alma, te inseli. scriu bine. scriu genial, chiar. si nu era vorba de asta. sunteti pe lînga subiect. voiam sastiu daca va fi iar reuniunea gospodinelor. si se pare ca va fi, din cîte zici. asta nu ma impiedica sa vin sa pap si sa beau moca. va fi interesant. chiar distractiv. iar in cele literare, va urez multa initiere!
Crin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.
ma asteptam, ca voi, cei din generatiile astea mai noi, sa fiti mai postpost modernisti ca noi, mai fragmentaristi, stiou eu..., poeziile tale sunt cam moi, miros a trandafiri nealtoiti, a muscate..., adica, nu prea au miros
ca de la om la om - poeziile tale aduc ceva nostalgii. iar daca e vorba de invidie - orice om la varsta ta este de invidiat. cu atat mai mult un om frumos.
scrii curat. si pari sa ai ceva de spus. si - partea cea mai frumoasa - pastrezi intacta partea aceea care stie inca sa se mire. tine bine de ea.
cat despre commenturi - eu cel mai mult am invatat de la oamenii care "m"-au criticat, au incercats a ma sfatuiasca. tine-i aproape pe astia. un individios nu isi pierde din timp pentru a te ajuta.
a fost un incident, nu înțeleg de ce simți nevoia de a face o tragedie din asta. se întîmplă și la case mai mari. în orice caz nu se va mai întîmpla datorită măsurilor pe care le-am luat.
Hanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.
Sunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.
da, doamna manole, scriu bine. apropo, v-am zărit pe la rîpa galbenă recent. ați îmbătrînit. am vrut să vă salut dar erați grăbită, îngîndurată și însoțită
adian demea - ortografia! ai grijă cu gramatica sau cu ortografia. cu una din ele ai probleme. se scrie „scrii” și nu „scri” cînd este vorba de un subiect la persoana a doua plural pentru verbul a scrie. ai mai repetat greșeala aceasta și aici: http://www.hermeneia.com/content/ne_vom_neglija_ca_doua_unghii
am crezut că e o eroare de tipărrire dar observ că recidivezi. înainte de poezie (aia dură și mișto) locuiește o doamnă plictisitoare care se numește gramatică. să nu o ignorăm.
In viață descoperim treptat, fiecare la rândul lui, un alt chip al "triștilor lumii" lângă orele însăilate de disperare și neputință, ce se lichefiază în jurul nostru. Este un poem scris cu descurajare și umilință. Un poem dintr-un areal în care nu mai există speranță și unde nimeni nu mai poate să înțeleagă necunoscutele căi ale vieții ce nu mai este dată decât pentru a măsura potopul din noi și din afară. Și ca într-o rugăciune în care uităm singura streașină, singurul acoperiș al lumii, învățăm o altă desprindere de noi înșine: "plouă ca și cum nu am exista, îmi cer iertare că plouă" O poezie desfigurată de tristețe, Paul.
Surprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
Am, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
Un text care are nevoie de ceva prelucrari. Tema iubirii a devenit in sine o tema banala, de aceea trebuie prezentata dintr-un punct de vedere diferit sau trebuie "imbracata" foarte bine. Apoi, textul abunda in stereotipii "buzele arse", "ale lumii valuri", "locul osandit", "fierbintele-ti cuvine" (cred ca aveti o greseala la "fierbitele"). Versul "Mai este timp afară? Mai plouă oare-n zori?" este foarte banal, este lipsit de simtire, e gol. Intrebarile retorice sunt inexpresive. "Doar eu mai las o urma pe nisip? " formulare slaba. Incercati sa mai prelucrati textul. Ialin
Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
Excepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.
Adrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri. Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii). În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui. Dar (bănuiesc eu) cam toată lumea știe că uneori spiritul moldovenesc (chiar și al celor mai „umblați”) este ceva mai refractar la îmbrățișarea „xenos-ului” decît cel ardelenesc, să zicem. Repet, nu cred că este o noutate această percepție. Și are (și a avut) implicațiile ei pozitive sau negative - ar ocupa mult prea mult spațiu să vorbesc despre asta aici -. Deci la asta mă refeream. Și te asigur că vorbesc din experiență. I-am studiat foarte mult pe români și, fără a cristaliza prejudecăți, nu pot ignora tipare. De aceea nu văd unde (sau de ce) e „murdară” acea expresie. Mă tem că am atins o coardă sensibilă (și regret), dar coarda nu este a mea ci îți aparține. Repet, nu s-a vrut o ofensă ci o obsevație detașată despre un fenomen pe care îl cunosc și oarecum îl înțeleg. Dar cred că începem să facem prea mult caz despre asta.
Despre prelingere nu pot spune decît că nu mă convinge „convingerea” ta. Bănuiesc că putem agrea să nu agreăm.
cum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
matei, soarele il vad ca pe tovarasul meu de viata. ma bate pe umar in fiecare zi. multumesc de citire si de penita. aranca, daca sfarsitul il consideri bun, ma bucur. este un semn fain pentru mine. sincer. seara buna
Textul e limpede, are auto-ironie si umor (negru) de calitate. Imi place ritmul asta si umorul in catren care imi aminteste de Ghiocel (Laurentiu Orasanu)... asta ca sa vorbesc de clasici in viata :-) Nu prea ma impac cu expresia "sa imi cante ceasul"... nu ar fi mai bine "sa imi sune ceasul"? Parca asa se si zice, desi poti sa te gandesti si la cucul corespunzator din ceas, la o adica. In mod normal, ti-as fi raspuns tot cu un catren la acest poem, dar deocamdata ma abtin ca sa nu supar pe cineva pe aici. Dar poate altadata voi face o parodie, cine stie... textul e inspirant, oricum. Andu
Cred că era onest şi pentru tine, şi pentru noi, şi pentru cititorii tăi, dacă ai fi specificat undeva în subsolul poemului că acest poem a mai fost publicat pe alt site cu pseudonimul Alexandra Mitrofan. Sau să nu-l fi publicat deloc. Sau să ai la biografie specificate pseudonimele literare anterioare (ca să nu spun "clone").
Dacă nu ţi s-ar fi dat şansa acestor explicaţii, care pe unii poate că i-au convins, dar pe alţii nu, bănuiala de plagiat ar fi planat mult şi bine asupra ta. Desigur, firesc este să se acorde prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie, dar experienţele anterioare perturbă acest fapt.
Poate ar mai trebui ceva adăugat la regulament, însă mă întreb: nu este suficient doar bunul simţ pentru a evita unele fapte? Mă întreb aşa, în general...
Acordă-ţi mai mult respect, Andu! Meriţi.
confuzi "gluma" cu lipsa de bun simt.cat despre facut public da-i bice. Vad ca esti ok cu spalatul in public. daca esti "unul mai batran" e si mai trist. Inseamna ca varsta ti-e degeaba.Hai sanatate si te rog let it go already.Bravo pt cenaclu si antologie dar ce jenant restul.
Batori
da, editorii sunt buni nimeni nu le-a contestat asta. Multam de vorbele tale.
Cristina
nu stiam de acest mail.Ar fi fost altceva. Acum e o informatie venita tarziu. oricum multumesc.
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
Paul, după ce un text e făcut public, eventual, pot să-mi permit să "lămuresc" autorul cum mi-aş fi dorit eu să-l scrie... dar nu pe Nichita Stănescu.
"poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști..." - nu orice tip de "poezie".
"în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând..." - se poate. Mi-aş dori mai mult să-i văd venind.
"știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută." - ştim că nu există interpretări bune sau rele, există daor interpretări coerente. Se poate combate orice afirmaţie, sau cel puţin, se poate încerca. De aceea, de obicei, mă feresc de verdicte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acuși, acuși ajung la el. mă bucur că ai simțit dorul atât de bine camuflat. mulțumesc frumos, Cris!
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe dealma, te inseli. scriu bine. scriu genial, chiar. si nu era vorba de asta. sunteti pe lînga subiect. voiam sastiu daca va fi iar reuniunea gospodinelor. si se pare ca va fi, din cîte zici. asta nu ma impiedica sa vin sa pap si sa beau moca. va fi interesant. chiar distractiv. iar in cele literare, va urez multa initiere!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deCrin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.
pentru textul : Fiara dema asteptam, ca voi, cei din generatiile astea mai noi, sa fiti mai postpost modernisti ca noi, mai fragmentaristi, stiou eu..., poeziile tale sunt cam moi, miros a trandafiri nealtoiti, a muscate..., adica, nu prea au miros
pentru textul : trailer pentru balconul meu de:) ce de commenturi.
ca de la om la om - poeziile tale aduc ceva nostalgii. iar daca e vorba de invidie - orice om la varsta ta este de invidiat. cu atat mai mult un om frumos.
scrii curat. si pari sa ai ceva de spus. si - partea cea mai frumoasa - pastrezi intacta partea aceea care stie inca sa se mire. tine bine de ea.
cat despre commenturi - eu cel mai mult am invatat de la oamenii care "m"-au criticat, au incercats a ma sfatuiasca. tine-i aproape pe astia. un individios nu isi pierde din timp pentru a te ajuta.
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deei uite că auzi acum
a fost un incident, nu înțeleg de ce simți nevoia de a face o tragedie din asta. se întîmplă și la case mai mari. în orice caz nu se va mai întîmpla datorită măsurilor pe care le-am luat.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deda, a dreptate. am ajustat acolo. multumesc
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor deHanny... e cumva acolo o reducere la trup... e ciudat dar se intampla ca toate amintirile sa decada in senzorial... poate de aceea... sau nevoia de a te opri si de a lasa balta totul. Cristina... e o bucurie sa stiu ca cineva a rezonat atat de bine cu versul meu... asta inseamna ca poezia mea comunica, nu este doar un simplu jurnal. Virgile... de fapt ceea ce ii ofer ca si alta varianta e tot pustiul... un alt fel de singuratate mai subtila... m-am temut pentru o clipa ca ei ii va fi mila si nu va putea pleca asa ca am ales sa accentuez. Lizuca... asa este... poate ca nu e tocmai comod ceea ce scriu insa as vrea ca elementele neplacute sa fie intelese contextual... nu pun niciodata zahar in cafea :) Multumiri pentru opiniile exprimate si scuze de raspunzul intarziat.
pentru textul : Draperii roșii dedragele mele, va multumesc din suflet. oriana, tu tot timpul ai dreptate. ec
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă deSunt sigur ca este asa cum spui (banuiam asta, de altfel). Asta e. Daca textele ar avea mii de accesari, n-ar conta. Dar aici sunt accesari putine. Si eu contez pe buna-credinta a tuturor, mai ales ca suntem intr-o conversatie, nu intr-o competitie.
pentru textul : despre noi I I ▒ deda, doamna manole, scriu bine. apropo, v-am zărit pe la rîpa galbenă recent. ați îmbătrînit. am vrut să vă salut dar erați grăbită, îngîndurată și însoțită
pentru textul : iarna deadian demea - ortografia! ai grijă cu gramatica sau cu ortografia. cu una din ele ai probleme. se scrie „scrii” și nu „scri” cînd este vorba de un subiect la persoana a doua plural pentru verbul a scrie. ai mai repetat greșeala aceasta și aici: http://www.hermeneia.com/content/ne_vom_neglija_ca_doua_unghii
pentru textul : strada cu nume de bere deam crezut că e o eroare de tipărrire dar observ că recidivezi. înainte de poezie (aia dură și mișto) locuiește o doamnă plictisitoare care se numește gramatică. să nu o ignorăm.
In viață descoperim treptat, fiecare la rândul lui, un alt chip al "triștilor lumii" lângă orele însăilate de disperare și neputință, ce se lichefiază în jurul nostru. Este un poem scris cu descurajare și umilință. Un poem dintr-un areal în care nu mai există speranță și unde nimeni nu mai poate să înțeleagă necunoscutele căi ale vieții ce nu mai este dată decât pentru a măsura potopul din noi și din afară. Și ca într-o rugăciune în care uităm singura streașină, singurul acoperiș al lumii, învățăm o altă desprindere de noi înșine: "plouă ca și cum nu am exista, îmi cer iertare că plouă" O poezie desfigurată de tristețe, Paul.
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deoh, da, aceste nefericite ligamente...:) mereu imi scapa. multumesc pentru atentionare, o sa modific.
pentru textul : Tablou cu femeie, pisică și două pahare cu vin decitisem altceva.
trecand peste ceea ce vad eu, nefiind, spun ca mi-a placut privirea aceea lunga, mai putin "destinul" cu care e comparata ea, dar ideea-i frumoasa.
pentru textul : Autostopista deSurprinzatoare poveste... sau poate e vorba despre o poveste veche de cand lumea dar spusa altfel, de o maniera inedita... mi-a placut atmosfera de film parca regizat de Emir Kusturica si faptul ca lasi destul spatiu pentru cititor cat sa se regaseasca la capatul versului.
pentru textul : din ce în ce mai galben deAm, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
pentru textul : Colecționarul de ape deUn text care are nevoie de ceva prelucrari. Tema iubirii a devenit in sine o tema banala, de aceea trebuie prezentata dintr-un punct de vedere diferit sau trebuie "imbracata" foarte bine. Apoi, textul abunda in stereotipii "buzele arse", "ale lumii valuri", "locul osandit", "fierbintele-ti cuvine" (cred ca aveti o greseala la "fierbitele"). Versul "Mai este timp afară? Mai plouă oare-n zori?" este foarte banal, este lipsit de simtire, e gol. Intrebarile retorice sunt inexpresive. "Doar eu mai las o urma pe nisip? " formulare slaba. Incercati sa mai prelucrati textul. Ialin
pentru textul : Doar eu. deSincer, nu prea, initial am vrut s-o incadrez la poezie, dar sunt deschis oricaror sugestii.
pentru textul : silent dance for unknown wedding deMultumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
pentru textul : lullaby pentru zâne deExcepțional text. Imagini puternice și deosebit de expresive: pasărea închisă între ferestre, "lovindu-se de sine ca de...", "cuvinte... ce leagă tăceri de buze", "răni nevindecate". Trupul poetului este o rană pururi nevindecată. Apoi întreaga suită "cad începuturi", năvod, pești, răspunsuri, ape/priviri, șoapte etc. aidoma unui clasic adagio plin de armonie, lesne cantabil, strecurând limpede fire de apă printre margini de înțelesuri. Stil poetic de adagio muzical, note sonore, pași adăugați, portative suprapuse. Meandre poetice izbutite care, însă, abia anunță ceea ce va urma: Ultima strofă izbucnește, un vulcan brusc: "nu e bolnav/ e doar într-o legătură compromițătoare/ cu viața" (deosebit de expresiv), pentru ca apoi, să acopere molcom, ca o mișcare lentă de lavă încinsă, limitele mărunte ale vieții, dar care se adaugă marelui ocean al ființei. Al ființei poetului. Tu ca cititor, ca închipuit poet, te proiectezi pe tine însuți acolo în mijlocul acestei definiții, da, "inefabile", de "reducere a fericirii la absurd"; nu m-am putut abține să nu citez această sintagmă demnă de a sta alături de maestrul cuvintelor citat mai sus de antevorbitori, și mulți alții. Super-peniță pentru un poem memorabil și de referință al Hermeneii.
pentru textul : poetul I deAdrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri. Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii). În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui. Dar (bănuiesc eu) cam toată lumea știe că uneori spiritul moldovenesc (chiar și al celor mai „umblați”) este ceva mai refractar la îmbrățișarea „xenos-ului” decît cel ardelenesc, să zicem. Repet, nu cred că este o noutate această percepție. Și are (și a avut) implicațiile ei pozitive sau negative - ar ocupa mult prea mult spațiu să vorbesc despre asta aici -. Deci la asta mă refeream. Și te asigur că vorbesc din experiență. I-am studiat foarte mult pe români și, fără a cristaliza prejudecăți, nu pot ignora tipare. De aceea nu văd unde (sau de ce) e „murdară” acea expresie. Mă tem că am atins o coardă sensibilă (și regret), dar coarda nu este a mea ci îți aparține. Repet, nu s-a vrut o ofensă ci o obsevație detașată despre un fenomen pe care îl cunosc și oarecum îl înțeleg. Dar cred că începem să facem prea mult caz despre asta.
pentru textul : oolong tea deDespre prelingere nu pot spune decît că nu mă convinge „convingerea” ta. Bănuiesc că putem agrea să nu agreăm.
cum să mă apropii de autor și să îi spun că textul la care poate ține ori ba este mai puțin reușit. în cazul de față deloc. nah, ce pot a cuvânta? mie îmi pare dulce textul și probabil că în viață nu e rău să fii așa, dar nu în poeme. Sanda, sunt multe substantive de anticariat(și e frumos spus), verbele nu le scot din această uzură. Asta pentru că și ele la rândul lor și-au pierdut semnificația proaspătă... dar te mai uiți tu și vezi ce nu merge. Poate e doar un poem într-un moment de respiro... spun asta optimist.
pentru textul : Undeva, într-o toamnă dematei, soarele il vad ca pe tovarasul meu de viata. ma bate pe umar in fiecare zi. multumesc de citire si de penita. aranca, daca sfarsitul il consideri bun, ma bucur. este un semn fain pentru mine. sincer. seara buna
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deTextul e limpede, are auto-ironie si umor (negru) de calitate. Imi place ritmul asta si umorul in catren care imi aminteste de Ghiocel (Laurentiu Orasanu)... asta ca sa vorbesc de clasici in viata :-) Nu prea ma impac cu expresia "sa imi cante ceasul"... nu ar fi mai bine "sa imi sune ceasul"? Parca asa se si zice, desi poti sa te gandesti si la cucul corespunzator din ceas, la o adica. In mod normal, ti-as fi raspuns tot cu un catren la acest poem, dar deocamdata ma abtin ca sa nu supar pe cineva pe aici. Dar poate altadata voi face o parodie, cine stie... textul e inspirant, oricum. Andu
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deCred că era onest şi pentru tine, şi pentru noi, şi pentru cititorii tăi, dacă ai fi specificat undeva în subsolul poemului că acest poem a mai fost publicat pe alt site cu pseudonimul Alexandra Mitrofan. Sau să nu-l fi publicat deloc. Sau să ai la biografie specificate pseudonimele literare anterioare (ca să nu spun "clone").
Dacă nu ţi s-ar fi dat şansa acestor explicaţii, care pe unii poate că i-au convins, dar pe alţii nu, bănuiala de plagiat ar fi planat mult şi bine asupra ta. Desigur, firesc este să se acorde prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie, dar experienţele anterioare perturbă acest fapt.
Poate ar mai trebui ceva adăugat la regulament, însă mă întreb: nu este suficient doar bunul simţ pentru a evita unele fapte? Mă întreb aşa, în general...
pentru textul : un cavaler pentru milady deAcordă-ţi mai mult respect, Andu! Meriţi.
"drespt urmare argumenteaza scriitoricesc si nu in sistem latrator" - pentru asta, primeşti un avertisment.
pentru textul : aparent era noapte dealma
confuzi "gluma" cu lipsa de bun simt.cat despre facut public da-i bice. Vad ca esti ok cu spalatul in public. daca esti "unul mai batran" e si mai trist. Inseamna ca varsta ti-e degeaba.Hai sanatate si te rog let it go already.Bravo pt cenaclu si antologie dar ce jenant restul.
Batori
da, editorii sunt buni nimeni nu le-a contestat asta. Multam de vorbele tale.
Cristina
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi denu stiam de acest mail.Ar fi fost altceva. Acum e o informatie venita tarziu. oricum multumesc.
Virgil, impresionată de acest portret spiritual, pictezi în cuvinte o imagine dintr-un lăuntru, care apare treptat, dincolo de liniile chipului, de neputința cuprinsă în mâini, mâini ce: "îi atîrnau rămășiță de viață așteptîndu-și sfîrșitul ca niște fructe zbîrcite mirosind amărui a duhan lut amestecat cu balegă de cal și izmă" Știu, "erau totuși ale lui/de la Dumnezeu", însă întreg al tău poem m-a trimis la un tablou de Rembrandt, de la Luvru: "Portrait of an Old Man" (see this: Portrait of an Old Man 1665 (30 Kb); Oil on canvas; Uffizi, Florence; pe Rembrandt, pictures). În prima strofă sunt multe cuvinte care încep cu pă, pe, pi, pa... (privea, pielea, palmelor, parcă, parcă, poveri, pământii, pustii, prelungirea, pretexte, pentru) - asta ar fi singura disonanță din poezie. Tu alegi dacă păstrezi așa sau schimbi ici-colo. Mă bucură să găsesc aici un poem așa cum îl știu eu pe Virgil Titarenco a scrie.
pentru textul : palmele bătrînului dePaul, după ce un text e făcut public, eventual, pot să-mi permit să "lămuresc" autorul cum mi-aş fi dorit eu să-l scrie... dar nu pe Nichita Stănescu.
"poezia are logica ei, știi doar și de suprarealiști..." - nu orice tip de "poezie".
"în fine, ce îți reproșez (amical) e că nu poți vedea în poezie fotonii plecând..." - se poate. Mi-aş dori mai mult să-i văd venind.
"știm amândoi că orice poezie poate fi interpretată cumva și găsi un sens, după cum știm
la fel de bine că orice afirmație poate fi combătută." - ştim că nu există interpretări bune sau rele, există daor interpretări coerente. Se poate combate orice afirmaţie, sau cel puţin, se poate încerca. De aceea, de obicei, mă feresc de verdicte.
"per că nu sunt înțeles greșit." - de ce ai fi?
amical.
pentru textul : Mai singură... dePagini