descriptivul-mentalitate de asediu, deloc static, mai mult ca o dezamorsare si totusi deloc judgemental,. desi la sfarsit se autocrediteaza pacifist simtul interior poate avea perfect de bine valente exterioare, ca o emitenta estompata si vad un loc vacant de unde se poate discuta despre, ca un prezent etern comun, ontologic, ca un cor unde nu mai poti identifica vocile si de unde se poate neutraliza orice bruiaj imi aminteste de aleph-ul lui Borges ca atunci cand lucrezi pe o aura, ca pe un negativ fotografic dau o penita si-l trec in my favorites
Alina, felicitari pentru efort si reusita, tie si echipei care s-a sudat in jurul tau, semn al maturitatii ...nu pot decat sa sustin energica ta motivatie culturala cu un modest strop de penita si sa-mi promit ca voi incerca sa ajung acolo, cu atat mai mult cu cat in seara asta am primit de la editura primul meu volum de poezie...de azi inainte ,,Pe umbra mea o cheamă Joline''. Felicitari si pentru Vlad Turburea pentru proiectele lui grafice deosebit de reusite...autorilor cu lansari de carte le spun sa-și pregăteasca autografele Katya
Cred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.
Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.
ai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
în pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
...singura obiecție la text, Virgil, subtitlul nu 3 ci 2. și profit să-mi fac reclamă la ultimul poem postat de mine ce tu l-ai văzut interesant: nicodem, am suprins o clipă sublimă la tine, vezi pauză de băgat aplauze și ca pe un....acrostih:))
In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
un poem reușit, plin de sensibilitate. da, ai dreptate. și eu sunt convinsă că, după un timp, când te-ai stabilit în altă parte și ai adoptat un alt stil de viață (care ți se potrivește poate mai mult), să ajungi să scrii în limba respectivă: unele expresii au altă sonoritate spirituală, o valoare sau o dimensiune pe care voiai să o redai însă nu găseai întotdeauna uneltele artistice potrivite...nu-i așa?
Adriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
Cum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
n-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
mihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
nu știu cum să spun dar textul ăsta este straniu. de ce? pentru că prima jumătate chiar este frumoasă. a doua însă este dezamăgitoare. soluțiile „își juleau câte-un cot câte-o unghie” sau „sîngele intra geodezic în mere” sună școlărește. iar finalul aduce mai degrabă a poantă fără pont. prima parte însă (aproape că aș șterge restul) m-a făcut să mă gîndesc la luminism (sau impresionismul tîrziu)
este un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
Literatura a avut și va avea mereu latura sa experimentală, iar pe acest teritoriu e mai greu să aplici regulile bine știute de toată lumea. Limbajul licențios cel puțin deocamdată cred că rămâne în dezbatere dacă poate, într-o anume formă, să devină literatură.
Oricum, recenzia e excelentă, mi-a plăcut!
Mai puțin comentariul con-siteanului nostru a.a.a. (oare o fi același cu mai cunoscutul mie A.A.A.?) plin de greșeli de ortografie, sintactică, semantică și altele, you name it, dintre care acesta consideră să corecteze printr-o erată rizibilă un cuvânt scris bine.
Cred că ar trebui recitite comentariile mai atent înainte de a fi postate, de aceea există pe site opțiunea de 'previzualizare'... părerea mea.
Felicitări încă o dată autorului pentru această recenzie plină de substanță critică.
Margas
Și aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
Gorun, recunosc ca am pornit la drum inspirata de "recuperarea realului" la care faceai referire in textul de zilele trecute. initial, avea subtitlul "o recuperare optzecista a realului", dar am renuntat pentru ca mi-a parut prea infasurata si simandicoasa exprimarea. oh, da. Mao...
numai pentru atat si tot ar fi trebuit sa intre intr-una dintre cartile cartilor.
mi-a placut mai ales finalul... cu aceea iarna crescuta firesc ca un obstacol de netrecut, unde cuvintele doar ar accentua neputinta... o acceptare senina in fata unui destin fara recurs.
iata si o cronica de film la un alt Mel Gibson, cel dupa "Patimile lui Christos", un comentariu interesant ce ne deschide usile cinematografului sau DVD-ului. "When the end comes, not everyone is ready to go" se spune pe site-ul oficial al filmului: http://apocalypto.movies.go.com/ Anais Clanet (Variety, France) precizeaza intr- o prezentare foarte scurta, ca ar fi fost lansat in Mexico si ca Apocalypto ar insemna in limba greaca "nouveau départ"( sincer, nu stiu), in plus ca Mel Gibson nu face parte din distributie. "Un film déjà censuré ?" se intreaba ea in continuare. ramine de vazut reactia publicului.
Nu înțeleg de ce textul poartă subtitlul care este. Cred că Erato mai are ceva cale de străbătut... sau o fi ceva esoteric aici. Ai patru acuzative care încep cu prepoziția "de". A-propos de lucrul pe text.
In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
descriptivul-mentalitate de asediu, deloc static, mai mult ca o dezamorsare si totusi deloc judgemental,. desi la sfarsit se autocrediteaza pacifist simtul interior poate avea perfect de bine valente exterioare, ca o emitenta estompata si vad un loc vacant de unde se poate discuta despre, ca un prezent etern comun, ontologic, ca un cor unde nu mai poti identifica vocile si de unde se poate neutraliza orice bruiaj imi aminteste de aleph-ul lui Borges ca atunci cand lucrezi pe o aura, ca pe un negativ fotografic dau o penita si-l trec in my favorites
pentru textul : absolute zero deFoarte frumoase ultimele doua versuri!
pentru textul : tern de 6 deAlina, felicitari pentru efort si reusita, tie si echipei care s-a sudat in jurul tau, semn al maturitatii ...nu pot decat sa sustin energica ta motivatie culturala cu un modest strop de penita si sa-mi promit ca voi incerca sa ajung acolo, cu atat mai mult cu cat in seara asta am primit de la editura primul meu volum de poezie...de azi inainte ,,Pe umbra mea o cheamă Joline''. Felicitari si pentru Vlad Turburea pentru proiectele lui grafice deosebit de reusite...autorilor cu lansari de carte le spun sa-și pregăteasca autografele Katya
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deCred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.
Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.
pentru textul : Concediul deai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
pentru textul : Şotron deîn pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
...singura obiecție la text, Virgil, subtitlul nu 3 ci 2. și profit să-mi fac reclamă la ultimul poem postat de mine ce tu l-ai văzut interesant: nicodem, am suprins o clipă sublimă la tine, vezi pauză de băgat aplauze și ca pe un....acrostih:))
pentru textul : psalm deIn lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
pentru textul : coborârea în Carte deun poem reușit, plin de sensibilitate. da, ai dreptate. și eu sunt convinsă că, după un timp, când te-ai stabilit în altă parte și ai adoptat un alt stil de viață (care ți se potrivește poate mai mult), să ajungi să scrii în limba respectivă: unele expresii au altă sonoritate spirituală, o valoare sau o dimensiune pe care voiai să o redai însă nu găseai întotdeauna uneltele artistice potrivite...nu-i așa?
pentru textul : Canibal deAdriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deCum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
n-as putea spune ce anume mi-a sugerat aceasta poezie, dar cert este ca mi-a placut. "zgomotul soptit al gindacilor africani/ tandri ca niste contorsionari ale sortii" si mai ales magazinul de animale si nu oricare, ci anume mici. poate ca imaginile au luat-o inaintea cuvintelor si au mai ramas inca pe retina ochilor mei, asa ca le contemplez in continuare...
pentru textul : în magazinul de animale mici demihaylo, e regretabil faptul că tu privești hermeneia ca pe un depozit unde sa îți arunci textele. pentru că implicația va fi că vor rămîne așa aruncate. dacă tu postezi așa trei texte la rînd nimeni nu le va citi așa. gestul tău mă va face să introduc o regulă ca același autor să nu mai poată pune două texte la rînd. o pot face și pe asta. nu înțeleg de ce nu există puțin common sense
pentru textul : Aproapelui cu ură V deinteresant. mi a amintit de cantecul fratelui soare. dar, finalul nu merge.
pentru textul : În dorul lelii denu știu cum să spun dar textul ăsta este straniu. de ce? pentru că prima jumătate chiar este frumoasă. a doua însă este dezamăgitoare. soluțiile „își juleau câte-un cot câte-o unghie” sau „sîngele intra geodezic în mere” sună școlărește. iar finalul aduce mai degrabă a poantă fără pont. prima parte însă (aproape că aș șterge restul) m-a făcut să mă gîndesc la luminism (sau impresionismul tîrziu)
pentru textul : puzzle dee o "stridenţă" asumată, Raluca! mulţam de lectură şi meditaţie:)!
pentru textul : come as you are deeste un caleidoscop, un joc al formelor, un peisaj in continua schimbare, in functie de unghiul subiectiv/obiectiv al privitorului. poem in proza, fara acces deschis la semnificatii, deci, la fel de posibil, arta pentru arta. prestidigitatie literara care imi place. are modestia de a recunoaste ca nu vrea sa puna o problema grava metafizica :), dar suna. oh yeah. teama de tacere cu orice pret. aprecierile mele.
pentru textul : Teama tăcerii demultumesc mult pentru sustinere si pentru cititul pe acelasi portativ ! :)
pentru textul : malul adâncit al cuvintelor deOana, te rog să te consideri averitzată.
pentru textul : mama, guarda le farfale! deLiteratura a avut și va avea mereu latura sa experimentală, iar pe acest teritoriu e mai greu să aplici regulile bine știute de toată lumea. Limbajul licențios cel puțin deocamdată cred că rămâne în dezbatere dacă poate, într-o anume formă, să devină literatură.
pentru textul : Fluturi pe lampă* deOricum, recenzia e excelentă, mi-a plăcut!
Mai puțin comentariul con-siteanului nostru a.a.a. (oare o fi același cu mai cunoscutul mie A.A.A.?) plin de greșeli de ortografie, sintactică, semantică și altele, you name it, dintre care acesta consideră să corecteze printr-o erată rizibilă un cuvânt scris bine.
Cred că ar trebui recitite comentariile mai atent înainte de a fi postate, de aceea există pe site opțiunea de 'previzualizare'... părerea mea.
Felicitări încă o dată autorului pentru această recenzie plină de substanță critică.
Margas
Ba nu sunt deloc generoasă, aalizeei. Vă înşelaţi.
pentru textul : Lina lu’ Mărin deȘi aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
pentru textul : flu & stuff deda,..., și vechi, desigur!:) mulțumesc, Adrian!
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele deGorun, recunosc ca am pornit la drum inspirata de "recuperarea realului" la care faceai referire in textul de zilele trecute. initial, avea subtitlul "o recuperare optzecista a realului", dar am renuntat pentru ca mi-a parut prea infasurata si simandicoasa exprimarea. oh, da. Mao...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa denumai pentru atat si tot ar fi trebuit sa intre intr-una dintre cartile cartilor.
da, probabil ca ar trebui sa renunt la imagine...
pentru textul : fluturele metalic demi-a placut mai ales finalul... cu aceea iarna crescuta firesc ca un obstacol de netrecut, unde cuvintele doar ar accentua neputinta... o acceptare senina in fata unui destin fara recurs.
pentru textul : va fi fost să pleci deLas un semn ca sa stii ca mi-a placut poemul tau in ciuda faptului ca e lung. Curge firesc, l-am citit dintr-o suflare.
pentru textul : zbor deRemarc "fereastra plezneşte cerul peste obraz". Un text imagistic, dar mă întreb dacă există şi o alta miză în afara descrierii. Ma întreb, nu neg.
pentru textul : ciocolată cu roşii deun poem armonic, care curge firesc. retin strofa a doua!
pentru textul : Să-mi cânte deiata si o cronica de film la un alt Mel Gibson, cel dupa "Patimile lui Christos", un comentariu interesant ce ne deschide usile cinematografului sau DVD-ului. "When the end comes, not everyone is ready to go" se spune pe site-ul oficial al filmului: http://apocalypto.movies.go.com/ Anais Clanet (Variety, France) precizeaza intr- o prezentare foarte scurta, ca ar fi fost lansat in Mexico si ca Apocalypto ar insemna in limba greaca "nouveau départ"( sincer, nu stiu), in plus ca Mel Gibson nu face parte din distributie. "Un film déjà censuré ?" se intreaba ea in continuare. ramine de vazut reactia publicului.
pentru textul : apocalypto deNu înțeleg de ce textul poartă subtitlul care este. Cred că Erato mai are ceva cale de străbătut... sau o fi ceva esoteric aici. Ai patru acuzative care încep cu prepoziția "de". A-propos de lucrul pe text.
pentru textul : fără cuvinte de dragoste deIn dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
pentru textul : Blue Iulia dePagini