Lipton chiar nu îşi are rostul, decât dacă te plăteşte pentru reclamă. Şi chiar dacă, parcă tot mai bine merge, în context, ceaiul de ghimbir sau de sânziene. Fără steluţe. E un poem sensibil, care emoţionează, care impune recitire, pentru a te gândi dacă nu cumva ghearele din început:
"tot pământul, tot pământul este al meu. de asta am
ghearele,"
sunt pentru a iniţia un final ciclic:
"sunt
pline cu pământ pe care trebuie să îl scoatem"
"Cerul e de hârtie", precum în cer, aşa şi pe pâmânt: rotund, perisabil, precum viaţa ca o transhumanţă a zilelor.
Un text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
expresia „puiul din vrabie” e intenționată sau e un typo?
crochiurile sînt interesante și te țin atent. de la ele însă și pînă la a înjgheba un roman mă gîndesc că e cale lungă. dar nu imposibilă.
Salut cautatorii de pirita! Mereu profesionisti...! Cat priveste "prozaic", batut de campi in toata regula. Am preferat mereu alegoriile curate spumelor prozodico-stilistice de la gurile de varsare ale cautatorilor de aur. Sa zicem ca asta este conventia: o bucata de proza cu talcuri, de un lirism lipsit de candoarea si gemetele tavalirii in sange amestecat cu lacrimi. Retin ce e de retinut! D, nu juca laptele gros al prejudecatilor la textele de aici. Ai mult de incalecat... iar la mine, insiruirile teoretice si citatele memorabile nu functioneaza.
Am apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
Solomoane, si mie imi placu textul, jur ca imi placu. Are nerv, are ritm, te tine cu rasuflarea taiata sa vezi ce e cu personajul asta pana la sfarsit (nu ca finalmente pricepi ceva dar asta nu are nicio importanta in economia lecturii). Mi-a mai placut si ca tipul si-a prins mana intre spitele unei biciclete "in mers". Daca nu era specificat, cine stie Doamne fereste ce mi-as mai fi inchipuit ! Nu prea imi plac petalele "uscate de roze" si nici alea "uscate de cais", da' banuiesc ca sunt niste chestii femeiesti care tin de estetica sau chiar teologia negativa si pe care, asta e, nu le inteleg. De exemplu de ce femeile se plang ca gasesc capacul de la wc ridicat iar barbatii nu cand il gasesc asezat? Sau, cu alte cuvinte, de ce barbatii pot sa ridice capacul de la wc fara sa faca din asta o chestie, iar femeile nu pot sa il aseze fara sa faca din asta o chestie. Si as putea continua cu exemplele de negativism comparativ (care, sa fiu cinstit, ma fascineaza in ansamblul sau) dar ma opresc aici. A.. si daca mai scrii, mai posteaza si pe aici, sa mai citim si noi. Si daca vrei sa faci o piesa (sau un film) eu vreau sa fiu costumier. Doar daca nu se baga Firica mai inainte, desigur... Andu
Mi se pare o abordare mult prea simplistă și mult sub ceea ce făceai (făceam?) în România lui Virgil T... Nu știu dacă este o mănușă aruncată, dar dacă este, atunci ar trebui cumva reformulată...
Dorine, ok, beep.
Textul șterge-l tu dacă beep-ul te mulțumește.
Burtică am, nu foarte mare, dar sincer a început să-mi apară de la o vârstă pe care tu încă nu ai apucat-o, așa că să ne limităm fiecare la ceea ce știm sigur. Eu de exemplu știu sigur că la vârsta ta frumoasă aveam 1,80 și cântăream 56 de kg. Tu câte kile ai per metru cub de burtică la vârsta ta?
Vladimir, întâi mulțam de comentariu, mereu o plăcere să te regăsesc pe aici. Chestia cu hazardul imparțial știu că sună poate aiurea, dar hazardul e de cele mai multe ori părtinitor, în sensul că se abate doar asupra unora, fie în sens negativ, fie în sens pozitiv. Hazardul meu imparțial este obiectivarea întâmplării, este hazardul care cu alte cuvinte spus, face ceea ce ar trebui să facă, sau dacă vrei e un hazard cu un avansat simț deontologic.
Andu
un poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
Adela, multumesc pentru aceasta lectura deosebita! Daca prinzi momentul, te rog sa-l saluti pe maestrul Rudy din partea lui bobadil, au fost cateva dati cand ne-am incrucisat sabiile cu mare zgomot, dar apoi s-a semnat o pace stranie la masa verde si a doua zi nu s-a mai auzit nimic. Andu.
Mulţumesc, Remus! Nu e târziu niciodată pentru o urare si pentru o vorbă bună! La fel de mulţi să-ţi fie anii!
Cred că am gresit că le-am postat pe toate odată :) Un haiku are nevoie de singurătate în juru-i, de spaţiul acela alb ca rama unui tablou :) Mă bucur că îţi plac toate.
am si eu o intrebare, ce inseamna "totul este relativ într-o lume relativă"? evident ca pot exista perspective diferite dar nu stiu daca asta inseamna ca nu exista in final un sistem de referinta moral sau al binelui si raului. si asta ma uimeste si mai mult cind am senzatia din comentariul tau ca esti crestina, sau poate am inteles eu gresit. bineinteles ca nu ma leg aici de convingerile religioase ale nimanui (nici regulamentul nu mi-ar permite) dar incercam sa inteleg ce vrei sa spui prin "totul este relativ într-o lume relativă". pentru ca eu, de exemplu nu cred ca tradarea este un lucru relativ. adica nu poti sa imi implinti un cutit pe la spate si sa spui ca de fapt mi-ai facut un bine. nu stiu, de asemeni, la ce sapaturi te referi. eu nu am auzit. am auzit ca se spune ca s-ar fi gasit niste sarcofage pe care scrie ieshua si iehuda (adica isus si iuda) dar astea (ca si miriam - maria) nume extrem de frecvente in iudea primului secol incit ar putea sa fie vorba de oricine. personal nu am auzit insa nicaieri ca isus l-ar fi reabilitat pe iuda intr-un anumit mod. in orice caz noul testament nu ofera asa ceva. in ce priveste ce am scris eu aici, cred ca cine are urechi de auzit poate sa auda
pentru mine au ramas notabile expresiile „o linie blondă-şi rulează părăsirea” și „instalaţii de chiciură”.
Cumva „ciopleşte marionete şi-nghite ventriloci” mi-a sunat cam suav-prăfuit. sau poate l-am mai auzit pe undeva. sau poate ma insel.
sper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
Aristotel considera că forma este cea mai mare povară a non formei. Universalitatea se răspândeşte concentric din poziţia primordială a fătului până spre realitatea primului cuvânt de ştiinţă sau neştiinţă. Iar cercul este perfecţiunea. Deşi ştim nu vrem asta.
Cu înţelegere
şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
de ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lipton chiar nu îşi are rostul, decât dacă te plăteşte pentru reclamă. Şi chiar dacă, parcă tot mai bine merge, în context, ceaiul de ghimbir sau de sânziene. Fără steluţe. E un poem sensibil, care emoţionează, care impune recitire, pentru a te gândi dacă nu cumva ghearele din început:
"tot pământul, tot pământul este al meu. de asta am
ghearele,"
sunt pentru a iniţia un final ciclic:
"sunt
pline cu pământ pe care trebuie să îl scoatem"
"Cerul e de hârtie", precum în cer, aşa şi pe pâmânt: rotund, perisabil, precum viaţa ca o transhumanţă a zilelor.
pentru textul : casa este aproape deUn text scrâşnit, chinuit, bandajat parcă în foi de viţă, fără absolut niciun haz. Se vede clar că autoarea habar nu are ce presupune o parodie, iar de mijloacele care să aducă umorul (fără de care o parodie nu există) sunt sărace spre nule. Iar atunci când fineţea pare o halcă de porc prăjit, autoarea apelează la iobagisme care aduc zâmbete numai celor care stau la cort:
"în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar derăzboiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!" - aici, citind ce am italicat eu, noi ar trebui să râdem roi să zâmbim, fraţilor. Jess!
expresia „puiul din vrabie” e intenționată sau e un typo?
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman) decrochiurile sînt interesante și te țin atent. de la ele însă și pînă la a înjgheba un roman mă gîndesc că e cale lungă. dar nu imposibilă.
Salut cautatorii de pirita! Mereu profesionisti...! Cat priveste "prozaic", batut de campi in toata regula. Am preferat mereu alegoriile curate spumelor prozodico-stilistice de la gurile de varsare ale cautatorilor de aur. Sa zicem ca asta este conventia: o bucata de proza cu talcuri, de un lirism lipsit de candoarea si gemetele tavalirii in sange amestecat cu lacrimi. Retin ce e de retinut! D, nu juca laptele gros al prejudecatilor la textele de aici. Ai mult de incalecat... iar la mine, insiruirile teoretice si citatele memorabile nu functioneaza.
pentru textul : Miel la Proțap deAm apucat să citesc și prima variantă. Cea de acum a păstrat esența și pot spune că am remarcat imaginile:
„soarele se ridică lent din piatra ponce”
„pragul de sus al secretelor”
„moartea era un balon uitat”
„îl miroseai bolnav de petunii”
Nu mai știu care era finalul, știu doar că era altul :) Acesta de acum mi se pare foarte frumos!
Am apreciat mereu atitudinea binevoitoare a autorul atunci când intră în dialog cu lectorul, când își recitește poemul cu ochii acestuia, când este receptiv și selectiv la sugestii și când își consideră creația perfectibilă. Poetul e poet și-n atitudini. Și iată cum azi am devenit brusc „profa de morală” :) (am citit dimineață un curs de etică și deontologie, de aceea :) )
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deLucian... obsesie... incep sa cred si eu asta :) Estetica obsesiei mele insa cred ca o sa o las pe seama voastra, a lectorilor.
pentru textul : Doi deFain!
...Până la "în fine" este un text excelent, de peniţă. Un discurs ironic, din perspectivă misogină, tapetat cu metafore foarte şi extraordinar de inspirate. Un cotidian existenţial redat firesc şi cu atâta lejeritate. În limbaj academic fie spus, mişto tare :)
...După "în fine", se schimbă decorul, se accentuează ideea abstractă de mai sus, restrângându-se sensul, altfel spus, "devine prea serioasă" prin acele trimiteri.
Seară frumoasă!
pentru textul : Ziua cu trei picioare demai gândește-te cum sună primul vers, cu cât el nu rimează cu nimeni, îl dorești de sine-stătător: "intrai în coamele apelor cum lumina-n vitralii"...
pentru textul : romanţa celei care a rămas deAm mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
pentru textul : homo ludens deSolomoane, si mie imi placu textul, jur ca imi placu. Are nerv, are ritm, te tine cu rasuflarea taiata sa vezi ce e cu personajul asta pana la sfarsit (nu ca finalmente pricepi ceva dar asta nu are nicio importanta in economia lecturii). Mi-a mai placut si ca tipul si-a prins mana intre spitele unei biciclete "in mers". Daca nu era specificat, cine stie Doamne fereste ce mi-as mai fi inchipuit ! Nu prea imi plac petalele "uscate de roze" si nici alea "uscate de cais", da' banuiesc ca sunt niste chestii femeiesti care tin de estetica sau chiar teologia negativa si pe care, asta e, nu le inteleg. De exemplu de ce femeile se plang ca gasesc capacul de la wc ridicat iar barbatii nu cand il gasesc asezat? Sau, cu alte cuvinte, de ce barbatii pot sa ridice capacul de la wc fara sa faca din asta o chestie, iar femeile nu pot sa il aseze fara sa faca din asta o chestie. Si as putea continua cu exemplele de negativism comparativ (care, sa fiu cinstit, ma fascineaza in ansamblul sau) dar ma opresc aici. A.. si daca mai scrii, mai posteaza si pe aici, sa mai citim si noi. Si daca vrei sa faci o piesa (sau un film) eu vreau sa fiu costumier. Doar daca nu se baga Firica mai inainte, desigur... Andu
pentru textul : Emo Conta - western deMi se pare o abordare mult prea simplistă și mult sub ceea ce făceai (făceam?) în România lui Virgil T... Nu știu dacă este o mănușă aruncată, dar dacă este, atunci ar trebui cumva reformulată...
pentru textul : problema românilor decongrats!
sunt cumva geloasa pe cei care vor putea participa la eveniment.
oricum... ma simt onorata sa fiu alaturi de voi in volumul Virtualia
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deDorine, ok, beep.
pentru textul : cutia muzicală deTextul șterge-l tu dacă beep-ul te mulțumește.
Burtică am, nu foarte mare, dar sincer a început să-mi apară de la o vârstă pe care tu încă nu ai apucat-o, așa că să ne limităm fiecare la ceea ce știm sigur. Eu de exemplu știu sigur că la vârsta ta frumoasă aveam 1,80 și cântăream 56 de kg. Tu câte kile ai per metru cub de burtică la vârsta ta?
Vladimir, întâi mulțam de comentariu, mereu o plăcere să te regăsesc pe aici. Chestia cu hazardul imparțial știu că sună poate aiurea, dar hazardul e de cele mai multe ori părtinitor, în sensul că se abate doar asupra unora, fie în sens negativ, fie în sens pozitiv. Hazardul meu imparțial este obiectivarea întâmplării, este hazardul care cu alte cuvinte spus, face ceea ce ar trebui să facă, sau dacă vrei e un hazard cu un avansat simț deontologic.
Andu
un poem curat ca o lacrima, Dumnezeu oglindit in chipul nostru... reusita combinatia de trecere dintr-o imagine simbolica in alta: „Cuvintele saltă pe clape, viața pare o frunză pe care vântul ți-a prins-o în părul atins de zăpadă, iar drumul, o limbă ce se pierde-n gâtlejul misterului” daca Dumnezeu este in creatie, noi suntem o parte din El, de aici ne vine uneori stralucirea ... cunosc acest poem, l-am citit iar cu aceeasi emotie, cuvintele tale se spun cu usurinta celui care cunoaste regulile poetice, acum as vrea insa sa le alatur un semn al recunoasterii mele! jur ca nu am venit pe urmele tale Aranca:)
pentru textul : cioburi dede ce atit pesimism?
pentru textul : Areopagul dezic că aș fi folosit "te invitasem" în primul vers. devii minimalist, Virgil? :)
pentru textul : astăzi deSe poate face ceva cu textul asta, nu stiu de unde ti-a venit ideea cu wild, dar nu suna a stilul tau deloc. Imi place cum ai inceput si finalul.
pentru textul : wild deMulte nume cunoscute pe aici.
Felicitări, Laurenţiu, Andrei!
pentru textul : Palmaresul Festivalului Internaţional de Literatură “Tudor Arghezi” – Ediţia a XXXII-a, 2012 deAdela, multumesc pentru aceasta lectura deosebita! Daca prinzi momentul, te rog sa-l saluti pe maestrul Rudy din partea lui bobadil, au fost cateva dati cand ne-am incrucisat sabiile cu mare zgomot, dar apoi s-a semnat o pace stranie la masa verde si a doua zi nu s-a mai auzit nimic. Andu.
pentru textul : Mă doare, mitocane, în cot deMulţumesc, Remus! Nu e târziu niciodată pentru o urare si pentru o vorbă bună! La fel de mulţi să-ţi fie anii!
pentru textul : Haiku ( 1 ) deCred că am gresit că le-am postat pe toate odată :) Un haiku are nevoie de singurătate în juru-i, de spaţiul acela alb ca rama unui tablou :) Mă bucur că îţi plac toate.
am si eu o intrebare, ce inseamna "totul este relativ într-o lume relativă"? evident ca pot exista perspective diferite dar nu stiu daca asta inseamna ca nu exista in final un sistem de referinta moral sau al binelui si raului. si asta ma uimeste si mai mult cind am senzatia din comentariul tau ca esti crestina, sau poate am inteles eu gresit. bineinteles ca nu ma leg aici de convingerile religioase ale nimanui (nici regulamentul nu mi-ar permite) dar incercam sa inteleg ce vrei sa spui prin "totul este relativ într-o lume relativă". pentru ca eu, de exemplu nu cred ca tradarea este un lucru relativ. adica nu poti sa imi implinti un cutit pe la spate si sa spui ca de fapt mi-ai facut un bine. nu stiu, de asemeni, la ce sapaturi te referi. eu nu am auzit. am auzit ca se spune ca s-ar fi gasit niste sarcofage pe care scrie ieshua si iehuda (adica isus si iuda) dar astea (ca si miriam - maria) nume extrem de frecvente in iudea primului secol incit ar putea sa fie vorba de oricine. personal nu am auzit insa nicaieri ca isus l-ar fi reabilitat pe iuda intr-un anumit mod. in orice caz noul testament nu ofera asa ceva. in ce priveste ce am scris eu aici, cred ca cine are urechi de auzit poate sa auda
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deDă-i suflu vital, Qi, pe lângă lumină. Fă-l să trăiască, să se miște singur, să fie viu. Cred în asta și aștept să te recitesc.
pentru textul : downtown depentru mine au ramas notabile expresiile „o linie blondă-şi rulează părăsirea” și „instalaţii de chiciură”.
pentru textul : Suspiciune deCumva „ciopleşte marionete şi-nghite ventriloci” mi-a sunat cam suav-prăfuit. sau poate l-am mai auzit pe undeva. sau poate ma insel.
da și eu căutam o soluție pentru că mă deranja ceva acolo. e un text mai vechi și am încercat să revin peste el. merci pentru trecere.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ deadriana, iti raspund socratic : daca vei cauta, vei regreta, daca nu vei cauta, iarasi vei regreta...:P
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" desper că nu mi s-a înțeles că aș fi spus că ostilitatea în opinie este echivalentă cu ipocrizia. îmi place să cred că o citire mai atentă a ceea ce am scris poate aduce mai multă clarificare. să nu ne repezim să tragem concluzii.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar de...Ilinca ramâne Ilica, totuși!:)
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deAristotel considera că forma este cea mai mare povară a non formei. Universalitatea se răspândeşte concentric din poziţia primordială a fătului până spre realitatea primului cuvânt de ştiinţă sau neştiinţă. Iar cercul este perfecţiunea. Deşi ştim nu vrem asta.
pentru textul : cercuri de ape deCu înţelegere
şi, aş mai adăuga că este recomandabil să introduceţi cîte o traducere pe rînd. nu văd rostul trimiterii lor la grămadă. cu siguranţă nu cred că îl onorează pe eminescu, oricît de "nepereche" îl declaraţi.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU dede ce Sixtus? uite: "împing căruciorul plin cu dimineți reci și cu aburi cu plecăciuni și cu mâini aspre calc peste luciul luminii din marmură" pe mine portiunea asta m-a facut sa ma opresc. sau poate o fi nenorocita mea de inima neo-postromantica sau post-neoromantica, sau cu o mai fi....
pentru textul : Căruciorul dePagini