Roxana, e bun textul, ca o radiografie a unei zone bolnave ;-). Poate puțin cam exagerat pe alocuri, nu în sensul că este exagerată anamneza, ci în sensul că tu simți nevoia să insiști pe anumite aspecte, pentru a le accentua. Uite doar un exemplu: cred că era suficient dacă nu mai pomeneai de ceas decât la final, după scena din cofetărie. Suficient de sugestiv, așa una dintre accentuări pare în plus. Plăcut.
de identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
cred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
Mircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".
Ecaterina, eu pot fi cel mult dragutA (desi, in genere, nu prea sunt), tinand cont de faptul ca m-am nascut femeie. Ce sa fac - fiecare cu handicapul sau. Dar nu ma pot opri sa nu amnedez felul... sa-i zicem transant in care tie iti place sa-ti spui parerile (vezi sintagma "e o tampenie"), finndca ceea ce ti de pare TIE a fi o tampenie poate gasi ecouri intr-un alt cititor. Chestie de filtru, filtru alcatuit din conceptii, rigori estetice personale si - de ce nu? - de lecturi. Iar faptul ca, citind dervisi, te-ai gandit la...darwinisti, e scuzabil: din cate stiu, Mevlana nu se preda in liceu. Darwin,da. Sau, pe vremea mea (ah, ce muuult e de-atuci), se preda. Bun, nici despre faptul ca poate exista o cunoastere a divinitatii <B>relevata</B> nu se spune, pesemne, prea multe in manuale...Asa ca, repet, fiecare se gandeste la ce i-o fi mai la indemana... Cat despre "cliseistic"...ce sa mai zic? Zic doar e necesar un dram de forta sa nu-ti mai pese de "vanatorii de clisee" si sa indraznesti sa spui ce ai de spus in era asta a pseudo-literaturii verbiajului, cand pseudo-originalitatea trece inaintea autenticitatii. Nu mai conteaza CE spui, ci CUM spui. Eu m-am cam saturat de tagma asta de atleti care substituie liniei de sosire, alergarea in sine. Dar aici e o alta poveste... Virgil, eu nu stiu, eu pot doar sa fac asocieri, in acele limite pe care mi le ingaduie textul...si altele. Fireste ca licentele nu sunt condamnabile, atunci cand isi gasesc justificarea.
Bun începutul, bună ideea. Așa și trebuie, să îți fie teamă și nu numai ție, ci la toți. Spre final treci, însă, în alt registru, deși era interesant de continuat tema cu teama. Îmi E teamă de femeie.. sună parcă mai bine.
Un pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
Păcat de versul "sub împărțeala necuvintelor", pentru că în rest nu e chiar rău. Interesantă ideea de a împărți un deceniu la trei timpi. De ce deceniu, de ce trei, presupunerile sunt câteva, unele concrete... Încearcă mai multă ambiguitate în poezie, ce zici?
Ela, in stilul meu laconic uneori, daca iti spun ca asta ar iesi o proza excelenta, intelegi ce vreau sa spun? :-) Sau cel putin strafulgerarea asta am avut-o eu. este aici mai mult decat suficient fir epic (iar titlul este excelent) pentru o proza. Mi-e dor, sincer, de poemele tale in proza.
"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
aripile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
nu o vad ca pe o poezie. autorul apeleaza la insiruirea de cuvinte pentru a crea o anumita tensiune si stare, dar dupa parerea mea nereusita. nu-mi place ca se repeta "nu mai unde sa fugi" de doua ori in acelasi vers si acesta de inca doua ori.parca ar fi ceva in genul manelelor. ideea in sine este interesanta. in general imi place genul acesta de poezie.
Am remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
ideea e interesanta desi cred ca s-a mai scris despre asta. oricum nu cred ca asta ar fi o problema. bineinteles ca textul ar merita o analiza amanuntita. rezerva mea este fata de anumite portiuni mult prea descriptive, vezi "am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni" sau "îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate" de asemeni cred ca are prea multe registre, vrea sa faca prea mult in acelasi timp dar majoritatea sint incercari in zona zilelor de marti, miearcuri si joi se creistalizeaza mai multa poezie in opinia mea, dar evident ca unii ma vor numi intimist pentru ca vad asa. as vrea sa accept realismul celorlalte strofe dar inca mi se pare stingaci p.s. limbajuj profanator sau pornografic este neacceptat aici si cind e in alta limba
well, am zis eu cînd am citit prima dată despre cineva că a avut orgasm pe aici, că nu e de bine. dar asta e. la urma urmei și eu am scris despre femeie. și alții. și s-a m-ai scris și despre roată, cămilă și tatuaj, despre compactor, cafea și cimitir. etc. n-am să mai intru în tot felul de abureli care deja mă obosesc. și n-am să mai fac educație nimănui. așa cum m-am străduit din răsputeri în ultima vreme. e absolut inutil.
doar două observații:
1. impresia mea este că toată bruhahaua asta este un non-conflict care se pare că se inflamează cam întotdeauna cînd se întîmplă ca o femeie să aibă orgasm. habar n-am cum funcționează testorsteronul dar cred că are ceva înrudiri cu vreo substanță psihotropă.
2. a doua observație este că mi se pare neserios și neonest din partea lui remus (și sincer să fiu mă dezamăgește) să afirme că acele adrese de email nu funcționează de vreme ce abia astăzi le-a folosit. nu era cazul să își ridice poalele sub textul lui adrian indiferent cît de multă antipatie are pentru el. părerea mea. iar tonul ăsta de „scrisoare deschisă” sună ridicol de caragialesc. am mai spus-o și o repet, nu pot pricepe de ce simt românii nevoia asta profundă pentru teatral, dramatic și tragico-apoteotic. este oare chiar așa de greu să fim rezonabili și să nu ne luăm chiar atît de dramatic în serios?! lumea nu a început și nu s-a terminat cu noi. și asta este valabil și pentru adrian. un pic de smerenie creștină nu ar strica la nimeni. iar dacă persoana nu este creștin(ă), atunci smerenie ateistă. whatever...
aș putea să fac o întreagă hermeneutică-divertis a acestei „scrisori deschise” dar am să mă abțin ca să nu îl supăr pe remus. dar îl rog să citească cu detașare și cu puțină răcoare critică ce a scris în ea. multe din aserțiunile de acolo i se pot potrivi și lui. și sînt convins că știe pilda cu paiul și bîrna. dar pînă și acuzațiile la adresa lui adrian și raluca sînt doar atît.. acuzații. adică, bănuiesc că își dă seama că așteptările lui ca cineva din consilui să intervină și să facă mustrări moraliste sau educație sînt nerealiste. intervențiile se fac pentru abateri administrative, tehnice (gramaticale, etc) sau de la regulament. sau cînd efectiv un membru hermeneia îl hărțuiește pe altul. absolut niciuna din acestea nu cred că s-a întîmplat. a avut loc o discuție înfierbîntată pe o anumită temă și s-au făcut aluzii. poate mai mult ca orice, cred, așa cum spuneam la început, că s-a aprins mult testosteron fiindcă, vezi doamne, o domniță a avut orgasm. mărog, literar. mare brînză! orgasme au mai fost și au să mai fie. eu zic să scrieți ceva la fel și să mai aibă și alte domnițe orgasm și cu asta împăcăm pe toată lumea.
deci, îl rog pe remus să citească ce a scris să ia o gură de aer rece și să revină la gînduri mai bune și mai pragmatice. și apoi și să trimită pe adresa de email pe care a folosit-o astăzi confirmarea că totuși vrea să îi desființez contul. dacă nu voi primi nimic pînă luni îl voi desființa. irecuperabil. deci aș vrea să fie conștient de chestia asta.
și încă ceva. numele meu este titarenco. și nu titarenko. nu de alteceva dar am citit tot felul de pocituri ale numelui meu (proferate de alți „amici” sau „mitici”), precum hilterenko, și altele, și n-aș vrea să cred că scăparea lui remus este înrudită cu ele. ar fi și mai jenant. de vreme ce eu mă străduiesc să nu atentez la numele de familie al nimănui.
dacă era o însemnare de jurnal şi fără poetizările care apar în text, era ok, dar aşa cu toată versificarea, e o chestie în formă de poezie, atât, o chestie în formă de poezie. scuze
Pt. Călin, am remarcat că încerci să desluşeşti ceea ce se ascunde în spatele cortinei semnificaţiilor. Aş vrea să abordez mai pe larg acest subiect. Poate într-un material mai amplu.
Pt. Cristina. Dacă spui că sunt răutăcios te asigur că nu ai dreptate. Eu nu mă leg de greşelile de punctuaţie care sunt doar nişte scăpări datorate grabei. În ce priveşte ce- urile ţi-am dat dreptate atunci când ai avut dreptate. Dacă poezia ta nu era interesantă tăceam. Fără prejudecăţi şi cu simpatie.
Şi, Ştefane, pentru că văd că, deodată, eu centrez, eu dau cu capul, adică tot eu am înţeles greşit demersul tău, în fapt, plin de bune intenţii, mai spun: când faci o comparaţie, mai întâi, vii pe textul omului, îi vorbeşti de el, despre ce aduce nou, dacă aduce ceva, apoi, mai pe la urmă aşa, îi spui "uite, asta mi-a adus aminte de... pentru că...", şi, eventual, laşi un link. Aşa se face când eşti bine intenţionat. Înţelegi? Nu vii călare pe link, cu ieftinerii gen "memoria ne joacă feste/ ideile se înşurubează/am păţit-o şi eu" etc, aşteptând să fii primit cu flori. Şi, mai ales, apoi eşti bărbat, Ştefane, îţi menţii poziţia, nu o dai cotită că ai făcut doar o comparaţie, că nu ai vrut să umfli orgolii etc, când exact, exact asta ai vrut. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Bun reîntors. :) Demult nu ai mai scris aici. Decorul tău e un bal fără nici o mască, un festin la care participă cumva fantome, ca și cum sonetul ar atinge mai multe straturi cerești și pământești, simultan. Remarc un ton grav, ușor sumbru, cumva "oțelit", o încorsetare a cuvintelor în consoane, ca și cum ai dorit să redai ceva dificil de îndurat. Te rog revezi typos: "târîți", "zbterea" Și mai scrie, ceara își are și ea rostul ei, nu lasă balast.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Roxana, e bun textul, ca o radiografie a unei zone bolnave ;-). Poate puțin cam exagerat pe alocuri, nu în sensul că este exagerată anamneza, ci în sensul că tu simți nevoia să insiști pe anumite aspecte, pentru a le accentua. Uite doar un exemplu: cred că era suficient dacă nu mai pomeneai de ceas decât la final, după scena din cofetărie. Suficient de sugestiv, așa una dintre accentuări pare în plus. Plăcut.
pentru textul : Anywhere but here dede identificare/ supervizare, ca să fim mai la îndemână, ai dreptate, Nicholas. îţi mulţumesc pentru empatie.
pentru textul : fiindcă poartă deja un nume de(cât despre ăi deştepţi, una e să fii deştept în bine şi alta e să fii deştept în rău...).
cred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
pentru textul : ziua de mâine deMircea a fost si ramane un poet aparator al valorilor traditionale, lui nu-i place sa experimenteze prea mult. Nu doar tata a doi copii dar si probabil un bun crestin (ortodox?) el se lupta ca Sf. Gheorghe cu balaurul literaturii moderne, plina (in opinia sa) de gunoaie. Ideea poemului este, cel putin in aceasta perspectiva, destul de clara. Constructia logica a poemului insa aluneca in ambiguitate deoarece, dupa ce in primele trei strofe autorul ne prezinta lucruri foarte grave comise de acesti "pupincuristi" cum ar fi ca sunt "obsedati de erectii", ca "scriu in dejectii" sau "derad ce nu este al lor" etc in ultima strofa acesta ne spune ca "grav este faptul ca au reguli admise ce le incalca..." ceea ce anuleaza intr-un fel gravitatea acuzatiilor anterioare. Aceasta exprimare ar trebui evitata, in opinia mea. Dpdv tehnic prima strofa sufera de o rima fortata la versurile 1 si 3 plus o exprimare dubioasa "spatiul eter al internetul virtual".
pentru textul : Ferma porcilor deEcaterina, eu pot fi cel mult dragutA (desi, in genere, nu prea sunt), tinand cont de faptul ca m-am nascut femeie. Ce sa fac - fiecare cu handicapul sau. Dar nu ma pot opri sa nu amnedez felul... sa-i zicem transant in care tie iti place sa-ti spui parerile (vezi sintagma "e o tampenie"), finndca ceea ce ti de pare TIE a fi o tampenie poate gasi ecouri intr-un alt cititor. Chestie de filtru, filtru alcatuit din conceptii, rigori estetice personale si - de ce nu? - de lecturi. Iar faptul ca, citind dervisi, te-ai gandit la...darwinisti, e scuzabil: din cate stiu, Mevlana nu se preda in liceu. Darwin,da. Sau, pe vremea mea (ah, ce muuult e de-atuci), se preda. Bun, nici despre faptul ca poate exista o cunoastere a divinitatii <B>relevata</B> nu se spune, pesemne, prea multe in manuale...Asa ca, repet, fiecare se gandeste la ce i-o fi mai la indemana... Cat despre "cliseistic"...ce sa mai zic? Zic doar e necesar un dram de forta sa nu-ti mai pese de "vanatorii de clisee" si sa indraznesti sa spui ce ai de spus in era asta a pseudo-literaturii verbiajului, cand pseudo-originalitatea trece inaintea autenticitatii. Nu mai conteaza CE spui, ci CUM spui. Eu m-am cam saturat de tagma asta de atleti care substituie liniei de sosire, alergarea in sine. Dar aici e o alta poveste... Virgil, eu nu stiu, eu pot doar sa fac asocieri, in acele limite pe care mi le ingaduie textul...si altele. Fireste ca licentele nu sunt condamnabile, atunci cand isi gasesc justificarea.
pentru textul : cîntec pentru ploaie depoezia curge OK până spre final. de la pisică încolo tinde să se agațe de ceață. părerea mea.
pentru textul : Urbană deCred că prima unitate suferă din punct de vedere al fragmentărrii.
pentru textul : midnight chat deBun începutul, bună ideea. Așa și trebuie, să îți fie teamă și nu numai ție, ci la toți. Spre final treci, însă, în alt registru, deși era interesant de continuat tema cu teama. Îmi E teamă de femeie.. sună parcă mai bine.
pentru textul : îmi este teamă de femeie deUn pic mai fadat de data asta acest suprarealism extenuat marca emil pal. plus aceleasi deja obositoare typo-uri pe care dom' editor nu le corecteaza niciodata, din respect pentru cititor, desigur :-) chestia cu lucruri care-mi plac vs lucruri care nu-mi plac vs lucruri care whatever e cam fumata de genul alina lazar and Co. si curele de slabire facute cu Adobe Photoshop Mi-ar placea sa apuc pe lumea asta sa citesc sub semnatura Emilian Valeriu Pal si altceva decat asa ceva si alea de la tara cu matusa Tamara. Tu nu te-ai plictisit Emile? Strange-le frate intr-un volum, suna-ma ca stii nr meu sa bagam o sponsorizare, dup-aia trage linie si ia-o de la capat, ca altfel asa o tii la nesfarsit, mai ceva ca ravel cu boleroul sau care n-am inteles niciodata cand am reusit cu greu sa-l ascult pana la capat de ce pana la urma se termina Just asking.... Andu P.S. Iar asta cu howling in titlu mi se pare chiar exagerata. Pe laba mea de lup jur ca ma duce cu gandul la bowling... ala cu bile si cu gauri in care iti bagi degetele.
pentru textul : howling dePăcat de versul "sub împărțeala necuvintelor", pentru că în rest nu e chiar rău. Interesantă ideea de a împărți un deceniu la trei timpi. De ce deceniu, de ce trei, presupunerile sunt câteva, unele concrete... Încearcă mai multă ambiguitate în poezie, ce zici?
pentru textul : Poli magnetici deCred totuşi că voi alege sala de la Anticariatul Grumăzescu, dacă ne-o mai primi.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deEla, in stilul meu laconic uneori, daca iti spun ca asta ar iesi o proza excelenta, intelegi ce vreau sa spun? :-) Sau cel putin strafulgerarea asta am avut-o eu. este aici mai mult decat suficient fir epic (iar titlul este excelent) pentru o proza. Mi-e dor, sincer, de poemele tale in proza.
pentru textul : o iarnă paralelă deinteresant, ai reușit să mă captivezi. este ceva dincolo de litere.
pentru textul : pauză de băgat aplauze deam să încerc o variantă mai scurtă şi mai concentrată. merci de trecere :)
pentru textul : în cădere liberă de"fabrica" de sonete si-a sfarsit lucrul intr-o zi de februarie, pe un pat de spital (desigur, spital de urgenta), cu graba iernii din cearsafuri, in-jurul durut si teama de "se-ducatoare", dupa aceea, doar asternut si reasternut de slove, dans impiedicat, rememorare, intrebare daca ce va fi fost poate da semne despre ce va fi fiind, scuze de intarziere, multam de semn, gand bun, interpretare
pentru textul : Fabrica de îngeri de„domnule Labiș”, mă scuzați
sărbători cu bine tuturor!
pentru textul : noapte cu plată dearipile , ciudate sau nu, sunt totusi acelea care ne poarta spre departe...chiar daca uneori sunt crescute doar in interior. cineva, undeva, sigur te va iubi, e sigur...
pentru textul : de parcă cineva m-ar iubi denu o vad ca pe o poezie. autorul apeleaza la insiruirea de cuvinte pentru a crea o anumita tensiune si stare, dar dupa parerea mea nereusita. nu-mi place ca se repeta "nu mai unde sa fugi" de doua ori in acelasi vers si acesta de inca doua ori.parca ar fi ceva in genul manelelor. ideea in sine este interesanta. in general imi place genul acesta de poezie.
pentru textul : Nu mai ai unde să fugi deAm remarcat şi eu acest poem şi mi-a plăcut. Toamna e vremea frunzelor să moară, o moarte unică, irepetabilă, sonoră, precum acel "şi" din poemul tău, care mă duce cu gândul la infinit. Poate exagerez puţin, dar eu simt aici o fiinţare a coloanei infinitului, o cheie ontologică a universului. Dincolo de abstractizări este o poezie care aduce multe laturi ale concretului în prim plan, pentru mine e ca o acuarelă de Kandinski, o combinaţie reuşită.
pentru textul : Frunze deOttilia, Masha, din punctul meu de vedere e unul din cele mai lucide texte pe care le-am scris in ultimul timp. Multumesc de lectura.
pentru textul : dengue fever deI don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deideea e interesanta desi cred ca s-a mai scris despre asta. oricum nu cred ca asta ar fi o problema. bineinteles ca textul ar merita o analiza amanuntita. rezerva mea este fata de anumite portiuni mult prea descriptive, vezi "am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni" sau "îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate" de asemeni cred ca are prea multe registre, vrea sa faca prea mult in acelasi timp dar majoritatea sint incercari in zona zilelor de marti, miearcuri si joi se creistalizeaza mai multa poezie in opinia mea, dar evident ca unii ma vor numi intimist pentru ca vad asa. as vrea sa accept realismul celorlalte strofe dar inca mi se pare stingaci p.s. limbajuj profanator sau pornografic este neacceptat aici si cind e in alta limba
pentru textul : Diary of a dream dewell, am zis eu cînd am citit prima dată despre cineva că a avut orgasm pe aici, că nu e de bine. dar asta e. la urma urmei și eu am scris despre femeie. și alții. și s-a m-ai scris și despre roată, cămilă și tatuaj, despre compactor, cafea și cimitir. etc. n-am să mai intru în tot felul de abureli care deja mă obosesc. și n-am să mai fac educație nimănui. așa cum m-am străduit din răsputeri în ultima vreme. e absolut inutil.
pentru textul : Alb şi roşu dedoar două observații:
1. impresia mea este că toată bruhahaua asta este un non-conflict care se pare că se inflamează cam întotdeauna cînd se întîmplă ca o femeie să aibă orgasm. habar n-am cum funcționează testorsteronul dar cred că are ceva înrudiri cu vreo substanță psihotropă.
2. a doua observație este că mi se pare neserios și neonest din partea lui remus (și sincer să fiu mă dezamăgește) să afirme că acele adrese de email nu funcționează de vreme ce abia astăzi le-a folosit. nu era cazul să își ridice poalele sub textul lui adrian indiferent cît de multă antipatie are pentru el. părerea mea. iar tonul ăsta de „scrisoare deschisă” sună ridicol de caragialesc. am mai spus-o și o repet, nu pot pricepe de ce simt românii nevoia asta profundă pentru teatral, dramatic și tragico-apoteotic. este oare chiar așa de greu să fim rezonabili și să nu ne luăm chiar atît de dramatic în serios?! lumea nu a început și nu s-a terminat cu noi. și asta este valabil și pentru adrian. un pic de smerenie creștină nu ar strica la nimeni. iar dacă persoana nu este creștin(ă), atunci smerenie ateistă. whatever...
aș putea să fac o întreagă hermeneutică-divertis a acestei „scrisori deschise” dar am să mă abțin ca să nu îl supăr pe remus. dar îl rog să citească cu detașare și cu puțină răcoare critică ce a scris în ea. multe din aserțiunile de acolo i se pot potrivi și lui. și sînt convins că știe pilda cu paiul și bîrna. dar pînă și acuzațiile la adresa lui adrian și raluca sînt doar atît.. acuzații. adică, bănuiesc că își dă seama că așteptările lui ca cineva din consilui să intervină și să facă mustrări moraliste sau educație sînt nerealiste. intervențiile se fac pentru abateri administrative, tehnice (gramaticale, etc) sau de la regulament. sau cînd efectiv un membru hermeneia îl hărțuiește pe altul. absolut niciuna din acestea nu cred că s-a întîmplat. a avut loc o discuție înfierbîntată pe o anumită temă și s-au făcut aluzii. poate mai mult ca orice, cred, așa cum spuneam la început, că s-a aprins mult testosteron fiindcă, vezi doamne, o domniță a avut orgasm. mărog, literar. mare brînză! orgasme au mai fost și au să mai fie. eu zic să scrieți ceva la fel și să mai aibă și alte domnițe orgasm și cu asta împăcăm pe toată lumea.
deci, îl rog pe remus să citească ce a scris să ia o gură de aer rece și să revină la gînduri mai bune și mai pragmatice. și apoi și să trimită pe adresa de email pe care a folosit-o astăzi confirmarea că totuși vrea să îi desființez contul. dacă nu voi primi nimic pînă luni îl voi desființa. irecuperabil. deci aș vrea să fie conștient de chestia asta.
și încă ceva. numele meu este titarenco. și nu titarenko. nu de alteceva dar am citit tot felul de pocituri ale numelui meu (proferate de alți „amici” sau „mitici”), precum hilterenko, și altele, și n-aș vrea să cred că scăparea lui remus este înrudită cu ele. ar fi și mai jenant. de vreme ce eu mă străduiesc să nu atentez la numele de familie al nimănui.
dacă era o însemnare de jurnal şi fără poetizările care apar în text, era ok, dar aşa cu toată versificarea, e o chestie în formă de poezie, atât, o chestie în formă de poezie. scuze
pentru textul : abjectivalia dedeosebit. delicat, ca o perla. sper ca Paul Blaj sa nu se fi inselat, prezentandu-te.
pentru textul : deschideri dePt. Călin, am remarcat că încerci să desluşeşti ceea ce se ascunde în spatele cortinei semnificaţiilor. Aş vrea să abordez mai pe larg acest subiect. Poate într-un material mai amplu.
Pt. Cristina. Dacă spui că sunt răutăcios te asigur că nu ai dreptate. Eu nu mă leg de greşelile de punctuaţie care sunt doar nişte scăpări datorate grabei. În ce priveşte ce- urile ţi-am dat dreptate atunci când ai avut dreptate. Dacă poezia ta nu era interesantă tăceam. Fără prejudecăţi şi cu simpatie.
pentru textul : La margine (Profetul) deŞi, Ştefane, pentru că văd că, deodată, eu centrez, eu dau cu capul, adică tot eu am înţeles greşit demersul tău, în fapt, plin de bune intenţii, mai spun: când faci o comparaţie, mai întâi, vii pe textul omului, îi vorbeşti de el, despre ce aduce nou, dacă aduce ceva, apoi, mai pe la urmă aşa, îi spui "uite, asta mi-a adus aminte de... pentru că...", şi, eventual, laşi un link. Aşa se face când eşti bine intenţionat. Înţelegi? Nu vii călare pe link, cu ieftinerii gen "memoria ne joacă feste/ ideile se înşurubează/am păţit-o şi eu" etc, aşteptând să fii primit cu flori. Şi, mai ales, apoi eşti bărbat, Ştefane, îţi menţii poziţia, nu o dai cotită că ai făcut doar o comparaţie, că nu ai vrut să umfli orgolii etc, când exact, exact asta ai vrut. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
pentru textul : Alb şi roşu deluminita, am mai modificat câte ceva.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w ded-le virgil, poate că așa este. mulțumesc pentru semne.
S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!
pentru textul : Tetley deBun reîntors. :) Demult nu ai mai scris aici. Decorul tău e un bal fără nici o mască, un festin la care participă cumva fantome, ca și cum sonetul ar atinge mai multe straturi cerești și pământești, simultan. Remarc un ton grav, ușor sumbru, cumva "oțelit", o încorsetare a cuvintelor în consoane, ca și cum ai dorit să redai ceva dificil de îndurat. Te rog revezi typos: "târîți", "zbterea" Și mai scrie, ceara își are și ea rostul ei, nu lasă balast.
pentru textul : Fabrica de îngeri dePagini