ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
Pentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
e clar că de pildă de n-ar fi fost limbajul de programare n-ar fi existat internetul. şi, potrivit Bibliei, la început a fost Cuvîntul şi cuvîntul era la Dumnezeu. dar poezia nici nu crede nici nu cercetează aceste legi pentru că s-ar putea să le înţeleagă...:) preferă să le comunice în pilde, în fabule sau legende, asemeni lui Isus discipolilor săi, dar fără pretenţia că ar fi date ale Fiinţei ci ale Umanităţii în comuniune cu o eventuală Fiinţă sau Adevăr Ultim. asta înseamnă în definitiv (şi nu în definiţie) com-unicare. iar poetul adevărat, aşa cum spui, e cel care poate com-unica dincolo de teama Universalei Tăceri.
iată şi părerea mea. Nu mă deranjează motto-ul acolo dar nici nu cred neaparat ca slujeşte la prea mult de vreme ce probabil mai puţini sînt cei care îl cunosc şi atunci rişti să creezi senzaţia de excludere (pentru unii cel puţin).
Prima parte începe bine dar mi se pare puţin cam subţire soluţia cu "din geană de femeie frumoasă". Poate că în poezie a spune femeie şi frumoasă e aprope tautologic.
Strofa a doua începe şi ea bine dar chestia cu "zideam în arpegii de mirt" mă lasă cam rece. Aş fi preferat ceva mult mai concret, mai palpabil. E prea frumoasă atmosfera ca să fie nevoie să forţăm cu metafore mai puţin comprehensibile. Părerea mea...
Ultima strofă însă mi se pare cea mai reuşită şi sub nici o formă nu sînt de acord cu bobadil. Părerea lui că ar fi o reiterare a "vînării de vînt" a lui Dylan (care la rîndul lui o copiase din Eclesiastul iar faptul că noi românii nu o traducem aşa cum sună în Biblia noastră, adică "goană după vînt", mă enervează la culme, că doar nu Dylan a inventat-o ci doar el l-a "plagiat" pe Solomon, (dar asta e cu totul altă poveste). Deci ideea că ar fi o astfel de reiterare mi se pare o gafă din partea lui bobadil. Dimpotrivă, ideea "trupul ei fară umbră n-a fost/ niciodată vânat de cuvânt " mi se pare de-a dreptul genială şi iată că o invidiez pe Adriana că nu am spus-o eu primul. Felicitări.
infernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.
Ioana, eu nu am primit nimic de genul acesta și, chiar dacă aș fi primit, aș fi ignorat, pentru că în perioada 2002 – 2004 am avut și eu parte de ceva similar. Cineva (ulterior aveau să fie mai multe persoane) trimitea tot felul de mesaje în special pe mobil și foarte puțin pe mail. Pe mobil a fost o întreagă Odisee pentru că inițial mesajele erau inofensive, după care treptat au devenit neprietenoase. Deși am contactat poliția după ce în interval de o săptămână cineva mi-a spart parbrizul mașinii de serviciu, nu am aflat nici în ziua de astăzi cine și de ce m-a bombardat vreme de aproape doi ani. Mesajele au continuat și când eram în străinătate, dar tot nu am renunțat la număr și nici la adresa de e-mail. Chiar dacă la întoarcere multă vreme mi-era frică și să ies pe stradă, am încercat să caut explicații în limita normalului, fără a încerca să acuz pe nimeni și în final am pus totul pe seama unei acute nevoi de comunicare din partea necunoscutului (!?). Acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să public pe net, unde observ că apar alt fel de capcane, mai sofisticate. Pentru că nu mi-a fost ușor, înțeleg prin ce treci și sper totuși în clarificarea lucrurilor. Cel puțin în cheie literară. :-)
Cred că îți dorești un feedback onest. Părerea mea este că primul vers ne duce într-un fel de intersecție și nu știm dacă sensul dorit de tine e cel din limbajul plastic, specializat, referindu-se la un grupaj de obiecte, fructe etc. neanimate, neînsuflețite, sau dacă se referă la "moartea naturii" în anotimpul toamna. Versul al doilea pare să facă un pic de lumină. Merele putrede explicitează natura moartă din primul vers. Al treilea vers aduce din nou ceața. Se știe că furnicile hibernează în anotimpul rece fiind inactive. Mă întreb: care e anotimpul sugerat? Poate vara.. că și atunci pot putrezi niște mere căzute prin iarbă. Încă un neajuns ar fi acela că primul vers pare a fi un titlu, iar celelalte versuri un fel de descriere. Lipsesc cele două planuri, însă e prezent contrastul dintre static și dinamic, dintre moarte și viață. Părerea mea e că un haiku bun e acela care ne pune într-o stare de reflecție, fără a pune lectorul în situația de a se întreba: oare ce o fi vrut să spună? ce sens? Haiku-ul e un indicator spre o imagine plină de înțelesuri în care tăcerea e cel mai reușit background. Dar tu le știi pe toate astea. Și mai știi că nu toate poemele ne reușesc :) și încercăm din nou. Spor!
Luminita, intentia mea a fost strict de culoare. Exista multe traditii legate de muscate cele mai multe din ce stiu eu sunt pozitive si le opresc numai pe ele.. De aceea eu am inima linistita. Multumesc de apreciere.
Da, m-ai făcut să alunec în urmă cu vreo opt-nouă ani, ai prins bine alienarea pe care o produce, din toate orașele lumii, cavernosul București. Cred că te-ai simți totuși mai bine în Everglades, cu aligatori cu tot. Sunt mai predictibili. Altfel, dacă tot este jurnal, îmi permit să-ți spun că aștept să citesc o filă de peste vreo doi ani, când vei deveni dependent de toate acestea. Cu gânduri bune, pășind încet pentru a nu atrage atenția monștrilor care nu dorm în tunelele vechiului oraș...
Aparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
Profetule, parerile mele nu sunt despre tine. te respect pentru ceea ce faci si pentru cate induri daruindu-ne posibilitatea sa scriem asa cum o facem. te rog sa intelegi ca interventiile mele se vor constructive si nicicum rautacioase. daca tonul scrierilor mele pare a fi, uneori, ranchiunos, crede-ma pe cuvant, nu are nimic personal. sunt o fire ingaduitoare si impaciuitoare, dar nu sunt perfect. in ceea ce priveste "cele mai cite texte" raman la parerea mea si tu stii ca nu iti pot oferi ceea ce imi ceri, adica exemple concrete, deoarece constructia site-ului nu o permite. iti ofer, insa, insistenta mea dorinta de iertare fata de ceea ce ti-am gresit, justificat sau nejustificat, de comentariile tale sau ale altora. cu pretuire pentru ceea ce faci, mircea nincu.
nici eu nu stiu daca e stiintifico, dar e ceva si pe acolo, ceva despre inconstient, ceva documentare, ceva stergere de creier.
o sa continui fiind doar un fragment si poate va trece cu totul spre sf. insa as putea sa gasesc alt stil sf, mai greu de dedus.
Ei da, textul de mai sus e amuzant și, mai ales, ne permite să ne amuzăm, pentru că nu încearcă să-l desființeze pe Creangă (ci doar trimite, în final, săgeți contra criticii literare și a practicanților ei). Un text ușor, nutrit din plin de stilul lui Creangă, pe care strămoșul dvs., surugiul, și l-a însușit bine (minus "eviscerarea", care nu pătrunsese încă în limba "domnească" pe vremea lui - a surugiului). Apreciez și umorul semnăturii de sub dedicație (deasupra căreia nu era cazul să mai scrieți și "motto"): Radu Părpuță. Deși pe mine, pentru același procedeu, Virgil m-a făcut cu ou și cu oțet. Abia aștept să vă tragă și dvs. un perdaf! Revenind, să știți că mă așteptam că o să se desprindă din text și ideea (care circulă aidoma anecdotelor despre Eminescu) că, de fapt, Tinca a fost aceea care a scris textele mâncătorului de Fasolă.
n-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
aaaaaaaaaaaaa.... substrat religios zici? cred că te amăgești! o referire la divinitate nu înseamnă religiozitate. privește la răfuiala filozofilor atei cu dzeu! câte analize, câte păreri exprimate în raportul dintre ideea de om și cea de absolut, câte dezbaterii... toate au creat civilizații... tema poemului tău este iubirea. religioasă sau nu, este o părere. părerea ta. eternitatea iubirii este decretată în existență. iubirea este eternă. ea învârte sori și stele. însăși ideea de eternitate există din iubire. este vorba aici de un egoism, de un orgoliu încă nerecunoscut de specia umană. dincolo de această divagație la care m-au provocat comentariile poemului tău, te felict iară pentu momentul fericit de inspirație! cu aleasă stimă, mircea nincu.
asta cu "Men are from... and women are..." am priceput-o, o stiu. Mie insa mi-a placut textul iar ultima parte nu mi se parea ca se leaga. Si nici acum nu mi se pare. Dar daca tu o incadrezi la "efluviile profunzimilor complicate ale femeii" obviously I have no objection. It's like talking about natural phenomena or acts of God. I guess...
tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
Virgil, nu mai fi aşa ţepos, că nu-ţi ia nimeni "gradele".
era un semn de întrebare în comm meu, tu ai decis că e mai bine aşa. ok. pice of cake.
eu nu ţi-am spus că ai mintea plină de clişee, deşi dacă le foloseşti, şi le foloseşti din abundenţă, probabil o ai. dar, ţi-am mai zis, te repezi...în fine, dacă aşa îţi tratezi tu oaspeţii...
Virgil, e un clişeu şi basta. pricepi bine, nu, să fii sănătos.
Lăudabilă preocuparea pentru dinamica acestui site și pentru remachetarea secțiunilor; apreciez în mod deosebit și interfața grafică, una dintre cele mai elegante, sobre, acum cînd am suficiente elemente de comparație întîlnite pe alte site-uri de profil (paleta cromatică, așezarea în pagină, headinguri, etc.). Și întrebare: Pentru secțiunea proză nu ar merge și “poem în proză”?
Apreciez foarte mult ideea ta de a publica pe Hermeneia recenzii de carte. Desigur că o imagine reprezentativă, aleasă de tine, după lectura cărții sau poate chiar imaginea copertei, ar fi de adăugat la astfel de texte. Felicitări!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 deambiguitate, ci doar o intalinire minunata cu linistea si... poezia. da, o mangaiere pe obrajii poeziei.
pentru textul : postludiu dePentru mine, textul se termină după unitatea trei (adică la "să pot ține ritmul"). Până aici, poezia este autentică, bine echilibrată între lirism şi epic, credibilă. De remarcat expresia foamei şi disperării din "fiecare mâncam câte un sfert pe care îl întindeam cu mămăligă
până nu îi mai simțeam gustul" - versuri simple, fireşti şi profunde, fără să fi alterate de o ambiguitate extremă, care, cum ziceam alteori, tinde să distrugă imanenţa poeziei. Totodată, metafora e rară şi cu atât mai puternică; în poezia mdoernă, metafora apare din ce în ce mai rar, şi asta este bine, atâta vreme cât unii au impresia că tropul face poezia.
Ultima unitate vrea să încheie rotund şi "momos" poemul, patinând clişeic pe ideatica mântuirii. Nu ai ştiut, din păcate, să pui punct; iar acest lucru, spus în general, distruge/a distrus texte posibil memorabile.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar dee clar că de pildă de n-ar fi fost limbajul de programare n-ar fi existat internetul. şi, potrivit Bibliei, la început a fost Cuvîntul şi cuvîntul era la Dumnezeu. dar poezia nici nu crede nici nu cercetează aceste legi pentru că s-ar putea să le înţeleagă...:) preferă să le comunice în pilde, în fabule sau legende, asemeni lui Isus discipolilor săi, dar fără pretenţia că ar fi date ale Fiinţei ci ale Umanităţii în comuniune cu o eventuală Fiinţă sau Adevăr Ultim. asta înseamnă în definitiv (şi nu în definiţie) com-unicare. iar poetul adevărat, aşa cum spui, e cel care poate com-unica dincolo de teama Universalei Tăceri.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deiată şi părerea mea. Nu mă deranjează motto-ul acolo dar nici nu cred neaparat ca slujeşte la prea mult de vreme ce probabil mai puţini sînt cei care îl cunosc şi atunci rişti să creezi senzaţia de excludere (pentru unii cel puţin).
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge dePrima parte începe bine dar mi se pare puţin cam subţire soluţia cu "din geană de femeie frumoasă". Poate că în poezie a spune femeie şi frumoasă e aprope tautologic.
Strofa a doua începe şi ea bine dar chestia cu "zideam în arpegii de mirt" mă lasă cam rece. Aş fi preferat ceva mult mai concret, mai palpabil. E prea frumoasă atmosfera ca să fie nevoie să forţăm cu metafore mai puţin comprehensibile. Părerea mea...
Ultima strofă însă mi se pare cea mai reuşită şi sub nici o formă nu sînt de acord cu bobadil. Părerea lui că ar fi o reiterare a "vînării de vînt" a lui Dylan (care la rîndul lui o copiase din Eclesiastul iar faptul că noi românii nu o traducem aşa cum sună în Biblia noastră, adică "goană după vînt", mă enervează la culme, că doar nu Dylan a inventat-o ci doar el l-a "plagiat" pe Solomon, (dar asta e cu totul altă poveste). Deci ideea că ar fi o astfel de reiterare mi se pare o gafă din partea lui bobadil. Dimpotrivă, ideea "trupul ei fară umbră n-a fost/ niciodată vânat de cuvânt " mi se pare de-a dreptul genială şi iată că o invidiez pe Adriana că nu am spus-o eu primul. Felicitări.
am uitat sa mentionez ca titlul este f incitant si poate ar fi meritat ceva mai puternic. m-a facut sa ma gindesc la leonard cohen si al sau david
pentru textul : Buzele tale spun psalmi învățați pe de rost deE mai elegant şi, cel mai important, mai prietenos. Deocamdată, nu am observat erori...
pentru textul : hermeneia 3.0-b deinfernul asociat cu neputința de a scrie, de a comunica, de a trăi, de a ființa. o idee frumoasă expusă întrun poem imposibil. un poem insuficient, neputincios... spre a susține această puternică idee.
pentru textul : infern deIoana, eu nu am primit nimic de genul acesta și, chiar dacă aș fi primit, aș fi ignorat, pentru că în perioada 2002 – 2004 am avut și eu parte de ceva similar. Cineva (ulterior aveau să fie mai multe persoane) trimitea tot felul de mesaje în special pe mobil și foarte puțin pe mail. Pe mobil a fost o întreagă Odisee pentru că inițial mesajele erau inofensive, după care treptat au devenit neprietenoase. Deși am contactat poliția după ce în interval de o săptămână cineva mi-a spart parbrizul mașinii de serviciu, nu am aflat nici în ziua de astăzi cine și de ce m-a bombardat vreme de aproape doi ani. Mesajele au continuat și când eram în străinătate, dar tot nu am renunțat la număr și nici la adresa de e-mail. Chiar dacă la întoarcere multă vreme mi-era frică și să ies pe stradă, am încercat să caut explicații în limita normalului, fără a încerca să acuz pe nimeni și în final am pus totul pe seama unei acute nevoi de comunicare din partea necunoscutului (!?). Acesta este și unul dintre motivele pentru care am început să public pe net, unde observ că apar alt fel de capcane, mai sofisticate. Pentru că nu mi-a fost ușor, înțeleg prin ce treci și sper totuși în clarificarea lucrurilor. Cel puțin în cheie literară. :-)
pentru textul : rugaminte importanta deInedit şi frumos mod de-a anunţa un concurs. Am avut impresia că voi citi altceva, dar s-a lăsat cu twist. Să fie binevenit! Concursul. Şi textul.
pentru textul : Astenie de primăvară - 2014 deCred că îți dorești un feedback onest. Părerea mea este că primul vers ne duce într-un fel de intersecție și nu știm dacă sensul dorit de tine e cel din limbajul plastic, specializat, referindu-se la un grupaj de obiecte, fructe etc. neanimate, neînsuflețite, sau dacă se referă la "moartea naturii" în anotimpul toamna. Versul al doilea pare să facă un pic de lumină. Merele putrede explicitează natura moartă din primul vers. Al treilea vers aduce din nou ceața. Se știe că furnicile hibernează în anotimpul rece fiind inactive. Mă întreb: care e anotimpul sugerat? Poate vara.. că și atunci pot putrezi niște mere căzute prin iarbă. Încă un neajuns ar fi acela că primul vers pare a fi un titlu, iar celelalte versuri un fel de descriere. Lipsesc cele două planuri, însă e prezent contrastul dintre static și dinamic, dintre moarte și viață. Părerea mea e că un haiku bun e acela care ne pune într-o stare de reflecție, fără a pune lectorul în situația de a se întreba: oare ce o fi vrut să spună? ce sens? Haiku-ul e un indicator spre o imagine plină de înțelesuri în care tăcerea e cel mai reușit background. Dar tu le știi pe toate astea. Și mai știi că nu toate poemele ne reușesc :) și încercăm din nou. Spor!
pentru textul : Haiku deLuminita, intentia mea a fost strict de culoare. Exista multe traditii legate de muscate cele mai multe din ce stiu eu sunt pozitive si le opresc numai pe ele.. De aceea eu am inima linistita. Multumesc de apreciere.
pentru textul : opt deDa, m-ai făcut să alunec în urmă cu vreo opt-nouă ani, ai prins bine alienarea pe care o produce, din toate orașele lumii, cavernosul București. Cred că te-ai simți totuși mai bine în Everglades, cu aligatori cu tot. Sunt mai predictibili. Altfel, dacă tot este jurnal, îmi permit să-ți spun că aștept să citesc o filă de peste vreo doi ani, când vei deveni dependent de toate acestea. Cu gânduri bune, pășind încet pentru a nu atrage atenția monștrilor care nu dorm în tunelele vechiului oraș...
pentru textul : missing deAparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
pentru textul : destiny deBatrachomiomahie!!!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deProfetule, parerile mele nu sunt despre tine. te respect pentru ceea ce faci si pentru cate induri daruindu-ne posibilitatea sa scriem asa cum o facem. te rog sa intelegi ca interventiile mele se vor constructive si nicicum rautacioase. daca tonul scrierilor mele pare a fi, uneori, ranchiunos, crede-ma pe cuvant, nu are nimic personal. sunt o fire ingaduitoare si impaciuitoare, dar nu sunt perfect. in ceea ce priveste "cele mai cite texte" raman la parerea mea si tu stii ca nu iti pot oferi ceea ce imi ceri, adica exemple concrete, deoarece constructia site-ului nu o permite. iti ofer, insa, insistenta mea dorinta de iertare fata de ceea ce ti-am gresit, justificat sau nejustificat, de comentariile tale sau ale altora. cu pretuire pentru ceea ce faci, mircea nincu.
pentru textul : fericirea II denici eu nu stiu daca e stiintifico, dar e ceva si pe acolo, ceva despre inconstient, ceva documentare, ceva stergere de creier.
pentru textul : răvaş peste timp deo sa continui fiind doar un fragment si poate va trece cu totul spre sf. insa as putea sa gasesc alt stil sf, mai greu de dedus.
Ei da, textul de mai sus e amuzant și, mai ales, ne permite să ne amuzăm, pentru că nu încearcă să-l desființeze pe Creangă (ci doar trimite, în final, săgeți contra criticii literare și a practicanților ei). Un text ușor, nutrit din plin de stilul lui Creangă, pe care strămoșul dvs., surugiul, și l-a însușit bine (minus "eviscerarea", care nu pătrunsese încă în limba "domnească" pe vremea lui - a surugiului). Apreciez și umorul semnăturii de sub dedicație (deasupra căreia nu era cazul să mai scrieți și "motto"): Radu Părpuță. Deși pe mine, pentru același procedeu, Virgil m-a făcut cu ou și cu oțet. Abia aștept să vă tragă și dvs. un perdaf! Revenind, să știți că mă așteptam că o să se desprindă din text și ideea (care circulă aidoma anecdotelor despre Eminescu) că, de fapt, Tinca a fost aceea care a scris textele mâncătorului de Fasolă.
pentru textul : Ion Creangă și Fasolă deTe rog să introduci diacriticele.
pentru textul : Zâmbet întors den-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
pentru textul : Höre Israel deaaaaaaaaaaaaa.... substrat religios zici? cred că te amăgești! o referire la divinitate nu înseamnă religiozitate. privește la răfuiala filozofilor atei cu dzeu! câte analize, câte păreri exprimate în raportul dintre ideea de om și cea de absolut, câte dezbaterii... toate au creat civilizații... tema poemului tău este iubirea. religioasă sau nu, este o părere. părerea ta. eternitatea iubirii este decretată în existență. iubirea este eternă. ea învârte sori și stele. însăși ideea de eternitate există din iubire. este vorba aici de un egoism, de un orgoliu încă nerecunoscut de specia umană. dincolo de această divagație la care m-au provocat comentariile poemului tău, te felict iară pentu momentul fericit de inspirație! cu aleasă stimă, mircea nincu.
pentru textul : toate oasele deasta cu "Men are from... and women are..." am priceput-o, o stiu. Mie insa mi-a placut textul iar ultima parte nu mi se parea ca se leaga. Si nici acum nu mi se pare. Dar daca tu o incadrezi la "efluviile profunzimilor complicate ale femeii" obviously I have no objection. It's like talking about natural phenomena or acts of God. I guess...
pentru textul : Pour Homme demultumesc pentru ajutorul acordat, adriana. mi ai deschis ochii in mai multe privinte odata. iti dai seama ca ametesc.
pentru textul : nu pleca azi deEla, multmesc. Intr-adevar, am avut multe batai de cap cu apusul si tacerea. Am modificat, pentru moment.
pentru textul : Foamea debobadile, bobadilă,
pentru textul : întârzieri demintea-ţi fumegă, feştilă...
totuşi limba ţi se-mparte
pe din două, ca la şarpe...
tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
pentru textul : dare de seamă deVirgil, nu mai fi aşa ţepos, că nu-ţi ia nimeni "gradele".
era un semn de întrebare în comm meu, tu ai decis că e mai bine aşa. ok. pice of cake.
eu nu ţi-am spus că ai mintea plină de clişee, deşi dacă le foloseşti, şi le foloseşti din abundenţă, probabil o ai. dar, ţi-am mai zis, te repezi...în fine, dacă aşa îţi tratezi tu oaspeţii...
Virgil, e un clişeu şi basta. pricepi bine, nu, să fii sănătos.
pentru textul : delirice VII dee obligatoriu sa fie trimise toate cele 3 poezii, odata? se pot trimite doar 2 poezii, sau doar una?
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deLăudabilă preocuparea pentru dinamica acestui site și pentru remachetarea secțiunilor; apreciez în mod deosebit și interfața grafică, una dintre cele mai elegante, sobre, acum cînd am suficiente elemente de comparație întîlnite pe alte site-uri de profil (paleta cromatică, așezarea în pagină, headinguri, etc.). Și întrebare: Pentru secțiunea proză nu ar merge și “poem în proză”?
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deApreciez foarte mult ideea ta de a publica pe Hermeneia recenzii de carte. Desigur că o imagine reprezentativă, aleasă de tine, după lectura cărții sau poate chiar imaginea copertei, ar fi de adăugat la astfel de texte. Felicitări!
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării dePagini