Textul nu e rău, însă, în mod evident ceva îi lipsește, acel ceva care, după ce citești, te face să-ți spui în gând și nu numai: „așa da!”. Un cititor, Eugen.
eu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.
margas, uite sînt la un pas să îți anulez contul pe hermeneia pentru hărțuire. n-am să mai spun că de multe ori eu m-am opus la acest lucru. dar nu are asta importanță. vreau însă înainte să fac asta să mă lămurești în ce fel am folosit greșit (evident semantic) cuvîntul caraghios acolo. și cum nu mă exprim corect cînd scriu 'le vei vedea în multe din textele mele'? uite, chiar te rog să mă lămurești. înainte de arunca aberații penibile cu iz de ostilitate față de românii din diaspora. te rog să îmi explici.
Frumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
ideea e faina si originala in acelasi timp. am avut impresia ca se putea mai mult de atat. parca ai facut economie de cuvinte. periat putin, textul ar putea deveni unul foarte bun. numai bine !
kent lung
ness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
mie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
textul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
Interesant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
iată că ai reușit să mă amuzi. am pus o întrebare simplă și ai șters-o pisicește. eu zic să o lași moartă cu legionarii că nu folosește la nimeni propaganda asta. la nuremberg nu s-au judecat decît criminalii de război germani. nu îți mai flutura ignoranța pe aici că este penibil. faptul că alții nu au fost judecați la nuremberg, precum fasciștii italieni sau regimul milatar japonez, sau ustașii, sau mulți, mulți alții, nu îi disculpă sau îi face mai puțin vinovați. eu zic că nu prea știi istorie și te bagi în ce nu cunoști.
deci, pentru că nu mi-ai răspuns la întrebare nu îți voi răspunde nici eu.
eu nu înțeleg cum funcționează șantierul hermeneia la capitolul epigrame.... e cineva expert pe aici sau epigramele sunt trimise automat în Șantier, mai ales dacă se referă la persoane de pe aici?
Reamintesc, dacă mai este cazul, o epigramă este o satiră care face adresare la persoană, fără a fi vorba de un atac la persoană.
Mi se pare că Hermeneia nu e compatibilă cu epigrama!
Și ar fi păcat
Ascultam deunăzi un interviu sau mai bine spus vizionam un interviu cu George Stanca. Şi era întrebat acesta despre poezie. Cum i se pare lui că stau lucrurile în poezia de azi, cum priveşte dumnealui poezia zilelor de acum. Sincer fiind a răspuns că i se pare vulgară, o poezie forţată, etc. A mai spus că îl interesează poezia erosului şi că acolo se regăseşte şi dacă, să zicem, spunea tot autorul, într- o seară devin euforic şi scriu şi a doua zi Virgil T., Silvia B, sau altcineva îmi citeşte poezia, nu ştiu dacă este a mea. Chestia asta mi-a plăcut foarte mult pentru că mi s-a întâmplat să scriu poezie fulger cum o numesc eu, să cadă pur şi simplu din cer, de nu ştiu unde, apoi să o recitesc ca să înţeleg ce am vrut să spun acolo pentru că, evident, am simţit acea stare de ruptură, de transă, în care am simţit că trebuie să scriu atunci şi nu cum tot George Stanca spunea (parafrazez).Eu nu îmi propun să scriu poezie. Adică: bun, mă aşez la masă în secunda asta şi trebuie să scriu. Între orele 14, să zicem, şi 18, trebuie să scriu.
Şi ca să răspund concret la iniţiativa pusă în discuţie de Virgil, personal, cred că din lipsa a ceva scriem, ceva din noi lipseşte, şi cel puţin la mine, e chestiune spirituală, nu este o nemulţumire de cotidian, de viaţă personală, de familie, nu. E vorba de a fi complex, să atingi acea valoare spirituală şi nu pentru ceilalţi ci pentru tine. Este o bucurie şi o renaştere a spiritului. Şi asta mă face pe mine fericită. Reprezintă poezia o stare supremă de fericire?
titlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
e bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros
Consider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
nu m-am indoit de autenticitatea poemului si nici de proiectia lui in existenta ta. daca doresti sa vorbim despre poezie mai mult in contextul unui posibil volum, poti cere ym-ul meu lui Virgil.
prima strofa imi place. e directa, limpede. spune ceva. imaginea creata e logica si completa.c est drole. a doua strofa nu pare a se ridica la acelasi nivel, desi e o continuare logica a primeia. fara sa vreau, fara sa vreau, ma gandesc la versul din andre (citez din memoire) cum ca tacerea mea vorbeste. inteleg puisorii luminii cum ciugulesc ei adevarul din palmele poetului, dandu se cu fesu ridicat pe toboganul limbii...si vad cum tacerea reprezinta conditia de posibilitate a discursului, a unei noi infiripari si legari ale celor 2 suflete, de colturile lor, ca niste covorase zburatoare. dar, strofa 2, asa cum e acum, imi cere acest efort de imaginatie. mult mai mult si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este), mai exact, fara prea multa contributie carele l a facut sa scoata limba
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul nu e rău, însă, în mod evident ceva îi lipsește, acel ceva care, după ce citești, te face să-ți spui în gând și nu numai: „așa da!”. Un cititor, Eugen.
pentru textul : coborârea în Carte deinteresant
pentru textul : incizie deda, să sperăm că revine
pentru textul : duşmanii desa se joace cu Paul, va rog? ca eu, sub turban, n-am codite...si trebuie sa fie de-a dreptu plictisitor...:(
pentru textul : plouă cu dragoste deeu sper din ce în ce mai mult ca exista viata si dupa "Virtualia" si ca, încet-încet, voi uita cum am înfruntat(laudabil) nametii , macar pâna la anul, si vom încerca sa mai diascutam si despre poezie.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. demargas, uite sînt la un pas să îți anulez contul pe hermeneia pentru hărțuire. n-am să mai spun că de multe ori eu m-am opus la acest lucru. dar nu are asta importanță. vreau însă înainte să fac asta să mă lămurești în ce fel am folosit greșit (evident semantic) cuvîntul caraghios acolo. și cum nu mă exprim corect cînd scriu 'le vei vedea în multe din textele mele'? uite, chiar te rog să mă lămurești. înainte de arunca aberații penibile cu iz de ostilitate față de românii din diaspora. te rog să îmi explici.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deeste cu totul altceva, acum. o retragere-raspuns care valorizeaza si primul vers, a carui conotatie se pierdea, in textul initial.
pentru textul : scrisori imaginare III deFrumos finalul. Nu știu de ce tot tabloul tău îmi amintește de Magritte și colivia lui-om. Sufletește, am reverberat la: "sufletele se înstrăinau în colivii filigranate din care păsările tăcerii își reluau zborul fad doi prunci îmbătrîniți unul în porii celuilalt uitînd a se naște" Însă spiritul meu a fost încântat de final, îndeosebi de versurile: "dumnezeu îmi abrevia trecutul cu încă o respirație" Aș regândi "păsările tăcerii". Și înșiruirea "săptămânile lunile anii văruiau". "metamorfozîndu-ne" se recită greoi. ("ne transformă în" - e o versiune, ori alegi tu așa cum simți).
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deideea e faina si originala in acelasi timp. am avut impresia ca se putea mai mult de atat. parca ai facut economie de cuvinte. periat putin, textul ar putea deveni unul foarte bun. numai bine !
pentru textul : mi-e frică să dorm dealma, multumesc de trecere! am scos strofa, care chiar este in plus, la o citire mai atenta.
pentru textul : Nicht hinauslehnen dekent lung
pentru textul : ultima soluție deness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
mie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.
pentru textul : atât de absurd detextul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu de„Nu pot să mănânc decât forme,
scoarțe, învelișuri și atât,
ceea ce privirilor enorme
li se înfățișează urât.”
Nichita Stănescu - Foamea de cuvinte
:)
pentru textul : cercuri de ape demulțumesc, domnule Dăian.
Interesant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
pentru textul : Tango deSper să fac faţă exigenţelor. Bine v-am găsit!
pentru textul : Q Fever deEu n-am întâlnit niciodată o gogomănie mai mare decât asta. Îmi repugnă să aduc explicații la așa ceva, dar mă prea tem că voi fi nevoit să o fac.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deIoana, esti răutăcioasă fără motiv, am venit de multe ori în paginile tale cre' că. Îmi place și muzica, nu numai. Anunță-mă când s-or coace!
pentru textul : trăiesc periculos deiată că ai reușit să mă amuzi. am pus o întrebare simplă și ai șters-o pisicește. eu zic să o lași moartă cu legionarii că nu folosește la nimeni propaganda asta. la nuremberg nu s-au judecat decît criminalii de război germani. nu îți mai flutura ignoranța pe aici că este penibil. faptul că alții nu au fost judecați la nuremberg, precum fasciștii italieni sau regimul milatar japonez, sau ustașii, sau mulți, mulți alții, nu îi disculpă sau îi face mai puțin vinovați. eu zic că nu prea știi istorie și te bagi în ce nu cunoști.
pentru textul : " Ne lipsesc două puncte cardinale: mame creştine şi duhovnici pricepuţi " dedeci, pentru că nu mi-ai răspuns la întrebare nu îți voi răspunde nici eu.
eu nu înțeleg cum funcționează șantierul hermeneia la capitolul epigrame.... e cineva expert pe aici sau epigramele sunt trimise automat în Șantier, mai ales dacă se referă la persoane de pe aici?
pentru textul : [email protected] deReamintesc, dacă mai este cazul, o epigramă este o satiră care face adresare la persoană, fără a fi vorba de un atac la persoană.
Mi se pare că Hermeneia nu e compatibilă cu epigrama!
Și ar fi păcat
Ascultam deunăzi un interviu sau mai bine spus vizionam un interviu cu George Stanca. Şi era întrebat acesta despre poezie. Cum i se pare lui că stau lucrurile în poezia de azi, cum priveşte dumnealui poezia zilelor de acum. Sincer fiind a răspuns că i se pare vulgară, o poezie forţată, etc. A mai spus că îl interesează poezia erosului şi că acolo se regăseşte şi dacă, să zicem, spunea tot autorul, într- o seară devin euforic şi scriu şi a doua zi Virgil T., Silvia B, sau altcineva îmi citeşte poezia, nu ştiu dacă este a mea. Chestia asta mi-a plăcut foarte mult pentru că mi s-a întâmplat să scriu poezie fulger cum o numesc eu, să cadă pur şi simplu din cer, de nu ştiu unde, apoi să o recitesc ca să înţeleg ce am vrut să spun acolo pentru că, evident, am simţit acea stare de ruptură, de transă, în care am simţit că trebuie să scriu atunci şi nu cum tot George Stanca spunea (parafrazez).Eu nu îmi propun să scriu poezie. Adică: bun, mă aşez la masă în secunda asta şi trebuie să scriu. Între orele 14, să zicem, şi 18, trebuie să scriu.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deŞi ca să răspund concret la iniţiativa pusă în discuţie de Virgil, personal, cred că din lipsa a ceva scriem, ceva din noi lipseşte, şi cel puţin la mine, e chestiune spirituală, nu este o nemulţumire de cotidian, de viaţă personală, de familie, nu. E vorba de a fi complex, să atingi acea valoare spirituală şi nu pentru ceilalţi ci pentru tine. Este o bucurie şi o renaştere a spiritului. Şi asta mă face pe mine fericită. Reprezintă poezia o stare supremă de fericire?
semne bune are revenirea!
pentru textul : Onoare detitlul este remarcabil. textul poate ceva mai putin. am rezerve fata de repetarea cuvintelor "noaptea", "negrul -neagra". oarecum am inteles ce vrea sa faca textul, probabil daca ar fi avut o dimensiune mai mare sau poate o alta "solutie tehnica" ar fi reusit sa evite senzatia de "repetare" si sa genereze efectul urmarit. evident, ar fi interesante si alte pareri. dar eu ma bucur sa te citesc si in romaneste
pentru textul : Panica albă a paginii deeu sa stii ca ma bucur ca te amuzi. e soluția ieftină și bășcălioasă a românului, nu? întotdeauna cînd trebuie să fie demn se amuză. dar e ok.
pentru textul : despre inundaţii. altfel dee bine si asa eu mi-as scoate penitele doar dintr-o falsa modestie raman la afirmatiile despre poem, revin insa pe autor nu-i place sa fie gadilat cat despre a nu gusta valoarea unui lucru nu inteleg despre ce e vorba, poemul sau penitele??? daca este vb despre poem atunci autorul se crede valoros
pentru textul : poetul I deam facut ceva gresit?
pentru textul : Când nu-ți mai e frică devii veșnic deConsider ca e dreptul fiecaruia dintre noi de a cauta un feed-back in circumstante diferite de timp si spatiu... ca sa nu mai zic de faptul ca oamenii evolueaza/involueaza atat in calitate de creatori dar mai ales de lectori.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă denu m-am indoit de autenticitatea poemului si nici de proiectia lui in existenta ta. daca doresti sa vorbim despre poezie mai mult in contextul unui posibil volum, poti cere ym-ul meu lui Virgil.
pentru textul : clown dede acord. dar ce este "o jumătate de sfârțit "?
pentru textul : douămii(la) deprima strofa imi place. e directa, limpede. spune ceva. imaginea creata e logica si completa.c est drole. a doua strofa nu pare a se ridica la acelasi nivel, desi e o continuare logica a primeia. fara sa vreau, fara sa vreau, ma gandesc la versul din andre (citez din memoire) cum ca tacerea mea vorbeste. inteleg puisorii luminii cum ciugulesc ei adevarul din palmele poetului, dandu se cu fesu ridicat pe toboganul limbii...si vad cum tacerea reprezinta conditia de posibilitate a discursului, a unei noi infiripari si legari ale celor 2 suflete, de colturile lor, ca niste covorase zburatoare. dar, strofa 2, asa cum e acum, imi cere acest efort de imaginatie. mult mai mult si mai frumos ar fi fost sa vad acestea fara sa ma zbenguiesc aici asa. adica, fara contributia cititorului (care este), mai exact, fara prea multa contributie carele l a facut sa scoata limba
pentru textul : apa trece, pietrele trec dePagini