aalizeei -
de pe buze ca dintr-o praștie
tăcerea piatră se duse-n adînc
o cuvintelor
ce îndurare mai mare pentru voi
decît un gît de lebădă fără cap
acum cînd închipuirea cercurilor
învățătură se vrea mîinilor mele
Poezie:
de pe buze ca dintr-o praștie
tăcerea piatră se duse-n adînc
o cuvintelor
ce îndurare mai mare pentru voi
decît un gît de lebădă fără cap
acum cînd închipuirea cercurilor
învățătură se vrea mîinilor mele
Comentarii
hialin -
Primele doua versuri mi se pare ca au o idee interesanta. Apoi mi se pare ca ideea se duce intr-un punct unde nu ar trebui sa fie. Mai degraba analogia merge spre acel punct in care textul nu ar trebui sa mearga. Spus altfel mi se pare ok tacerea piatra in prastie, dar nu cand lebedele fara cap devin indurare. Partea de final devine greu de perceput. Mi se pare un text care incepe cu o idee buna continuata slab. Ialin