Nicodem, mulţumesc pentru părere. Ai dreptate în legătură cu "său". Am corectat. Dacă doi vin şi îţi spun că eşti beat, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să te şi culci... pe o ureche... Pe de altă parte, acolo unde vezi tu excentricitate, eu văd trăire... asta este - fiecare vede din unghiul său de vedere.
Poemul de la început până la capăt, este egal cu sine însuşi, urmează firul roşu al ideii, în orice caz nu-l văd căzând în el însuşi aşa cum susţii tu mai sus. În ceea priveşte "poemul" lui Zapata, eu nu mă regăsesc în el. Or, textul de faţă, a fost înainte de toate trăit, abia după aceea scris. Or, ceea ce a făcut colegul nostru mai sus, n-a fost decât "o caşă", aşa cum spun ruşii: a luat din fiecare strofă câte 1-2 versuri, apoi le-a lipit unul cu altul, le-a amestecat şi ce a ieşit? - a ieşit o "caşă". Acum pe bune, nicodem, ia zi-mi te rog ce ai înţeles tu personal din "poemul" lui Zapata? Că eu n-am înţeles mai nimic. Iluminează-mă, te rog.
Marina, si pe acest ezine de literatura si arte trebuie sa ne miscam scortos si rigid, patrunsi pana-n varful degetelor de esentele sublimate ale egourilor? :) ce-ar fi sa ne relaxam putin? sunt convinsa ca soarele rasarea cu mult inainte de rasaritul Hermeniei...iar Arta exista inainte de Hermenia ...si, slava Domnului, nu se va pierde daca eu ( de pilda) voi recunoaste ca sunt departe de perfectiune. si-mi amintesc de "Numele trandafirului"... dar daca totusi Dumnezeu rade, Marina? :) de fapt, cred ca stii ce vreau sa spun; doar ca...aici e prea "stramt" pentru un astfel de subiect :)
Nu am spus că textul este desuet, doar expresia citată. Mie definițiile nu-mi plac și nu mă ghidez după criterii în aprecieri. Totuși, dacă ar fi să luăm în considerare deja perimatul DEX, desuet ar fi ceva necorespunzător spiritului vremii. Dar tocmai aerul acesta ușor perimat îi dă acel je ne sais quoi. Acum ne spui povestea?
Marina, spui tu că: a) "tehnic", sunt prea mulți ''ți"...; tot tehnic, spun eu că sunt 3, adresativul fiind la persoana a 2-a (poate întâmplător, poate nu) și că: b) sunt prea mulți de "Mamei"...; este al 2-lea; poate că mai sunt, poate că nu; "mult" în raport cu CE? "își duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi..."; eu spun că e invers; nu cred în "materialitatea îngerilor", ci numai în conceptualizarea lor (mistică sau nu); cred, în schimb, chiar foarte mult, în "cei dragi". apropo, la mine, "mamă" este tot un concept; nu contează în raport cu Ce, însă poate contează DE CE...
Nu şţiu cât de real e Gheorghe-le autorului, dar ştiu cât de adevărată (şi crudă) e ideea de Gheorghe a textului. Fiecare (sau cei mai mulţi dintre noi) am întâlnit câte un Gheorghe. Nu de mult, la un bloc de mine, pe o scară de coafor, şi-a dat duhul un Gheorghe de ăsta. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc cu o zi înainte să moară. Era oase şi piele galbenă, abia se mişca, iar în spatele ochilor, ţin minte clar, parcă nu mai avea amintiri. Să fi avut udneva la patruzeci şi ceva de ani...
În sfârşit. Textul este ok, pe alocuri foarte ok, dacă-mi permiteţi exprimarea lejeră, deci sărăcăcioasă. E simplu, dar adânc; paradoxal, uşor, dar greu. Nu cred c-aş schimba ceva la el.
dacă începi poezia cu o inversiune....parcă nici nu-mi vine să citesc mai departe („Pe-al nostru steag e scrie unire....” dar asta asta era demult). Cam multe „pentru că”,o invazie de „și-uri”. într-adevăr mai trebuie lucrat.
Text cu un caracter patetic forțat. Formule de genul "cum spaima expiră pămînt înflorind din mormîntu-i" mă duce la thriller-uri vesele, ca exprimare, la parodii ca cea realizată după " Dance of the Vampires" (Roman Polanski)...
"era o femeie îmi suna la ușă târziu după miezul nopții îmi spunea că a venit să mâncăm împreună scotea din sacoșa de pânză un iepure alb-negru îmi spunea că ar putea fi un melc cu urechi prelungi dar că nu e așa pentru că se întâmplă fiecăruia să fie altfel mai ales atunci când nu are de ales dansa pe balustradă îmi sugea cu ciudă urechile apoi mă lăsa să o iau de mână să o port prin încăperile casei devastate de cutremur eu gândeam că așa nu se mai poate mă dezlipeam de toate lucrurile simbolice încercam să-ți arăt că ne aflăm în interiorul unui sentiment îngrozitor că ne pândesc subtile plenitudini și multe altele treceam pe holuri rumegând iarbă ea rămânea mereu în urmă număra în gând până la sfârșitul numerelor tu mă desenai cu vârful unghiei în aer mi te încolăceai pe oase ca o iluzie obosită să nu zici că nu ți-am spus" Matei dixit iar tie poate ca iti va face bine, zic si eu.
Te rog să reîncadrezi la secțiunea „Artă”, subsecțiunea „video & cinema”.
Se recomandă ca și în video-poeme să se utilizeze diacriticile.
Întrebare: tu ești autorul acestui material? În caz contrar, lucrurile se schimbă. Te rog să recitești cu atenție Regulamentul Hermeneia.
Cristina, vreau să fac un experiment, cu acordul tău, adică să listez poemul tău, să îl prezint luni elevilor mei, copii de zece ani, şi să le cer să facă nişte interpretări fără a le da niciun indiciu.
PS. Apropo de "critica" lui Adrian, îţi spun ceva din experienţa proprie: e de bine :) şi spre bine.
am schimbat fara sa tai, la versul 2, care este unul de legatura. nu stiu daca imbunatateste! se pare ca se spune acelasi lucru in versul 13 (lipsa de timp). aparitia chiromantiei era evidenta, si poate justa in contextul palmei, bazarului si a mucurilor de joint, insa iti dau dreptate, inutila, chiar deranjanta.
si aici, desigur, cu multumiri.
Am citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
ieri, intamplari din imediata realitate: vizita diavolului. azi, lucrul ne sta impotriva. noi le exploatam. ele sunt the birds -gata sa atace. e starea de nerealitate a lumii, presimtita permanent de poet. e si o fina ironie la apocalipsele noastre si la placerea cea de toate zilele.
Raluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.
Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.
Alina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
Ioan, am scos "ne". Ai avut dreptate. Dar am preferat sa pastrez "visuri". Am eu o slabiciune pentru pluralul acesta. In orice caz iti mai astept observatiile.
cezar, in primul rind comentariile nu trebuie sa aiba nici o opreliste. Asa gindesc eu. Adica ele nu e nevoie neaparat sa contina sfaturi dar pot cu siguranta contine observatii, critica, analiza, etc. In orice caz si eu sint un incepator. Aceasta ma ajuta sa pot continua sa descopara, sa invat. Ma bucur sa stiu ca ti-a placut atit de mult incit ai simtit nevoia sa o citesti de patru ori. Sint convins ca ar fi putut fi mai bine scrisa.
bine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
fain poem! nu sunt pentru personalizări (tăcerea cu părul ei), aș fi vrut să păstrezi cuvântul "fagure", însă atmosfera este bine redată și se poate simți pe deplin. aș zice că e un pastel modern. încă o dată surprins plăcut de poezia ta, Virgil.
Cum să supăr, Sorin? :) Mai ales că văd atâta bunăvoinţă şi sinceritate...şi delicateţe :) Mulţumesc frumos. Am trăit ziua de ieri, prima zi de serviciu, în nişte certitudini frumoase: elevii mei, copii de 9 ani, excepţionali. Poate peste câteva zile, voi retrăi starea altfel şi incertitudinile îşi vor face simţită prezenţa în poem. Îmi place mult acest punct de vedere, regăsit şi în alte comentarii. Învăţ cu drag :) Mulţumesc din nou.
Mi-a venit acum o idee: în loc de ,,să pot vedea lumea de la nivelul
buburuzelor fără zbor" aş pune ,,să pot vedea lumea de la nivelul
zborului neînceput"...Aştept păreri.
Un poem vişniecian ce explică o stare de fapt. Viaţa cotidiană, relaţia cu soţia şi aşa mai departe. Nu este rău dar nici nu iese în evidenţă prin mesajul său, este mai mult o privire în oglinda propriului proces liric. Repetiţia poemele mele poate avea un efect uşor deranjant, dar asta depinde de gustul fiecăruia. Finalul cu râgâitul la lună este unul ratat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
să fim serioși. acest text nu merită o peniță de aur. nu fac decît să încerc să scriu. nu e nicio rușine în a încerca.
pentru textul : ca din greșeală deNicodem, mulţumesc pentru părere. Ai dreptate în legătură cu "său". Am corectat. Dacă doi vin şi îţi spun că eşti beat, asta nu înseamnă neapărat că trebuie să te şi culci... pe o ureche... Pe de altă parte, acolo unde vezi tu excentricitate, eu văd trăire... asta este - fiecare vede din unghiul său de vedere.
Poemul de la început până la capăt, este egal cu sine însuşi, urmează firul roşu al ideii, în orice caz nu-l văd căzând în el însuşi aşa cum susţii tu mai sus. În ceea priveşte "poemul" lui Zapata, eu nu mă regăsesc în el. Or, textul de faţă, a fost înainte de toate trăit, abia după aceea scris. Or, ceea ce a făcut colegul nostru mai sus, n-a fost decât "o caşă", aşa cum spun ruşii: a luat din fiecare strofă câte 1-2 versuri, apoi le-a lipit unul cu altul, le-a amestecat şi ce a ieşit? - a ieşit o "caşă". Acum pe bune, nicodem, ia zi-mi te rog ce ai înţeles tu personal din "poemul" lui Zapata? Că eu n-am înţeles mai nimic. Iluminează-mă, te rog.
Bot Eugen
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deMiltumesc. Clujul a facut un joc mare. Ma duc sa ma-mbat cu un somn fara vise.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deavem în acelaşi timp un amurg liniştit şi o stridentă, răpăitoare ploaie. nu cred că este posibil nicăieri, Japonia included. poezie de atelier.
pentru textul : ascultând ploaia deMarina, si pe acest ezine de literatura si arte trebuie sa ne miscam scortos si rigid, patrunsi pana-n varful degetelor de esentele sublimate ale egourilor? :) ce-ar fi sa ne relaxam putin? sunt convinsa ca soarele rasarea cu mult inainte de rasaritul Hermeniei...iar Arta exista inainte de Hermenia ...si, slava Domnului, nu se va pierde daca eu ( de pilda) voi recunoaste ca sunt departe de perfectiune. si-mi amintesc de "Numele trandafirului"... dar daca totusi Dumnezeu rade, Marina? :) de fapt, cred ca stii ce vreau sa spun; doar ca...aici e prea "stramt" pentru un astfel de subiect :)
pentru textul : Autodafé deNu am spus că textul este desuet, doar expresia citată. Mie definițiile nu-mi plac și nu mă ghidez după criterii în aprecieri. Totuși, dacă ar fi să luăm în considerare deja perimatul DEX, desuet ar fi ceva necorespunzător spiritului vremii. Dar tocmai aerul acesta ușor perimat îi dă acel je ne sais quoi. Acum ne spui povestea?
pentru textul : După Pompei deMarina, spui tu că: a) "tehnic", sunt prea mulți ''ți"...; tot tehnic, spun eu că sunt 3, adresativul fiind la persoana a 2-a (poate întâmplător, poate nu) și că: b) sunt prea mulți de "Mamei"...; este al 2-lea; poate că mai sunt, poate că nu; "mult" în raport cu CE? "își duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi..."; eu spun că e invers; nu cred în "materialitatea îngerilor", ci numai în conceptualizarea lor (mistică sau nu); cred, în schimb, chiar foarte mult, în "cei dragi". apropo, la mine, "mamă" este tot un concept; nu contează în raport cu Ce, însă poate contează DE CE...
pentru textul : dor de vis de mamă deNu şţiu cât de real e Gheorghe-le autorului, dar ştiu cât de adevărată (şi crudă) e ideea de Gheorghe a textului. Fiecare (sau cei mai mulţi dintre noi) am întâlnit câte un Gheorghe. Nu de mult, la un bloc de mine, pe o scară de coafor, şi-a dat duhul un Gheorghe de ăsta. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc cu o zi înainte să moară. Era oase şi piele galbenă, abia se mişca, iar în spatele ochilor, ţin minte clar, parcă nu mai avea amintiri. Să fi avut udneva la patruzeci şi ceva de ani...
În sfârşit. Textul este ok, pe alocuri foarte ok, dacă-mi permiteţi exprimarea lejeră, deci sărăcăcioasă. E simplu, dar adânc; paradoxal, uşor, dar greu. Nu cred c-aş schimba ceva la el.
pentru textul : atunci când cerul e ursuleţul misha de„am stat multă vreme acolo
oamenii s-au obișnuit cu noi
așa cum te obișnuiești cu păsările
în crengile copacilor!â”
- o comparație extrem de inspirată
pentru textul : plumb și lumină deca să nu mai vorbesc de final, el venind ca o explozie după acea „obișnuință”.
dacă începi poezia cu o inversiune....parcă nici nu-mi vine să citesc mai departe („Pe-al nostru steag e scrie unire....” dar asta asta era demult). Cam multe „pentru că”,o invazie de „și-uri”. într-adevăr mai trebuie lucrat.
pentru textul : Roșu destiu eu pentru amandoi si e suficient (filosofia iepurelui de angora)
pentru textul : Icoane de copil degreat answer, Călin! I did not expect such a nice way to dodge a bullet. My sincere respect. And by the way, I enjoyed your notes, and I mean it.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deText cu un caracter patetic forțat. Formule de genul "cum spaima expiră pămînt înflorind din mormîntu-i" mă duce la thriller-uri vesele, ca exprimare, la parodii ca cea realizată după " Dance of the Vampires" (Roman Polanski)...
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deŞi titlul nu e tocmai fericit. Şi, pare-mi-se, nu ţi-e tocmai caracteristic ţie.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică de"era o femeie îmi suna la ușă târziu după miezul nopții îmi spunea că a venit să mâncăm împreună scotea din sacoșa de pânză un iepure alb-negru îmi spunea că ar putea fi un melc cu urechi prelungi dar că nu e așa pentru că se întâmplă fiecăruia să fie altfel mai ales atunci când nu are de ales dansa pe balustradă îmi sugea cu ciudă urechile apoi mă lăsa să o iau de mână să o port prin încăperile casei devastate de cutremur eu gândeam că așa nu se mai poate mă dezlipeam de toate lucrurile simbolice încercam să-ți arăt că ne aflăm în interiorul unui sentiment îngrozitor că ne pândesc subtile plenitudini și multe altele treceam pe holuri rumegând iarbă ea rămânea mereu în urmă număra în gând până la sfârșitul numerelor tu mă desenai cu vârful unghiei în aer mi te încolăceai pe oase ca o iluzie obosită să nu zici că nu ți-am spus" Matei dixit iar tie poate ca iti va face bine, zic si eu.
pentru textul : diary of a dream deTe rog să reîncadrezi la secțiunea „Artă”, subsecțiunea „video & cinema”.
pentru textul : Poezie mărţişor pentru fete cu mult dor! deSe recomandă ca și în video-poeme să se utilizeze diacriticile.
Întrebare: tu ești autorul acestui material? În caz contrar, lucrurile se schimbă. Te rog să recitești cu atenție Regulamentul Hermeneia.
Cristina, vreau să fac un experiment, cu acordul tău, adică să listez poemul tău, să îl prezint luni elevilor mei, copii de zece ani, şi să le cer să facă nişte interpretări fără a le da niciun indiciu.
PS. Apropo de "critica" lui Adrian, îţi spun ceva din experienţa proprie: e de bine :) şi spre bine.
pentru textul : ceainicul demultumesc pentru comentarii; in orice constructie poetica, simbolurile genereaza o emotie care este sau nu receptata ,care este sau nu inteleasa;
pentru textul : Desprinsă din lacrimă deam schimbat fara sa tai, la versul 2, care este unul de legatura. nu stiu daca imbunatateste! se pare ca se spune acelasi lucru in versul 13 (lipsa de timp). aparitia chiromantiei era evidenta, si poate justa in contextul palmei, bazarului si a mucurilor de joint, insa iti dau dreptate, inutila, chiar deranjanta.
pentru textul : geometrii relative desi aici, desigur, cu multumiri.
Am citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
pentru textul : Csungy, tu știai? deia uite dom'le, și-a deschis gura și artistul de la tecuci! întotdeauna atent, cu gânduri bune... mulțam de mârâială.
pentru textul : ce frumusețe rară deieri, intamplari din imediata realitate: vizita diavolului. azi, lucrul ne sta impotriva. noi le exploatam. ele sunt the birds -gata sa atace. e starea de nerealitate a lumii, presimtita permanent de poet. e si o fina ironie la apocalipsele noastre si la placerea cea de toate zilele.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită deRaluca, comparaţiile făcute mă onorează. Conceptul de poezie a devenit instabil ca un reactor la Fukushima şi uneori mă întreb, oare cât va mai rezista acestui tsunami care se numeşte realitate.
Virgil, nehotărârea face parte dintr-un plan al meu pe termen lung. Mulţumesc pentru opinie.
pentru textul : scrisoare din Puerto Vallarta deAlina, textul își merită din plin penițele și locul de sus. Spre deosebire de Simona, cititorii nu au cum să se plictisească. Mi-a plăcut mult trimiterea la ethnos, măiastru inserat în structura textului, și apoi finalul, pur și simplu excelent, asemenei unui un ecou care rămâne, reverberând, în noapte. Dar mi-a plăcut în întregime- așa că las și eu un semn auriu
pentru textul : și eu te iubesc deIoan, am scos "ne". Ai avut dreptate. Dar am preferat sa pastrez "visuri". Am eu o slabiciune pentru pluralul acesta. In orice caz iti mai astept observatiile.
cezar, in primul rind comentariile nu trebuie sa aiba nici o opreliste. Asa gindesc eu. Adica ele nu e nevoie neaparat sa contina sfaturi dar pot cu siguranta contine observatii, critica, analiza, etc. In orice caz si eu sint un incepator. Aceasta ma ajuta sa pot continua sa descopara, sa invat. Ma bucur sa stiu ca ti-a placut atit de mult incit ai simtit nevoia sa o citesti de patru ori. Sint convins ca ar fi putut fi mai bine scrisa.
pentru textul : cambodian oud debine Mercedes. daca tu preferi sa te joci iti recomand alte site-uri. in 24 de ore vei avea textul indepartat iar acest incident considera-l un avertisment. la urmatorul vei avea contul suspendat. vreau sa precizez ca regulamentul nu cere asa ceva dar din ratiuni care tin de respectul fata de cititorii Hermeneia eu pretind acest lucru de la fiecare text.
pentru textul : Ultimul muritor defain poem! nu sunt pentru personalizări (tăcerea cu părul ei), aș fi vrut să păstrezi cuvântul "fagure", însă atmosfera este bine redată și se poate simți pe deplin. aș zice că e un pastel modern. încă o dată surprins plăcut de poezia ta, Virgil.
pentru textul : dincolo de crepuscul deFelicitări, Adriana Lisandru! Şi mult succes astăzi!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deCum să supăr, Sorin? :) Mai ales că văd atâta bunăvoinţă şi sinceritate...şi delicateţe :) Mulţumesc frumos. Am trăit ziua de ieri, prima zi de serviciu, în nişte certitudini frumoase: elevii mei, copii de 9 ani, excepţionali. Poate peste câteva zile, voi retrăi starea altfel şi incertitudinile îşi vor face simţită prezenţa în poem. Îmi place mult acest punct de vedere, regăsit şi în alte comentarii. Învăţ cu drag :) Mulţumesc din nou.
Mi-a venit acum o idee: în loc de ,,să pot vedea lumea de la nivelul
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie debuburuzelor fără zbor" aş pune ,,să pot vedea lumea de la nivelul
zborului neînceput"...Aştept păreri.
Un poem vişniecian ce explică o stare de fapt. Viaţa cotidiană, relaţia cu soţia şi aşa mai departe. Nu este rău dar nici nu iese în evidenţă prin mesajul său, este mai mult o privire în oglinda propriului proces liric. Repetiţia poemele mele poate avea un efect uşor deranjant, dar asta depinde de gustul fiecăruia. Finalul cu râgâitul la lună este unul ratat.
pentru textul : poemele mele dePagini