Da, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
eu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
anyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
păreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
Da, foarte mult dar nu pentru scurt metraje ci pentru viitorul meu volum. Te rog sa imi scrii ca sa discutam. Pe situl meu vei gasi o adresa de contact. Multumesc.
ideea imi apartine, virgil. mi-a venit cand raspundeam la "askalon" si cand mi-am pus iar problema inspiratiei, catharsisului, etc. nu stiu si nu stau sa verific daca a mai avut-o cineva inaintea mea si daca are copyright pe ea. fireste ca in tratatele de specialitate procesul de creatie este larg dezbatut. poate de asta ar fi nevoie si de un dialog pe marginea colajului, pentru ca stiu sigur ca sunt si profesionisti ai literaturii si psihologiei si alte feluri de specialisti ai cuvantului si ai ideii in hermeneia care ar putea sa imprime discutiei directii clara. altfel, fiecare posteaza textele pe proprie raspundere si le apartin, chiar daca experimentul se afla sub numele meu, cu alte cuvinte nu voi da copy/paste pentru a muta ce e mai sus pe alt medium. poate a fost mai bine sa specific toate astea.
Virgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.
Textul mi-a plăcut, este inovator, repetiția este folosită într-un mod inteligent.
Neliniar descriptiv, te poartă prin mai multe versiuni ale percepției, avem aici mai multe realități și asta desigur că mie, cel puțin, îmi place.
O apreciere specială pentru strofa finală... un pilon pe care s-ar putea re-scrie, pivota întreg poemul, într-o altă cheie.
după ce am terminat de citit, în minutul de după, a ridicat capul un cuvânt-întrebare...
dar imediat mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să știu unde e Irina ta, așa cum nu vreau să știu unde au rămas Irinele mele din „timpurile grozave”.
pentru că vreau să mai fiu, un timp, în poveste...
1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.
aranca, eu as zice sa incerci sa postezi si texte noi. am avut, zic eu, rabdare deocamdata, dar asa cum scriam si in alta parte nu as vrea cineva sa confunde Hermeneia cu altceva si sa inteleaga nu numai litera legii ci si spiritul ei
P. S. "Fluviul" ala al "neantului" e chiar aiurea. Care curge "din sine in sine spre nicaieri". Daca ai fi spus "din sine, pentru sine, in sine" ai fi cazut peste Heidegger, numai ca el face filosofie si nu poezie. Sau, incomplet, peste Hegel cu "fiinta-in-sine" - lipsita de determinari esentiale - si "fiinta-pentru-sine" - ca mod de a fi nemijocit determinat etc., etc., etc. care tot filosofie se vrea. Si, volens nolens, filosofia, chiar si cea fenomenologica (de la Husserl si Heidegger citire si nu de la Hegel) tot, pana la urma, le "concepte" si "conceptualizare" ajunge chiar daca apeleaza (alambicat) si la metafore. Dar tot filosifie ramane si nu poezie. Pentru ca poezia numai la discursivitate bazata pe conceptualizare n-ar trebui sa apeleze. Se pare ca "integrarea" filosofiei chiar nu-ti reuseste!
Dorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
și totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
Adriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
imi inchipui un garaj. roată, parazitii. cu minele n gura, asteptand semnul. trasnetul. viitorul. unii luand notite, altii sapand transee. numai poetul, surd la fundul monei, cu capul pe spate, ochii inchisi, cu lumina venindu i printr o gaurica, asteapta ceva. de gat ii atarna chitara, semn falic. poetul e gol. ridica mainile. de undeva, ca din cerul ferestrei, se aude un glas flamand, insetat: de ce te ai ascuns, loază!?
am comis o eroare. din greseala mi-am acordat, fara motiv si fara rost, o penita, din acelea care ii fac atat de mandri pe hermeneutii inraiti. cu mine nu e cazul. iertare.
personal, eu chiar nu inteleg de ce mi se spune ca sunt ironice comentariile mele. ele nu sunt. de obicei, le scriu cand ma simt bine si totul e ok. momentan, am o durere de masea ca nimeni nu se poate apropia....nu altceva. multumesc, f(r)ancisc :D
iata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, domnule Test. Sarbatorim, intr-adevar "Invierea". Aici ai dreptate. Nu vreau sa stric acum aerul sarbatoresc care m-a cuprins (ne-a cuprins) trecand prin tristetea nemarginita a Patimilor ca sa ajungem la Inviere (cum bine zici). Promit sa reluam discutia dupa Sarbatori. Cu argumente si in liniste, fara pornire, dupa cele trei zile de repaos a mintii (argumentative, chipurile "rationala" si cand este vorba de religie, bazata pe "interpretarea" mot a mot a textelor, fie ele si Scripturale).
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deeu inteleg supararea autorului din ultimul comentariu. dar bobadil are oarecum dreptate desi numele meu nu cred ca se poate numara printre poeti. iar regulamentul hermeneia e bine sa fie citit desi nu este nici opera si nici perfect. dar daca nu ii place lui bobadil poate sa mearga sa publice la el in lithera sau pe vreun perete de latrina. la alegere.
pentru textul : Devorah deanyway, ziceam ca are dreptate partial si pentru ca exista o diferenta intre poezie si reportaj. iar hermeneia este destul de generaoasa si are si sectiune de revista literara si chiar note, poevestire, istorie, etc. Dar daca ne incapatinam sa numim ceva poezie atunci sa o si scriem ca atare. si asta nu inseamna neaparat postmodernism decadent post douamiist sau blah blah blah. cred ca cineva care vrea sa discearna chestia asta o poate face.
intensitatea mesajului face sa se piarda din dorinta de daruire a autoarei. nu voiesc a spune mai mult, deoare cred ca am spus ceea ce voiam.
pentru textul : e-mail pentru gând depăreri:
1. "taică-meu murise", "frate-meu ascundea" - pronumele posesiv prea apropiat într-o singură strofă;
2. "nimic" - folosit des, vezi: "nimic nu omoară", "şi nu era nimic scârbos deşi nimic" (plus, foarte multă negaţie, redundanţă)
3. construcţii seci, care nu sugeerază prea mult: "de praful lor ne scuturam ca de nimic"
4. "cum cu" de la "cum cu o buză" - disonanţă
5. "mâini/mâina" şi iar "nimic-ul" acela - repetiţie în defavoarea primei strofe
remarc:
pentru textul : Cruzimi de1. "câteva morminte de pânză fluturând în bătaia vocilor"
2. "şchiopătatul în zbor făcea lumina să tremure sus pe turle"
... prietenii, iată un cuvânt deosebit, care capătă valențe uneori semnificative, care influențează cărțile citite sau săptămânile trudite, care poate încălzi sau înfrigura, dar de cele mai multe ori care ne înconjoară protector. frumoase versurile tale, anna, în special: ai tristețea celui care își schimbă cămașa cu a șarpelui somnolența ei... și nu ți-e teamă decât de corpul tău pe jumătate tânăr ... și bine zici tu, duminica, mai ales duminica:).
pentru textul : duminica - mai ales duminica deDa, foarte mult dar nu pentru scurt metraje ci pentru viitorul meu volum. Te rog sa imi scrii ca sa discutam. Pe situl meu vei gasi o adresa de contact. Multumesc.
pentru textul : Lemuria deEmanuelle =)). Daca asa arata iubirea in viziunea sexului masculin.
pentru textul : Din iubire deideea imi apartine, virgil. mi-a venit cand raspundeam la "askalon" si cand mi-am pus iar problema inspiratiei, catharsisului, etc. nu stiu si nu stau sa verific daca a mai avut-o cineva inaintea mea si daca are copyright pe ea. fireste ca in tratatele de specialitate procesul de creatie este larg dezbatut. poate de asta ar fi nevoie si de un dialog pe marginea colajului, pentru ca stiu sigur ca sunt si profesionisti ai literaturii si psihologiei si alte feluri de specialisti ai cuvantului si ai ideii in hermeneia care ar putea sa imprime discutiei directii clara. altfel, fiecare posteaza textele pe proprie raspundere si le apartin, chiar daca experimentul se afla sub numele meu, cu alte cuvinte nu voi da copy/paste pentru a muta ce e mai sus pe alt medium. poate a fost mai bine sa specific toate astea.
pentru textul : ce am scris "atunci" deCorzile acelea sunt asa ca un fel de nervi de oţel, pardon, de arama, din varsta de arama a lumilor. Mie imi suna a fals stradivarius ăsta.
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb deVirgil daca nu crezi in taina spovedaniei atunci discutia noastra se va rezuma la nivel literar. Altfel nu vad motive sa o continuam. Social vorbind, departe de mine a incerca justificarea raului pe care l-au produs unii slujitori ai Bisericii in epoca comunista. Spun doar ca uneori ne este foarte facil sa judecam fara a intelege contextul, doar dintr-un implus prea putin crestin. De fapt ceea ce te enerveaza pe tine Virgil este preotul care a acceptat pacatul si apoi nu si-a turnat cenusa in cap in fata comunitatii, in fata ta si a altora care gandesc asemenea tie. Si asta este suprema dovada de mandrie :) Un crestin autentic iarta si lasa lui Dumnezeu "sansa" de a judeca si a plati fiecaruia dupa faptele lui. PS Doar sunt curios, in contrapartida cu ironiile tale despre diligente, daca pentru tine macar preotii au vreo valoare, vreun rost.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deTextul mi-a plăcut, este inovator, repetiția este folosită într-un mod inteligent.
pentru textul : Scrisoare deNeliniar descriptiv, te poartă prin mai multe versiuni ale percepției, avem aici mai multe realități și asta desigur că mie, cel puțin, îmi place.
O apreciere specială pentru strofa finală... un pilon pe care s-ar putea re-scrie, pivota întreg poemul, într-o altă cheie.
Celestin, un text ceva mai "curăţel". subscriu la observatiile lui Adrian, dar, macar de incurajare, e un semn de...se poate si mai bine !
pentru textul : E timpul să trag de fiare deera sa ma pacalesti. dar nu... e frumoasa si asta.
alter
pentru textul : de dincolo de piatră dedupă ce am terminat de citit, în minutul de după, a ridicat capul un cuvânt-întrebare...
dar imediat mi-am dat seama că, de fapt, nu vreau să știu unde e Irina ta, așa cum nu vreau să știu unde au rămas Irinele mele din „timpurile grozave”.
pentru că vreau să mai fiu, un timp, în poveste...
mulțumesc Almei pentru deschiderea ferestrei.
pentru textul : Irina de1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) de2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.
aranca, eu as zice sa incerci sa postezi si texte noi. am avut, zic eu, rabdare deocamdata, dar asa cum scriam si in alta parte nu as vrea cineva sa confunde Hermeneia cu altceva si sa inteleaga nu numai litera legii ci si spiritul ei
pentru textul : El Conqueridor denu stiu daca meterez ci poate o limita de hotar. thanks a lot for your interest on this text.
pentru textul : Survivivore deP. S. "Fluviul" ala al "neantului" e chiar aiurea. Care curge "din sine in sine spre nicaieri". Daca ai fi spus "din sine, pentru sine, in sine" ai fi cazut peste Heidegger, numai ca el face filosofie si nu poezie. Sau, incomplet, peste Hegel cu "fiinta-in-sine" - lipsita de determinari esentiale - si "fiinta-pentru-sine" - ca mod de a fi nemijocit determinat etc., etc., etc. care tot filosofie se vrea. Si, volens nolens, filosofia, chiar si cea fenomenologica (de la Husserl si Heidegger citire si nu de la Hegel) tot, pana la urma, le "concepte" si "conceptualizare" ajunge chiar daca apeleaza (alambicat) si la metafore. Dar tot filosifie ramane si nu poezie. Pentru ca poezia numai la discursivitate bazata pe conceptualizare n-ar trebui sa apeleze. Se pare ca "integrarea" filosofiei chiar nu-ti reuseste!
pentru textul : baloane de tăcere deMarian, indreptatesc speranta ta la fel cum am primit mesajul atat de elegant formulat. Ne mai citim, nu? Bobadil
pentru textul : Meditație deDorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deși totuși uite că eu m-am gîndit și la o altă variantă daca tot sîntem în cutia cu nisip: nici tu nu ești ceea ce pari a fi în oglindă viața e furunculul pe care-l storci și nu iese nimic
pentru textul : totul se petrece în mintea ta deAdriana, traim in poveste. Numai ca ele sfarsesc prost sau nu sfarsesc niciodata. Uneori cred ca ceea ce e posibil in poezie este posibil si in viata. Deocamdata, nu e. Azi, in Vaslui, e un soare cu dinti multumesc
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deimi inchipui un garaj. roată, parazitii. cu minele n gura, asteptand semnul. trasnetul. viitorul. unii luand notite, altii sapand transee. numai poetul, surd la fundul monei, cu capul pe spate, ochii inchisi, cu lumina venindu i printr o gaurica, asteapta ceva. de gat ii atarna chitara, semn falic. poetul e gol. ridica mainile. de undeva, ca din cerul ferestrei, se aude un glas flamand, insetat: de ce te ai ascuns, loază!?
pentru textul : feel demulțumesc frumos Daniela, am reparat și sper să meargă acum
pentru textul : naiv deErata Manolescu
pentru textul : Singur deAranca, pe bune ca m-ai pierdut. N-am priceput nimic din ce ai scris. Mai putin partea cu radioactivitatea....
pentru textul : cuvintele sînt delasă că vine ea, dacă nu la ceas măcar la un grătar, btw, mai întoarce friptanele... :)
pentru textul : Aşteptare deam comis o eroare. din greseala mi-am acordat, fara motiv si fara rost, o penita, din acelea care ii fac atat de mandri pe hermeneutii inraiti. cu mine nu e cazul. iertare.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului depersonal, eu chiar nu inteleg de ce mi se spune ca sunt ironice comentariile mele. ele nu sunt. de obicei, le scriu cand ma simt bine si totul e ok. momentan, am o durere de masea ca nimeni nu se poate apropia....nu altceva. multumesc, f(r)ancisc :D
pentru textul : Crucea - Haiku deiata un text pe care nici nu se merita sa il comentez. e straniu si simplul fapt ca cineva l-a putut considera poezie. prefere sa trec mai departe si sa ascult [there are]"Nine Million Bicycles in Beijing"
pentru textul : a hundred schools of thought dePagini