Remarc versul „tânără ca pasărea fără cuib şi bătrână ca păianjenul fără casă”. Mi-au plăcut comparațiile. Nu știu dacă sunt inspirate de folclor, dar observ că au o anumită înțelepciune populară care îmi place. Cred că abilitatea asta a ta de a esențializa vine și din faptul că scrii bine haiku.
Partea a doua a poemului mi se pare că a alunecat prea mult spre patetic și cred că asta s-a intenționat având în vedere titlul (să nu se înțeleagă că nu accept sau că nu înțeleg simțămintele autorului; mă refer strict la ceea ce transmite eul liric).
PS. S-ar putea ca după mine să comenteze cineva care va avea cam aceleași păreri sau cineva care va avea păreri total diferite. Tu vei chibzui, vei cumpăni, vei mai aștepta și alte păreri, apoi vei lua o decizie.
(Să-mi fie iertat acest stil al meu poate prea didactic față de adulți, însă după 30 de ani de meserie, se pare că mă vor urmări mereu aceste „defecte profesionale”.)
aici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.
mulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
sunt onorat de semnul auriu lăsat de tine. Această subiectivitate de care pomeneai nu este absolută, ea are în spate educație, cultură și sensibilitate... Îți mulțumesc
sarí -iubitul meu e un pária e liniște fetele ard bețe de ylang lângă o jerbă nouă și se roagă khali, iubitul meu e un pária, plânge auna celeilalte, fumul ce se ridică în aer îi spune o poveste cu un maharajah privește, arjun, cum ploaia își țese din noapte sariul transparent de ape ca o scară khali, îmi văd iubitul venind, fără cămașă, fără destin, desculț, o, khali, am să mă arunc în râu, primește înainte sariu-ul meu, țesut pentru o nuntă ce nu va mai fi, îmbracă-l tu în poarta templului o fată păzește întunericul iar o alta ajută zeița să se îmbrace, ca într-un bungalou, o mamă aspră și două fiice, pe piatra de jasp a ploii trei petale suspin
Am descoperit cu plăcere o altă Bistriţă, diferită de cea căreia îi bat prundurile cu undiţa în mână, un râu mitic şi poetic în care se scaldă îngerii. Felicitări!
"inima ei e o fereastră deschisă" - de evitat astfel de clişee, mai cu seamă că sunt legate de mari iubiri, furtuni, uragane, dezastre sufleteşti, etc.
o viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.
cailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, și unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima și nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezența și care nu pot fi lăsați să stea în picioare, printre rafturile de cărți și cu lumea care se vântură pe ușă. Lansarea de anul trecut a fost o mare reușită. Imaginează-ți că mansarda a fost plină ochi și a stat lumea și în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puțin în Brașov. Și acum am o surpriză pe care ți-o împărtășesc numai ție, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezența actrița bucureșteană Rodica Mandache care va susține un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei. Să ne auzim sănătoși. actaeon - mulțumesc pentru apreciere și pentru bucuria de a știi că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulți, înct să uiți pe unul dintre ei. Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi și să nu coborâm ștacheta.
hialin, no offence taken, dar please agree to disagree. poate necesita ceva mai multa atentie dar nu cred ca este complicata. chiar as dori sa aud si opiniile altora. si intr-un anumit sens (ca administrator de site) prefer o solutie mai putin facila pentru utilizator tocmai pentru ca banuiesc ca stii foarte bine ca mai ales in universul internetului, cu cit ceva e mai usor de facut cu atit exista tendinta de a fi abuzat mai mult. de exemplu nu cred ca as dori sa vad pe membrii hermeneia schimbindu-si textele o data la jumatate de ora. si te asigur ca sint si spirite din astea mai nestatornice care si-au sters si apoi m-au rugat sa le repun textele back pe hermeneia de 4 sau 5 ori. artistii sint tare emotionali si nu tre sa le dai prea multe jucarii pe mina ca le fac praf. no offence intended. in ce priveste ideea cu drop-down list, este evident posibila dar (pe linga aspectul precedent) cred ca ar incarca si mai mult (si oarecum inutil) traficul intr-un sistem care si asa este in mare masura "cantitativ". probabil ca o fi existind pe undeva si o solutie care sa evite asta dar nu sint convins ca se merita deocamdata efortul. pe de alta parte un membru isi schimba textele de acolo cind? o data pe saptamina? o data la 10 zile? o data pe luna? cred ca doua minute pe luna pentru identificarea a doua numere si inscriere lor intr-un profil este un efort si un consum de timp absolut nesemnificativ. In ce priveste a doua intrebare cred ca raspunsul este negativ. nu cred ca o astfel de optiune care ar genera inconsistenta in modul cum ar aparea paginile de profil ar fi ceva recomandabil functional sau estetic pentru un site.
Obsesia firului cu plumb... obsesia mai mult ca perfectului vertical. Un Axis Mundi prin care se poate transcende Labirintul. L-am văzut ca pe un destin de ape și țărmuri sau poate o proiecție a lobilor cerebrali, conturul epifizar al Înțelesurilor...
inovare sa fie, dar sa stim si noi, vorba ceea...
"inloviti"?
"inlovim"?
ma duce cu gandul la acele adresari "de tainaP" existente in unele cupluri...de genul "iepuras, pisi, scumpisor"... :)
sa nu mai zic ca efectu-i acelasi.
Doamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
este un text la care țin mult. din acest motiv si numai de aceasta data rog comentatorii (daca vor mai fi) sa nu faca din el un motiv de joacă.... multumesc
Ariana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
Încercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.
Hanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
Mulțumesc, Andu, pentru reacție. Ce e cu ”paz”-ul ăla? Se prea poate să fie nouăzecist, deși mulți nu sunt de acord că a ar fi existat așa ceva, dar nu mi-am pus problema asta niciodată. ”Popoarele de frunze” da, sună arhaic, dar mi-a plăcut aici în context și contribuția la imagine. Fain c-ai trecut.
Vladimir, bineînțeles că cititorul interacționează cu scrierile tale. Nici nu ar putea să nu o facă. Pentru că e o oră la care simt o nevoie impetuoasă de poezie, am recitit ce ai postat aici :). Am vrut să îți spun că poezia de mai sus mi-a părut de departe cea mai penetrantă. E drept că mă avertizase titlul. E drept și că ne iubim mai mult iubind, e drept că mai apoi rămâne doar cinismul, însă cred că ar fi putut fi altceva în loc de ,,ne-o vom trage". Nu e vorba de falsă pudoare, am înțeles și că vrei să fie doar un autentic nepudrat, doar că e prea facilă și distonantă exprimarea în context. ,,fericire la superofertă" îmi pare iar a nu-și atinge miza, originalitatea neînlocuind nevoia de o alăturare credibilă poetic. În fine, poate că doar ora la care scriu e de vină :). Cert este că mi-a plăcut teribil, iar finalul este pe măsură.
imi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul asta curge frumos, fara poticniri. Are imagini in discretia lor - frapante. Finalul o rotunjeste:
pentru textul : desperado de"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge"
Remarc versul „tânără ca pasărea fără cuib şi bătrână ca păianjenul fără casă”. Mi-au plăcut comparațiile. Nu știu dacă sunt inspirate de folclor, dar observ că au o anumită înțelepciune populară care îmi place. Cred că abilitatea asta a ta de a esențializa vine și din faptul că scrii bine haiku.
Partea a doua a poemului mi se pare că a alunecat prea mult spre patetic și cred că asta s-a intenționat având în vedere titlul (să nu se înțeleagă că nu accept sau că nu înțeleg simțămintele autorului; mă refer strict la ceea ce transmite eul liric).
PS. S-ar putea ca după mine să comenteze cineva care va avea cam aceleași păreri sau cineva care va avea păreri total diferite. Tu vei chibzui, vei cumpăni, vei mai aștepta și alte păreri, apoi vei lua o decizie.
pentru textul : promit de mâine nu mai plâng de(Să-mi fie iertat acest stil al meu poate prea didactic față de adulți, însă după 30 de ani de meserie, se pare că mă vor urmări mereu aceste „defecte profesionale”.)
am impresia că finalul textului a fost modificat de autor. în orice caz, nu știu de ce textul mă duce cu gîndul la ce se întîmplă acum în siria.
pentru textul : delir7 deaici mă simt în mine însămi, mă privesc în poemul tău ca într-o oglindă paralelă, îmi aud cuvintele dinspre tine, re-inventate, ca un origami incomplet. ai creat nu doar imagini inedit construite: "talpa casei", "origami sonor plin de iarbă încărunțind", "arbori de zăpadă", ci și o atmosferă onirică, o iubire imperială, unică, niciodată în a cincea zi când Dumnezeu a făcut... știu că știi continuarea. deosebită simțire aici, cred că am auzit vocea casei tale, așa cum se spune în bătrâni.
pentru textul : niciodată vineri demulțumesc mihaela. apreciez sinceritatea ta. unele lucruri sînt așa cum sînt pentru că dacă le-am aerisi ar dispare praful care le acoperă. și atunci nu ar mai fi așa.
pentru textul : scrisori imaginare desunt onorat de semnul auriu lăsat de tine. Această subiectivitate de care pomeneai nu este absolută, ea are în spate educație, cultură și sensibilitate... Îți mulțumesc
pentru textul : între noi golul ca o măduvă a unei coloane fără sfârșit deAveţi dreptate, Adrian şi Virgil :) Mulţumesc mult.
pentru textul : Haiku ( 2 ) deNu am volumul Adrianei. Il voi cauta. Pentru ca stiu si simt cum scrie. Si scrie incat e imposibil sa nu simti. Felicitari Adriana.q
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată debine, dacă tu zici...
pentru textul : despre iubire deeu nu sînt papă să-mi apăr dreptul prin infinite subterfugii.
sarí -iubitul meu e un pária e liniște fetele ard bețe de ylang lângă o jerbă nouă și se roagă khali, iubitul meu e un pária, plânge auna celeilalte, fumul ce se ridică în aer îi spune o poveste cu un maharajah privește, arjun, cum ploaia își țese din noapte sariul transparent de ape ca o scară khali, îmi văd iubitul venind, fără cămașă, fără destin, desculț, o, khali, am să mă arunc în râu, primește înainte sariu-ul meu, țesut pentru o nuntă ce nu va mai fi, îmbracă-l tu în poarta templului o fată păzește întunericul iar o alta ajută zeița să se îmbrace, ca într-un bungalou, o mamă aspră și două fiice, pe piatra de jasp a ploii trei petale suspin
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deAm descoperit cu plăcere o altă Bistriţă, diferită de cea căreia îi bat prundurile cu undiţa în mână, un râu mitic şi poetic în care se scaldă îngerii. Felicitări!
pentru textul : Spații necunoscute de"inima ei e o fereastră deschisă" - de evitat astfel de clişee, mai cu seamă că sunt legate de mari iubiri, furtuni, uragane, dezastre sufleteşti, etc.
poemul, în opinia mea este un avorton.
pentru textul : inima, fereastră deschisă deo viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.
pentru textul : nu e o vină depoate doar mi se pare, dar te cam repeti. cam aceleasi cuvinte, cam aceleasi imagini in mai multe poeme...
pentru textul : timpul lui 0 decailean - ei, da. Mansarda aceea este cel mai bun loc pentru asemenea întâlniri. Patroana librăriei St.O.Iosif, și unul dintre sponsorii mei, chiar s-a supărat că nu fac lansarea ( nici prima și nici a doua) la ea în librărie. Dar e vorba de respectul acordat celor ce te onorează cu prezența și care nu pot fi lăsați să stea în picioare, printre rafturile de cărți și cu lumea care se vântură pe ușă. Lansarea de anul trecut a fost o mare reușită. Imaginează-ți că mansarda a fost plină ochi și a stat lumea și în picioare. Asta nu se întâmplă prea des, cel puțin în Brașov. Și acum am o surpriză pe care ți-o împărtășesc numai ție, pentru că nu vei fi, din păcate, acolo, ca să o divulgi : mă va onora cu prezența actrița bucureșteană Rodica Mandache care va susține un recital din sonetele mele. Asta va ridica mult cota înlnirii, în ansamblul ei. Să ne auzim sănătoși. actaeon - mulțumesc pentru apreciere și pentru bucuria de a știi că mai există un cititor. Nu sunt atât de mulți, înct să uiți pe unul dintre ei. Să dea Dumnezeu să mai avem putere în noi și să nu coborâm ștacheta.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deȊmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
pentru textul : sub zodia foarfecelui deface, nebun, pricep
pentru textul : morile de vânt nu au ecou deDo you ever fall asleep there, Dorothy? Frumos, surprinzător, Ioana. High... and low.
pentru textul : high rojo dehialin, no offence taken, dar please agree to disagree. poate necesita ceva mai multa atentie dar nu cred ca este complicata. chiar as dori sa aud si opiniile altora. si intr-un anumit sens (ca administrator de site) prefer o solutie mai putin facila pentru utilizator tocmai pentru ca banuiesc ca stii foarte bine ca mai ales in universul internetului, cu cit ceva e mai usor de facut cu atit exista tendinta de a fi abuzat mai mult. de exemplu nu cred ca as dori sa vad pe membrii hermeneia schimbindu-si textele o data la jumatate de ora. si te asigur ca sint si spirite din astea mai nestatornice care si-au sters si apoi m-au rugat sa le repun textele back pe hermeneia de 4 sau 5 ori. artistii sint tare emotionali si nu tre sa le dai prea multe jucarii pe mina ca le fac praf. no offence intended. in ce priveste ideea cu drop-down list, este evident posibila dar (pe linga aspectul precedent) cred ca ar incarca si mai mult (si oarecum inutil) traficul intr-un sistem care si asa este in mare masura "cantitativ". probabil ca o fi existind pe undeva si o solutie care sa evite asta dar nu sint convins ca se merita deocamdata efortul. pe de alta parte un membru isi schimba textele de acolo cind? o data pe saptamina? o data la 10 zile? o data pe luna? cred ca doua minute pe luna pentru identificarea a doua numere si inscriere lor intr-un profil este un efort si un consum de timp absolut nesemnificativ. In ce priveste a doua intrebare cred ca raspunsul este negativ. nu cred ca o astfel de optiune care ar genera inconsistenta in modul cum ar aparea paginile de profil ar fi ceva recomandabil functional sau estetic pentru un site.
pentru textul : Noutăți în pagina de profil demultumesc Otilia pentru trecere si atentionare am facut niste modificari pe text,o zi frumoasa
pentru textul : Scenariu scris pe jumătate de față de masă deObsesia firului cu plumb... obsesia mai mult ca perfectului vertical. Un Axis Mundi prin care se poate transcende Labirintul. L-am văzut ca pe un destin de ape și țărmuri sau poate o proiecție a lobilor cerebrali, conturul epifizar al Înțelesurilor...
pentru textul : obsesia firului deinovare sa fie, dar sa stim si noi, vorba ceea...
"inloviti"?
"inlovim"?
ma duce cu gandul la acele adresari "de tainaP" existente in unele cupluri...de genul "iepuras, pisi, scumpisor"... :)
pentru textul : Pe sânii tăi desa nu mai zic ca efectu-i acelasi.
Doamna, va multumesc foarte mult pentru replica. Aveti o alta perspectiva, foarte interesanta dealtfel: "as zice ca omul modern NU si-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale". Eu unul ma refeream la stiinta, cea la care face referinta precisa Tutea in citatul propus in text. Imi pare rau, dar nu eu sunt cel care amesteca stiinta cu filozofia. Daca vreti insa, puteti sa ma blamati pe mine, Petre Tutea nu v-ar mai putea raspunde. Eu da :) . Cu respect. Exprimarea mea a fost urmatoarea: "Stiinta se dezvoltase intre timp. Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900." Dumneavoastra ziceti scurt "oare?" Pai putem cerceta. Daca e asa, imi trimiteti o ciocolata, daca nu, puteti sa ma tavaliti prin smoala si fulgi si sa ma dati afara din acest spatiu. ok :) Mai pomeniti de "experimental". Nu vad bine la ce va referiti. Omul a facut experiente din cele mai vechi timpuri si proportia lor in stiinta cred ca nu s-a schimbat. Nu vad nicidecum inmultirea experientelor ca ceva primordial. In sfarsit... e un subiect vast. Luati va rog un singur exemplu de salt calitativ: medicina. Sau mai direct : cartografierea genomului uman. Nu e vorba de experiment aici. Un salt enorm, incuantifiabil. :) Sa ma insist asupra faptului ca acel 99% era un efect vizual si ca progresul e in realitate mult mai important? Mai spuneti: "misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. " Aici imi dau seama, in sfarsit (mintea de pe urma... va rog sa ma scuzati, o recunosc si o semnez) ca m-ati inteles poate altfel decat am mizat eu. Cand vorbesc de "patrimoniul total de cunostinte" in fraza citata si mai sus, ma refer (bineinteles) la patrimoniu, patrimoniu in sensul propriu al cuvantului, adica la ceea ce stim acum, ceea ce avem acum. Care patrimoniu este o parte infima din ceea ce se mai poate afla de aici inainte. Sper ca suntem de acord. Sau nu? :) Va rog numai nu va suparati pe mine, iar daca ati formula si frazele altfel decat "sa nu facem" ar suna mai putin ironic. Am vazut ca adresarea catre domnul Manolescu va este elevata si deloc ironica. Nu stiu de unde deduceti ca eu, biet pseudonim si novice, as fi mai tanar sau mai neinstruit. Ca ma intreb si eu, oare ce anume ma da de gol? :) cu deosebit respect, tm
pentru textul : Gânduri deeste un text la care țin mult. din acest motiv si numai de aceasta data rog comentatorii (daca vor mai fi) sa nu faca din el un motiv de joacă.... multumesc
pentru textul : dorina deAriana ce mai suntem fara fragilitatea specifica speciei care face din cei mai puternici oameni amintiti in doar cateva secunde? Daca stim ca nu ne putem apropia de soare dar totusi incercam inseamna ca suntem frumosii nesabuiti ai creatiei... suntem tragici... cat despre nevoia de vis... am vrut sa spun in loc de "viseaza", "doreste" dar deja omul acesta nu mai are dorinte. Multumesc pentru comentariu.
pentru textul : slăbiciuni și realități deÎncercarea de a fabrica poezii, te face să pierzi încet din forță. Poate că poezia și cuvintele alese nu sunt cele mai fericite, dar nu am vrut să "lucrez" textul, am vrut să las fluxul de imagini să mă inunde și să scriu exact ce simt. Împreună suntem la începutul unui drum, personal vreau să las minciuna deoparte de poezie și, cel mai important, să învăț de pe urma feed-back-ului creat aici. Am găsit acest site, căutand poeziile lui Virgil, și așa cum mai spuneam, îmi place aici. Profetul a observat foarte bine, este în mine o revoltă, măcar într-un final de poezie, pentru tot ce ni se întâmplă nouă și celor din jurul nostru. Noroc că avem puterea să evadăm din cotidian. Cailean, la 1096 este atestat Oxford, pe la 1694 apare și o Academie Domnească la noi... e mult de recuperat. Până atunci suntem cu barza, vaca și broasca... sau, mai rău, cu stiuca, racu' și broasca. Obișnuit cu alt gen de site în care fiecare se comentează pe sine prin alții, vă mulțumesc că ați venit pe pagina mea. s.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deHanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
pentru textul : Michel deMulțumesc, Andu, pentru reacție. Ce e cu ”paz”-ul ăla? Se prea poate să fie nouăzecist, deși mulți nu sunt de acord că a ar fi existat așa ceva, dar nu mi-am pus problema asta niciodată. ”Popoarele de frunze” da, sună arhaic, dar mi-a plăcut aici în context și contribuția la imagine. Fain c-ai trecut.
pentru textul : Hide and seek deVladimir, bineînțeles că cititorul interacționează cu scrierile tale. Nici nu ar putea să nu o facă. Pentru că e o oră la care simt o nevoie impetuoasă de poezie, am recitit ce ai postat aici :). Am vrut să îți spun că poezia de mai sus mi-a părut de departe cea mai penetrantă. E drept că mă avertizase titlul. E drept și că ne iubim mai mult iubind, e drept că mai apoi rămâne doar cinismul, însă cred că ar fi putut fi altceva în loc de ,,ne-o vom trage". Nu e vorba de falsă pudoare, am înțeles și că vrei să fie doar un autentic nepudrat, doar că e prea facilă și distonantă exprimarea în context. ,,fericire la superofertă" îmi pare iar a nu-și atinge miza, originalitatea neînlocuind nevoia de o alăturare credibilă poetic. În fine, poate că doar ora la care scriu e de vină :). Cert este că mi-a plăcut teribil, iar finalul este pe măsură.
pentru textul : Cafea neagră cu migdale deimi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
pentru textul : corespondență de septembrie dePagini