noaptea se strânge laț aruncat peste umeri cerul stă să curgă opac în timpanele mele doar liniștea imens tam-tam african îmi cresc din umeri bastoane de orb numai pânze de umbre ochii mei nicăieri scuze pentru îndrăzneală. :) nu prea dau buzna "în casa omului", dar mi-a plăcut ideea. și bine-ai venit pe Hermeneia.
Marlena Braester, sunt fericită pentru acest mare eveniment! chiar astăzi am vorbit de tine și cartea ta atât de așteptată, undeva; unde o putem găsi? O peniță pentru talent și dăruire!
Şi am să te rog să nu mai revii cu nimic, dacă nu este legat strict de text. Nu face ca acest text să fie despre tine, aşa cum ai făcut sub "Alb şi roşu" sau sub altele. La fel şi pe viitor, nu doar aici.
Aranca, sorcova nu e un obicei ortodox. Sărbătoarea creștină a Crăciunului se intersectează mai mult temporal cu obiceiuri populare românești precum sorcova sau plugușorul. Mai degrabă, sorcova reflectă într-o anume măsură expresia asimilării simbolice a culturii religioase creștine în sărbătorirea anului nou. Copiii "merg" cu sorcova sau cu plugul așa cum merg cu steaua, dar versurile textelor rostite cu aceste ocazii nu reflectă același lucru. Sorcova are o notă preponderent folclorică și doar vag simbolic religioasă. Cel puțin asta este părerea mea rezultată atât din practica sorcovitului, cât și din ce am mai citit referitor la tradiții și obiceiuri. Lucian, te-am atins sper nu doar cu sorcova vesela! Yester, pe tine te-am mai citit și prin altă parte. Mi-am amintit pentru că ești din Tecuci, din locul pe unde am copilărit. Mulțam de apreciere. Poemul e un cadou pentru cineva anume. Știe el. Că bine zici "dulceață de cireșe amare".
Pavel, un prieten foarte drag, cunoaste aceasta varianta. A ales pentru Cleopatra insa o varianta care, in viziunea sa, o reprezinta mai mult. Aceasta varianta insa poate fi folosita de cele (cei) care doresc sa cante sub dus aceasta piesa, in limba engleza. Cu drag, Bogdan
Din pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
Nu știu cine recită, presupun că tu, oricum părerea mea este că poemul este unul bun insă recitarea este execrabilă (mă refer și la ea, pentru că, dacă ai postat-o împreună cu poemul, face parte din textul postat, nu?) Dacă tu ești cea care recită, probabil suferi de o boală cunoscută a poeților, ea se cheamă 'auto-recitare cu orice preț' și are manifestări foarte neplăcute asupra ascultătorilor cum ar fi dureri de cap, nervozitate, dorința de suicid, etc.
Desigur sunt mulți poeți mari care au făcut asta (Bacovia de exemplu) așa te poți considera, on the other hand, într-o companie selectă de poeți care au ținut morțiș să-și distrugă poemele recitîndu-le.
Despre text, mi se pare reușit, mai ales pauzele dintre versuri care îți oferă un fel de timp de gândire meritat, ciudat că mie tocmai respirația aia dintre pastilă și bubă nu-mi place, are ceva nashpa, probabil buba aia e buba. Parcă îmi amintesc că ești soră medicală? Pentru că dacă e așa, înțeleg, e deformație profesională. Dar atunci putea fi respirația dintre pastilă și edemul Quincke, ar fi fost și mai dramatic și mai poetic, în opinia mea.
Iar titlul e ultra-fumat.
În rest un poem bun, bravo.
Imaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
nu cred că e neterminată metafora. cum e un paianjen? eu îl văd mereu la pândă.
aici aveţi dreptate, dar în sensul că e "trezvie". stare de priveghere duhovnicească, trezire a sufletului, de gardă a fiinţei umane faţă de condiţia lui. sau pe aici.
nu mă supăr niciodată pe oamenii cu care dialoghez.
dintr-o dată Coborâtorul m-a luat de mână atât mai aveam o treaptă până la El... doar acest curajos Dumnezeu coborând o treaptă pentru mine... sunt versurile care daruie poemului sensul. aceasta idee, insa, este rupta de continutul poemului. de asemnea imi par fortate ideile martiriului exprimate voit prin contondente imagini moderne in contradictie cu cele traditional crestine.
Ultimul offtopic Am deschis subiectul la sectiunea Info, cu textul "Texte vechi in pagini noi. Problema?". Cei care au ceva de spus, isi pot exprima parerea acolo; aici, v-as ruga sa se posteze numai comentarii legate de proza de deasupra.
"o primăvară neagră îți mîngîie părul", "ne logodim cu disperare", "forțăm mâna lui dumnezeu"... imi plac imaginile puternice în cadre mici... poezia ca fotografie sau, mai bine spus, ca un tablou de magritte in care nu știi pe unde să intrii și încotro să iesi, în care te simți mic deși te știi mare.
Eu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
Aici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
...un text frumos, Virgil. simt că transmiți în ambele modalități de comunicare același experiment senzorial.apreciez și modalitatea în care te ferești de locurile comune. atent, cu gânduri bune, paul
imi place tipatul acestei revolte... uneori cred ca nici pasarile n/au cantat de la inceput, a existat o epoca de piatra a pasarilor in care tipau una la alta de pe dealuri diferite... li s/a modelat glasul pe masura ce olarul a manuit din ce in ce mai bine roata, asa se face ca au fost mai intai dinozaurii... plastilina a devenit tot mai moale in mainile Domnului, tot mai indragostit de frumosul creatiei sale, in cutele hainelor sale se scuturau din ce in ce mai rafinate sunetele ... cred ca si noi am aparut din tipatul singuratatii sale, insa dumnezeu nu avea nevoie de caini de companie si nici de vanatoare, ne/a ridicat din start la rangul de frate infiindu/ne sa nu fim niciodata vasali ..asa ca maine, nu azi ai sa revii asupra hotararii tale de a nu mai canta si vei scoate un tril, apoi altul... stii, de asta pleaca din cand in cand pasarile si oamenii..ca sa nu ne obisnuim cu cantul lor si sa nu/l mai apreciem la justa valoare...
"orizontul nu este mai larg de când scriu
nici mai curb."
Dar ar trebui să fie, aş spune eu. Altminteri, scrisul ar fi/ este inutil.
Adriana (comentatoare excelentă) se află, atunci când se raportează (răspunzând polemic sau aducând mulţumiri) la propriile sale texte, sub nivelul poetei care este. Se întâmplă şi la case mai mari. Bacovia este, sub acest raport, lamentabil. Citească-se comentariul său la "Decor" sau cel la "Plumb", de un simplism vrednic de elevii mediocri de liceu.
Altminteri, instinctul poetic funcţionează bine, căci Adriana contrazice, prin tot ce adaugă incipitului, constatarea în aparenţă rece, resemnată ori chiar cinică. În acest sens, versul "poate ceva mai bătrân şi mai singur" aduce o nuanţare cu adevărat relevantă, iar resemnarea devine aparenţă, aşadar semn al aspiraţiei că, totuşi, lucrurile stau altfel de cum ar putea să pară. Dovadă, ultimele două versuri, inclusiv acel "amăruie" (poate nu cel mai fericit epitet), sugerând ceea ce ea năzuieşte în secret, iar eu constat benefic molipsit de năzuinţa ei: orizontul e mai înalt sau, cel puţin, mai altfel de când Adriana scrie.
rimă femei/ei. a obţine un miros? am rezerve. să reformulăm, de fapt o sugestie:
ea are nopțile mele de beție
în sânge
ipostazele în care mă frecam de alte femei
să-i simt mirosul
sau poate altceva - înţeleg ce vrei să sugerezi - a lua cu tine a împrumuta a te impregna. dar nu a obţine miros.
orgasmele şi organele sexul sînt atît de des folosite în poezia de azi că seamănă cu floricelele păsările luna etc din poezia de ieri. altfel spus, clişee. orice subiect se poate aborda totuşi dacă găsim alchimia potrivită.
Leader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
eu voi remarca acest text nu doar pentru că este deosebit ci mai ales pentru a te încuraja pe tine și pe alții să o facă. pe parcursul timpului am descoperit tot mai mult că a lucra împreună nu rezultă numai într-o „sumă” a talentelor ci poate de multe ori într-o „înmulțire” a lor. citeam zilele trecute despre dada și despre alte curente artistice și este extrem de interesant să vezi cum s-au manifestat în primul rînd ca și „muncă de gașcă”, poate chiar „emulație de gașcă”. uneori singurătatea individualistă a poetului trebuie să învețe să colaboreze. și acele vremuri au fost speciale. dar ele nu trebuie să fie doar la trecut.
Şi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):
Ce este (acum) poezia? R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.
Ce ar trebui să fie poezia? R: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil.
Eugen.
pentru textul : Constelaţia de ticăloşi denoaptea se strânge laț aruncat peste umeri cerul stă să curgă opac în timpanele mele doar liniștea imens tam-tam african îmi cresc din umeri bastoane de orb numai pânze de umbre ochii mei nicăieri scuze pentru îndrăzneală. :) nu prea dau buzna "în casa omului", dar mi-a plăcut ideea. și bine-ai venit pe Hermeneia.
pentru textul : căutîndu-mi ochii deMarlena Braester, sunt fericită pentru acest mare eveniment! chiar astăzi am vorbit de tine și cartea ta atât de așteptată, undeva; unde o putem găsi? O peniță pentru talent și dăruire!
pentru textul : Apariție editorială deŞi am să te rog să nu mai revii cu nimic, dacă nu este legat strict de text. Nu face ca acest text să fie despre tine, aşa cum ai făcut sub "Alb şi roşu" sau sub altele. La fel şi pe viitor, nu doar aici.
pentru textul : nada te turbe deAranca, sorcova nu e un obicei ortodox. Sărbătoarea creștină a Crăciunului se intersectează mai mult temporal cu obiceiuri populare românești precum sorcova sau plugușorul. Mai degrabă, sorcova reflectă într-o anume măsură expresia asimilării simbolice a culturii religioase creștine în sărbătorirea anului nou. Copiii "merg" cu sorcova sau cu plugul așa cum merg cu steaua, dar versurile textelor rostite cu aceste ocazii nu reflectă același lucru. Sorcova are o notă preponderent folclorică și doar vag simbolic religioasă. Cel puțin asta este părerea mea rezultată atât din practica sorcovitului, cât și din ce am mai citit referitor la tradiții și obiceiuri. Lucian, te-am atins sper nu doar cu sorcova vesela! Yester, pe tine te-am mai citit și prin altă parte. Mi-am amintit pentru că ești din Tecuci, din locul pe unde am copilărit. Mulțam de apreciere. Poemul e un cadou pentru cineva anume. Știe el. Că bine zici "dulceață de cireșe amare".
pentru textul : celui drag dePavel, un prieten foarte drag, cunoaste aceasta varianta. A ales pentru Cleopatra insa o varianta care, in viziunea sa, o reprezinta mai mult. Aceasta varianta insa poate fi folosita de cele (cei) care doresc sa cante sub dus aceasta piesa, in limba engleza. Cu drag, Bogdan
pentru textul : GHIȚĂ deDin pmdv, acesta este cel mai bun text al concursului "Astenie de primăvară". Poate că principala sa calitate este viaţa - de fiecare dată când îl citesc, am impresia că-l citesc prima oară, iar acest aspect, personal, mi se întâmplă foarte rar. Atmosfera apăsătoare, parcă gata să explodeze într-un necunoscut anotimp gotic, captată (şi) prin persoana a 2 a, structura, naraţiunea lirică, imaginile perfect echilibrate - toate armonizate într-o stare onirico-lucidă - fac din această poezie o reuşită.
pentru textul : povestea ultimei tristeţi de(finalul l-aş vedea fără pronume - "simţi cum ţi se vindecă frigul din oase"). Şi aş reveni la titlul iniţial, pentru că aici chiar avem o poveste.
Felicitări, felicitări şi pentru "Piruetă în umbra unui zmeu de hârtie" - poezie care, dpvd calitativ, îi urmează textului de faţă.
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! am uitat penita!
pentru textul : plâns acaju deNu știu cine recită, presupun că tu, oricum părerea mea este că poemul este unul bun insă recitarea este execrabilă (mă refer și la ea, pentru că, dacă ai postat-o împreună cu poemul, face parte din textul postat, nu?) Dacă tu ești cea care recită, probabil suferi de o boală cunoscută a poeților, ea se cheamă 'auto-recitare cu orice preț' și are manifestări foarte neplăcute asupra ascultătorilor cum ar fi dureri de cap, nervozitate, dorința de suicid, etc.
pentru textul : Carpe Diem deDesigur sunt mulți poeți mari care au făcut asta (Bacovia de exemplu) așa te poți considera, on the other hand, într-o companie selectă de poeți care au ținut morțiș să-și distrugă poemele recitîndu-le.
Despre text, mi se pare reușit, mai ales pauzele dintre versuri care îți oferă un fel de timp de gândire meritat, ciudat că mie tocmai respirația aia dintre pastilă și bubă nu-mi place, are ceva nashpa, probabil buba aia e buba. Parcă îmi amintesc că ești soră medicală? Pentru că dacă e așa, înțeleg, e deformație profesională. Dar atunci putea fi respirația dintre pastilă și edemul Quincke, ar fi fost și mai dramatic și mai poetic, în opinia mea.
Iar titlul e ultra-fumat.
În rest un poem bun, bravo.
Ce părere ai de varianta: "mă ascund în nașteri obscure"? pentru a nu repeta articolele nehotărâte.
pentru textul : negru ascuns deImaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
pentru textul : soliloquy denu cred că e neterminată metafora. cum e un paianjen? eu îl văd mereu la pândă.
aici aveţi dreptate, dar în sensul că e "trezvie". stare de priveghere duhovnicească, trezire a sufletului, de gardă a fiinţei umane faţă de condiţia lui. sau pe aici.
nu mă supăr niciodată pe oamenii cu care dialoghez.
pentru textul : trezvie dedintr-o dată Coborâtorul m-a luat de mână atât mai aveam o treaptă până la El... doar acest curajos Dumnezeu coborând o treaptă pentru mine... sunt versurile care daruie poemului sensul. aceasta idee, insa, este rupta de continutul poemului. de asemnea imi par fortate ideile martiriului exprimate voit prin contondente imagini moderne in contradictie cu cele traditional crestine.
pentru textul : Spulberat decred că trebuie să revin și să precizez că aleg să păstrez expresia (incorectă tehnic vorbind) „dupamiaza” ca o licență poetică. dacă mi se permite.
pentru textul : dupamiaza eroilor deUltimul offtopic Am deschis subiectul la sectiunea Info, cu textul "Texte vechi in pagini noi. Problema?". Cei care au ceva de spus, isi pot exprima parerea acolo; aici, v-as ruga sa se posteze numai comentarii legate de proza de deasupra.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă defrancisc draga, nu este obligatoriu sa stii cine a fost Gaudi...sau sa vizitezi Castelul Béranger...si sa intelegi la ce m-am referit.
pentru textul : art nouveau de"o primăvară neagră îți mîngîie părul", "ne logodim cu disperare", "forțăm mâna lui dumnezeu"... imi plac imaginile puternice în cadre mici... poezia ca fotografie sau, mai bine spus, ca un tablou de magritte in care nu știi pe unde să intrii și încotro să iesi, în care te simți mic deși te știi mare.
pentru textul : antiplatonice VII deEu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
pentru textul : Da (Vinci) deAici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
...un text frumos, Virgil. simt că transmiți în ambele modalități de comunicare același experiment senzorial.apreciez și modalitatea în care te ferești de locurile comune. atent, cu gânduri bune, paul
pentru textul : yerba maté III ▒ deimi place tipatul acestei revolte... uneori cred ca nici pasarile n/au cantat de la inceput, a existat o epoca de piatra a pasarilor in care tipau una la alta de pe dealuri diferite... li s/a modelat glasul pe masura ce olarul a manuit din ce in ce mai bine roata, asa se face ca au fost mai intai dinozaurii... plastilina a devenit tot mai moale in mainile Domnului, tot mai indragostit de frumosul creatiei sale, in cutele hainelor sale se scuturau din ce in ce mai rafinate sunetele ... cred ca si noi am aparut din tipatul singuratatii sale, insa dumnezeu nu avea nevoie de caini de companie si nici de vanatoare, ne/a ridicat din start la rangul de frate infiindu/ne sa nu fim niciodata vasali ..asa ca maine, nu azi ai sa revii asupra hotararii tale de a nu mai canta si vei scoate un tril, apoi altul... stii, de asta pleaca din cand in cand pasarile si oamenii..ca sa nu ne obisnuim cu cantul lor si sa nu/l mai apreciem la justa valoare...
pentru textul : picioare goale de"orizontul nu este mai larg de când scriu
pentru textul : amărui denici mai curb."
Dar ar trebui să fie, aş spune eu. Altminteri, scrisul ar fi/ este inutil.
Adriana (comentatoare excelentă) se află, atunci când se raportează (răspunzând polemic sau aducând mulţumiri) la propriile sale texte, sub nivelul poetei care este. Se întâmplă şi la case mai mari. Bacovia este, sub acest raport, lamentabil. Citească-se comentariul său la "Decor" sau cel la "Plumb", de un simplism vrednic de elevii mediocri de liceu.
Altminteri, instinctul poetic funcţionează bine, căci Adriana contrazice, prin tot ce adaugă incipitului, constatarea în aparenţă rece, resemnată ori chiar cinică. În acest sens, versul "poate ceva mai bătrân şi mai singur" aduce o nuanţare cu adevărat relevantă, iar resemnarea devine aparenţă, aşadar semn al aspiraţiei că, totuşi, lucrurile stau altfel de cum ar putea să pară. Dovadă, ultimele două versuri, inclusiv acel "amăruie" (poate nu cel mai fericit epitet), sugerând ceea ce ea năzuieşte în secret, iar eu constat benefic molipsit de năzuinţa ei: orizontul e mai înalt sau, cel puţin, mai altfel de când Adriana scrie.
rimă femei/ei. a obţine un miros? am rezerve. să reformulăm, de fapt o sugestie:
ea are nopțile mele de beție
în sânge
ipostazele în care mă frecam de alte femei
să-i simt mirosul
sau poate altceva - înţeleg ce vrei să sugerezi - a lua cu tine a împrumuta a te impregna. dar nu a obţine miros.
orgasmele şi organele sexul sînt atît de des folosite în poezia de azi că seamănă cu floricelele păsările luna etc din poezia de ieri. altfel spus, clişee. orice subiect se poate aborda totuşi dacă găsim alchimia potrivită.
a ucis
cu sînge cald -artificial.
mai citim, pîna una alta nu e impresionant.
pentru textul : Ea. Și celelalte ipostaze deCu siguranta este vorba despre Nichita Stanescu... probabil una dintre acele poezii dedicate cuiva si aflata intr-o colectie personala.
pentru textul : poezia mea de azi demulțumesc pentru observații și comentarii, Daniela și Maria. țin să precizez că finalul s-a vrut intenționat puțin agramat
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie de...fac pasi mici...:)
pentru textul : Alean alb deLeader Dahaar sunt incantat de modul cum ai serpuit printre intelesul versurilor mele... cred ca esti obisnuita sa incorporezi imagini.Multumesc. Ela... multumesc.
pentru textul : Pământul de mijloc deeu voi remarca acest text nu doar pentru că este deosebit ci mai ales pentru a te încuraja pe tine și pe alții să o facă. pe parcursul timpului am descoperit tot mai mult că a lucra împreună nu rezultă numai într-o „sumă” a talentelor ci poate de multe ori într-o „înmulțire” a lor. citeam zilele trecute despre dada și despre alte curente artistice și este extrem de interesant să vezi cum s-au manifestat în primul rînd ca și „muncă de gașcă”, poate chiar „emulație de gașcă”. uneori singurătatea individualistă a poetului trebuie să învețe să colaboreze. și acele vremuri au fost speciale. dar ele nu trebuie să fie doar la trecut.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deŞi, ca să răspund şi plastic întrebărilor din topic (şi ca să mă avânt totuşi şi spre ce este):
Ce este (acum) poezia?
R: Lup, capră şi varză. Unde lupul = autorul cu emoţiile sale; capra = cititorul cu aşteptările şi emoţiile sale; varza = suma criticilor avizaţi şi a instrumentelor lirice proprii autorului.
Ce ar trebui să fie poezia?
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deR: Împăcarea lupului, a caprei şi a verzei.
Îmi cer scuze. Am vrut să scriu Moldovan. Cu privire la Andu am rezerve. Atît.
pentru textul : 110 m garduri deMulțumesc frumos, Luminița. E o simplitate pe care o trăiesc și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă dePagini