sunt urâtă ca un măr desfrunzit în care atârnă uitate
prescuri mucegăite ambalaje înnodate cu ață roșie
din care au fost culese cândva
bomboane cu vișine.
iată-mă pe jumătate goală
pe cealaltă jumătate împodobită strident
cu întrebări schilodite reproșuri urme de ruj.
viața m-a sărutat pe gură atunci când ai plecat.
am închis ochii și n-am știut pentru o clipă
dacă pleacă și ea sau rămâne.
mâinile îmi tremură în fiecare dimineață, ștefane,
prevestindu-mi o dependență grea
de tine și de tot ce-i al tău.
Poezie:
Comentarii
...
Virgil -
ciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
...
merveille -
Domnule Virgil Titarenco, dacă nu știți cum să luați acest text, atunci nu îl luați. deloc. e simplu.
despre simplitate
Virgil -
Doamna sau Domnisoara Maria Marinela Circiumaru, ca sa va raspund pe aceeasi frecventa, zic daca nu stiti cum sa raspundeti unui comentariu atunci nu raspundeti, e simplu, nu? Desi eu nu am spus ca nu stiu cum sa iau textul acesta; am spus altceva.
...
merveille -
Eu am înțeles foarte bine ce ați spus și cred că și dumneavoastră ați înțeles ce am spus eu.
hm
bobadil -
Unu: re comentariile anterioare poate ar fi mai bine ca fiecare sa spuna in comentarii ceea ce are de spus mai pe sleau (nu ca intr-un text poetic) astfel incat sa inteleaga toata lumea din prima lectura, sa nu ajungem la faze de tipul "eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu nu stii"... Doi: Nu este contrar Regulamentului sa comentezi un comentariu care se refera la text, pentru ca astfel (logic vorbind) te referi tot la text iar Virgil a sesizat asta nu doar acum. De descurajat insa ar fi, da, comentariile de tipul celor de aici ale d-nei (d-soarei) autoare care nu spun chiar nimic. Trei: Textul nu e rau, are nerv si o imagistica mizand pe intuitivitatea unui cititor depresiv... ok. Finalul insa mi se pare ratat, cade in explicit acel "stefane" suna a trezire dis-de-dimineata cu instalatorul (poate fi inlocuit cu celebrul "fane"? sau cu "stefane cel mare?") iar declararea frusta a debutului unei dependente este... nu stiu cum sa-i zic, banala? In rest, placut si la buna recitire mmc-o. Andu
Andu,
merveille -
Unu și doi. Eu am spus ce aveam de spus și cred că cine a trebuit să înțeleagă a înțeles. Atât. Trei. Dacă ți-a plăcut textul, eu mă bucur și iar mă bucur. E o părere la care țin. Despre final, bată-l vina să-l bată...ce să zic? Nu-l pot rescrie pentru că, în încăpățânarea mea, îmi place așa cum e acum- banal și siropos. ne mai citim, MMC- a
...
Donaris -
Poezia mi se pare interesantă, dar prea directă. Are ceva de romanță. Strofa a doua este reușită, chiar și a treia, cu excepția primului vers, care mie îmi pare în contradicție cu restul textului. În privința finalului, și eu cred că ar trebui modificat. Cel puțin acel nume propriu îl găsesc absolut inutil. Dacă ții atât de mult să-l păstrezi, eu zic să-i trimiți și lui poezia, poate revine la sentimente mai bune. Cu simpatie, Petru Sper să nu te superi pentru gluma mea.
încă ceva
merveille -
Domnule Petru, așa cum am spus și mai sus, finalul rămâne deocamdată așa cum este. Și nu pentru că ar avea un caracter subiectiv... Poemul, chiar dacă este scris la persoana întâi și pe deasupra mai poartă și titlul pe care îl vedeți, nu înfățișează o ipostază din viața mea. Aici, ca și în alte locuri, eul liric nu se confundă cu autorul. Dacă îl vedeți pe domnul Titarenco pe aici, spuneți-i, vă rog și dumnealui asta. Eu am scris "despre" povestea asta, dar nu puteam scrie "din cauza ei", pentru că nu este a mea. Ștefan cel prezent în text putea deci să se numească și Gheorghe și Ioan și cum o vrea el- sau putea să nu poarte nici un nume- cred că era și mai bine. Mulțumire pentru semn, Maria