Raluca, nu știu dacă e inovator, revoluționar, pașoptist textul tău. ( în altă ordine de idei poate conta și aceasta), dar cert este că așa cum ai scris, ideea, nu știu, a apăsat pe un buton care mi-a dat un imbold de a-mi așterne niște gânduri pe ”foaie”. și pt că am scris fără să mă gândesc la ce anume va ieși, pentru că m-am simțit bine scriind, îți mulțumesc ! mai aștept provocări din acestea !
Textul cu numărul 100 pe Hermeneia! Mi-a plăcut finalul, de la "ceața aceea", dar în afară de "e o prostie" (aș înlocui). În versul de început, fără "niște", simplu "bărcile sunt lucruri".
pornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
Reușit colaj vizual, probabil că ai ales culoarea "meduzei" complementară cu cea a "apei", dar și un alb-gălbui ar fi fost potrivit. Îmi place primul vers, despre ""timpul meu lichid".
clișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
Ariana, ce ma fac daca voi capata dependenta de prezenta ta pe textele de acest gen? :-) Lasand gluma la o parte, iti multumesc pentru modul in care urmaresti acest ciclu, si ma bucura mult sa vad ca reusesc sa transmit... Si pentru aceasta imi sunt extrem de utile observatiile tale, de aici nu se vede intotdeauna :-) Sa o iau pe rand: la inceputul versului al doilea al primei strofe lipseste un "ni". Acum ar fi mai clar, nu, cum vine alaturarea aceea de buze si maini, dar nu puteam sa las pe "ni" acolo, pentru ca... lipsesc cu desavarsire determinarile. Si acum ajungem la urmatoarea: numai in prima "scena" lipsesc determinarile, pentru ca de-aici incolo lucrurile stau altfel: incep tabu-urile si culorile "bine definite" :-) Cu acel "eu" ai perfecta dreptate, trebuie sa dispara de acolo... Nu stiu cum s-a strecurat, ca n-avea ce cauta acolo :-) Alaturarea de Frank Herbert, si inca vis a vis de versurile mele, ma face sa rosesc... mai rar un asa creator de atmosfera si obsesii ca el... Sa fie de invidiat, sa nu fie...:-) ?! Stii zilele acelea de vara cand zboara panzele de paianjen? Imagineaza-ti o noapte intreaga care se agata astfel de tine... he.hei.
mda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu
Alma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
Ghilimelele au şi ele rostul lor, unul suptil de altfel: acela de-a se asigura că cititorul este foarte, foarte aproape să se prinda de ceea ce autorul vrea sa spună cu adevărat, dar n-o va face niciodată.
V-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!
Ori autoarea vrea să pară deșteaptă ori ne crede pe noi naivi; de ce ne lasă atîtea elemente pentru a identifica personajul? Analizînd textul ne revoltă acest mură în gură - un atentat deșănțat la imaginația cititorului. Păstrăm discreția și spunem și noi - La mulți ani, V! sănătate și putere de muncă! O nedumerire în final: de ce susține autoarea că nu îi place să pupe bărbații cu barbă? Pe mine m-a pupat de m-a albit -cu barbă cu tot! Să fie o figură de stil?
da, e aproape tragic. ne dam toti poeti nevoie mare si el, poetul, tace. si noi nici nu auzim cum tace. prea multe avem de zis. si prea putina poezie. semnificativ, desi eu as fi renuntat la ultimele 6 versuri. sau as fi pus altceva. ceva mai putin evident.
Frate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
Multumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
Se pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
care sunt chestiile si care tema ca nu inteleg sau poate mesajul nu am reusit sa-l aduc la lumina? sutienul push-up este pentru amandoi sanii, doar la cupa stanga am scos buretele!multumesc de citire si parerea sincera!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu se pot vedea, Alina, dar se pot simţi!:))))
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – deam corectat. multumesc.
pentru textul : Copacul (Psalm) deRaluca, nu știu dacă e inovator, revoluționar, pașoptist textul tău. ( în altă ordine de idei poate conta și aceasta), dar cert este că așa cum ai scris, ideea, nu știu, a apăsat pe un buton care mi-a dat un imbold de a-mi așterne niște gânduri pe ”foaie”. și pt că am scris fără să mă gândesc la ce anume va ieși, pentru că m-am simțit bine scriind, îți mulțumesc ! mai aștept provocări din acestea !
pentru textul : muza multilaterală deTextul cu numărul 100 pe Hermeneia! Mi-a plăcut finalul, de la "ceața aceea", dar în afară de "e o prostie" (aș înlocui). În versul de început, fără "niște", simplu "bărcile sunt lucruri".
pentru textul : nici măcar elena depornind de la ideea principală "tango de ziua lui" cred că o Loraine ca aceasta l-ar fi încântat... http://www.youtube.com/watch?v=p20h5Vmf_Uc&mode=related&search= despre text: e suprasaturat de metafore, imagini voite șoc, un amalgam de stări confecționate artificial... din păcate cad într-un fel de ridicol... spre exemplu "așa vorbeau ochii fardați tare cu zâmbetul feței nerase" "țigările din gură se arcuiau de dorință" "o pulsatie erectilă a inimii" "flirtul apropierii trupești transmisibil ca o boală" "transpirația lor mirosea a grefă" sau asta "iar ei aruncau cu flori peste trupu-i tânăr nici muștele nu aveau voie în ringul de dans" ... personal cred că e un text din care cu puțină autocritică, ai putea salva ceva, dar acest lucru rămâne la latitudinea ta. important mi s-ar părea să crezi într-o autocenzură și să poți ridica textul la valoarea ta. critica are valoarea unei grefe: te poate salva radical, dacă îi reziști.
pentru textul : Loraine deAndreea, te rog sa revii asupra textului si sa faci corecturile necesare gramaticale.
pentru textul : Le diable avec l’aile de carton deReușit colaj vizual, probabil că ai ales culoarea "meduzei" complementară cu cea a "apei", dar și un alb-gălbui ar fi fost potrivit. Îmi place primul vers, despre ""timpul meu lichid".
pentru textul : cântecul meduzei declișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
pentru textul : Sub Acoperire deAriana, ce ma fac daca voi capata dependenta de prezenta ta pe textele de acest gen? :-) Lasand gluma la o parte, iti multumesc pentru modul in care urmaresti acest ciclu, si ma bucura mult sa vad ca reusesc sa transmit... Si pentru aceasta imi sunt extrem de utile observatiile tale, de aici nu se vede intotdeauna :-) Sa o iau pe rand: la inceputul versului al doilea al primei strofe lipseste un "ni". Acum ar fi mai clar, nu, cum vine alaturarea aceea de buze si maini, dar nu puteam sa las pe "ni" acolo, pentru ca... lipsesc cu desavarsire determinarile. Si acum ajungem la urmatoarea: numai in prima "scena" lipsesc determinarile, pentru ca de-aici incolo lucrurile stau altfel: incep tabu-urile si culorile "bine definite" :-) Cu acel "eu" ai perfecta dreptate, trebuie sa dispara de acolo... Nu stiu cum s-a strecurat, ca n-avea ce cauta acolo :-) Alaturarea de Frank Herbert, si inca vis a vis de versurile mele, ma face sa rosesc... mai rar un asa creator de atmosfera si obsesii ca el... Sa fie de invidiat, sa nu fie...:-) ?! Stii zilele acelea de vara cand zboara panzele de paianjen? Imagineaza-ti o noapte intreaga care se agata astfel de tine... he.hei.
pentru textul : Flesh deSincer, cu mici excepții, cred că e mai curând o manea... maniacală. Dezamăgitor să găsești așa ceva pe pagina ta.
pentru textul : baladă maniacală denoi suntem vremelnici, de aceea se nasc amintirile. ele se epuizează odată cu noi. îţi mulţumesc, dragă Iulia, pentru frumosul comentariu.
pentru textul : când te aşezi la masă amintirile se aşază şi ele deei, va trebui să aștepți cu volumul:) cu musafirii cred că te descurci și fără:) iar richter e... genial! mulțam fain, Mădă!
pentru textul : interior horses demda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : ... și au numit-o carte deAlma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
pentru textul : deuteronomia deOK, dupa chestia asta te astept si cu ceva material. Sa am si eu ceva de citit pe aici prin gradinile suspendate ale semi-doctilor. Andu
pentru textul : Iubire eternă deGhilimelele au şi ele rostul lor, unul suptil de altfel: acela de-a se asigura că cititorul este foarte, foarte aproape să se prinda de ceea ce autorul vrea sa spună cu adevărat, dar n-o va face niciodată.
:D (jimbatul)
pentru textul : Despre ele... cu mai multă seriozitate deTitlul e numele unei statii de metrou din Londra. Nu exista autorul Emilian Pal. Exista doar omul din spatele acestui nume.
pentru textul : elephant&castel deV-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!
pentru textul : hermeneia 2.0 demai ales partea a doua a poemului. cu trimiterile respective.
Nicholas, corect este: lucrurile pe care ni le-am spus...
toate bune!
pentru textul : lucruri care ni le-am spus azi-noapte dema bucur ca ti-a placut... Andu e mindru de textele mele, oricum....:) pe curind, Corina
pentru textul : Honestly deVirgil, am rezolvat problema lui „care” din penultimul vers. Cred că acuma sună mai bine.
Ionuț, mulțumesc pentru urare.
O seară bună tuturor și weekend reconfortant în continuare.
Eugen.
pentru textul : Umbra. deOri autoarea vrea să pară deșteaptă ori ne crede pe noi naivi; de ce ne lasă atîtea elemente pentru a identifica personajul? Analizînd textul ne revoltă acest mură în gură - un atentat deșănțat la imaginația cititorului. Păstrăm discreția și spunem și noi - La mulți ani, V! sănătate și putere de muncă! O nedumerire în final: de ce susține autoarea că nu îi place să pupe bărbații cu barbă? Pe mine m-a pupat de m-a albit -cu barbă cu tot! Să fie o figură de stil?
pentru textul : aici în românia e deja 12 deda, e aproape tragic. ne dam toti poeti nevoie mare si el, poetul, tace. si noi nici nu auzim cum tace. prea multe avem de zis. si prea putina poezie. semnificativ, desi eu as fi renuntat la ultimele 6 versuri. sau as fi pus altceva. ceva mai putin evident.
pentru textul : azi e 15... desimplitatea este cel mai sofisticat lucru! poezia aceasta o dovedește. da, umbra dintre muguri, de reținut!
pentru textul : Fistulă deFrate Nicholae, din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi ce sarisi asa ca capra pe picioarele dindarat? te-ai simti pangarit in imaculitatea simtirii tale poetico-mistice? uite ca eu nu vreau sa ma mut de pe poemul tau, aici ma prinde craciunul, ce-o sa-mi faci frate? fratele meu... ma doare cand imi vorbesti asa, vorbele tale pot fi sageti otravite care ating suflete de oameni nevinovati. Fii mai atent pe viitor, te rog, sa nu ranesti pe cineva. Sau altfel spus, mai bine taceai ca o magarie mai mare nu puteai scoate din tine, o magarie nu un mucegai. Vai vai si eu care incercam sa te apar de oamenii astia cu pretentii literare. Maare greseala am facut, din nou invatatura de minte pentru mine Andu
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deMultumesc, Adrian, era suficient să ne spui că există acordul ei. E bine să evităm afișarea adreselor de e-mail, ale noastre sau ale altora. Nu vrem să creăm nimănui neplăceri. Încă o dată, frumoasă realizare.
pentru textul : A doua mea copilărie deSe pare ca e "verry fashion" ca Stefan sa scrie despre Stefan, Gelu despre Gelu, Victor despre Victor...etc samd.. Dar, trecand peste acest artificiu folosit pana la anularea efectului sau, poemul mi-a placut. Un poem de stare curat, oricum, e ceva deosebit fata de ce-am citit la tine pana acum.
pentru textul : poemul lui ștefan dede corectat înlemnit.
ca să rezolvi metafora siropoasă care nu-i place lui Virgil eu aş zice:
ego
atârnată de cer
mă fluier
îmi răspund...
şi asta pentru că ego şi cer se resping una pe alta. mi-a plăcut f. mult.
pentru textul : ŞapteMbrie decare sunt chestiile si care tema ca nu inteleg sau poate mesajul nu am reusit sa-l aduc la lumina? sutienul push-up este pentru amandoi sanii, doar la cupa stanga am scos buretele!multumesc de citire si parerea sincera!
pentru textul : darul de smirnă deşi pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Alunecarea prin umbră dePagini