama ca e un om exceptional. In disputa aceasta, Matei, tu n-ai dreptate. Eu daca as fi in locul tau mi-as cere scuze.
Virgil, recomand, (ca un om secundar pe site, stiu ca nu am nici cea mai mica greutate in ochii tai, ceea ce mi-e absolut indiferent,) ca dupa ce Matei isi va cere scuze de la Vlad, si stiu ca o va face, sa stergi acest text informativ. Te-ai plans prea mult in el si smiorcaiala asta ti-a adus 5 penite pe nedrept. E clar pentru toata lumea ca aici autorul (si efortul lui) a fost impenitat si e jenant. Fii si tu drept cu tine insuti, aici e momentul.
vlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
În rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
îmi place muzicalitatea acestor versuri, textul în sine, începutul surprinzător "O rană este cerul-şi clipesc", ideea ce se desfăşoară treptat, treptat şi sfârşitul la fel de surprinzător ce se-ncheie brusc "Şi-Absenţa Lui adânc în mine taie". Citit cu plăcere! Felicitări!
imi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
Un text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
Atenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
Vă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
La mulţi ani!
/moartea-i doar clubul select unde nu te descalți la intrare/ eu finalul il vad transformat in titlul unui nou poem..ar fi o idee sa faci un ciclu de poeme in care in finalul poeziei anterioare să anunti titlul urmatoarei... desigur e o viziune personala asupra eului liric.. nu stiu daca e un las perfect poetul care transforma scrisul in gloante lovind cu stil dar la intamplare... e semn al unor controverse interioare imi pare un grupaj de idei ... /ar vrea să poarte cu bani puțini războiul unei iubiri decupate din ziare/ părerea mea e ca orice iubire mare (decupata din ziare adica o iubire ca la carte) e o productie hollywoodiana, necesita buget mare(sufletesc)... no matter ca in final realizezi commedia dell'arte (ca totul e o cursa de clowni)... am mai spus... a iubi pentru a fi iubit e omenesc , a iubi pentru a iubi e ingeresc... finalul e dezarmant prin realismul lui crud.. club select unde nu se descalta la intrare... nici saracul, nici bogatul...
Dragă Marga Stoicovici, mulţumesc pentru popas, citire şi semn. Mă întreb dacă acest comentariu este despre poemul "gheara" sau despre altceva. Pot fi acuzat de "acrit" de "ton sfătos fără pretenţii filozofice însă plin de cujetare...de interesant deşi plicticos...de bine construit deşi înţepenit... de promite dar nu livrează...de tâmpeniile reclamelor la telefoanele mobile", de toate astea pot fi acuzat şi nu mă deranjează, dar de lipsa sincerităţii, cel puţin în acest poem, nu cred că pot fi acuzat. Cum, Doamne iartă-mă, poate fi cineva (sau ceva) ineresant şi plicticos în acelasi timp, să construieşti ceva bine, deşi e înţepenit?! Ai putea să-mi dai o sugestie pentru final, dacă tot suntem pe un site interactiv? Ţi-aş fi recunoscător.
cele bune fie cu tine, z
Rafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
nu stiu ce va deranjeaza atat, domnule, mi/am exprimat opinia cu mult bun simt. nu trebuie sa mi/o impartasiti ... comentariul meu a plecat de la textul dumneavoastra despre patriarhul Teoctist I. fiecare isi are admiratorii si detractorii sai, am vorbit de asemeni de trecerea in lumea umbrelor a altor doi titani... pintea si pittis. lasand la o parte cariera radiofonica si muzicala, pittis a avut una din cele mai frumoase si mai expresive voci actoricesti... mie imi aminteste de george vraca. de asemeni a fost o prezenta nonconformista pe scena ca si in viata. l/am urmarit in cateva concerte live si canta cu atata suflet pana ragusea insa vocea/ i revenea cand recita..,,sunt tanar, doamna'' inteligent pana la incomod, talentat pana la indecent, pittis a avut si un spirit de fronda care l/a sustinut in nebunia artei insa l/a macinat prematur in viata. pintea a fost de asemeni remarcabil... o privire expresiva, un joc lucid, interiorizat, profund, te macina sa te supui povestii pe care o traia pe scena... de ce sa nu recunoastem ce e valoros? nu mi/e teama ca ridic osanale nimanui ci doar nu vreau sa treaca neobservata decenta lor retragere . in ceea ce il priveste pe patriarh, el nu a fost o umbra cu o functie mare ci a fost un lieder religios, un bun duhovnic, a deshis o punte spre ecumenism prin vizita papei ioan... a reintrodus invatamantul religios in scoala, a zidit si a pus piatra de temelie multor biserici. pe undeva simt ca in sufletul lui se gandea la bisericile pe care nu ca le/a daramat ci pe care nu le/ a putut salva. a fost un bun capitan de corabie chiar daca in furtuna i/au pierit cativa marinari dragi, nu i/a sacrificat ci si/a dus crucea in spate pana la capat si inca ceva.. a avut har... fata sa in ultimii ani s/a imbracat in lumina... e drept ca textul dumneavoastra se refera la ,,funeraliile'' patriarhului...dar pornind de la acest eveniment comentat mai mult sau mai putin inspirat de cronicarii tv mi/am permis sa pomenesc numele a doi mari artisti...
Domnule Manolescu, aș vrea să fac o precizare. Și anume faptul că toată povestea aceea cu „mulsul vacii” și cu „șura bunicii” nu m-a afectat în mod personal. Spun asta pentru că observ că ați șters textul. Nu m-a afectat în mod personal (și nici impersonal, sic!), pentru că toată povestea aia cu bunica era pur poetică acolo. Bunica mea a trăit la oraș cam de pe la 12-13 ani, așa că nu a avut șură. Deci textul nu a fost o reprezentare a unei experiențe personale. Spre deosebire de ceaiul oolong.
time off. Paul, membralitatea U.S.R. valoreaza pe hermeneia la fel de mult ca si o ceapa degerata. te rog, te implor nu te amagi cu chestii din astea. lasa-i pe oameni sa judece ce scrii nu galoanele sau diplomele sau mai stiu eu ce. ca daca era asa faceam o sectie cu vitrina in care sa ne punem fiecare gramajoara de medalii. Aranca, Paul a spus ca a publicat acolo (desi pe noi nu ne intereseaza acel text ci acest text, si deci ar fi trebuit sa dea referinte eventual doar la acest text si sa nu faca reclama mascata pentruTecuciul cultural sau pentru Boierism dar asta e, nu toata lumea vrea sa inteleaga nuantele astea mai subtile) sa il credem; la urma urmei exista probabil sute de reviste culturale in Romania care publica spataminal sau lunar mii de articole. nu cred ca foloseste nimanui o ancheta din asta pentru un fapt asa de marunt
cu siguranta gena balantei poate doar defini aceasta pendulare intre tinele tau si tine, nevoia echilibrului interior dobandit doar prin raspunsurile potrivite pe care va trebui sa le dai intrebarilor destabilizatoare.. cuvintele-ti sunt pod, cursul fluid le poarta spre casa nenuntita de apa..
Păcat de versul "sub împărțeala necuvintelor", pentru că în rest nu e chiar rău. Interesantă ideea de a împărți un deceniu la trei timpi. De ce deceniu, de ce trei, presupunerile sunt câteva, unele concrete... Încearcă mai multă ambiguitate în poezie, ce zici?
Suedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
Felicitari pentru interviu! Este un demers interesant care onoreaza atat autorul cat si site-ul. Sper ca si curiozitatea celorlalti sa fie deschisa spre filosofie si spre cartile lui Viorel Cernica.
Textul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
Ar merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
paharul ciobit e un amanunt. universul e mai degraba un amestec, ca si-n realitate. restul ar trebui sa surprinda asa cum orice ar putea sa o faca sub jocul privirii. multumesc de oprire.
Intrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
Dar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, mulțumesc... până la urmă ai găsit mangafaua. Această ură atât de românească... din păcate. Când și cum vom scăpa de asta? God only knows... iar ce zici despre mine accept, am limba prea ascuțită, voi renunța la acest stil de comentarii, promit.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deIar pe acest autor foarte subțire împreună cu acoliții săi literari îi voi ignora de acum încolo ca să nu mai fie discuții.
Dacă ei consideră că sunt mai presus de părerea mea, asta e. Să le fie primit!
Margas
Matei, in chat-ul de la Craciun eu am fost cel ce ti-a spus despre mulsul caprelor. Imi pare rau si imi cer scuze. Sincer. Tu mi-ai raspuns ca mai bine la mulsul caprelor decat la mila altora, eu intelegand ca eu as trai din mila altora, ceea ce nu e adevarat. In cei peste 30 de ani de cand sint in America, nu exagerez, dar cred ca am dat din veniturile mele peste 100,000.00 de dolari donatii pentru diferite cauze umanitare. Multi din banii acestia au fost trimisi in Romania. Am publicat aici in State o carte, vreo 200 de exemplare au ajuns in Romania si le-am dat pe gratis. Informatia asta e in plus, o stiu, nu trebuia s-o vantur. Ceea ce e bine de spus si de receptionat este faptul ca uneori fiecaruia dintre noi ne sare capacul, ne lasam purtati de orgolii, mai zicem una, mai zicem alta, la suparare, Virgil incluzandu-se, si poate el cel mai mult. El nu suporta contrazicerea ci ii place mult gadilarea la burta.
Si in cazul de fata, e normal sa apere Hermeneia si ajutorii sai. Eu am mult respect, pentru Vlad, desi nu-l cunosc, dar imi dau seama ca e un om exceptional. In disputa aceasta, Matei, tu n-ai dreptate. Eu daca as fi in locul tau mi-as cere scuze.
Virgil, recomand, (ca un om secundar pe site, stiu ca nu am nici cea mai mica greutate in ochii tai, ceea ce mi-e absolut indiferent,) ca dupa ce Matei isi va cere scuze de la Vlad, si stiu ca o va face, sa stergi acest text informativ. Te-ai plans prea mult in el si smiorcaiala asta ti-a adus 5 penite pe nedrept. E clar pentru toata lumea ca aici autorul (si efortul lui) a fost impenitat si e jenant. Fii si tu drept cu tine insuti, aici e momentul.
pentru textul : starea hermeneia devlad, eu am numărat șapte numai la mine... la Virgil nu mă bag, nu mă amestec!
pentru textul : tablou domestic cu înger deÎn rest, citește comentariul lui sebi... de mai multe ori până îl pricepi
err: sUrprins
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deîmi place muzicalitatea acestor versuri, textul în sine, începutul surprinzător "O rană este cerul-şi clipesc", ideea ce se desfăşoară treptat, treptat şi sfârşitul la fel de surprinzător ce se-ncheie brusc "Şi-Absenţa Lui adânc în mine taie". Citit cu plăcere! Felicitări!
pentru textul : Pascală (2) deimi place libertatea cu care te exprimi aici. am remarcat si m-am regasit in fraza in care spui ca ploua si nu mai stii ce zi a saptamanii e. mi-a placut identificarea eului in insomniile altuia ori cu statia; si adresarea catre femeia poet. poezia asta merita penita, daca nu chiar recomandare/remarcare. eu ma abtin deocamdata sa las vreun semn apreciativ din motiv ca nu am adunat suficiente argumente pentru. imi place stilul asta. sa mai scrii asa.
pentru textul : femeia poet de...e pur si muove:)! (sa ma corecteze deștepții la spelling)
pentru textul : cromozomii de fier decum știi tu să amintești omului cele sfinte cîte uită... nu ți-e jale, omule? jele mi-i că vai de curtea în care iarba uită coasa
pentru textul : pridvorbe deUn text greu pentru mine :) Cu elemente de decor predominant masculine, cu multe materiale grele ( piatră, şuruburi, magneţi etc :) ) Are o expresivitate care mă înspăimântă. Dacă asta s-a dorit, înseamnă că mijloacele folosite au fost cele mai potrivite. Vă felicit.
pentru textul : portret cu cioc şi cârtiţe deAtenţie la alăturarea ,,ca cea". Pe alocuri pare prea explicativ ( ex. versul ,,dar cioburile nu au căzut încă stau prin aer lângă ciori pe fire" ) Sunt doar nişte păreri sincere. Cu prietenie în cuvânt, Maria(na)
Vă urez mult succes şi de acum înainte şi să vă doresc un 2011 plin de împliniri! Echipei de redacţie înnoite, multă răbdare, putere de muncă şi felicitări pentru munca de până acum.
pentru textul : starea hermeneia deLa mulţi ani!
mulțumesc Adrian pentru trecere,am modificat finalul
pentru textul : Rămas bun de/moartea-i doar clubul select unde nu te descalți la intrare/ eu finalul il vad transformat in titlul unui nou poem..ar fi o idee sa faci un ciclu de poeme in care in finalul poeziei anterioare să anunti titlul urmatoarei... desigur e o viziune personala asupra eului liric.. nu stiu daca e un las perfect poetul care transforma scrisul in gloante lovind cu stil dar la intamplare... e semn al unor controverse interioare imi pare un grupaj de idei ... /ar vrea să poarte cu bani puțini războiul unei iubiri decupate din ziare/ părerea mea e ca orice iubire mare (decupata din ziare adica o iubire ca la carte) e o productie hollywoodiana, necesita buget mare(sufletesc)... no matter ca in final realizezi commedia dell'arte (ca totul e o cursa de clowni)... am mai spus... a iubi pentru a fi iubit e omenesc , a iubi pentru a iubi e ingeresc... finalul e dezarmant prin realismul lui crud.. club select unde nu se descalta la intrare... nici saracul, nici bogatul...
pentru textul : cu sedilă și trac deDragă Marga Stoicovici, mulţumesc pentru popas, citire şi semn. Mă întreb dacă acest comentariu este despre poemul "gheara" sau despre altceva. Pot fi acuzat de "acrit" de "ton sfătos fără pretenţii filozofice însă plin de cujetare...de interesant deşi plicticos...de bine construit deşi înţepenit... de promite dar nu livrează...de tâmpeniile reclamelor la telefoanele mobile", de toate astea pot fi acuzat şi nu mă deranjează, dar de lipsa sincerităţii, cel puţin în acest poem, nu cred că pot fi acuzat. Cum, Doamne iartă-mă, poate fi cineva (sau ceva) ineresant şi plicticos în acelasi timp, să construieşti ceva bine, deşi e înţepenit?! Ai putea să-mi dai o sugestie pentru final, dacă tot suntem pe un site interactiv? Ţi-aş fi recunoscător.
pentru textul : Gheara decele bune fie cu tine, z
Rafael, acesta este un site de literatură, nu un salon de terapie intensivă. Nu te îngrijora, all is fine; rezistăm mai bine criticilor decât laudătorilor. Ideea era că poezia lucrează cu alte mijloace în general decât proza (deși mie personal îmi place să amestec la maxim limitele, dar aceasta este altă poveste); forța sugestiei trebuie să fie mai mare, cititorul se presupune că participă și își creează, pe drumul schițat doar de autor, propria transpunere a versurilor... Dacă asta eșuează, poate să fie vina autorului, a cititorului sau, de multe ori, a diferențelor de percepție care de fapt fac tot deliciul. Te mai aștept, fără griji de acest gen și... mulțumesc, intenția a fost onorabilă.
pentru textul : Etaj VII dee bună, mie îmi place partea de mijloc...
pentru textul : Ziua cu trei picioare denu stiu ce va deranjeaza atat, domnule, mi/am exprimat opinia cu mult bun simt. nu trebuie sa mi/o impartasiti ... comentariul meu a plecat de la textul dumneavoastra despre patriarhul Teoctist I. fiecare isi are admiratorii si detractorii sai, am vorbit de asemeni de trecerea in lumea umbrelor a altor doi titani... pintea si pittis. lasand la o parte cariera radiofonica si muzicala, pittis a avut una din cele mai frumoase si mai expresive voci actoricesti... mie imi aminteste de george vraca. de asemeni a fost o prezenta nonconformista pe scena ca si in viata. l/am urmarit in cateva concerte live si canta cu atata suflet pana ragusea insa vocea/ i revenea cand recita..,,sunt tanar, doamna'' inteligent pana la incomod, talentat pana la indecent, pittis a avut si un spirit de fronda care l/a sustinut in nebunia artei insa l/a macinat prematur in viata. pintea a fost de asemeni remarcabil... o privire expresiva, un joc lucid, interiorizat, profund, te macina sa te supui povestii pe care o traia pe scena... de ce sa nu recunoastem ce e valoros? nu mi/e teama ca ridic osanale nimanui ci doar nu vreau sa treaca neobservata decenta lor retragere . in ceea ce il priveste pe patriarh, el nu a fost o umbra cu o functie mare ci a fost un lieder religios, un bun duhovnic, a deshis o punte spre ecumenism prin vizita papei ioan... a reintrodus invatamantul religios in scoala, a zidit si a pus piatra de temelie multor biserici. pe undeva simt ca in sufletul lui se gandea la bisericile pe care nu ca le/a daramat ci pe care nu le/ a putut salva. a fost un bun capitan de corabie chiar daca in furtuna i/au pierit cativa marinari dragi, nu i/a sacrificat ci si/a dus crucea in spate pana la capat si inca ceva.. a avut har... fata sa in ultimii ani s/a imbracat in lumina... e drept ca textul dumneavoastra se refera la ,,funeraliile'' patriarhului...dar pornind de la acest eveniment comentat mai mult sau mai putin inspirat de cronicarii tv mi/am permis sa pomenesc numele a doi mari artisti...
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deDomnule Manolescu, aș vrea să fac o precizare. Și anume faptul că toată povestea aceea cu „mulsul vacii” și cu „șura bunicii” nu m-a afectat în mod personal. Spun asta pentru că observ că ați șters textul. Nu m-a afectat în mod personal (și nici impersonal, sic!), pentru că toată povestea aia cu bunica era pur poetică acolo. Bunica mea a trăit la oraș cam de pe la 12-13 ani, așa că nu a avut șură. Deci textul nu a fost o reprezentare a unei experiențe personale. Spre deosebire de ceaiul oolong.
pentru textul : gorunul cunoaşterii detime off. Paul, membralitatea U.S.R. valoreaza pe hermeneia la fel de mult ca si o ceapa degerata. te rog, te implor nu te amagi cu chestii din astea. lasa-i pe oameni sa judece ce scrii nu galoanele sau diplomele sau mai stiu eu ce. ca daca era asa faceam o sectie cu vitrina in care sa ne punem fiecare gramajoara de medalii. Aranca, Paul a spus ca a publicat acolo (desi pe noi nu ne intereseaza acel text ci acest text, si deci ar fi trebuit sa dea referinte eventual doar la acest text si sa nu faca reclama mascata pentruTecuciul cultural sau pentru Boierism dar asta e, nu toata lumea vrea sa inteleaga nuantele astea mai subtile) sa il credem; la urma urmei exista probabil sute de reviste culturale in Romania care publica spataminal sau lunar mii de articole. nu cred ca foloseste nimanui o ancheta din asta pentru un fapt asa de marunt
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic decu siguranta gena balantei poate doar defini aceasta pendulare intre tinele tau si tine, nevoia echilibrului interior dobandit doar prin raspunsurile potrivite pe care va trebui sa le dai intrebarilor destabilizatoare.. cuvintele-ti sunt pod, cursul fluid le poarta spre casa nenuntita de apa..
pentru textul : Gena balanței deîmi place mult cum scrii, Oriana în special acest poem care curge frumos, fără ezitări, fără prețiozități, simplu și convingător
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deMulţumesc pentru aprecieri şi sugestii.
Am scăpat de virgulă.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu dePăcat de versul "sub împărțeala necuvintelor", pentru că în rest nu e chiar rău. Interesantă ideea de a împărți un deceniu la trei timpi. De ce deceniu, de ce trei, presupunerile sunt câteva, unele concrete... Încearcă mai multă ambiguitate în poezie, ce zici?
pentru textul : Poli magnetici deSuedeza (după plecarea ei) proprietarii au lăsat ușile închise bucățile de material de pe jos, viscere de gând sfâșiat în taină. lângă scară, așteaptă la probă ultimele haine- un sacou alb- al femeii de la magazin (îi cususe un buzunar pentru chei și nasturi fără pistrui cum îi numea pe cei cu clăpiță de metal la spate deosebindu-i de cei cu găuri frontale), pantalonii unei profesoare la liceul din oraș, prietenă a ceaiurilor de sâmbătă seara (își turnau rom făcut sub tejghea, temându-se să nu fie prinse, era prohibiție). doar motanul împăiat (moștenire de la bunicul suedez) refuza să mai deschidă ochii -altădată galbeni, convins în sinea lui că ea nu va mai veni niciodată. mai păstra în cufărul tocit al memoriei traversarea oceanului- vikingul ăla cât un munte n-a mai avut curajul să revină în europa călărind apele nordului înrămase superstițios fotografia vaporului lovită de spiritul lui merlin ca să nu plece din Västmanlands län. așteptau în camera cu multe uși să se deschidă o fereastră, forfotind a viață... țăcănitul nervos al mașinii de cusut, ața ruptă c-un țipăt ca o dezvirginare... -Ușa asta ar trebui revopsită... ce zici, Hans?
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 desi cum ar fi trebuit sa formulez mesajul, Adrian? ca sa fie elegant...
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte denu stau acum sa arat ce si cumul evident.
pentru textul : aşteptându-l pe fram deseara buna.
un poem marin in care versurile se strang din larg spre a se intalni, ca niste valuri, risipindu-se la mal. ata pot spune la aceasta tarzie ora.
pentru textul : omotetie deFelicitari pentru interviu! Este un demers interesant care onoreaza atat autorul cat si site-ul. Sper ca si curiozitatea celorlalti sa fie deschisa spre filosofie si spre cartile lui Viorel Cernica.
pentru textul : Despre căile filosofării deTextul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deAr merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
paharul ciobit e un amanunt. universul e mai degraba un amestec, ca si-n realitate. restul ar trebui sa surprinda asa cum orice ar putea sa o faca sub jocul privirii. multumesc de oprire.
pentru textul : Hârtii deIntrebarea pe care o pusesem eu era una retorica. Nu judecam in nici un fel pt ca nu-mi permit sa emit judecati. judecati emit doar diretorii. De companii, de site-uri de care or fi ei.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deDar, ma rog, se pare ca ceea ce se numeste intrebare retorica in limba romana se cheama mojicie in alta limba.
Si ca tot ai vorbit de felul meu rusinos de a pleca de pe site. Ti-am facut o echipa de editori si de moderatori. Unde sint ei acum? Presupun ca tot eu sint vinovat ca nu am stiut sa-i aleg. Rid amar cind vad ce s-a ajuns sub acest text. Si mai rid amar pentru ca tu nu stii sa gestionezi ceea ce se cheama un site de literatura.
Pagini