Ai idei si imagini bune in text. Cam asa si inca mai trebuie taiat: poemele sunt niște frunze iar noi o specie atipică de viermi de mătase când îmi apeși pleoapele stelele verzi și cele violet devin minuscule roți ale unui mecanism pe care l-am văzut în desenele lui da vinci uneori mâinile tale se transforma într-un telescop prin el privesc cerul strivindu-mi propriile patimi aș vrea sa te cunosc în pielea cu care ai venit pe lume peste care toți au încercat să mai așeze una și totuși ar fi zile când ai întâmpina răsăritul îmbrăcată în alb ieșind în fața casei cu brațele deschise nu ai simțit nevoia niciodată să așezi pe un pervaz, cana cu vin și un colac proaspăt pentru ca soarele trecând prin dreptul ferestrei să guste din ele? te mângâiam din tine venea un foșnet de iarbă
"Vraja fantasticului nu priveşte lumea ideilor, a supranaturalului, ci natura nedescifrată încă. Este arta ancorată în paraştiinţă, între raţional şi mistic."(P. Ţuţea). Cam aşa au stat lucrurile şi la Nichita Stănescu. Raportul Dumnezeu-om-natură a funcţionat perfect la el. Triunghiul Dumnezeu-om-natură, cum îl numea Ţuţea.
"Spre deosebire şi de modernişti, dar şi de suprarealişti, Nichita Stănescu este o individualitate, un poet neasemănător, care a descătuşat logica, fantezia, imaginaţia. Un creator de limbaj (el şi vorbea de „limba poezească”) şi, în felul său, un ultim mare romantic." (T. Cristea) Aşa este...
Mulţumim pentru această tabletă.
Cam așa aș putea defini vorbele acestui geniu pustiu al Hermeneiei care ne tămaduiește durerile existențiale tot mai des cu prostia sa devenită proverbială. Cuvântul 'alegeri' are cel puțin două înțelesuri, unul este acela de 'opțiuni' când sintagma 'alegeri electorale' devine 'opțiuni electorale' și nu e pleonasm, dar și pe acela tocmai de 'optiuni ale electoratului', adica simplu 'alegeri' fie ele prezidentiale, parlamentare sau la uniunea scriitorilor filiala tecuci, situație în care devine un pleonasm mai ceva decât deja celebrul 'avansați înainte'.
În plus textul n-are sare, n-are piper, n-are nerv gazetăresc de niciun fel. Ce revistă? Care revistă? Mă plictisesc citindu-l mai ceva ca la ora de educație cetățenească din liceul din epoca de tristă amintire când mi se spunea ce e rău și ce e bine în trei propoziții simple, și alea cam dezarticulate.
Foarte posibil sa dau cu bata in balta prin faptul ca habar n-am despre ce este dincolo de vers, de trairea poetului... sub aspect strict formal am ales sa scriu un alt scenariu in care am diminuat armonia gesturilor celor doua personaje (acel "noi") optand pentru descrierea din afara a unui posibil dialog al disonantelor... mai bine tac si... cu fiecare zi între noi păienjeniș de gesturi intuite meschin iubire nepotrivită zilei luciditate-n delir ma scutur dimineața de vise în piele de manz ne mușcăm trupurile apoi le bandajam cu orgolii albastre zburăm deasupra orașului în mașinile noastre lucitoare vorbim despre scheletul giocondei sfidînd distanță dintre noi hohotesc privindu-te discret în ochi tu imi arati lutul din aripi ne prăbușim între ganduri ca intr-un lagăr
Marina si Emil, va multumesc atat pentru aprecieri, cat si pentru observatii. Fireste ca orice text este perfectibil si poate ca ma voi intoarce spre el mai tarziu, acum este insa "prea crud" si prea acut...e un text care a dat navala prin degetele mele. :) Imi voi lipi urechea de el cand se va domoli un pic. la buna citire, Adriana
Poza asta mare de nu încape nicăieri decât în pagina ta de fante de cartier în căutare de fetițe de liceu care să se prăbușească în poziția 'pentru luptă culcat!' la vederea mustăcioarei mai tăioasă și mai leneșă decât insăși privirea modelul johnny depp în derivă... cum ziceam poza asta te reprezintă pe tine Poete?
Dacă da, dă-mi voie să-ți spun așa, de la obraz că ești de-a dreptul frumos și expresiv și dacă mai pui la socoteală acribia aia... ești de-a dreptul irezistibil! Poate singurul poet tecucean pentru care, așa cum spunea adrian brody referindu-se la brad pitt insă, dacă nu aș fi un bărbat însurat la casa mea, mi-aș pune la îndoială sexualitatea.
Aranca, dacă nu dorești să dai curs rugăminților lui Francisc (și este, desigur, dreptul tău), te-aș ruga pur și simplu să nu-i mai răspunzi, te lași condusă spre discuții în afara interesului acestui site. Francisc, Aranca nu este obligată, într-adevăr, să îți ofere explicațiile solicitate, și nici să expună motivele pentru care nu o face. Te rog să respecți regulamentul, referitor la conținutul comentariilor.
Revin și eu pentru a spune că mi-a plăcut foarte mult întoarcerea aceasta spre copilărie, și impresia de carusel de imagini, vârste și persoane, pe care am avut-o citind textul. E bine că pot spune asta din nou. Desigur, cu toate ramificările de drumuri cu care ne-am obișnuit în textele tale. Cea cu termenele.
E un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
Mult iubită și stimată autoare,
Vă scriu aici nefiind capabil să-mi înfrânez pornirea de a încerca, acolo unde simt că se poate, să spun două vorbe.
Dumneavoastră aveți talent însă cred că nu știți ce să faceți cu el, cu talentul Dvs. adică, cel puțin nu deocamdată.
Dumneavoastră scrieți în engleză și în română poezie ceea ce este de admirat însă personal nu cred că reușiți să scrieți ceva remarcabil în niciuna dintre variante.
Poate dacă v-ați hotărî asupra uneia dintre cele două limbi ați reuși să exprimați ceva... vă considerați atât de dotată încât să le stăpâniți poetic pe ambele? Deocamdată nu-mi dau seama mai degrabă aș zice că alergați după doi iepuri și nu prindeți niciunul. Deocamdată poemele Dvs. (și am citit 3 în engleză și la paritate 3 în română) mi-au aratat o autoare plină de talent dar pe care îl irosește cu grație sau poate fără.
De exemplu în poemul de față dați dovadă de o cunoaștere aparte și nu neapărat corectă a limbii române în ceea ce mesajul poetic este implicat. 'ca o Șeherezadă' 'ventrilocând' și 'ankh-orare' sunt greu de acceptat cu oricâtă bunăvoință ca licențe poetice, mai degrabă sunt forțări inutile ale limbajului.
Scuze dacă v-am deranjat.
Mulțumesc, Hermeneia, pentru orele petrecute aici, azi, în blânda lumină a zilei de Crăciun. Într-adevăr, nu suntem singuri, însă, cu fiecare cuvânt bun, cu fiecare poem reușit suntem mai mari în adâncul nostru. Crăciun fericit!
"Vei pătrunde în încăperea aceea cu pereţii în calcio-vecchio cu firicele de praf irizate când bate soarele bolnav în după-amiezile grele călduroase când lumina vibrează densă şi senzuală simţurile se ascut la maximum te cuprinde o ameţeală poate plăcută dacă n-ai avea senzaţia acestei ameţeli dacă n-ai realiza această ameţeală ca pe un fapt ca pe o realitate în interiorul altei realităţi de obicei banală şi inconsistentă atât de banală şi inconsistentă uneori…"
aici sint doua "cand"-uri, s-ar putea elimina unul prin, spre exemplu, in timp ce soarele bolnav..., sau, timp in care lumina bate...
"marginile fotoliilor blanzi"? nu suna bine! poate marginile sau fotoliile blande...
in rest, o incursiune sau o imersiune intr-un miniaturist "avatar", cu imagini spontane, pline de suspans si modicum.
are ritm si ritmu asta merge cap la cap cu mesaju, ii da cadenta optima, e ca un poem-intrun-minut, se inchide complet, nu e nici mai mult nici mai putin decit ar trebui sa fie. scurt si clar si elocvent, merge la preferate
... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
multumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
Luand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
Mda, nu credeam că se mai poate scrie astfel fără a cădea în banal, și totuși m-ai determinat să citesc fără pauză de respirație. Pe parcurs am mai zărit câteva siluete parcă nelalocul lor, dar senzația finală e aceea pe care o ai după o călătorie cu trenul... e totul văzut în viteză, de fapt, totul sub aceeași bătaie nesfârșită a inimii. Care nu se oprește. M-a impresionat, trebuie să recunosc. PS Nu ar fi mai bine "i won't be weeping for long"?
trenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
S-ar putea sa ai dreptate. Dar am cautat in internet, si peste tot am gasit numele grafiat Tacaks. Buletinul nu i l-am controlat :)
Cat priveste numele de Huţopilă, mie mi s-ar parea mai autentic. Nu pentru ca suna mai romaneste ci pentru ca esti huŢul din HuŢuluşcina. Sper sa nu fie cu suparare :)
Sunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
Citindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ai idei si imagini bune in text. Cam asa si inca mai trebuie taiat: poemele sunt niște frunze iar noi o specie atipică de viermi de mătase când îmi apeși pleoapele stelele verzi și cele violet devin minuscule roți ale unui mecanism pe care l-am văzut în desenele lui da vinci uneori mâinile tale se transforma într-un telescop prin el privesc cerul strivindu-mi propriile patimi aș vrea sa te cunosc în pielea cu care ai venit pe lume peste care toți au încercat să mai așeze una și totuși ar fi zile când ai întâmpina răsăritul îmbrăcată în alb ieșind în fața casei cu brațele deschise nu ai simțit nevoia niciodată să așezi pe un pervaz, cana cu vin și un colac proaspăt pentru ca soarele trecând prin dreptul ferestrei să guste din ele? te mângâiam din tine venea un foșnet de iarbă
pentru textul : pentru tine aș decupa o felie de cer de"Vraja fantasticului nu priveşte lumea ideilor, a supranaturalului, ci natura nedescifrată încă. Este arta ancorată în paraştiinţă, între raţional şi mistic."(P. Ţuţea). Cam aşa au stat lucrurile şi la Nichita Stănescu. Raportul Dumnezeu-om-natură a funcţionat perfect la el. Triunghiul Dumnezeu-om-natură, cum îl numea Ţuţea.
pentru textul : Ploaie în luna lui Marte de"Spre deosebire şi de modernişti, dar şi de suprarealişti, Nichita Stănescu este o individualitate, un poet neasemănător, care a descătuşat logica, fantezia, imaginaţia. Un creator de limbaj (el şi vorbea de „limba poezească”) şi, în felul său, un ultim mare romantic." (T. Cristea) Aşa este...
Mulţumim pentru această tabletă.
ambiguitate, ci doar o intalinire minunata cu linistea si... poezia. da, o mangaiere pe obrajii poeziei.
pentru textul : postludiu deCam așa aș putea defini vorbele acestui geniu pustiu al Hermeneiei care ne tămaduiește durerile existențiale tot mai des cu prostia sa devenită proverbială. Cuvântul 'alegeri' are cel puțin două înțelesuri, unul este acela de 'opțiuni' când sintagma 'alegeri electorale' devine 'opțiuni electorale' și nu e pleonasm, dar și pe acela tocmai de 'optiuni ale electoratului', adica simplu 'alegeri' fie ele prezidentiale, parlamentare sau la uniunea scriitorilor filiala tecuci, situație în care devine un pleonasm mai ceva decât deja celebrul 'avansați înainte'.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deÎn plus textul n-are sare, n-are piper, n-are nerv gazetăresc de niciun fel. Ce revistă? Care revistă? Mă plictisesc citindu-l mai ceva ca la ora de educație cetățenească din liceul din epoca de tristă amintire când mi se spunea ce e rău și ce e bine în trei propoziții simple, și alea cam dezarticulate.
Foarte posibil sa dau cu bata in balta prin faptul ca habar n-am despre ce este dincolo de vers, de trairea poetului... sub aspect strict formal am ales sa scriu un alt scenariu in care am diminuat armonia gesturilor celor doua personaje (acel "noi") optand pentru descrierea din afara a unui posibil dialog al disonantelor... mai bine tac si... cu fiecare zi între noi păienjeniș de gesturi intuite meschin iubire nepotrivită zilei luciditate-n delir ma scutur dimineața de vise în piele de manz ne mușcăm trupurile apoi le bandajam cu orgolii albastre zburăm deasupra orașului în mașinile noastre lucitoare vorbim despre scheletul giocondei sfidînd distanță dintre noi hohotesc privindu-te discret în ochi tu imi arati lutul din aripi ne prăbușim între ganduri ca intr-un lagăr
pentru textul : despre scheletul giocondei deдякую за статтю. це дуже сумно
pentru textul : Renașterea împușcata deMarina si Emil, va multumesc atat pentru aprecieri, cat si pentru observatii. Fireste ca orice text este perfectibil si poate ca ma voi intoarce spre el mai tarziu, acum este insa "prea crud" si prea acut...e un text care a dat navala prin degetele mele. :) Imi voi lipi urechea de el cand se va domoli un pic. la buna citire, Adriana
pentru textul : taxi Magic dePoza asta mare de nu încape nicăieri decât în pagina ta de fante de cartier în căutare de fetițe de liceu care să se prăbușească în poziția 'pentru luptă culcat!' la vederea mustăcioarei mai tăioasă și mai leneșă decât insăși privirea modelul johnny depp în derivă... cum ziceam poza asta te reprezintă pe tine Poete?
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deDacă da, dă-mi voie să-ți spun așa, de la obraz că ești de-a dreptul frumos și expresiv și dacă mai pui la socoteală acribia aia... ești de-a dreptul irezistibil! Poate singurul poet tecucean pentru care, așa cum spunea adrian brody referindu-se la brad pitt insă, dacă nu aș fi un bărbat însurat la casa mea, mi-aș pune la îndoială sexualitatea.
Aranca, dacă nu dorești să dai curs rugăminților lui Francisc (și este, desigur, dreptul tău), te-aș ruga pur și simplu să nu-i mai răspunzi, te lași condusă spre discuții în afara interesului acestui site. Francisc, Aranca nu este obligată, într-adevăr, să îți ofere explicațiile solicitate, și nici să expună motivele pentru care nu o face. Te rog să respecți regulamentul, referitor la conținutul comentariilor.
pentru textul : confesiune decum adica, de unde il scot?!
pentru textul : poem imposibil dedin colivie! :)
Revin și eu pentru a spune că mi-a plăcut foarte mult întoarcerea aceasta spre copilărie, și impresia de carusel de imagini, vârste și persoane, pe care am avut-o citind textul. E bine că pot spune asta din nou. Desigur, cu toate ramificările de drumuri cu care ne-am obișnuit în textele tale. Cea cu termenele.
pentru textul : de regăsire deE un text foarte frumos, aș putea da și câteva imagini care îmi plac: "pasărea cu ochi de argint", "castelele simetriilor perfecte"," geometria sfântă a inimii", "coada cometei", "parfumul unei umbre", " amintirile noastre zdrelite pe margini"... Un titlu inedit și sugestiv, "religia scoicilor". Scoica își păzește perla din ea prin carapace, o mare minune a lumii acvatice precum ar fi copilul nenăscut. Însă copiii se nasc din dragoste și pentru dragoste. Poartă în A.D.N-ul lor acest sentiment. Cum ar putea să nu-l cunoască și dacă ar fi așa, nu ar fi atunci viața lipsită de orice sens? Textul dumneavoastră, ca mai multe altele, mi-a răscolit sufletul cu o mare de impresii. Acestea sunt doar câteva.
pentru textul : religia scoicilor deMulțumesc, Ioana!
pentru textul : Eu și îngerul meu deMult iubită și stimată autoare,
pentru textul : Cuvântul-cheie deVă scriu aici nefiind capabil să-mi înfrânez pornirea de a încerca, acolo unde simt că se poate, să spun două vorbe.
Dumneavoastră aveți talent însă cred că nu știți ce să faceți cu el, cu talentul Dvs. adică, cel puțin nu deocamdată.
Dumneavoastră scrieți în engleză și în română poezie ceea ce este de admirat însă personal nu cred că reușiți să scrieți ceva remarcabil în niciuna dintre variante.
Poate dacă v-ați hotărî asupra uneia dintre cele două limbi ați reuși să exprimați ceva... vă considerați atât de dotată încât să le stăpâniți poetic pe ambele? Deocamdată nu-mi dau seama mai degrabă aș zice că alergați după doi iepuri și nu prindeți niciunul. Deocamdată poemele Dvs. (și am citit 3 în engleză și la paritate 3 în română) mi-au aratat o autoare plină de talent dar pe care îl irosește cu grație sau poate fără.
De exemplu în poemul de față dați dovadă de o cunoaștere aparte și nu neapărat corectă a limbii române în ceea ce mesajul poetic este implicat. 'ca o Șeherezadă' 'ventrilocând' și 'ankh-orare' sunt greu de acceptat cu oricâtă bunăvoință ca licențe poetice, mai degrabă sunt forțări inutile ale limbajului.
Scuze dacă v-am deranjat.
Mulțumesc, Hermeneia, pentru orele petrecute aici, azi, în blânda lumină a zilei de Crăciun. Într-adevăr, nu suntem singuri, însă, cu fiecare cuvânt bun, cu fiecare poem reușit suntem mai mari în adâncul nostru. Crăciun fericit!
pentru textul : Crăciun 2005 de"Vei pătrunde în încăperea aceea cu pereţii în calcio-vecchio cu firicele de praf irizate când bate soarele bolnav în după-amiezile grele călduroase când lumina vibrează densă şi senzuală simţurile se ascut la maximum te cuprinde o ameţeală poate plăcută dacă n-ai avea senzaţia acestei ameţeli dacă n-ai realiza această ameţeală ca pe un fapt ca pe o realitate în interiorul altei realităţi de obicei banală şi inconsistentă atât de banală şi inconsistentă uneori…"
aici sint doua "cand"-uri, s-ar putea elimina unul prin, spre exemplu, in timp ce soarele bolnav..., sau, timp in care lumina bate...
"marginile fotoliilor blanzi"? nu suna bine! poate marginile sau fotoliile blande...
in rest, o incursiune sau o imersiune intr-un miniaturist "avatar", cu imagini spontane, pline de suspans si modicum.
pentru textul : Vei pătrunde deare ritm si ritmu asta merge cap la cap cu mesaju, ii da cadenta optima, e ca un poem-intrun-minut, se inchide complet, nu e nici mai mult nici mai putin decit ar trebui sa fie. scurt si clar si elocvent, merge la preferate
pentru textul : cincinal de... ca balada unei metropole, lin deschizând ușa figurilor de stil, un poem aerisit, plăcut și intens, cu expresii necăutate, ca o despărțire pe un peron, ca viața în aspectele ei de trecere în șoaptă. ce e mai simplu și mai frumos... astăzi e ziua ta/ și-aș vrea să rămână a ta. pentru că, nu-i așa, cel drag este un cadou suficient sieși. deosebită scrierea aceasta... astfel, iată și condeiul. n.b. e o dulceață de cireșe amare, când simțim cum lucrurile se întâmplă fără noi, de la sine, doar ne privim viața... gata, că mai revin eu:)!
pentru textul : celui drag demultumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
pentru textul : Ceasul meu deLuand in consideratie faptul ca am probleme cu deontologia, MA JUR ca niciodata nu voi mai participa la vreun concurs pe acest site si niciodata nu voi mai fi editor sau in consiliul acestui site. Si o sa mai gandesc daca voi mai publica aici.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deideea nu este proasta. transformarea ei intr-un text poetic este insa o chestie jalnica. iti recomand sa mai citesti poezie adevarata.
pentru textul : izvorâtorul de fluturi deincerc sa stau cat mai departe de textele tale si nu voi comenta. doar aici, la "se hlinzesc":
1. HLIZ'I, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A rade mult, prosteste, fără rost. ♦ A se harjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba.
dor
2. hliz'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. hliz'esc, imperf. 3 sg. hlize'a; conj. prez. 3 sg. si pl. hlize'ască
nodex
3. A SE HLIZ//'I mă ~'esc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză
sino
pentru textul : abjectivalia de4. HLIZ'I vb. v. chiorî, holba, zgâi.
Mda, nu credeam că se mai poate scrie astfel fără a cădea în banal, și totuși m-ai determinat să citesc fără pauză de respirație. Pe parcurs am mai zărit câteva siluete parcă nelalocul lor, dar senzația finală e aceea pe care o ai după o călătorie cu trenul... e totul văzut în viteză, de fapt, totul sub aceeași bătaie nesfârșită a inimii. Care nu se oprește. M-a impresionat, trebuie să recunosc. PS Nu ar fi mai bine "i won't be weeping for long"?
pentru textul : Abis deCristina, asta e
pentru textul : parfumul Hermeneiei demulțumesc pentru intervenție.
celor doi o simpatie
1/ anagrama... problemă lămurită
2/ docozan... în curs dar nu arată strălucit
perfectă prin mesaj...fericirea și cuțitul deasupra...abia aștept să văd volumul în franceză.
pentru textul : Poème du bonheur devă mulţumesc pentru lectură, comentarii.
Masha mă surprinzi cu acest cadou, îl iau cu inima împăcată şi cu mulţumirea unuia care ştie ce este darul.
pentru textul : spovedanie detrenul nu este prin sine (per se cum ar spune unii 'telectuali) un capriciu generic, trebuie să recunosc că m-a mișcat empatia ta cu acest text. nu știu de ce mulți oameni din țară au nostalgia trenurilor când suntem conștienți de fapt care au fost și care sunt condițiile de a călători cu ele. îți mulțumesc Nuța.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deS-ar putea sa ai dreptate. Dar am cautat in internet, si peste tot am gasit numele grafiat Tacaks. Buletinul nu i l-am controlat :)
Cat priveste numele de Huţopilă, mie mi s-ar parea mai autentic. Nu pentru ca suna mai romaneste ci pentru ca esti huŢul din HuŢuluşcina. Sper sa nu fie cu suparare :)
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deSunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
pentru textul : Viață de-a bușilea deCitindu-ti textul "Scriitura-cihlimbar" observ ca si dumneata vizezi o alta tendinta care se contureaza din ce in ce mai bine in cadrul postmodernitatii si anume - ii zic eu - cea a Sacralitatii in lipsa unui termen mai potrivit care s-o diferentieze de o religiozitate dogmatica - "fiecare comunitate, mai mare sau mai mica, cu religia ei si dogma asociata". Sacralitate care ar putea fi o iesire "reala" din PoMo. O alta tendinta, ce mi se pare ca o pot identifica, este cea de natura unui NewAge. Si or mai fi si altele. Este "contraproductiv" (ca sa utilizez un termen al unui nou limbaj de lemn) sa zicem ca numitele tendinte se diferentiaza net. Ele se impletesc-despletindu-se (un fel de dans al lui Shiva?!) la ora actuala. Ceea ce duce, uneori, la o extensie (baroca - dar si ea extrem de atragatoare) a exprimarii. Castigul (estetic) net: imbogatirea mijloacelor de expresie. Cat despre binarism si depasirea lui, chipurile o depasire a dualitatii de la Descartes citire zic (poate gresesc) ca s-a batut pre multa moneda calpa pe seama unei asemenea depasiri. Inclusiv solutia pe care o propui de genul "(noi) pattern-urile care asteapta sa fie umplute" care seamana a "teza", "antiteza", "sinteza" (Hegel). Si care, bine zice cine zice (nu este acum locul sa dezvolt) constituie o iluzorie miscare a mintii in raport cu una "reala" (sa nu ma intrebi "Ce-i aia Realul?" ca nu mai terminam discutia)
pentru textul : Binaritate & PoMo dePagini