specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
Bună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
cred că primul impact la citirea acestei pagini de jurnal este în prima parte. în trecerea de la semnificația libertății din iubire la angels. Zborul acesta închipuit nu paote fi decât închipuit. Știi, ca în mar adentro, cu cât te simți mai în neputință fizic, sufletește, cu atât spiritul tău străbate spații abia perceptibile. Numai că nu întotdeauna se întâmplă așa. Există și întâmplări fericite. sau o muzică. Dar nu clișeele, nu, ele nu îți lasă viu zborul. :) Mi-a plăcut și finalul. Fiindcă vine în rotundul începutului. Ai călătorit mult aici, în imaginar și real, poate asta face atât de veridic - mult mai veridic - discursul. Și ai scris despre roșu, ai scris despre negru. Alb este oricum. Mi-ar fi plăcut să pui un ceva roșu pe foto. Măcar un chenar, un cadru. :)
Ai tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
poemul mi-a amintit de: “I don’t believe in an interventionist God But I know darling that you do But if I did I would kneel down and ask Him Not to intervene when it came to you Not to touch a hair on your head To leave you as you are And if He felt He had to direct you Then direct you into my arms Into my arms O Lord (from The Boatman’s Call, Into My Arms, NICK CAVE) cel putin primul vers din poemul tau seamana. Dumnezeul damblagit este original, nimic de spus, dar parca putina mila:):) mcm
in exercitiile de dialectica recreativa a clubului de filosofie, imi amintesc ca alegeam diverse teme pentru relasche, cum ar fi cea conform careia telu e unealta diavolului. sau mijlocul prin care messia ne va salva...intr-un astfel de peisaj, ai dreptate, pana si scaunele oftau de prea spleen ul lor feciorelnic... mi a placut numai imaginea cu rufele, semn ca emanciparea barbatului incepe, in romania, in caminul studentesc...dar modul in care o spui, c est very comique.... mai am o intrebare si fug: nu i asa ca multul din privirea ei te fastaceste si nu mai stii unde dracu sa ti pui mainile? parol?
eu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
în rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
Textul parodiat se afla in prim-plan pe pagina mea de autor. Sper ca veti ajunge si Dvs. la concluzia ca Vlad a facut aici o treaba buna. Premiul nu l-am putut acorda lui, dar parodia a ramas de referinta, no doubt about it. Stima, Andu
imi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
din vina țărmului marea trecea mereu prin păsări și apoi mână în mână tragem după noi țărmul ... acestea îmi par deosebite, pline de lirism dom'le:) fug... că dau faliment, după cum văzuși:)!
Întrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
Nu știu de e nou sau mai vechi (deși înclin spre varianta nr. 2, pentru că mai recent mi se pare mie că Andu nu mai are atâta răbdare să se desfășoare pe distanțe mai lungi, un fel de plictiseală de a explica). Dar este un text elaborat cu atenția spre detaliu (si da, cititorul poate sesiza detaliile remarcabile, tocmai pentru că în real life detaliile semnificative se pierd, poezia având rolul de a le decanta, after all, ca un fel de memorie care creeay[ din nou, from scratch), cu un jemanfișism numai aparent, care ascunde de fapt o viziune regizorală în profunzime. Sau poate nu e deloc așa și noi numai ne imaginăm, iar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, cu atât mai puțin citit, cu excepția, desigur, a terasei anoste și a berii. Dintr-o zi liberă. Plăcut mult, cu alte cuvinte. Un singur detaliu care m-a deranjat de la un punct încolo: “&”. Cred că eu l-aș fi folosit, dar cu mai multă parcimonie. Aș mai fi lăsat planurile să se întrepătrundă un pic, așa, ca un regizor care își respectă cititorul și vrea să-l lase un pic să vagabondeze până a-l aduce în fața cadrului final.
"cum îi VIN în minte" că e mai multe...
Şi dacă tot scriu aici, de ce tot insişti să arunci bietul utilizator care citeşte nelogat un text şi când vrea să comenteze se trezeşte în pagina principală în loc să rămănă frumuşel acolo unde era? Eu înţeleg că Hermeneia asta a ta trebuie să fie diferită de orice alt site prin unele chestii, unele chiar supărătoare cum ar fi celebrul login care nu merge cu Enter, dar chestia asta cu aruncatul în pagina principală la login este de-a dreptul prostească. Eu zic să încerci să fii deosebit prin chestii deştepte şi nu prin fixaţii, pe viitor să scrii cu diacritice măcar pe propriul tău site aşa zis de limbă română şi să eviţi pe cât posibil greşelile de gramatică prin textele publicate, măcar prin ale tale... e doar un sfat din bătrâni, nimic altceva.
Andu
Hanny, David este și regele meu, dar desigur că tu nu vei putea pricepe asta pentru că, nu-i așa, nu te pricepi la mesajul criptic. Și nu cred că ar fi fost homosexual, nu există în Scriptură nimic care să sugereze asta, bineînțeles dacă nu vrei să confunzi prietenia dintre doi bărbați cu homosexualitatea. Dar oare poate pricepe o femeie prietenia dintre doi bărbați?... mă îndoiesc...
am mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
monsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:
"credința-n sceptre ni s-a preschimbat
azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final
doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față
luminat într-un suprareal"
ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.
bucata care mi se pare mie excelenta este:
„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
Eu regret ca iata, timpul trece si aici nu mai scrie nimeni altceva decat cei doi care au scris "la mishto". Asta imi spune mai mult decat o mie de cuvinte. Si imi aminteste de povestea aceea cu "muieti is posmogii?"... Doamne ce se mai potriveste! Romanul e frate cu stejarul, adica... ma rog... Concursul si premiul aferent raman active pana va disparea textul de pe prima pagina Hermeneia. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deBună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
pentru textul : shambala decred că primul impact la citirea acestei pagini de jurnal este în prima parte. în trecerea de la semnificația libertății din iubire la angels. Zborul acesta închipuit nu paote fi decât închipuit. Știi, ca în mar adentro, cu cât te simți mai în neputință fizic, sufletește, cu atât spiritul tău străbate spații abia perceptibile. Numai că nu întotdeauna se întâmplă așa. Există și întâmplări fericite. sau o muzică. Dar nu clișeele, nu, ele nu îți lasă viu zborul. :) Mi-a plăcut și finalul. Fiindcă vine în rotundul începutului. Ai călătorit mult aici, în imaginar și real, poate asta face atât de veridic - mult mai veridic - discursul. Și ai scris despre roșu, ai scris despre negru. Alb este oricum. Mi-ar fi plăcut să pui un ceva roșu pe foto. Măcar un chenar, un cadru. :)
pentru textul : all the way home deAi tu ceva cu mainile tale, acum vad ca ai bagat si picioarele in poezie. A doua strofa e prea new age si taie legatura ideatica dintre celelalte. Nu stiu de ce textul mi-a adus in minte Codul lui Da Vinci. Si nu l-am vazut recent si nici de mai multe ori :).
pentru textul : papillon depoemul mi-a amintit de: “I don’t believe in an interventionist God But I know darling that you do But if I did I would kneel down and ask Him Not to intervene when it came to you Not to touch a hair on your head To leave you as you are And if He felt He had to direct you Then direct you into my arms Into my arms O Lord (from The Boatman’s Call, Into My Arms, NICK CAVE) cel putin primul vers din poemul tau seamana. Dumnezeul damblagit este original, nimic de spus, dar parca putina mila:):) mcm
pentru textul : mai departe decât tristețea deerata: poduri
pentru textul : stâlpnica dein exercitiile de dialectica recreativa a clubului de filosofie, imi amintesc ca alegeam diverse teme pentru relasche, cum ar fi cea conform careia telu e unealta diavolului. sau mijlocul prin care messia ne va salva...intr-un astfel de peisaj, ai dreptate, pana si scaunele oftau de prea spleen ul lor feciorelnic... mi a placut numai imaginea cu rufele, semn ca emanciparea barbatului incepe, in romania, in caminul studentesc...dar modul in care o spui, c est very comique.... mai am o intrebare si fug: nu i asa ca multul din privirea ei te fastaceste si nu mai stii unde dracu sa ti pui mainile? parol?
pentru textul : fuga de titlu deeu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela deîn rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
un poem in care jocul cuvintelor, bine cunoscute si stapanite, construieste cu experienta o tainca lume ipotetica.
pentru textul : antiplatonice VI deMultumesc Virgil pentru recomndare.
Mult succes...
pentru textul : sura11 demulţumesc, Mariana.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deTextul parodiat se afla in prim-plan pe pagina mea de autor. Sper ca veti ajunge si Dvs. la concluzia ca Vlad a facut aici o treaba buna. Premiul nu l-am putut acorda lui, dar parodia a ramas de referinta, no doubt about it. Stima, Andu
pentru textul : feng shui în lucernă detext care aluneca spre manele. dar nu te teme, vei avea cititori
pentru textul : monociclu deimi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
pentru textul : viața mea dee fain răspunsul tău în sensul că mi-a dat o idee. pot să-l folosesc?
pentru textul : vule vu murir avec moi? dedin vina țărmului marea trecea mereu prin păsări și apoi mână în mână tragem după noi țărmul ... acestea îmi par deosebite, pline de lirism dom'le:) fug... că dau faliment, după cum văzuși:)!
pentru textul : sărutul de sare deÎntrebarea mea a ascuns o capcană. Analizând textul în "limba spargă" și comparându-l cu "traducerea" în limba engleză, avem următoarea situație: Prima linie: "shi bin a plec" = "we all leave traces" (lăsăm cu toții urme). Ultima linie, sau ultimele două linii (pentru că "traducerea" în engleză are doar 10 rânduri pe cânt "originalul" are 11): la bin a plec = "on the death row" ("În șirul condamnaților la moarte"). Nu se poate ca același lucru să însemne două noțiuni atât de diferite. Pot face o analiză și mai detaliată a textului și demonstra că nu există o corespondență reală între textul de la început și versiunea în limba engleză. Acum mi-am amintit, există o limbă artificială, Toki Pona, care sună oarecum ca textul de mai sus. "Tatăl nostru" în Toki Pona sună așa: mama pi mi mute o, sina lon sewi kon. nimi sina li sewi. ma sina o kama. jan o pali e wile sina lon sewi kon en lon ma. o pana e moku pi tenpo suno ni tawa mi mute. o weka e pali ike mi. sama la mi weka e pali ike pi jan ante. o lawa ala e mi tawa ike. o lawa e mi tan ike. tenpo ali la ma en ken en pona li pi sina. Amen.
pentru textul : shi bin a plec deNu știu de e nou sau mai vechi (deși înclin spre varianta nr. 2, pentru că mai recent mi se pare mie că Andu nu mai are atâta răbdare să se desfășoare pe distanțe mai lungi, un fel de plictiseală de a explica). Dar este un text elaborat cu atenția spre detaliu (si da, cititorul poate sesiza detaliile remarcabile, tocmai pentru că în real life detaliile semnificative se pierd, poezia având rolul de a le decanta, after all, ca un fel de memorie care creeay[ din nou, from scratch), cu un jemanfișism numai aparent, care ascunde de fapt o viziune regizorală în profunzime. Sau poate nu e deloc așa și noi numai ne imaginăm, iar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, cu atât mai puțin citit, cu excepția, desigur, a terasei anoste și a berii. Dintr-o zi liberă. Plăcut mult, cu alte cuvinte. Un singur detaliu care m-a deranjat de la un punct încolo: “&”. Cred că eu l-aș fi folosit, dar cu mai multă parcimonie. Aș mai fi lăsat planurile să se întrepătrundă un pic, așa, ca un regizor care își respectă cititorul și vrea să-l lase un pic să vagabondeze până a-l aduce în fața cadrului final.
pentru textul : Laura de"cum îi VIN în minte" că e mai multe...
pentru textul : despre o femeie goală deŞi dacă tot scriu aici, de ce tot insişti să arunci bietul utilizator care citeşte nelogat un text şi când vrea să comenteze se trezeşte în pagina principală în loc să rămănă frumuşel acolo unde era? Eu înţeleg că Hermeneia asta a ta trebuie să fie diferită de orice alt site prin unele chestii, unele chiar supărătoare cum ar fi celebrul login care nu merge cu Enter, dar chestia asta cu aruncatul în pagina principală la login este de-a dreptul prostească. Eu zic să încerci să fii deosebit prin chestii deştepte şi nu prin fixaţii, pe viitor să scrii cu diacritice măcar pe propriul tău site aşa zis de limbă română şi să eviţi pe cât posibil greşelile de gramatică prin textele publicate, măcar prin ale tale... e doar un sfat din bătrâni, nimic altceva.
Andu
Hanny, David este și regele meu, dar desigur că tu nu vei putea pricepe asta pentru că, nu-i așa, nu te pricepi la mesajul criptic. Și nu cred că ar fi fost homosexual, nu există în Scriptură nimic care să sugereze asta, bineînțeles dacă nu vrei să confunzi prietenia dintre doi bărbați cu homosexualitatea. Dar oare poate pricepe o femeie prietenia dintre doi bărbați?... mă îndoiesc...
pentru textul : deuteronomia dear fi cateva: î în loc de â ...iar "gene prelunge" sună... si...."plangandu-si (pe) fiii".."vrai" - intentionat (?) recitind, un text bun
pentru textul : primăvara domnului meu deam mai vorbit despre fotografiile tale. am spus și o repet, ai abordări interesante, care stîrnesc emoții, găsesc că dinamica și încadrarea scot din anonimat chiar și lucrurile ce pot părea banale/comune. las aici un semn pentru tot ce am văzut.
și mai las o variantă în care eu am accentuat contrastul și am redefinit paleta cromatică pentru un plus de dramatism. cred că pasionații de arte vizuale nu ar trebui să neglijeze resursele aplicațiilor dedicate prelucrării imaginilor de tip raster.
pentru textul : Un vis fără chip deInteresant, neașteptat, dar... Ce am remarcat ca fiind inedit e codul de bare - tu l-ai atașat fotografiei?
pentru textul : rosario demonsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:
"credința-n sceptre ni s-a preschimbat
azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final
doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față
luminat într-un suprareal"
ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.
pentru textul : poem pentru ploaie dedoamne care a remarcat poezia! (se pare că tot bărbaţilor le place să dezbată acest gen de texte.).
pentru textul : nu căutam vreo senzaţie fluidă demulta vorbaraie. imagini prea dulci care nu fac obiect de poezie. poate doar asa, sa fie strecurata in palma persoanei iubite. in intimitate.
pentru textul : Dragoste de buzunar debucata care mi se pare mie excelenta este:
pentru textul : Viraj mult prea strâns de„întunericul se învârtea ca o bătrână prin curte -
băga orătăniile între sârme, închidea toate porţile
şi sufla în lumânări”
Nu l-am mai reprodus...
Dintr-un motiv sau altul apar de doua ori la "utilizatori prezenti"
În acest moment sunt 3 membri și 8 vizitatori online.
Utilizatori prezenți
hialin
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dehialin
Sofia Sinca
it is not so often that you can say the title goes in tune with the text. not but here. for this a golden nib.
pentru textul : Cold guitar deEu regret ca iata, timpul trece si aici nu mai scrie nimeni altceva decat cei doi care au scris "la mishto". Asta imi spune mai mult decat o mie de cuvinte. Si imi aminteste de povestea aceea cu "muieti is posmogii?"... Doamne ce se mai potriveste! Romanul e frate cu stejarul, adica... ma rog... Concursul si premiul aferent raman active pana va disparea textul de pe prima pagina Hermeneia. Andu
pentru textul : poezia mea de azi dePagini