De-atâta timp,
în umbra ta,
aceleaşi umbre
complotează,
iar tu
de fiecare dată
le-ntorci spatele
după ce
ieşi sau intri,
te faci că
nu le-auzi
îmbătrânind
deasupra
aceluiaşi lighean
în care
şi-au vomitat
tot anul bârfele
şi din care,
bine-nţeles,
după aceea
îşi vor hrăni la anul şi
la mulţi ani
copiii, rudele, părinţii;
ecoul lor cu iz
pestilenţial
încă mai stăruie
la tine-n minte,
trădările
se ţin lanţ din urmă, iar
străfulgerările
cu care
te-au înzestrat acestea,
încep să capete
în ochii celorlalţi
înfăţişarea
unui criminal;
priveşti prin ei,
ca printr-o
fereastră plouată,
priveşti adânc
în ei,
în balta lor de sânge
până ajungi să-i vezi
ce gândesc doar
după felu-n care
se uită la tine
din balta lor de sânge
cu vise de preamărire;
pe urmă, cu riscul
de-a nu pierde nimic,
pariezi totul pe
prietenia ta
cu toată lumea, iar
după câteva beri,
te ridici de la
masa ei şi
păşeşti înainte,
pregătit să-ţi strigi
poemul
de-alungat
din suflet curvele
cu şuturi violente-n gură;

apoi te-ntorci
spre ea
şi-o-ntrebi:

Psihanalizabil, nu?

26.05.2012;
17:40