Ani -
senryu
traversând toamne,
lumea pare mai mică-
iarna aproape.
mirări de toamnă,
boabe de struguri sparte-
brumă la tâmple.
singur pe alei,
plopi desfrunziți- soarele
rănit de plecări.
nimic nou, numai
tăcerea bate toaca-
chemări de departe.
nimfe pe plajă,
vin valuri de căldură-
explozii solare.
amiază rece,
ud până la piele-merg
pe scurtătură.
cântec de fluier.
mustrări în inimă trezesc
dulăii stânii.
știuleți la poartă
căni cu must, pastramă-
alte proiecții
cântări de greier,
dileme printre frunze-
zbor spre alte lumi.
Poezie:
Comentarii
Ecaterina Bargan -
începînd chiar cu titlul văd poema asta deja obositoare. gerunziu în titlu este atîta de greu că nici nu-ți mai ajunge forță să citești rîndurelele ce urmează după. uha, și încă titlul se reia în poezie. asta-i culmea: "mustrări în inimă trezesc/ dulăii stânii.". exprimă-te măcar coerent: "mustrările din inimă..." nu pot spune nimic mai mult si mai departe de: "nimic nou, numai/ tăcerea bate toaca-/ chemări de departe."
Ani -
Ecaterina Părerea mea este că titlul conferă poemului un simțământ dinamic, de continuitate. Trecând prin viață, prin mai multe toamne, iată că bătrânețea bate la poartă. Am respectat în mare specificul unui senryu. Poate mesajul poeziei a fost cam diluat și nu a ajuns și la inimă ta. mulțumesc pentru citire și pentru comentariu.