îmi plăcu ce zîsăşi mneata mai sus, e chiar fain, deşi nu pot pune degetul pe i. o lucrare bine urzită, minus pantofii maro. parcă, totuşi, antecomentatorul întreabă de ce "nici o" şi nu nicio.
pana la urma, retorica lui cioran e comica, in sensul bun al cuvantului. mi-ar fi placut ca textul de fata sa fie o fictiune, un mod prin care autorul ne provoaca limitele, plus ca e vorba de identitatea noastra. ca inventie, textul ar fi, pe aceeasi linie cioraniana, f cool, ca sa citez o poeta a zilelor noastre... asa, e ca si cum ne-am taia craca de sub picioare. iar chestia asta, ca sa citez o generatie intreaga, e fumata. personal, citind textul, am chicotit, apoi am plans, apoi m-am spovedit presedintelui de cenaclu. acuma, putin mai linistit (desi tresar din cand in cand) ma gandesc daca, prin absurd, poetul nostru national se scobea in nas sau, cand il durea ceva, se scarpina in...ureche ...
Un text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
Adele, corectează textul, fii atentă mai întâi la virgule, sunt cam multe. De ex nu se pune virgulă înainte și tu pui frecvent. -pe al doilea rând " aceeia"- corect "ochii aceia", -în penultimul- "albaștrii" -corect "albaștri", cu un singur i. Altfel, remarc aceeași atmosferă caldă, plăcută, prea încărcată de patetism aici, din păcate.
dragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
ah, ce mă mănîncă limba să scriu un comentariu kilometric sub textul acesta, ( o fi text?) dar dacă limba te face să faci un păcat mai bine tai-o, ceea ce şi fac, nu de alta, dar nu se merita să... după un an de vacanţă cu aşa ceva îţi tratezi cititorii, Adrian? vorba lui Silviu, o bombă. excuse-moa?
variantă
Iubitelor,
să nu mă luaţi de mână!
Cândva,
cu ea,
voi face ...urmaşi.
Primele doua versuri mi se pare ca au o idee interesanta. Apoi mi se pare ca ideea se duce intr-un punct unde nu ar trebui sa fie. Mai degraba analogia merge spre acel punct in care textul nu ar trebui sa mearga. Spus altfel mi se pare ok tacerea piatra in prastie, dar nu cand lebedele fara cap devin indurare. Partea de final devine greu de perceput. Mi se pare un text care incepe cu o idee buna continuata slab. Ialin
paulyester, you failed, din 3 motive: 1 - citire superficiala a commului meu - ai omis 'daca sintem 'extremisti' AICI ne putem imagina si asa:' 2 - nu ai reusit sa treci de cuvintele 'one night stand' (esti probabil din categoria care nu stie cum!:)) 3 - chestia cu onorarea intenttilor serioase luata din context din textul meu - not in a million years, but thanks! stai jos, 4... :) cheers
Un poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier!" N-am să explic de ce.
apreciez ineditul împletirii candorii cu maturitatea de după trăire, claritatea cu care se imprimă ambele, acceptarea și echilibrul exprimării lor, forța sugestivă a ,,îngerului de vată de zahăr" și mai ales acel ,,nu mai încap prin urechi de ac", care m-a oprit câteva clipe bune. cred că ar fi fost de evitat repetitia adjectivului - ,,degete albe", ,,cerul alb", eliminat ,,ale umbrei", reformulate versurile 6-7 prin evitarea patetismului parcă prea explicit, dar, în ansamblu, un fragment reușit . La mulți ani, Ioana!
inedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
Excelentă ideea ruperii 'cu tot dinadinsul' a continuității în 'românismul' post-decembrist... dacă vă aparține în totalitate ideea Domnule Gorun, cel puțin din partea mea puteți să puneți copyright pe ea.
Ca întotdeauna, eseurile Dvs. sunt un pas (e drept mic, dar) mereu înainte în această fascinantă lume a dezbaterii ideii... o provocare inepuizabilă a spiritului. Și mai mult, îmi place modul hai să-l numesc 'îndrăzneț' chiar 'tineresc' și 'spumos' în care abordați subiecte ca acesta, îndeobște cam terne.
O lectură pe care aș recomanda-o și altora, fără ezitare.
În rest, ce aș mai putea zice?
Să spun că de aici, de unde îmi petrec o viață în care femeie tânără fiind mă simt mai degrabă obosită și lipsită de speranță, fug mereu? Că nu reușesc să înțeleg de ce lucrurile nu merg măcar un pic mai bine și pe la noi?
Întrebări fără răspuns, așa-i Domnule Gorun? Plătim, asta știm... plătim cu vieți.
Mulțumesc pentru o lectură substanțială
Margas
faci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
Dragă Lucian, nu știu ce i-ai făcut, dar de data asta suna, după părerea mea, foarte bine, Am reținut "Există o pleoapă care se închide definitiv", "sângele timpului", "cărămizi îngropate în flori" (aici parcă văd transformarea pământului din nou în viață prin rădăcinile plantelor), "Ochiul înghite ca un mormânt Aripile nepurtate în spate", "sipeturi cu primăveri". Iar finalul "Rece sub pleoapa imensă mă culc/ Definitiv" e foarte plastic și reușit. După umila mea părere, merită o peniță. Felicitări. Marian
Foarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
Bianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.
Virgil, frumoasă ideea primelor 3 versuri, dar nu înțeleg care-i treaba cu scoicile acelea - de fapt, care-i celălalt termen de comparație , acolo? "ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi/ precum scoicile"? sau "fără spectatori și fără de sfîrșit precum scoicile"? în ambele cazuri mi se pare forțat. cum forțată mi se pare și analogia dintre friptura de căprioară și ochii neînchiși.
Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
Mari, sustin si eu ca incadrarea de "novice" nu are nimic jignitor in ea. Si sunt pe hermeneia, cativa "novici" care scriu de rup oasele cititorului. Insa textul de fata are lacune, iar ialin sau hialin sau lalin sau halim ca n-am priceput si nici nu cred ca trebuie eu sa pricep asta cum ii place lui sa-si zica cu exactitate, cu majuscula sau cu bold sau cu ceva ce nu s-a inventat inca (si multi au luat plasa inaintea ta cu pseudonimul lui, crede-ma)... are dreptate! Si eu iti recomand cu toata caldura sa revizuiesti acest text, asta daca il consideri important de l-ai postat aici. Cu drag, Andu.
Constructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi plăcu ce zîsăşi mneata mai sus, e chiar fain, deşi nu pot pune degetul pe i. o lucrare bine urzită, minus pantofii maro. parcă, totuşi, antecomentatorul întreabă de ce "nici o" şi nu nicio.
pentru textul : draagă doomnule profeesor depana la urma, retorica lui cioran e comica, in sensul bun al cuvantului. mi-ar fi placut ca textul de fata sa fie o fictiune, un mod prin care autorul ne provoaca limitele, plus ca e vorba de identitatea noastra. ca inventie, textul ar fi, pe aceeasi linie cioraniana, f cool, ca sa citez o poeta a zilelor noastre... asa, e ca si cum ne-am taia craca de sub picioare. iar chestia asta, ca sa citez o generatie intreaga, e fumata. personal, citind textul, am chicotit, apoi am plans, apoi m-am spovedit presedintelui de cenaclu. acuma, putin mai linistit (desi tresar din cand in cand) ma gandesc daca, prin absurd, poetul nostru national se scobea in nas sau, cand il durea ceva, se scarpina in...ureche ...
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deUn text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
ialin
pentru textul : poem sticlos deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că această practică va implica retrogradarea la categoria de novice.
pentru textul : Caii nopţii deAdele, corectează textul, fii atentă mai întâi la virgule, sunt cam multe. De ex nu se pune virgulă înainte și tu pui frecvent. -pe al doilea rând " aceeia"- corect "ochii aceia", -în penultimul- "albaștrii" -corect "albaștri", cu un singur i. Altfel, remarc aceeași atmosferă caldă, plăcută, prea încărcată de patetism aici, din păcate.
pentru textul : Alt fel de iubire dedragă virgil, cum spui tu, toate textele mele sunt proaste (de fapt te referi la ultimele din câte înţeleg) şi eu sunt conştientă de acest lucru. însă aici mă refeream doar la acest text, mulţumesc pentru răspuns. am văzut că nu primesc în general comentarii şi în niciun caz peniţe demult, am înţeles, dar credeam că îmi vei trece contul la corespondent dacă textele mele au devenit mai rele ca anii trecuţi, sau dacă atunci a fost o greşeală când mi s-a acordat nivelul actual, sincer nu credeam că sunt chiar de nivelul novice. poate mă înşel. nu înţeleg ce vrei să spui cu materia primă, fiindcă arta de valoare se poate face din aproape orice material legat de viaţă. nu am primit nici comentarii negative poate fiindcă ceilalţi au înţeles că nu pot progresa, deci nu merit acest efort.
pentru textul : Gărzile negre deIoana
pentru textul : călătoriile Alétenei deştiu că eşti atentă la detalii. îţi mulţumesc.
de Rembrandt nu zici nimic?
pentru textul : Discutii despre Thomas Mann si fizica deretin ca e apasator si ca transmite ...
pentru textul : în toate drumurile mele respinse deah, ce mă mănîncă limba să scriu un comentariu kilometric sub textul acesta, ( o fi text?) dar dacă limba te face să faci un păcat mai bine tai-o, ceea ce şi fac, nu de alta, dar nu se merita să... după un an de vacanţă cu aşa ceva îţi tratezi cititorii, Adrian? vorba lui Silviu, o bombă. excuse-moa?
variantă
Iubitelor,
pentru textul : Oamenilor mei desă nu mă luaţi de mână!
Cândva,
cu ea,
voi face ...urmaşi.
Primele doua versuri mi se pare ca au o idee interesanta. Apoi mi se pare ca ideea se duce intr-un punct unde nu ar trebui sa fie. Mai degraba analogia merge spre acel punct in care textul nu ar trebui sa mearga. Spus altfel mi se pare ok tacerea piatra in prastie, dar nu cand lebedele fara cap devin indurare. Partea de final devine greu de perceput. Mi se pare un text care incepe cu o idee buna continuata slab. Ialin
pentru textul : îndreptar pentru cuvinte depaulyester, you failed, din 3 motive: 1 - citire superficiala a commului meu - ai omis 'daca sintem 'extremisti' AICI ne putem imagina si asa:' 2 - nu ai reusit sa treci de cuvintele 'one night stand' (esti probabil din categoria care nu stie cum!:)) 3 - chestia cu onorarea intenttilor serioase luata din context din textul meu - not in a million years, but thanks! stai jos, 4... :) cheers
pentru textul : caut femeie deo ultimă strofă foarte inspirată.
pentru textul : celui drag deUn poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
pentru textul : elegie 01 deecce mulier!" N-am să explic de ce.
apreciez ineditul împletirii candorii cu maturitatea de după trăire, claritatea cu care se imprimă ambele, acceptarea și echilibrul exprimării lor, forța sugestivă a ,,îngerului de vată de zahăr" și mai ales acel ,,nu mai încap prin urechi de ac", care m-a oprit câteva clipe bune. cred că ar fi fost de evitat repetitia adjectivului - ,,degete albe", ,,cerul alb", eliminat ,,ale umbrei", reformulate versurile 6-7 prin evitarea patetismului parcă prea explicit, dar, în ansamblu, un fragment reușit . La mulți ani, Ioana!
pentru textul : Îngerul din vată de zahăr deinedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
pentru textul : .. deExcelentă ideea ruperii 'cu tot dinadinsul' a continuității în 'românismul' post-decembrist... dacă vă aparține în totalitate ideea Domnule Gorun, cel puțin din partea mea puteți să puneți copyright pe ea.
pentru textul : A treia cale: Răspuns pentru Marga Stoicovici, dar nu numai deCa întotdeauna, eseurile Dvs. sunt un pas (e drept mic, dar) mereu înainte în această fascinantă lume a dezbaterii ideii... o provocare inepuizabilă a spiritului. Și mai mult, îmi place modul hai să-l numesc 'îndrăzneț' chiar 'tineresc' și 'spumos' în care abordați subiecte ca acesta, îndeobște cam terne.
O lectură pe care aș recomanda-o și altora, fără ezitare.
În rest, ce aș mai putea zice?
Să spun că de aici, de unde îmi petrec o viață în care femeie tânără fiind mă simt mai degrabă obosită și lipsită de speranță, fug mereu? Că nu reușesc să înțeleg de ce lucrurile nu merg măcar un pic mai bine și pe la noi?
Întrebări fără răspuns, așa-i Domnule Gorun? Plătim, asta știm... plătim cu vieți.
Mulțumesc pentru o lectură substanțială
Margas
cred ca trivialitatea si neologismul stau sa se intreaca in a exprima originalitatea poemului.
pentru textul : Singurătăți și absint demultumesc doamna Cristina, Miha si GDToma pentru aplecarea asupra textului meu.
pentru textul : darul de smirnă defaci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I depoemul marturiseste intelepciune si experienta de viata. o plimbare prin cimitir, citind epitafuri pe cruci. profund si subtil.
pentru textul : Arginții deDragă Lucian, nu știu ce i-ai făcut, dar de data asta suna, după părerea mea, foarte bine, Am reținut "Există o pleoapă care se închide definitiv", "sângele timpului", "cărămizi îngropate în flori" (aici parcă văd transformarea pământului din nou în viață prin rădăcinile plantelor), "Ochiul înghite ca un mormânt Aripile nepurtate în spate", "sipeturi cu primăveri". Iar finalul "Rece sub pleoapa imensă mă culc/ Definitiv" e foarte plastic și reușit. După umila mea părere, merită o peniță. Felicitări. Marian
pentru textul : Existând în definitiv deFoarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet deBianca, este o călătorie pe apele munților sacri. Lostrița e simbol al trecerilor, de la sălbăticia terestră spre liniștea cerurilor. Să asculte pruncul vuietul - aici sălbăticia. Crucile tac - aici, liniștea. Și e în context, dacă vezi dincolo de simbolistică. Alb - orice naștere este mai întâi de toate scrisă/destinată în alb ceresc, în alb sfânt, în lumină albă. Nu e nimic antitetic în acel Alb. Acolo sunt Întâlnirile, dincolo de naștere-moarte. Acolo nu mai sunt porți, Dalba... Lumină Albă, ție, mulțumesc.
pentru textul : infans deVirgil, frumoasă ideea primelor 3 versuri, dar nu înțeleg care-i treaba cu scoicile acelea - de fapt, care-i celălalt termen de comparație , acolo? "ar trebui să ne perfecționăm în zborul fără aripi/ precum scoicile"? sau "fără spectatori și fără de sfîrșit precum scoicile"? în ambele cazuri mi se pare forțat. cum forțată mi se pare și analogia dintre friptura de căprioară și ochii neînchiși.
pentru textul : zborul precum scoicile deMulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
pentru textul : Haiku deDraguta, ca intotdeauna, Marina... Sarumana ..
pentru textul : Fata plăpumarului deAi făcut dovada vastelor cunoștințe de gramatică folosind sintagma "MAI superior". Ne-am lămurit cu cine avem de-a face.
Q.E.D.
Punct.
pentru textul : stampe în cer deMari, sustin si eu ca incadrarea de "novice" nu are nimic jignitor in ea. Si sunt pe hermeneia, cativa "novici" care scriu de rup oasele cititorului. Insa textul de fata are lacune, iar ialin sau hialin sau lalin sau halim ca n-am priceput si nici nu cred ca trebuie eu sa pricep asta cum ii place lui sa-si zica cu exactitate, cu majuscula sau cu bold sau cu ceva ce nu s-a inventat inca (si multi au luat plasa inaintea ta cu pseudonimul lui, crede-ma)... are dreptate! Si eu iti recomand cu toata caldura sa revizuiesti acest text, asta daca il consideri important de l-ai postat aici. Cu drag, Andu.
pentru textul : Ieșire deConstructie riguroasa si limpede - se vede puterea de asamblare a cuvintelor. "Mustim" este insa, dupa parerea mea, un cuvant nepotrivit in intregul complex poetic. As folosi o expresie echivalenta (nu un cuvant-sinonim). O expresie ar da, poate, o muzicalitate noua. Pentru toate acestea, o penita pentru autor. Merita. stefan Doru Dancus
pentru textul : orele noastre dePagini