E ceva scris si rescris, cizelat. Pacat ca in revistele de cultura din Romania nu apar decat rareori autori cu sonete si mai ales ca, atunci cand apar, iti vine sa dai pagina mai departe. Ai vreun volum editat? As cumpara oricand o carte de poezie semnata de tine. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
Mi-a placut cum ai redat acea instrainare de ceea ce ar fi trebuit sa fie spatiu protector, o forma a interiorizarii faptelor concrete care se infrupta din carnea ta. Vad o [i]necesitate[/i] de viu, de uman, un strigat cu ecouri infinite care scoate afara rostul existentei. Remarc de asemenea strofa finala, cum Dumnezeu ne-a scris pe toti, mai departe sa fie si El scris....
Da, iata un poem ! Nu doar ca de aceasta data katyei ii iese si scenariul si regia (pentru ca scrierile ei sunt cat se poate de vizuale si uneori chiar cinematografice, desigur vorbesc aici de un cinematograf al mitului, alegeti voi ce va place mai mult din genul acesta pentru citate) dar ceea ce face ca acest poem sa straluceasca in ochii mei este ancorarea lui atat de naturala intr-o mitologie pe care chiar reuseste sa o reinventeze, fara a cadea in pacatul zadarniciei. Sigur, am citit multe texte valoroase purtand semnatura katyei kelaro (ii doresc perseverenta si va ajunge cu siguranta un nume) dar acest text mi se potriveste parca mai mult decat altele. Imi ingaduie sa privesc si sa respir mai liber, nu ma sufoca, nu ma copleseste... mai ia de mana si ma duce pana acolo de unde vad lucrurile limpezi. Multumesc pentru lectura si... penita mea de apreciere, desigur! Andu
bine k am gasit, in sfarsit, un atragator de atentie la gafe in poezie, aici, pe hermeneia. vad k pari sigur pe tine. "fericiti cei ce nu se indoiesc niciodata", vorba lui Frango. pai, sa-ti multumesc, nu...?!:)
Andule, pot sa-mi tremur genele sagalnic si sa iau din comentariul tau doar partea care imi place? :) ah, cat as vrea sa pot! dar nu reusesc! acum, vorbind la modul serios: ce vina am eu ca din suferinta reala massmedia si cinematografia a facut un "bun de larg consum" de calitate indoilenica? ca moartea si a ajuns un kitsch? ca am ajuns sa ne astupam ochii si urechile sa nu le mai vedem? textul nu s-a vrut patetic - sincer, speram ca nu-mi va aluneca piciorul pe panta acea. si, te rog, nu-mi invoca telenovela numai din cauza subiectului. daca e din pricina realizarii, atunci e altceva. oricum, uite ce folositoare a fost publicarea lui! altfel, cine stie cand aflam ce gandesti despre "lirica" mea? :) acum trebuie sa-mi arunc niste apa rece peste fatza si sa-mi regasesc modestia (caracteristica). sa nu mai faci asa ceva!
multumesc pentru trecere, cami! da, e un gand al fiului meu de 7 ani, care vorbeste mult si, din spuselel lui, care pentru el au sensul lor, eu desprind si incerc a pune in versuri ceea ce imi pare ca ii defineste inocenta.
În general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
Unu și doi. Eu am spus ce aveam de spus și cred că cine a trebuit să înțeleagă a înțeles. Atât. Trei. Dacă ți-a plăcut textul, eu mă bucur și iar mă bucur. E o părere la care țin. Despre final, bată-l vina să-l bată...ce să zic? Nu-l pot rescrie pentru că, în încăpățânarea mea, îmi place așa cum e acum- banal și siropos. ne mai citim, MMC- a
aham, ala ultimu e din alta poveste. sau ca e plumbul care in loc sa tina perdeaua dreapta, o rupe de-a binelea:) eram sigur ca nu pierzi ocazia si salvezi "mosul" readucandu-l la vioiniciunea initiala. nu stiu cum, farmece, alea alea... ca doar ai acces:) spor!
Emil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
prea atipic sonetul. cu multe schimonoseli riduri si hopuri stilistice anevoioase. poate ar trebui reluata ideea, lucrat textul mai mult... dar asta este doar o parere.
bobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
puteam sa pun pariu ca va veni si bobadil sa isi dea cu parerea. si bineinteles ostil si ofensator. sau probabil ca o face asa pentru ca fara ofensa sau ostilitate parerea lui chiar ca nu merita nici macar pixelii cu are e scrisa.
Un text comun structurat pe alternante bonome de afirmatii prin negatie si superlative mai mult sau mai putin stilistice. Mi-a placut ideea de a plange intr-o limba pe care n-o cunosti. Ialin
andule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
în fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
da, un text în formă relativ clasică și care rămîne consecvent unui fir ideatic pînă la sfîrșit. Destul de retoric după părerea mea și cu metafore cam prăfuite. Dar vom vedea ce va mai urma. Lirica de dragoste este ca întotdeauna în inflație. Ca să mai poți scrie ceva semnificativ în registrul ăsta trebuie să o face foarte bine. Altfel riști inexistența.
Autorul trăiește un sfârșit-început. Sfârșitul începând cu " nimicurile în colțul acesta de mine". Căutând "ceva" să-i spunem "adevăr"/"realitate"/"existență"… cum vreți să-l numiți. Unde? ' "cărăbănit" după ziduri de cărți' ("cărăbănit": deși contrar impresiei lui Andu, cuvântul există în DEX - 'plecat repede (și pe furiș) de undeva'; asta nu înseamnă că în textura poeziei el a fost ales în modul cel mai fericit; cu atât mai mult cu cât sensul pe care bănuiesc că ar fi vrut să-l utilizeze autorul a fost cel de "furișat"). Prin urmare, în locul unei experiențe directe (interioare) s-a căutat acel "ceva" prin experiența indirectă "prinsă" în alte texte. Ceea ce, pe autor, nu-l satisface. (Până aici este doar discursivitate și nu poezie). Mai departe: ' păianjeni se cațără sătui de nehotărîrile mele/ și de umbra mea la fel de nestatornică/ precum o uriașă pagodă de fum' . Aici începe sugestia poetică a adevăratei experiențe interiore a "umbrei", din spatele chiar al "gândului" și, cu atât mai mult, a exprimării acestuia prin cuvinte, umbră care se "întinde" ridicându-se și îngustându-se întocmai cum o rugă se înalță spre "vârful" unui locaș de cult (nu are importanță de ce fel - fie el și o "pagodă"; și, pentru că tot am deschis paranteza, o posibilă re-formulare: în loc de 'precum o uriașe pagodă de fum' ar putea fi: 'uriașă pagodă de fum' pur și simplu, ceea ce, prin concentrare, ar fi sporit sugestia; iar asta pare a nu strica ritmul prozodiei). În fine, sugestia poetică sporește prin ' păianjeni (rugii care) se cațără sătui de nehotărîrile mele' pe această "umbră-rugă plasă" pe care au țesut-o nu concentric ci ca o "pagodă": prelungire-lance a gândului spre rădăcina sa inversată spre adâncul înaltului. Sugestia poetică continuă: ' tîrziu mă închid în gelatina orelor/ ca într-un batiscaf translucid/ răsucindu-mă embrionic' - regresie în timp spre "rădăcina" embrionară, "orele" transformându-se în "gelatina" lichidului semiotic închisă într-un 'batiscaf translucid'. Sfârșitul se desăvârșește cu un nou început (dezorientant însă): depășirea "embrionului"; trecerea "Dincolo" unde, deși "ruga" i-a fost ascultată până la un punct, ea nu reușește să-l "ducă" decât într-un nou "purgatoriu": ' și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei' (aici sintagma "noapte distrofică" este excelentă folosită în contex ca și 'diminețile cărămizii ale labirinthiei"). Concluzia: "penița"! P.S. Cine spune că asta-i "poezie clasică", se înșeală (inclusiv Andu).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E ceva scris si rescris, cizelat. Pacat ca in revistele de cultura din Romania nu apar decat rareori autori cu sonete si mai ales ca, atunci cand apar, iti vine sa dai pagina mai departe. Ai vreun volum editat? As cumpara oricand o carte de poezie semnata de tine. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
pentru textul : Cioburi de alb deCorina, revezi un pic distanța dintre rânduri. E greu de urmărit așa cum e acum.
pentru textul : Drapeau blanc deMultumesc, domnule Gorun!
pentru textul : from blade runners deFrancisc, numai fetițelor le e teamă până și de petale... Spune-ne, ești fetiță, ca să știm și noi...?
pentru textul : coloana ultimului templu deMi-a placut cum ai redat acea instrainare de ceea ce ar fi trebuit sa fie spatiu protector, o forma a interiorizarii faptelor concrete care se infrupta din carnea ta. Vad o [i]necesitate[/i] de viu, de uman, un strigat cu ecouri infinite care scoate afara rostul existentei. Remarc de asemenea strofa finala, cum Dumnezeu ne-a scris pe toti, mai departe sa fie si El scris....
pentru textul : Scrie în locul meu deDa, iata un poem ! Nu doar ca de aceasta data katyei ii iese si scenariul si regia (pentru ca scrierile ei sunt cat se poate de vizuale si uneori chiar cinematografice, desigur vorbesc aici de un cinematograf al mitului, alegeti voi ce va place mai mult din genul acesta pentru citate) dar ceea ce face ca acest poem sa straluceasca in ochii mei este ancorarea lui atat de naturala intr-o mitologie pe care chiar reuseste sa o reinventeze, fara a cadea in pacatul zadarniciei. Sigur, am citit multe texte valoroase purtand semnatura katyei kelaro (ii doresc perseverenta si va ajunge cu siguranta un nume) dar acest text mi se potriveste parca mai mult decat altele. Imi ingaduie sa privesc si sa respir mai liber, nu ma sufoca, nu ma copleseste... mai ia de mana si ma duce pana acolo de unde vad lucrurile limpezi. Multumesc pentru lectura si... penita mea de apreciere, desigur! Andu
pentru textul : montezuma demargas, să fie clar că eu nu am nimic împotrivă, dar te ocupi tu de tot? inclusiv de încurajări, juriu, eventuale recompense, etc...?
pentru textul : epigrama bat-o vina debine k am gasit, in sfarsit, un atragator de atentie la gafe in poezie, aici, pe hermeneia. vad k pari sigur pe tine. "fericiti cei ce nu se indoiesc niciodata", vorba lui Frango. pai, sa-ti multumesc, nu...?!:)
sa fie si o cola light...
pentru textul : broşură de la martori deAndule, pot sa-mi tremur genele sagalnic si sa iau din comentariul tau doar partea care imi place? :) ah, cat as vrea sa pot! dar nu reusesc! acum, vorbind la modul serios: ce vina am eu ca din suferinta reala massmedia si cinematografia a facut un "bun de larg consum" de calitate indoilenica? ca moartea si a ajuns un kitsch? ca am ajuns sa ne astupam ochii si urechile sa nu le mai vedem? textul nu s-a vrut patetic - sincer, speram ca nu-mi va aluneca piciorul pe panta acea. si, te rog, nu-mi invoca telenovela numai din cauza subiectului. daca e din pricina realizarii, atunci e altceva. oricum, uite ce folositoare a fost publicarea lui! altfel, cine stie cand aflam ce gandesti despre "lirica" mea? :) acum trebuie sa-mi arunc niste apa rece peste fatza si sa-mi regasesc modestia (caracteristica). sa nu mai faci asa ceva!
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei depe bune că mi se părea mai interesantă și mai reprezentativă imaginea precedentă din profil. but, de gustibus...
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou demultumesc pentru trecere, cami! da, e un gand al fiului meu de 7 ani, care vorbeste mult si, din spuselel lui, care pentru el au sensul lor, eu desprind si incerc a pune in versuri ceea ce imi pare ca ii defineste inocenta.
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deÎn general chestiile astea cu "se spune, se zvonește" pot părea ridicole, dar admit că ele pot face mult rău. Pentru că nu se dă ocazia unui dialog. Pot fi mulți care să se repeadă fără să asimileze, cum s-a mai întâmplat, pentru ca apoi să dispară. Deși nu cred că hermeneia se va clădi mai departe cu astfel de oameni, cred că e nevoie de toți pentru a crește, pentru a ne alege. Consider însă că proza și eseul informativ au nevoie de mai mult efort, în egală măsură al autorului, cât și al cititorului. Trebuie să recunoaștem că internetul nu este cel mai prietenos mediu pentru astfel de creații (sau uneori este unul fals prietenos). La urma urmelor, dacă vrem doar să postăm de dragul de a posta, dacă nu avem ambiția de a ne îmbunătăți și de a găsi comentarii pertinente sub textele noastre, nu cred că hermeneia este mediul potrivit pentru noi. Cât despre reguli, restricții și libertate / libertăți s-a filozofat atât de mult de către unii mai deștepți decât noi, încât ne-ar folosi să mai citim câte ceva înainte de a ne angaja în polemici. Poate că ar fi bine să nu uităm că o condiție sine qua non pentru a scrie bine este aceea să citești cât mai mult. Eu una m-aș bucura să vă mai multă "muncă" pe hermeneia. Poate că este ceva ce ne vine mai greu, poate că ne-ar prinde bine să ne desprindem de spiritul discuțiilor la o bere și să ne aducem aminte de ce am venit fiecare aici. Motivele pot fi diverse, dar nu cred că divergente. Sau cele care diverg, se pierd. Ne dorim texte scrise în limbi străine? Câți însă ne obosim să le înțelegem corect, sau, și mai mult, să le comentăm în limba în care au fost scrise? Oare nu ar fi aceasta mai folositor, oare nu ar demonstra un egal efort și respect? Nu este suficient să fii familiar cu o limbă străină pentru a scrie sau a citi în acea limbă. Sau mai bine spus, poți scrie și citi, dar rămânând departe de literatură. Vrem proză? Hai să facem un poll, să vedem câți citesc proză pe internet. Ce fel, cât de lungă / scurtă, ce tematici. Internetul este prin definiție un mediu rapid de comunicare. Puțini dintre noi au timpul necesar pentru a citi "on line" ceva ce depășește, să spunem, 200 de cuvinte. Mai există posibilitatea de a tipări și citi în liniște. Eu una așa fac, atunci când îmi atrage ceva atenția și nu am timp să citesc on line. Și atunci intervine, cred eu, realitatea: dacă nu cumva ești un autor deja cunoscut, proza, articolul pe care îl publici trebuie să folosească tehnici de captare încă din început. Altfel riști omul să navigheze rapid de pe pagina ta. Dacă nu poți face asta, atunci poate că e mai bine să ai răbdare să publici pe hârtie pentru a afla ce cred cititorii despre ce scrii tu. Nu spun că nu se pot pierde MULTE texte valoroase astfel, pentru că noi nu avem răbdarea sau timpul necesar de a le descoperi valoarea. Spun doar că trebuie muncit mai mult dacă vrem rezultate pe internet.
pentru textul : dezghețul și miturile obscure deUnu și doi. Eu am spus ce aveam de spus și cred că cine a trebuit să înțeleagă a înțeles. Atât. Trei. Dacă ți-a plăcut textul, eu mă bucur și iar mă bucur. E o părere la care țin. Despre final, bată-l vina să-l bată...ce să zic? Nu-l pot rescrie pentru că, în încăpățânarea mea, îmi place așa cum e acum- banal și siropos. ne mai citim, MMC- a
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deAdriana, mulţumesc. Am corectat.
pentru textul : Copilul din lanul de grîu deaham, ala ultimu e din alta poveste. sau ca e plumbul care in loc sa tina perdeaua dreapta, o rupe de-a binelea:) eram sigur ca nu pierzi ocazia si salvezi "mosul" readucandu-l la vioiniciunea initiala. nu stiu cum, farmece, alea alea... ca doar ai acces:) spor!
pentru textul : cu ochii mă strângeai deEmil, nici mie nu-mi place acea cicatrice...aseara am tot cautat o alta formulare, mi-am tot implorat muza, am ispisit-o, m-am suparat, am tipat la ea...dar degeaba! pana la urma, mi-am adus aminte de-o zicala a berberilor: "doar Allah face lucruri perfecte" si am postat textul, constienta fiind de acel cliseu. Voi schimba acolo...oricum, textul mai are mult pana la perfectiune, asa ca nu o sa cad in pacat. :) multumesc de comm.
pentru textul : Un altfel de prag deandu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deprea atipic sonetul. cu multe schimonoseli riduri si hopuri stilistice anevoioase. poate ar trebui reluata ideea, lucrat textul mai mult... dar asta este doar o parere.
pentru textul : Schimonoseli și riduri deDin respect pentru literatură şi, de ce nu, pentru unii autori care semnează în carte, am să validez acest text deşi:
- nu pricep logica anunţării unei lansări de carte care... a trecut (septembrie 2011) ori care va fi peste un an (septembrie 2012).
- nu este tocmai "sportiv" să folosim un site literar doar pentru promovare (aceasta postare este prima ta forma de activtate pe Hermeneia.com.)
...dar este prima şi ultima validare de acest gen.
pentru textul : A apărut antologia “Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală” demulțumesc Virgil, orice trecere a ta îmi face bine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : personificare de toamnă debobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deGrozav titlu ai ales! Dar poezia e prea încărcată, s-ar putea termina la "uscat"; prea multe conjuncții în prima strofă!
pentru textul : Sign-out deputeam sa pun pariu ca va veni si bobadil sa isi dea cu parerea. si bineinteles ostil si ofensator. sau probabil ca o face asa pentru ca fara ofensa sau ostilitate parerea lui chiar ca nu merita nici macar pixelii cu are e scrisa.
pentru textul : intersection deexcelenta ideea, vreau sa il citesc pe parcursul zilei de azi. crezi (credeti) ca ar fi cazul sa introduc o subsectiune de "interviu"?
pentru textul : Interviu cu pictorul Ion Danu deUn text comun structurat pe alternante bonome de afirmatii prin negatie si superlative mai mult sau mai putin stilistice. Mi-a placut ideea de a plange intr-o limba pe care n-o cunosti. Ialin
pentru textul : rogatio deandule, am dezbătut şi eu problema, am inversat, eram gata să renunţ dar în final am zis că nu e chiar aşa de cacofonistic.
pentru textul : cauză şi efect deîn fond, dacă vrei să scrii un text despre biserica catolică care e mare şi tare, e mai serioasă cacofonia. nu zic că partea aceea
e bătută in cuie, mai vedem. acceptăm şi sugestii.
pe noi n-ar trebui să ne luăm prea în serios... :)
mulțumesc pentru feed-back, Ottilia.
pentru textul : trio deda, un text în formă relativ clasică și care rămîne consecvent unui fir ideatic pînă la sfîrșit. Destul de retoric după părerea mea și cu metafore cam prăfuite. Dar vom vedea ce va mai urma. Lirica de dragoste este ca întotdeauna în inflație. Ca să mai poți scrie ceva semnificativ în registrul ăsta trebuie să o face foarte bine. Altfel riști inexistența.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... dee doar un poem vechi impaturit sub perna. multumesc, yester.
pentru textul : arareori mărturiseam... deAutorul trăiește un sfârșit-început. Sfârșitul începând cu " nimicurile în colțul acesta de mine". Căutând "ceva" să-i spunem "adevăr"/"realitate"/"existență"… cum vreți să-l numiți. Unde? ' "cărăbănit" după ziduri de cărți' ("cărăbănit": deși contrar impresiei lui Andu, cuvântul există în DEX - 'plecat repede (și pe furiș) de undeva'; asta nu înseamnă că în textura poeziei el a fost ales în modul cel mai fericit; cu atât mai mult cu cât sensul pe care bănuiesc că ar fi vrut să-l utilizeze autorul a fost cel de "furișat"). Prin urmare, în locul unei experiențe directe (interioare) s-a căutat acel "ceva" prin experiența indirectă "prinsă" în alte texte. Ceea ce, pe autor, nu-l satisface. (Până aici este doar discursivitate și nu poezie). Mai departe: ' păianjeni se cațără sătui de nehotărîrile mele/ și de umbra mea la fel de nestatornică/ precum o uriașă pagodă de fum' . Aici începe sugestia poetică a adevăratei experiențe interiore a "umbrei", din spatele chiar al "gândului" și, cu atât mai mult, a exprimării acestuia prin cuvinte, umbră care se "întinde" ridicându-se și îngustându-se întocmai cum o rugă se înalță spre "vârful" unui locaș de cult (nu are importanță de ce fel - fie el și o "pagodă"; și, pentru că tot am deschis paranteza, o posibilă re-formulare: în loc de 'precum o uriașe pagodă de fum' ar putea fi: 'uriașă pagodă de fum' pur și simplu, ceea ce, prin concentrare, ar fi sporit sugestia; iar asta pare a nu strica ritmul prozodiei). În fine, sugestia poetică sporește prin ' păianjeni (rugii care) se cațără sătui de nehotărîrile mele' pe această "umbră-rugă plasă" pe care au țesut-o nu concentric ci ca o "pagodă": prelungire-lance a gândului spre rădăcina sa inversată spre adâncul înaltului. Sugestia poetică continuă: ' tîrziu mă închid în gelatina orelor/ ca într-un batiscaf translucid/ răsucindu-mă embrionic' - regresie în timp spre "rădăcina" embrionară, "orele" transformându-se în "gelatina" lichidului semiotic închisă într-un 'batiscaf translucid'. Sfârșitul se desăvârșește cu un nou început (dezorientant însă): depășirea "embrionului"; trecerea "Dincolo" unde, deși "ruga" i-a fost ascultată până la un punct, ea nu reușește să-l "ducă" decât într-un nou "purgatoriu": ' și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei' (aici sintagma "noapte distrofică" este excelentă folosită în contex ca și 'diminețile cărămizii ale labirinthiei"). Concluzia: "penița"! P.S. Cine spune că asta-i "poezie clasică", se înșeală (inclusiv Andu).
pentru textul : ghemuire III dePagini