Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
mulţumesc mult.mă simt onorată să fiu alături de adevăraţi poeţi şi bucuroasă că voi avea un volum în care vor fi cuprinşi poeţi pe care îi admir şi preţuiesc.
felicitări pentru iniţiativă!
să fie într-un ceas bun!
înclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
am schimbat titlul, revenind la cel ales ieri. ironica mea, oarecum -oarecum?- nativa (nativa etc.) ma ajuta sa fiu mai bun. uneori, ma abtin. uneori. multumesc. ma bucur ca ti-a placut
dacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
Iulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer. PS: pun iara comentariul meu pt ca am inteles cum sa ii pun penita de aur.
Lucian, te rog sa nu mai faci chestii din astea. Comentariile nu sint menite pentru asa ceva. Si apoi implici si siteul Hermeneia intr-un risc. Pe site nu se publica datale personale ale nimanui. Fiecare are posibilitatea sa ia legatura cu cine vrea si pe orice cale vrea dar nu aici. In 24 de ore aceste 2 comentarii vor fi sterse si as dori sa nu se mai repete.
Tincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
Eu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
Dar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
Da, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
Virgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
Un text învechit, prăfuit, îmbâcsit, cu un titlu care mie îmi spune că ,'tăierea' ar fi trebuit să fie în fapt autocenzura autorului (absentă în cazul de față) de a apăsa butonul 'publică' pe acest text
text bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
Paul, mulțumesc de vizită și peniță. "Șarampoi" face parte dintr-o listă de cuvinte ce mi se păreau foarte haioase, în copilărie. Dacă textul te-a făcut să zâmbești, e ca și cum aș fi câștigat la loto! (n-am câștigat) Nu am apucat să văd revista Plumb, dar mă bucur că ești și acolo! Te mai aștept, tincuța
Un text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
Felicitări pentru un asemenea text!
Versul cel lung l-am împărțit. Da, arată mai bine, ideea inițială era de a reda, oarecum la ralanti, îndelungul proces al vânătorului de a-și pândi prada, de-a întinde lațul, de-a-și ferchezui armele... Înainte, poate, de-a deveni și el, la rându-i, vânat. Da, lupii se ascund uneori în cerbi. Mai ales iarna. Vine un timp când fiecare vânător își va accepta propria-i condiție de vânat. Absolut. Nimeni nu poate fi vânător la nesfârșit... și-atunci săgețile din piept îți vor atârna ca neprețuite comori. Pentru că le-ai tras tu însuți... sau un altul la fel de înverșunat. Mă bucură trecerea ta... ca de fiecare dată.
am citit acest poem, intai dimineata, singur, fericit, apoi la amiaza, cu familia, aproape toti intrati in monitor, apoi seara, la fel, plus vecinii, cu pisicile si cateii printre picioarele noastre am savurat in liniste ac catedrala, apoi, furisandu ne la baie, pe rand, trageam cate un bocet foarte tare. zambind rusinat ne luam locul si salivam in continuare in fata ecranului. numai cel mic schimba canalul, fiind cunoscut in cartier pt pasiunea sa fata de struti. si acum, in cand scriu, deja rostind cu inima vad cum totul se ingroseaza in juru mi, o, viata mea, ma-ntunec!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu mi-a plăcut plasarea versului cu orgasmele, parcă e din alt film.
pentru textul : …ca pe tine însuţi deEu am o mare stimă pentru orgasm, d-aia zic.
Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
pentru textul : Binaritate & PoMo deDa. Cristina, ce spui tu ține de intenționalitatea operei. Foarte bine, m-ați convins, iată modific unele chestii. Să îmi spuneți cum a ieșit.
pentru textul : Crepuscul demulţumesc mult.mă simt onorată să fiu alături de adevăraţi poeţi şi bucuroasă că voi avea un volum în care vor fi cuprinşi poeţi pe care îi admir şi preţuiesc.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă defelicitări pentru iniţiativă!
să fie într-un ceas bun!
înclin să îți dau dreptate în distihul al treilea. am să văd când îmi va veni cheful ce și cum voi înlocui. acum e o vreme aiurea pe aici. nici la cumpărături nu îmi vine să ies:)
mulțumesc frumos de semn și sugestii, Adrian!
am să păstrez totuși pronumele din final.
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deam schimbat titlul, revenind la cel ales ieri. ironica mea, oarecum -oarecum?- nativa (nativa etc.) ma ajuta sa fiu mai bun. uneori, ma abtin. uneori. multumesc. ma bucur ca ti-a placut
pentru textul : zbor deasupra unui cuib de cuc dedacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
pentru textul : când vorbesc cu moartea pe messenger deIulia Nită, îți imaginezi cumva că acest spațiu este un fel de balcon de unde poți arunca obiecte contondente în capul celor care nu-s tunși cum îți place ție?! ori banca unde se așează vecinele răspunzătoare cu etica și morala la nivel de asociație de locatari Ce legătură are commul tău cu textul lui BobadiL? arată-mi-o și mie, și o ronțăi crudă!! dacă ai să-i reproșezi ceva, timite-i un mail, fă-i o vizită, beți o bere împreună, dacă vrei să-ți manifești solidaritarea față de Ionuț Caragea procedează la fel!! Ionuț Cargea, la ce bun acest "răspuns"? încercasem să vă dau de înțeles, și ție și lui Andu Moldovan, că AJUNGE. Se pare ca el a înțeles. Dar DVS? lăsați-ne, oameni buni,să cititm o carte,să scriem (cum poate fiecare),să ne plimbăm prin parc, nu să pierdem vremea cu atenționări și corecții. chiar nu vă dați seama cât de copilărești și de obositoare sunt răbufnirile astea de orgolii? cu proxima ocazie recurg la sfatul lui Virgil: renunț la "delicatețe". văd că nu folosește nicicum; la urma urmei, dacă vouă nu va e milă de timpul meu, mie îmi este!
pentru textul : cacofonia sentimentelor deMultumesc, Ovidiu, pentru aprecieri... P.S: din cate stiu eu, pelteaua este mereu..."dulce si deasa". :)
pentru textul : pridvorbe debucuros sa aflu autorul acestui cantec pe care-l ascult cu placere
pentru textul : Cântec depoemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer. PS: pun iara comentariul meu pt ca am inteles cum sa ii pun penita de aur.
pentru textul : uneori femeia deVa multumesc frumos, ne mai
pentru textul : execiţiu de insomnie devedem!
Bine ai revenit în România! Te aşteptăm şi pe la Iaşi, când o fi mai cald. Nu crezi că ar fi mai util să scrii în româneşte?
pentru textul : I just started a small electrical fire in my grandmother’s apartment and short-circuited every plug in her house. deRE:
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea deIonut Caragea, o notatie pretioasa pentru mine, multumesc de popas!
*
Silvia, sunt onorata de aprecierea ta, ma bucur ca ai ales acel fragment!
Lucian, te rog sa nu mai faci chestii din astea. Comentariile nu sint menite pentru asa ceva. Si apoi implici si siteul Hermeneia intr-un risc. Pe site nu se publica datale personale ale nimanui. Fiecare are posibilitatea sa ia legatura cu cine vrea si pe orice cale vrea dar nu aici. In 24 de ore aceste 2 comentarii vor fi sterse si as dori sa nu se mai repete.
pentru textul : Scrum XXIII deTincuța, șoimul aici are alt sens. Este greu să dai puțin câte puțin pe internet din ceva ce se vrea de anvergură, dar am nevoie ca de aer de feed back, așa că îmi asum riscul. Dacă ești în ceață, e bine. Welcome to my world. Nu te vei simți în largul tău curând. Nu intenționez să scriu pentru toată lumea, ar fi utopic. Dacă te va prinde, mă voi bucura. Oricum ar fi, apreciez semnele, sunt pentru mine la fel de importante ca și actul de a scrie. Aaalizei, mulțumesc de revenire. Între timp am pus osul la treabă și am mai modificat. Sigur că în proză este oarecum mai simplu și poți spune lucrurile în multe feluri. Mi-am însușit o parte din critici. Am scurtat, am tăiat, am refăcut (nu numai unde ai spus tu, ha!). Acum aștept criticile de finisări. Reverele nu vă grăbiți, vă rog, n-am predat lucrarea încă... e abia la început. Ei, dacă ai recitit prologul e bine. Știi cum e la mine? De ani de zile scriu proză scurtă, și mă tot îndeamnă știu eu cine care se pricepe mai bine să pun mâna să scriu o nuvelă. Iar eu nu și nu, ca-s leneșă. Ideea care m-a făcut să scriu prologul este generoasă și merita mai mult decât atât, dar mi-a fost lene și-am vrut să iau repede pulsul. Am stat apoi în mai multe seri și am pus cap la cap povestea. E drept, știi cum e, contribuția autorului la o poveste se rezumă de multe ori la cuvintele astea puse cap la cap... dacă nu-i ideea și firul povestirii, adio. Încadrarea în timp... n-am prea înțeles unde spui că se rupe firul. Copilul trăiește în a doua jumătate a secolului 21 (nu-i bătut în cuie, până termin, s-ar putea să revin aici), iar personajul matur, cea care nu mai este decât un rezervor de vise, nu un om, are sute de ani deja. Sper să revii pe măsură ce postez, se mai întâmplă să-mi scape unele aspecte, dar în general mă preocupă foarte tare logica mișcării fiecărui personaj. Tot nu m-ai convins cu bourbonul, o să îl visez la noapte. Poate șterg nucile. Dacă nu, șterg bourbonul și pun absint și mentă, că la ăsta mă pricep.
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deEu te știu ca pe unul mereu în căutare de noi forme de exprimare poetice, se vede și în acest poem.
pentru textul : risipă de nori deDar cred că repetițiile prea multe nu ți-au ieșit aici în conjuncție cu mesajul subliminal și metafore.
Poemul e bun, dar ar trebui rescris dintr-un alt unghi și într-o altă prozodie, mai puțin emfatică.
Și puțină sinceritate în partea mediană nu i-ar strica, de asemenea...
Da, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deVirgil acum eu ce să zic? Mâine dimineaţă mă aşez frumos la coadă la aprozarul din colţ...aşa să nu mă plictisesc şi cine ştie poate bagă şi nişte inspiraţie la ofertă
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deUn text învechit, prăfuit, îmbâcsit, cu un titlu care mie îmi spune că ,'tăierea' ar fi trebuit să fie în fapt autocenzura autorului (absentă în cazul de față) de a apăsa butonul 'publică' pe acest text
pentru textul : Tăierea detext bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
pentru textul : tower bridge dePaul, mulțumesc de vizită și peniță. "Șarampoi" face parte dintr-o listă de cuvinte ce mi se păreau foarte haioase, în copilărie. Dacă textul te-a făcut să zâmbești, e ca și cum aș fi câștigat la loto! (n-am câștigat) Nu am apucat să văd revista Plumb, dar mă bucur că ești și acolo! Te mai aștept, tincuța
pentru textul : Azi am mâncat bureți deDoar atat am avut de spus.
pentru textul : Ochi de jad deOri m-am blonzit de tot, ori ai inceput sa ermetizezi ideile, ori amandoua. N-am inteles nimic... :|
pentru textul : spirală deUn text deosebit de frumos, sensibil, curat, coerent şi sincer. Aşa îl receptez eu. Am citit de multe ori această poezie şi am decis să las un comentariu şi o peniţă. Aşadar, pentru toate lucrurile pe care le-am menţionat mai sus (şi care mi se par esenţiale înt-o poezie), pentru faptul că "zicerea" e clară şi asumată, pentru centrul de greutate al poemului, cei 3000 de ani de om singur. Ce nu mi-a plăcut: sunt momente în care punctuaţia aproape că dărâmă discursul (ex: "Vor aşeza degetul pe semn şi vor spune: aici e!/ Semnul plecării ei."). La citirea cu voce tare se simte. Sau cel puţin eu aşa am simţit. Poate că ar fi benefică o altdel de abordare, să lăsaţi mai multă libertate cititorului, până la urmă...
pentru textul : Cretacic târziu deFelicitări pentru un asemenea text!
Tatăl meu, tată ceresc? Poate. Dacă a ajuns la cer... Dar mulțumesc pentru citire și impresie.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Melopeea dorului deVersul cel lung l-am împărțit. Da, arată mai bine, ideea inițială era de a reda, oarecum la ralanti, îndelungul proces al vânătorului de a-și pândi prada, de-a întinde lațul, de-a-și ferchezui armele... Înainte, poate, de-a deveni și el, la rându-i, vânat. Da, lupii se ascund uneori în cerbi. Mai ales iarna. Vine un timp când fiecare vânător își va accepta propria-i condiție de vânat. Absolut. Nimeni nu poate fi vânător la nesfârșit... și-atunci săgețile din piept îți vor atârna ca neprețuite comori. Pentru că le-ai tras tu însuți... sau un altul la fel de înverșunat. Mă bucură trecerea ta... ca de fiecare dată.
pentru textul : Cerbul deam citit acest poem, intai dimineata, singur, fericit, apoi la amiaza, cu familia, aproape toti intrati in monitor, apoi seara, la fel, plus vecinii, cu pisicile si cateii printre picioarele noastre am savurat in liniste ac catedrala, apoi, furisandu ne la baie, pe rand, trageam cate un bocet foarte tare. zambind rusinat ne luam locul si salivam in continuare in fata ecranului. numai cel mic schimba canalul, fiind cunoscut in cartier pt pasiunea sa fata de struti. si acum, in cand scriu, deja rostind cu inima vad cum totul se ingroseaza in juru mi, o, viata mea, ma-ntunec!
pentru textul : a catedralei grea singurătate deErau! :).
pentru textul : cântecul lebedelor deAi nişte metafore reuşite...
7 ani de-acasa. Poate daca-mi spui si unde sa modific o sa schimb :))
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 dePagini