Unii au o intuitio vera iar altii una de…cacao. Și aia «vera» se verifică ulterior (in cele mai multe cazuri) obiectiv. Deci ce a fost mai întâi ? În altă ordine de idei, recomand cu căldură, « Lebăda neagră » a lui Taleb (Curtea Veche). Care demonstrează cât de tâmpiți putem fi când extrapolăm, statistic, «tendințele» cf. și în numele unei «raționalități» (iluministe) și rămânem cu gura căscată când se întâmplă ceva cu totul neașteptat : un eveniment « catastrofic » în termenii lui R. Thom . In încheiere mă vod obligat să repet ce am spus în altă parte: “…Pe vremea când îmi formulasem ideile despre percepția evenimentelor aleatorii majore, am ajuns la impresia vie că mintea noastră este o minunată mașinărie de producere a explicațiilor pentru tot felul de fenomene, dar, în general, incapabilă să accepte ideea nepredictibilității” ne spune Nassim Nicholas Taleb, în bestsellerul său „Lebăda Neagră” [20]. Și, mai departe: „Aceste evenimente erau inexplicabile, dar oamenii inteligenți se considerau în stare să furnizeze explicații convingătoare pentru ele – după ce faptele se petreceau. Mai mult, cu cât persoana era mai inteligentă, cu atât mai valabilă era explicația. Mai îngrijorător este faptul că toate aceste convingeri și povestiri aveau în aparență coerență logică, fiind lipsite de inconsistențe”. Ca să încheie: „Cine a prezis apariția creștinismului ca religie dominantă în bazinul mediteranean și mai apoi în lumea occidentală? Cronicarii romani ai vremurilor respective nici măcar nu au observat noua religie. Se pare că puțini dintre mai-marii timpului au luat ideile acelui evreu, aparent eretic, destul de în serios pentru a se gândi că vor lăsa urme în posteritate. Avem o singură referință din acea vreme la Isus din Nazareth – în „Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor”, a lui Josephus Flavius – care și ea ar fi putut fi adăugată mai târziu de un copist zelos. Dar dacă ne gândim la religia concurentă, apărută foarte puțin mai târziu? Cine a prevăzut că o bandă de călăreți își va extinde imperiul și legea islamică din subcontinentul indian până în Spania doar în câțiva ani? Răspândirea islamului (a treia ediție, ca să spunem așa) a fost complet impredictibilă, chiar mai mult decât apariția creștinismului, Mulți istorici care au studiat fenomenul au rămas surprinși de iuțeala schimbării….Paul Veyene vorbește despre o răspândire a religiilor similară cu cea a bestsellerurilor – o comparație care demonstrează impredictibilitatea…” Și, revenind la zilele noastre, cine a prevăzut căderea comunismului, care a dus la faliment cercetările futurologice pe termen lung, de mare succes la un moment dat, ale celebrului Club de la Roma? Și, de curând, actuala criză mondială? „Istoria și societățile nu se târăsc. Ele fac salturi” [21]. Din ce în ce mai rapide în zilele noastre, ale globalizării și exploziei tehnologice a comunicațiilor, decât în trecut. Chiar și știința care, până nu cu mult timp în urmă, se baza pe o presupoziție indiscutabilă, de fapt o definiție, care spunea că orice teorie pentru a fi considerată științifică, trebuia să fie, dacă nu complet explicativă, cel puțin predictivă a trebuit să abandoneze acum, în unele cazuri, predictibilitatea. La început cu fereală. Trecând de la una certă, la una relaxată cu luarea în calcul a probabilităților statistice. Ca să ajungă apoi la teorii de genul „Catastrofelor” (R. Thom), „Fractalilor” (Mandelbrot), „Sistemelor disipative” (Prigojin) și chiar a …Haosului și auto-organizării (plecând de la cele ce se petrec în domeniul meteorologiei) a căror explicabilitate a devenit extrem de pregnantă dar cu predictibilitate inexistentă. În sensul că oricând se poate explica, post-mortem, aproape perfect, de ce un eveniment semnificativ cu apariție aleatorie s-a produs, dar nu se poate prezice, nici cu cel mai redus grad de probabilitate, când va mai avea loc un asemenea eveniment, dacă va mai avea vreodată loc. În acest sens, modelul propus de Deleuze pare a putea fi un draft al unei noi variante de teorie a Haosului. Cu atât mai mult cu cât și în cadrul ei se pare că există unele urme de «auto-organizare». Ceea ce, fie vorba între noi, ridică anumite semne de întrebare dacă asociem Haosul cu predicația «auto-organizării».

ai un discurs care,acum, mă prinde prin tonalitatea lui. observasem mai demult că îți place să lucrezi versurile și nu doar să le arunci pe hârtie, însă fără să își piardă din cursivitate. îmi place amestecul de nostalgie&spleen induse printr-un nivel descriptiv. este frumoasă și partea quasiconfesivă pentru că realitatea e imbibată de ceea ce suntem. cel mai mult mi-au plăcut: ridicându-mă deasupra lumii precum un avion de război imens cât o inimă de câine & Mama are fruntea tăcută cu fiecare închinare învăluie pământul cu sâmburii săi iar cerul coboară numaidecât să-i ciugulească din frunte... frumos poem Djamal Mahmoud.

da, foarte bun haiku, felicitari. interesanta trecerea de la ideea de sonoritate la cea ce miraj optic

Am câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."

"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
către gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."

Madim am zis bine acolo cu "pricepe anapoda" si chiar tin sa intelegi corect... in rest am dat destule hinturi in comentariul meu de care poti tine cont, tot spilul e sa te prinzi de ele... oricum e doar o simpla parere si atat... tu stai bine... la mine pe text e 2-0 pentru comentatori :)

Marga, eu nu am făcut niciun fel de remarcă la adresa fizicului tău, şi chiar dacă aş fi făcut, la doamna care te dai, ar fi trebuit să-ţi păstrezi saliva în gură, nu s-o ventilezi pe aici. La acuza ta de misoginism, dă-mi voie să zâmbesc. Pe baza logicii tale, despre care ştim că este puţin mai sus decât casa nevăstuicilor, toţi oamenii care constată câte un agramat sunt misogini. Faptul că sunt editor era un argument vizavi de morala pe care trebuie sau nu trebuie să ne-o facem. Ştiu că, de fapt, ai înţeles aproximativ totul, însă acţionezi precum orice om care a rămas în raţionamentul gol, asta în măsura în care ai avut unul. Reacţionezi perfect juvenil: cea mai înaltă contră a ta este celebra "ba pe-a mă-ţii", şi nici pe asta nu o poţi argumenta. Invoci misoginismul, ai grijă să-ţi pui în spatele toate femeile, dar tu însăţi te comporţi ca o victimă, cerând tratametn rpeferenţial ("dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?"). Este bine c-ai învăţat mai mult ca mine, este rău că ai învăţat prost. Mult şi prost.

Am dărâmat, ceva mai sus, fiecare afirmaţie a ta. Am făcut-o perfect logic. Tu nu ai făcut nimic. Ai lovit din tastatură fără niciun dumnezeu. N-ai avut niciodată nimic de spus, în afară de-a-ţi răcori frustrarea.

Cu aceeaşi milă pentru copiii bătrâni,
propun să ne oprim aici.

și mi-a zis că ai dreptate. L-am rugat să nu mai insiste, că nu-i cedez drepturile de autor. Ah, artiștii ăștia!

Bobadil a sesizat extrem de bine confuzia de nume pe care a facut-o Virgil Titarenco. Pe mine doar ma amuza. In alta ordine idei, daca se citea cu atentie textul, reiesea clar faptul ca nu e vorba despre drama sinistratilor. Problema asta era ca un fel de background. De fapt punctul principal, pe care cei care l-au inteles, l-au inteles, se referea la obiceiul nostru de a sta cu mina intinsa. Am vorbit cu pompieri, cu jandarmi, co voluntari, care au participat la lucrarle de intarire a digurilor si-mi povetseau despre cum stranierii care aveau vile amenintate de inundatii, venea isi faceau poze apoi plecau fara sa miste un deget. Era un protest impotriva diasporei care se bate cu pumnul in piept ca face ca drege, dar probabil Virgil Titarenco a citit textul in alta limba. Altfel nu vad vehementa si modul complet gresit in care a interpretat acest text. Si inca ceva: personal, as interzice dreptul de vot al celor care traiesc mai mult de cinci in strainatate. Pentru ca nu accept ca eu, care traiesc in aceasta tara, sa fiu condus de un presedinte votat de cei care habar n-au ce se intimpla in Romania. Si uite asa altii ar trebui sa traiasca o vreme aici, sa se puna la punct cu limba romana. Pentru ca altfel nu inteleg interpretarea aiuristica a acestor editoriale. Iar in limba romana, editorialul reprezinta pozitia comuna a unei redactii, a unei publicatii si nu o opinie personala, asa cum se astepta Titarenco sa vada. Eu atit am avut de spus. Si ma cheama Emilian Valeriu Pal. Nu Paul

Felicitari Ionut... la multe asemenea realizari... va fi o bucurie sa te avem la Iasi.

am eliminat portiunea aceea. aveai dreptate

În sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.

dimineaţa poezia ta, de o gingăşie debordantă aşa cu activităţile care se desfăşoară într-un ritm vioi, croit parcă pe măsura cartierului, a femeii, a fluturilor, a sticlelor şi a bucăţii de cer. e o magie totodată în cuvintele tale prinse cu clipsuri. nu oricare...
dinamism şi imagini care se derulează cinematografic, dar cred că astea te caracterizează la modul general în poezia ta.

plăcută lectură!

'bloody man are like bloody buses':)

textul e excelent, imi place nota anecdotica, mai rar intilnita la maestrul Munteanu