procesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
fotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
Gorune, marturisesc ca nici n-am incercat sa urmez instructiunile din acest text pentru ca pe de o parte nu le-am inteles, pe de alta "cannot" se scrie cu doi de "n" iar pe de inca alta mi se pare ca ai lucruri mai interesante de facut. Ce ai vrut sa-mi spui mie de exemplu cu experimentul asta? Chiar daca e "necesar" (dar nu suficient, asa-i?) sa am difuzoarele deschise. Andu
Îmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
Felicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
Recunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
Mulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.
"Așa cum mizeria lumii se depune ca roua pe petalele sufletului nostru, noi vom continua să închidem ochii în speranța că vom vedea un întuneric mai curat și mai frumos mirositor decât lumina fiecărei seri în care mulți dintre noi își plâng existența." luuunga fraza, frate Teo, tu nu ai obosit scriind-o? eu am ajuns la sfarsiul ei cu respiratia taiata. Cu ultimile puteri, m-am minunat de mizeria ce seamana cu roua si de intunericul "frumos mirositor" pe care-l percepem cu ajutorul vazului. Dar pesemne ca tu ai o conditie "autoriceasca" mult mai zdravana decat a mea, pentru ca mergi mai departe plin de aplomb: Care deși a fost modelată de ei{/B], este la fel de nemulțumitoare ca atunci când ar fi fost scoasă din cuptorul unui olar beat care, înconjurat de aburii de alcool emanați de propria respirație, cu un zâmbet știrb și cu dinți înnegriți, spune că totul arată exact așa cum ar trebui să arate… Ironia unui Dumnezeu ucis, care se răzbună cu o plăcere creată de noi prin lumea în care trăim și pe care am binecuvântat-o oferindu-i în dar, prima și ultima noastră suflare. care ei, ma intreb? care ei, cand in fraza anterioara se vorbea de "noi"? imi fac loc cu greu printre multimea de "care", de virgule zburatacite de la locurile lor firesti ( "oferindu-i în dar, prima și ultima"), si ma tarai, cu disperare, catre punct ferm. Il sfarsit, gasesc 3...dupa 3 randuri si ceva. Pasesc grijulie peste cojile de nuca si ma loveste in frunte " cenușiul cerului albastru mânjit cu încruntările sufletelor comune…" pe care "le vedem" (sic!) in tramvai, autobuz, metrou! Ei, cred ca-i destul, imi spun, mai bine ma duc sa invart masa din bucatarie...:( P.S: dar, in calitate de moderator, (adica omul ce trebuie sa atentioneze asupra typo-urilor si diacriticelor lipsa), nu pot decat sa-ti multumesc ca nu mi-ai mai dat prilejul sa apelez la fluier. Iata si o parte buna, si acum plec uitandu-ma lung la pahar. Tot nu-l vad pe jumatate plin...da' merge.
Mi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.
Multumesc de trecere si comentarii. Sitagma in cauza poate parea persiflanta, dar scopul ei este sa fie in concordanta cu nebunii din versul anterior. Ialin
Incepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
Constructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus
Cred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
aștept, aștept! :) inițial și eu am vrut să scriu ceva amuzant, dar na.. numai amuzant n-a ieșit. Spor la scris, cred că stilul ți se potrivește ca o mănușă.
Dle A.A.A, nu ai tot intrat, ci ai intrat o singură dată pe 23.01.2010 sub 2 texte atât.
Nu am răspuns acum, ca să mai tastezi sub textele mele şi n-am nevoie nici de peniţe, nu fac colecţie dacă nu merit. Îmi cer scuze la toţi cei cărora nu le răspund ori nu le comentez textele, timpul meu este foarte drămuit şi prioritatea este să mai scriu şi să citesc cât mai mulţi. Acum lucrez în mai multe locuri ca să-mi asigur un nivel de trai bun, când voi fi pensionar va fi cu totul altceva.
Vorba cronicarului ,,oamenii sunt sub vremi" şi nu invers.
Virgil, poate ai dreptate dar eu mai cred ca important este ca textul sa aiba la baza un sentiment, nu un sentiment frumos neaparat, dar o traire care sa-l faca viu, asta l-ar putea feri de artificial...
bineinteles insa ca imaginatia noastra poate crea orice si cum poezia este mai inainte de toate o fabulatie, este de preferat sa putem iesi din sfera universului personal si sa lasam frau liber imaginatiei... problema e ca nu intotdeauna reusim sa facem asta.
multumesc pentru parere
hialin, ti se pare. si perceptia ta nu cred ca tine de limbaj sau de tehnica, ci de incercarea mea de a lua in piept sau la piept unul din miturile noastre dragi. miorita apartine imaginarului nostru, dar vin si eu cu turma mea de idei. cu indrazneala si tineretea mea care vrea, ca de aia e asa- sa nu i ajunga niciodata. dar, daca simti nevoia sa ti explic pe text, cu pixul in mana, o voi face. promit aranca, imi place jocul. si ce e minunat daca nu Jocul care ne joaca pe toti? sa stam deoparte?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
procesul de creatie cu semnificatia psihologia a starilor in timpul actului creator, inspiratia, declickul care se produce in noi in momentul in care "incepem", toate astea ar fi interesant de dezbatut, poate pe forum. mi-am amintit momentul in care am scris acest poem, cand am citit comentariile... o lupta pe viata si pe moarte. cam asa. mai departe, cum resusesti sa redai starile, sa le gestionezi, cat poti lasa sa transpara si cat nu. probabil ca multi ar spune: asa mi-a venit, mi-a placut, asa mi-am dorit. orice am spune, oricat de idealisti sau lipsiti de pragmatism am fi, este "jocul" creierului nostru, cu conexiuni intre constient, subconstient si inconstient. de asta am sustinut mereu ca cea mai erogena si sexy parte din om este creierul. poemul este poemul refuzului mortii, al alegerii vietii (ceea ce nu este acelasi lucru), al groazei pe care o ai cand te arunci de pe pod si intri in bulboana. este un poem al marginii. va multumesc ca v-ati aporpiat de el, chiar daca si acum acest poem ma tulbura la fel de mult ca atunci...
pentru textul : askalon defotografia mi se pare putin in afara (con)textului, dar nu esti nici primul si nici ultimul la care constat asta...ma bucur insa ca asa poate fi perceput Jan Soudek si de catre altii. pot spune ca acest artist ceh Jan Soudek e senzational, iar structura compozitiilor sale, baroca nu numai expresionista, depaseste arta fotografiei...fiind cunoscut si ca pictor...imi permit sa dau un link http://www.saudek.com/ (am avut ocazia sa vad un album imens Saudek. mi-a taiat respiratia...)
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte deadrian, trecerea ta pe aici e o surpriza placuta
pentru textul : Oarecum definitiv deGorune, marturisesc ca nici n-am incercat sa urmez instructiunile din acest text pentru ca pe de o parte nu le-am inteles, pe de alta "cannot" se scrie cu doi de "n" iar pe de inca alta mi se pare ca ai lucruri mai interesante de facut. Ce ai vrut sa-mi spui mie de exemplu cu experimentul asta? Chiar daca e "necesar" (dar nu suficient, asa-i?) sa am difuzoarele deschise. Andu
pentru textul : Tăcerea - colaj deÎmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
pentru textul : exercițiul umilinței denu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
pentru textul : Poemul pentru Chichere de...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
pentru textul : Sinonimul pozitivului defaptul ca m-a lasat fara cuvinte, nu inseamna ca trebuie sa-i dai alta forma, ci pur si simplu ca orice as spune... ar fi in plus.
pentru textul : from blade runners deFelicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
pentru textul : Concursul Internaţional “Toamna bacoviană-130” şi-a desemnat câştigătorii deRecunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.
Mulțumesc de aprecieri, Paul, 8 ani din viață mi i-am petrecut în Iași, așa că sunt foarte familiar cu împrejurimile. Recent, acum vreo două săptămâni, chiar am băut niște ceai cu lună seara în parc pe malul Lacului Ontario. Iar umbrele norilor ce mângâie iarba e o priveliște des văzută în satul meu la sfârșit de vară.
pentru textul : Trei haikuri în limba română deÎntre stare lirică şi patetism e o distanţă ca între poezie şi boceală.
pentru textul : poem pentru mine de"Așa cum mizeria lumii se depune ca roua pe petalele sufletului nostru, noi vom continua să închidem ochii în speranța că vom vedea un întuneric mai curat și mai frumos mirositor decât lumina fiecărei seri în care mulți dintre noi își plâng existența." luuunga fraza, frate Teo, tu nu ai obosit scriind-o? eu am ajuns la sfarsiul ei cu respiratia taiata. Cu ultimile puteri, m-am minunat de mizeria ce seamana cu roua si de intunericul "frumos mirositor" pe care-l percepem cu ajutorul vazului. Dar pesemne ca tu ai o conditie "autoriceasca" mult mai zdravana decat a mea, pentru ca mergi mai departe plin de aplomb: Care deși a fost modelată de ei{/B], este la fel de nemulțumitoare ca atunci când ar fi fost scoasă din cuptorul unui olar beat care, înconjurat de aburii de alcool emanați de propria respirație, cu un zâmbet știrb și cu dinți înnegriți, spune că totul arată exact așa cum ar trebui să arate… Ironia unui Dumnezeu ucis, care se răzbună cu o plăcere creată de noi prin lumea în care trăim și pe care am binecuvântat-o oferindu-i în dar, prima și ultima noastră suflare. care ei, ma intreb? care ei, cand in fraza anterioara se vorbea de "noi"? imi fac loc cu greu printre multimea de "care", de virgule zburatacite de la locurile lor firesti ( "oferindu-i în dar, prima și ultima"), si ma tarai, cu disperare, catre punct ferm. Il sfarsit, gasesc 3...dupa 3 randuri si ceva. Pasesc grijulie peste cojile de nuca si ma loveste in frunte " cenușiul cerului albastru mânjit cu încruntările sufletelor comune…" pe care "le vedem" (sic!) in tramvai, autobuz, metrou! Ei, cred ca-i destul, imi spun, mai bine ma duc sa invart masa din bucatarie...:( P.S: dar, in calitate de moderator, (adica omul ce trebuie sa atentioneze asupra typo-urilor si diacriticelor lipsa), nu pot decat sa-ti multumesc ca nu mi-ai mai dat prilejul sa apelez la fluier. Iata si o parte buna, si acum plec uitandu-ma lung la pahar. Tot nu-l vad pe jumatate plin...da' merge.
pentru textul : O secundă deMulțumesc, Daniella Mutiu!
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deMi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii defoarte fain finalul.
mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) definalul e sublim. n-am mai rîs așa bine de multă vreme.
pentru textul : se strică toate desa stii ca nu ma ofensezi daca iti exprimi parerea ceva mai explicit in orice caz, sus scrie, dupa cum vad eu, poezie si generala
pentru textul : în celălalt vis de"moartea fulgilor
pentru textul : Pe răvașele iernii s-a scris cu inima dedeconectați de frig
loveau cu stropi pervazul" - aici, mai trebuie lucrat. Ai şi un dezacord...
Multumesc de trecere si comentarii. Sitagma in cauza poate parea persiflanta, dar scopul ei este sa fie in concordanta cu nebunii din versul anterior. Ialin
pentru textul : Cântec de adormit somnul desi asta se cheama dat arama pe fata. o zi buna.
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deIncepi prin a ne prezenta drept titlu un concept si nu unul oarecare ci dragostea, chestiune care din capul locului da impresia de pretiozitate... basca umorul involuntar din "dragostea... de Ecaterina Bargan"... macar sa fi lasat o bruma de subiectivitate dar astfel suna a definitie, a sentinta aproape... Textul e relativ zgarcit in cuvinte si vezi tu Ecaterina astfel de alcatuiri poetice trebuie sa mizeze pe sugestie si formulari puternice pentru a exprima si altceva in afara banalului. Mi-a placut imaginea podului slefuit de pasi, chiar si ambivalenta cuvantului pod (punte sau parte a unei constructii)... strofa a doua este prea soft si este situata exact in pozitia de forta care ar fi trebuit sa sustina inceputul... e, cum sa iti spun, fragila ca o testoasa cu burta in sus... finalul nici asa nici pe dincolo... e frumos dar banalizat de la atata folosire. Cu alte cuvinte intentie laudabila dar mai e nevoie de pasi pana sa se slefuiasca pe deplin :)
pentru textul : dragostea deConstructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus
pentru textul : orele noastre deCred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
pentru textul : pentru prima dată deaștept, aștept! :) inițial și eu am vrut să scriu ceva amuzant, dar na.. numai amuzant n-a ieșit. Spor la scris, cred că stilul ți se potrivește ca o mănușă.
pentru textul : Despre trădare deDle A.A.A, nu ai tot intrat, ci ai intrat o singură dată pe 23.01.2010 sub 2 texte atât.
pentru textul : Amurg cu Ludmila deNu am răspuns acum, ca să mai tastezi sub textele mele şi n-am nevoie nici de peniţe, nu fac colecţie dacă nu merit. Îmi cer scuze la toţi cei cărora nu le răspund ori nu le comentez textele, timpul meu este foarte drămuit şi prioritatea este să mai scriu şi să citesc cât mai mulţi. Acum lucrez în mai multe locuri ca să-mi asigur un nivel de trai bun, când voi fi pensionar va fi cu totul altceva.
Vorba cronicarului ,,oamenii sunt sub vremi" şi nu invers.
Virgil, poate ai dreptate dar eu mai cred ca important este ca textul sa aiba la baza un sentiment, nu un sentiment frumos neaparat, dar o traire care sa-l faca viu, asta l-ar putea feri de artificial...
pentru textul : îmi lipseşte umărul drept debineinteles insa ca imaginatia noastra poate crea orice si cum poezia este mai inainte de toate o fabulatie, este de preferat sa putem iesi din sfera universului personal si sa lasam frau liber imaginatiei... problema e ca nu intotdeauna reusim sa facem asta.
multumesc pentru parere
eu nu am vazut pe nimeni pe acest site sa explice toate cuvintele noi pe care le foloseste. asa ca sa fie civilizat.
pentru textul : acatist dehialin, ti se pare. si perceptia ta nu cred ca tine de limbaj sau de tehnica, ci de incercarea mea de a lua in piept sau la piept unul din miturile noastre dragi. miorita apartine imaginarului nostru, dar vin si eu cu turma mea de idei. cu indrazneala si tineretea mea care vrea, ca de aia e asa- sa nu i ajunga niciodata. dar, daca simti nevoia sa ti explic pe text, cu pixul in mana, o voi face. promit aranca, imi place jocul. si ce e minunat daca nu Jocul care ne joaca pe toti? sa stam deoparte?
pentru textul : a căzut o stea deRitmul şchioapătă, câteva rime sunt forţate, adverbe/ epitete puse doar pentru măsură.
pentru textul : viaţa decu privire la împovărător. cu privire la restul nu sînt neaparat de acord.
pentru textul : sînt un nesuferit dePagini