e vara în toi mă clatin ca o femeie
în care oamenii nu au văzut niciodată femeia
ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier
s-a crăpat cerul de vară nu vor fi cutremure sau războaie
e bine e călduţ şi domol
lucrurile nu cad de-a valma spre centrul pământului
nici ochii îndrăgostiţilor nici gelozia care îi pândeşte
fiindcă sunt fericiţi
nici iubirea faţă de aproape fiindcă e invidiată

*
cântă cobzar pentru fata din căsuţa albă
aici am voie să fiu eu însămi
ceilalţi nu sunt sinceri mai ales când o femeie singură
trăieşte ca într-un compartiment de tren
urcă şi coboară odată cu luna
aş putea să o prind în coşul de pâine să tai câte o felie
dar nu simt nicio poftă
sunt prea simplă fără secrete
toată viaţa am îmbătrânit în rochie de bal cu corset
cântam la o fereastră stă cineva noaptea se lasă în mahala
mă rugam îngerului să mă facă tare

*
câte dorinţi pot pretinde că am
când niciodată nu mi-am dorit ceva cu adevărat
era mereu altceva mai important mai dureros
mai aproape de mine cea fără de început sau sfârşit
ceva care era să fie
tu eşti fratele meu tu eşti sora mea eu sunt cea care trage zăvorul porţii
chiar dacă grădina e părăsită
lucrurile trebuie să stea la locul lor legile trebuie respectate
gardurile să se ţină pe picioare

*
voi cumpăra bilete de papagal să câştig vreun vis
dacă zodia mea e norocoasă
dacă s-au învârtit destule comete în jurul pământului
să iasă şi pentru mine ceva la marea loterie
să nu mor ca un soldat
nu sunt nici bărbat nici grădinar să îmi cultiv visele
nici călugăr să cânt slavă domnului
ecce mulier doamne
la mijloc mă doare cel mai tare în sus sau în jos am îngheţat
cât să poţi trece cu piciorul peste mine fără să mă sparg

*
am plecat aiurea într-o altă lume
niciodată nu voi fi acasă şi niciodată nu voi pleca de tot
sunt mireasa unei umbre şi nu ştiu a cui