E un text introspectiv, cu multa durere, iar la durere omul are mai multe forme de aparare: intoarcerea la copilarie ( ,,Cerul albastru ca stânjeneii din primăvara de acasă" - stanjenii fiind numiti si irisi ); cautarea lui Dumnezeu si altele. E un dor imens de senin, de cer, de liniste, de iubire neconditionata. In momente de sfarseala, omul isi face procese de constiinta, ca inaintea mortii.
sincer, Alma, fiecare percepe cum doreste Palladio, Tintoretto samd. nici eu nu ma pot lauda ca pot intelege o reteta a unui doctor...desi sint niste doctori extraordinari in Italia si nu numai. indraznesc sa iti spun ca e o poezie speciala pentru M. (un iesean de exceptie, care intelege/ar fi inteles, este sigur, nici nu imi pun problema) dar o poti incadra la experiment daca tu consideri ca depaseste regulamentul si nu o poti considera poezie...
sper ca nu v-a suparat ironia mea suerficiala, fiindca "madam bargan", pe mine, m-a supărat. si cu asta punctul. da, mă întreb și eu "de ce ar trebui să iubim pacea lumii".
Pentru că, așa cum e acum, e 100% optzecist. Forma orizontală ar salva 80% dintr-o variantă postmodernă. Nu întorc nici un monitor, sper să salvezi titlul, cumva. Dacă nu ai înțeles, pot reveni cu amănunte.
să știi că mi-aș fi exprimat o părere, chiar dacă te-ai fi supărat...dacă aș fi avut una, conturată. dar n-am înțeles nimic de aici...și, în afara ironiei de la început , din: "îmi miros mîinile a căpșuni și gîndesc rar și tare dar mai ales modern vîntul îmi bate cuie prin suflet" n-am găsit nimic de care să mă agăț.
Eu mă gândesc că, în mod paradoxal, altceva i-a sugerat lui Adrian ideea de fluture: femeile acestea (al căror chip nu se vede, chiar dacă cititorul ar ridica eventual capul, chipul lor tot nu s-ar vedea) sunt "în aer". Habar nu am cum a reușit să facă această fotografie, pentru că mușchii lor par perfect relaxați, bănuiesc eu că e un trucaj aici. Dar, într-un fel, sugerează un fel de dans, de zbor, dacă vreți, macabru (ele doar țin în mâini coarda, nu?!). Poate că eu aș fi marșat, dacă aș fi putut (repet, și n-am de ce să ma scund, poza nu-mi "place" deloc) face asta, mai mult pe aspectele ironice/decadente ale mesajului pozei. Așa, îmi pare că tu parcă ai vrut să "reabilitezi" cumva dezordinea aceasta a lumii, poate tocmai de aici impresia că poza nu are legătură. Alma, poate că poza în sine are mai multă legătură cu arta fotografică decât cu literatura, sau poate chiar cu ideea de experiment. Mă gândesc însă ce și cum și cât ar trebui interzis. Și cum le-am defini? Cu cât interzici mai mult (că tot vorbeam mai devreme), cu atât riști să ai un număr sporit de încălcări. Cred că este o discuție aici, și e bine să fie purtată. Poate nu neaparat în subsolul acestui text. Ce sunt de acord este că și mie îmi vine pur și simplu greu să mă uit la poza aceasta. Dar nu sunt sigură că eu sunt etalon și nici că pot scoate o definiție din asta. Și cu atât mai puțin că ar fi una justificată.
De Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
Ti-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
,,Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.''
Frumos acest psalm, care-mi aminteşte de Blaga şi de Arghezi. Remarc, în mod deosebit, primele două versuri.
Remarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!
Mulți, mulți ani Hermeneia! Echipei și oamenilor care țin la acest site, care găsesc aici un loc pentru gândurile lor și un sfat prietenesc, uman, profesionist, avizat. Pentru mine este de ordin sentimental, ca pentru mulți alți membri, fiecare vizită. La mulți ani, dragii mei!
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
va salut
Virgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
La fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.
"Virgile, chiar nu vreau sa ne incordam iar muschii.. eu unul m-am saturat. Calitatea materialelor de pe Hermeneia este atat de "graitoare" (unde iti sunt autorii?) incat ma scuteste de orice fel de explicatii. Eu iti doresc inspiratie si sa mai poti scrie ceva de genul acelui "preludiu" in rest please DO excuse me, parerile tale ma lasa rece. Ca manager, ai adus Hermeneia in latrina lipsei de har. Parerea mea, desigur, Andu" ...ceea ce nu înseamnă că te contrazici, nicidecum, bobadil. știu că îți asumi și cele de mai sus. chiar oferind un semn de prețuire asupra unui text recent postat pe Hermeneia.
Incearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
Cezar,
Mie, însemnările tale mi se par frumoase şi îmi amintesc întrucâtva de Alecu Russo. Cred, totuşi, că ai putea înlocui ,,ascensionalitate'' cu ,,ascensiune''. Şi mai sunt câteva mici erori: ,,privirera'', ,,excrescenţe a pietre'' (corect: pietrei), ,,ce crează (corect: creează) impresia'', ,,anotimpurie''. Cu stimă.
n-am reusit sa scap de privirea perspicace a lui Adrian. da, ai dreptate. si eu mi-am reprosat ca n-am avut suficienta rabdare si l-am postat cu aceasta parte a doua care nici pe mine nu m-a satisfacut. exista insa posibilitatea sa revin asupra lui. dar, multumesc.
E plăcut acest text. Are ceva atmosferă, are şi un mesaj rece, ascuns printre alegorii. Păcat că e puţintel umbrit de prea multe cuvinte de legătură. Unele pot fi eliminate fără a altera sensul.
Las un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
se simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
silviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
câteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
Textul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
Ar merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
mai bine ai spune "noi n-o să murim niciodată, sau cel puțin nu într-o joi" sau ceva de genul. noi avem ceva în comun, dar nu îți zic ce :) îmi place prima strofă (de fapt tot textul e foarte ok), însă aș fi preferat să spui altceva în loc de "gânduri". vezi ce mai poți "târâi" după tine... și ultimul vers l-am mai văzut pe undeva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E un text introspectiv, cu multa durere, iar la durere omul are mai multe forme de aparare: intoarcerea la copilarie ( ,,Cerul albastru ca stânjeneii din primăvara de acasă" - stanjenii fiind numiti si irisi ); cautarea lui Dumnezeu si altele. E un dor imens de senin, de cer, de liniste, de iubire neconditionata. In momente de sfarseala, omul isi face procese de constiinta, ca inaintea mortii.
pentru textul : Dor de irişi desincer, Alma, fiecare percepe cum doreste Palladio, Tintoretto samd. nici eu nu ma pot lauda ca pot intelege o reteta a unui doctor...desi sint niste doctori extraordinari in Italia si nu numai. indraznesc sa iti spun ca e o poezie speciala pentru M. (un iesean de exceptie, care intelege/ar fi inteles, este sigur, nici nu imi pun problema) dar o poti incadra la experiment daca tu consideri ca depaseste regulamentul si nu o poti considera poezie...
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) desper ca nu v-a suparat ironia mea suerficiala, fiindca "madam bargan", pe mine, m-a supărat. si cu asta punctul. da, mă întreb și eu "de ce ar trebui să iubim pacea lumii".
pentru textul : de ce ar trebui dePentru că, așa cum e acum, e 100% optzecist. Forma orizontală ar salva 80% dintr-o variantă postmodernă. Nu întorc nici un monitor, sper să salvezi titlul, cumva. Dacă nu ai înțeles, pot reveni cu amănunte.
pentru textul : via sepia desă știi că mi-aș fi exprimat o părere, chiar dacă te-ai fi supărat...dacă aș fi avut una, conturată. dar n-am înțeles nimic de aici...și, în afara ironiei de la început , din: "îmi miros mîinile a căpșuni și gîndesc rar și tare dar mai ales modern vîntul îmi bate cuie prin suflet" n-am găsit nimic de care să mă agăț.
pentru textul : în celălalt vis dein primul rand intrebarea este ofensatoare. si nu o schimb. deci: alina ghiceste dara:)
pentru textul : nonșalanța iubirii deEu mă gândesc că, în mod paradoxal, altceva i-a sugerat lui Adrian ideea de fluture: femeile acestea (al căror chip nu se vede, chiar dacă cititorul ar ridica eventual capul, chipul lor tot nu s-ar vedea) sunt "în aer". Habar nu am cum a reușit să facă această fotografie, pentru că mușchii lor par perfect relaxați, bănuiesc eu că e un trucaj aici. Dar, într-un fel, sugerează un fel de dans, de zbor, dacă vreți, macabru (ele doar țin în mâini coarda, nu?!). Poate că eu aș fi marșat, dacă aș fi putut (repet, și n-am de ce să ma scund, poza nu-mi "place" deloc) face asta, mai mult pe aspectele ironice/decadente ale mesajului pozei. Așa, îmi pare că tu parcă ai vrut să "reabilitezi" cumva dezordinea aceasta a lumii, poate tocmai de aici impresia că poza nu are legătură. Alma, poate că poza în sine are mai multă legătură cu arta fotografică decât cu literatura, sau poate chiar cu ideea de experiment. Mă gândesc însă ce și cum și cât ar trebui interzis. Și cum le-am defini? Cu cât interzici mai mult (că tot vorbeam mai devreme), cu atât riști să ai un număr sporit de încălcări. Cred că este o discuție aici, și e bine să fie purtată. Poate nu neaparat în subsolul acestui text. Ce sunt de acord este că și mie îmi vine pur și simplu greu să mă uit la poza aceasta. Dar nu sunt sigură că eu sunt etalon și nici că pot scoate o definiție din asta. Și cu atât mai puțin că ar fi una justificată.
pentru textul : Felinar deDe Titarenco, abia acum v-am remarcat comentariul purtator al "distinctiei". De aici decalajul raspunsului textul de fata tine de mici variatiuni dezvoltatoare, comparativ, cu haiku-urile; desigur, comprimarea predomina si aici insa, cum spuneam, tinde timid sa lase loc interpretarii/tarilor Acest livresc imi parea depasit, din lipsa reactiilor vis a vis de genul unei asemenea poezii; din fericire mi-ati infirmat perceptia
pentru textul : Unde? dela multi ani, deci! :)
pentru textul : aniversarea evei deTi-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
pentru textul : Umbra păsărilor dehei. acum vad asta. nu stiam unde-s inacceptabilele astea. cat despre postarea b... am crezut ca n-am apasat cum trebe pe boton. nu sweat. oricum
pentru textul : mama, guarda le farfale! de,,Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des.''
Frumos acest psalm, care-mi aminteşte de Blaga şi de Arghezi. Remarc, în mod deosebit, primele două versuri.
Cu stimă,
pentru textul : psalmul apelor simple dePetru
Remarc două versuri piloni ideatici ai poemului, după părerea mea:
pentru textul : oamenii de care ne este rușine de"în fiecare bărbat există un pod de lemn cu florărese"
și
"poate că în fiecare femeie există un turn de oțel
cu lifturi albe "
De asemenea, întrebările retorice:
"oare ce mai e cu noi?
ne mai privim oval superbele gelozii?"
Concluzia din final parcă doare: "în fiecare om moare la fix același dans "
Titlul? Ia în palmele sale poemul și-l modelează ca pe un bulgăre de zăpadă proaspătă :) pe care îl lasă apoi să se rostogolească lent spre lector.
Un poem care mi-a lipsit tocmai pentru această abilitate aproape firească, naturală, de a provoca emoții artistice atât prin mijloace, cât și prin mesaj. Mulțumiri.
Bine ai revenit, Paul!
Mulți, mulți ani Hermeneia! Echipei și oamenilor care țin la acest site, care găsesc aici un loc pentru gândurile lor și un sfat prietenesc, uman, profesionist, avizat. Pentru mine este de ordin sentimental, ca pentru mulți alți membri, fiecare vizită. La mulți ani, dragii mei!
pentru textul : starea hermeneia deva multumesc pt sfaturi si comentarii.
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
pentru textul : Spre periferie deva salut
Virgil, văd că mânuiești încă un cuvânt greu pentru diaspora 'caraghios' ... dar nu îi stăpânești semantica.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deLa fel cum nu te exprimi corect în 'le vei vedea în multe din textele mele'... cred că a venit momentul în care trebuie să scrii doar în americănește.
Sau în romgleză.
Nu de altceva, dar ca să nu mai greșești, nu cred că mai stăpânești cum trebuie nici limba română nici, ceea ce este mai serios, cultura română actuală.
Hermeneia va rămâne la fel de fermecătoare.
"Virgile, chiar nu vreau sa ne incordam iar muschii.. eu unul m-am saturat. Calitatea materialelor de pe Hermeneia este atat de "graitoare" (unde iti sunt autorii?) incat ma scuteste de orice fel de explicatii. Eu iti doresc inspiratie si sa mai poti scrie ceva de genul acelui "preludiu" in rest please DO excuse me, parerile tale ma lasa rece. Ca manager, ai adus Hermeneia in latrina lipsei de har. Parerea mea, desigur, Andu" ...ceea ce nu înseamnă că te contrazici, nicidecum, bobadil. știu că îți asumi și cele de mai sus. chiar oferind un semn de prețuire asupra unui text recent postat pe Hermeneia.
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? detare seamana cu unica poza a sefului de pe site-ul de poezie agoniac :D deja numitul herinean radu. o fi fost o mica scapare, oricum comica
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deIncearca sa eviti comparatiile sau abundenta lor: ca o, ca un, acolo unde este posibil. La fel, rima de genul: tigara / doara, probabil involuntara, asa ti-a iesit din tastatura. Zici in final: "zid de" - suna metalic, zdruncina textul fluid si nu e cazul. Versul "sa fugim" nu e rezistent, asa subtire.
In rest, ce sa zic, e primul text care mi-a placut, vara asta.
pentru textul : mă irită vara asta, mă deVirgil, mulțumesc mult! Cred că ar trebui să scriem toți câte ceva despre acele vremuri. Virgil, tu ce făceai pe 17 decembrie 1989?
pentru textul : Tu ce făceai pe 17 decembrie '89? deCezar,
pentru textul : Plaiuri bucovinene deMie, însemnările tale mi se par frumoase şi îmi amintesc întrucâtva de Alecu Russo. Cred, totuşi, că ai putea înlocui ,,ascensionalitate'' cu ,,ascensiune''. Şi mai sunt câteva mici erori: ,,privirera'', ,,excrescenţe a pietre'' (corect: pietrei), ,,ce crează (corect: creează) impresia'', ,,anotimpurie''. Cu stimă.
n-am reusit sa scap de privirea perspicace a lui Adrian. da, ai dreptate. si eu mi-am reprosat ca n-am avut suficienta rabdare si l-am postat cu aceasta parte a doua care nici pe mine nu m-a satisfacut. exista insa posibilitatea sa revin asupra lui. dar, multumesc.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deE plăcut acest text. Are ceva atmosferă, are şi un mesaj rece, ascuns printre alegorii. Păcat că e puţintel umbrit de prea multe cuvinte de legătură. Unele pot fi eliminate fără a altera sensul.
(tare-ţi mai place zăpada...)
pentru textul : xyz deLas un semn tocmai aici. Nu va cunosc nu ma cunosteti. Am urmarit(e drept tacut) scriitura dumneavoastra. O mina sigura, un autor care conduce textul si nu invers(cum e cazul meu). E un text inteligent, o inteligenta pe care am mai intilnit-o la Cosmin Perta si Claudiu Banu. Ca sa ma explic: initial am avut impresia ca citesc un proces verbal de constatare a unui deces liric si ludic. Sintem toti satui de autoconfesiuni si lamentatii. E o limita foarte fragila intre poezie si confesiune. Din punctul meu de vedere fiecare are o poveste, nu poezie. Cind reusesti sa ajungi la cel de linga tine(stiu ca e cliseu), chiar de-ar fi unul singur, inseamna ca ti-ai atins scopul. Subliniez citeva lucruri:
pentru textul : Noapte bună, copii dese simte faptul ca textul e scris dintr-o sau dintr-un instict/respiratie
se simte ca te stapinesti in asa fel incit cititorii te simt
Pentru mine senzorialul conteaza foarte mult in poezie. Adica fa-ma sa simt. Asta e poezia pentru mine.
Si nu e com de complezenta.
In plus, am vazut un com hilar. Nu am nici o intentie de a fi vulgar. Mie taica-miu imi zicea: mai pulica/emilica du-te si-mi adu sticla de votca.
sancho panza,/parcă un zmeu,/avea eleganța/de-a fi ceasul rău.
pentru textul : Pisica neagră desilviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
pentru textul : la-ntâmplare decâteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
Textul are vână, să nu spun "os". Am observat trecerea "tramei biotipale", din generaţie în generaţie, în mod asemănător cu osul de 50 de RON.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deAr merge şi un craniu veritabil pe post de scrumieră. Miopia Luizei îmi pare că lasă cititorului un sâmbure de mister, care s-ar putea dezvălui în fragmentul următor.Scuze, dacă sugestiile sunt deplasate!
puţin isteric, care are o flacără violet mică şi vede prin tine nu alta, am auzit eu cu urechile mele la ştiri. prinţul Litherei coborât pe pământ sau cam aşa ceva...
pentru textul : Tristeţi duminicale deLa nivel de expresie, textul este spectaculos.
pentru textul : viaţa în direct demai bine ai spune "noi n-o să murim niciodată, sau cel puțin nu într-o joi" sau ceva de genul. noi avem ceva în comun, dar nu îți zic ce :) îmi place prima strofă (de fapt tot textul e foarte ok), însă aș fi preferat să spui altceva în loc de "gânduri". vezi ce mai poți "târâi" după tine... și ultimul vers l-am mai văzut pe undeva.
pentru textul : lucrurile astea dePagini