oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"

si totusi eu am o nedumerire. inteleg natura, sa zicem, emotionala a mesajului. dar oare nu este exagerata sau doar ingust interpretata? la urma urmei care e tragedia daca un copac, un pom, un bradut este taiat? si ma refer la tragedia din punctul "lui" de vedere. evident vor fi unii care se vor lansa in mai mult sau mai putin controversata idee ca plantele au perceptii emotionale. bineinteles ca de la asta si pina la ideea de suferinta si constiinta e un drum cam lung, chiar daca am face acel enorm leap of faith si am crede ca intr-adevar plantele au senzori... emotionali. dar chiar si asa, la urma urmei oamenii taie lemne de la tata noe incoace. taie lemne pentru foc, pentru case, pentru corabii, pentru mobila, pentru arme, pentru scule, pentru arta, pentru sicrie, pentru avioane, pentru craciun. si apoi planteaza la loc padurile. daca nu le-ar planta ar fi o mare prostie si un pas catre autodistrugere prin seceta, alunecari de teren, foamete, asfixiere, moarte. nu cred ca e nevoie sa recapitulam prima lectie de biologie dintr-a cincea care ne spunea ca fara clorofila nu exista oxigen. dar asta nu inseamna ca arborii nu mor. daca nu ii taiem noi, daca nu defrisam noi in mod rational, stiintific, gospodareste, defriseaza bolile si incendiile. exista un echilibru in natura si de cind e planeta verde reuseste sa se regaseasca. sint convins ca daca distrugerea ar fi ceva catastrofal in ultima instanta s-ar opri. pentru ca nu ar mai fi oameni care sa respire si sa aiba nevoie de pom de craciun. dar romantizarea, melodramatizarea "mortii puiului de brad" mi se pare, dincolo de frumosul povestii, un mesaj fara acoperire logica sau stiintifica. pentru ca asa cum spuneam, omul poate distruge multe specii sau subspecii de animale dar distrugerea suportului clorofilian este sinucidere si ma tem ca (tinind cont de cit de multi sintem si de cite guri de oxigen avem nevoie) murim noi inainte sa moara puiul de brad. mai bine ne-am preocupa de miile de copii ai africii care au murit de foame de cind am inceput eu sa scriu comentariul asta. la urma urmei viata omului (fie ea biologica, fie spirituala) e mai importanta decit tragedia, mai mult sau mai putin reala, a puiului de brad.

Alegi mereu repere, linii paralele sau perpendiculare cu un capăt de cuvânt, cu ce consideri tu că e esențial pentru colajul vizual. O nouă variantă aici. Mai trebuie lucrată. Doar ca idee. Mi-a făcut plăcere să mă joc în portocaliu :).

Ioana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.

Buna Laurtibby, Imi pare rau pentru RF si pentru tine. Cat despre indemn am sa caut un site de promo. La buna auzire.

„poate ar fi mai bine ca o muzică grea
să cadă peste mine din toate părțile
sufletul acesta strâns în lut
să se dărâme asemeni zidului cetății
cei care vor veni atrași de zgomot” iar asta pentru ca dramele unora, mai nou, sunt sarea si piperul din viata altora

versurile astea au rezonat in totalitate cu mine. mi-a placut si finalul, oarecum ironic, oarecum neasteptat, oarecum eliberator.

Eu apreciam detaliile sufocante în proza lui Emil. Ca un fel de marcă. Un fel de "citește cine vrea, scapă cine poate". Și din magia textelor lui scăpam mai greu. Numai că ultimele texte postate denotă o involuție, părerea mea de doi lei (sper să nu-mi ceară acte Virgil pe expresia asta, că n-am). E drept, poate este o etapă prin care trebuie să treacă autorul, dar eu una găsesc coborârea sa în cotidian lipsită de inspirația cu care mă obișnuisem. Cu alte cuvinte, dacă handsfree-ul e doar handsfree, mă mulțumesc să citesc ziarul. Eu una aștept, și nu trenul.

pentru fiecare gand pe care l-ati trimis, sa firi binecuvantati! va multumesc! asa cum, pana nu de mult, aproape ca uitasem ce inseamna sa ma bucur, iarasi, de o multumite sincerra si curata. sa fiti fericiri si impliniti.

Ceea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
În orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.

Să te plimbi prin prorpia casă memorială, asta da ispită poetică. "Codrul de sticle", "salariul mirării", "celălalt obraz - oglindă retrovizoare" sunt doar câteva din măestriile articulate așa, din încheietură.

ma refer la ultima ta afirmatie...sau "părelniţă". Din pacate pentru tine, constat ca in ultima vreme "părelniţele" astea iti induc o stare de neliniste si agitatie. Vii, stropesti si pleci.
Ma intreb daca agitatia asta nu e chinuitoare si ma intreb daca nu ti-ar face bine sa renunti la ea, macar pentru o vreme.

aaa...acesta este un avertisment. :)

"pana la pamant nu e mult" - aci e punctul in care sta infipt titirezu':) linistit vers, fain scris, faine zile sa ai!

pfoai...na, că vorbim şi de manipulare de acum...
nu te lăsa, Virgil, manipulat, zi-mi strict despre poezie.

Sincer, nu prea, initial am vrut s-o incadrez la poezie, dar sunt deschis oricaror sugestii.