Maria, ai incercat sa asezi textul (strofele) exaact invers? uite: Să ne imaginăm cu toții o mare iubire... Lumea i-a vindecat întotdeauna greu pe cei care au rămas iubind. E ca și cum o poveste săracă nu a putut să își plătească la timp chiria. Cei doi locatari ai săi au fost evacuați din orice dragoste posibilă și de aici înainte, de aici înapoi toate îi vor ploua separat. Unul singur va lua umbrela sub care nu te ajunge din urmă nici o durere. Celălalt va achita uitat datoriile firești ale unui deznodământ. Să ne imaginăm cu toții un om care pleacă. Să ne imaginăm un drum strâns în pumnul drept, o palmă stângă întinsă goală, un pantof cărunt fără talpă...
Poate ar trebui să desparți prima strofă în două ca să nu se citească dintr-o suflare, cam lungă și deci obositoare. Îmi plac imaginile "undeva într-un ochi spart/ un păianjen își face veacul înfometat", "lumină pâlpâie și lasă umbre în patul meu/ catedrală unde privighetorile nu pot cânta" și finalul. Aș fi vrut să spun "frumos poem, Laurențiu" dar nu mai sunt sigură cui mă adresez de fapt având sub ochi femininul din versul #15.
Sapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?
în engleză unanswered prayers e corect spus, în limba română rugăciuni nerăspunse nu prea, rugăciunile fără răspuns (dar e ră ră-ul), rugăciunile neajunse la tine, da...
oamenii dau buzna în magazine, se îmbulzesc. anul trecut, după Thanksgiving, aici în Atlanta, oamenii au dat buzna într-un Wall-Mart, dimineața la deschidere, și ca pe stadion la un meci cu miză, s-au călcat în picioare unii pe alții, unul trezindu-se la ușa raiului...
alegerea de cuvinte, ce să zic, e personală, întotdeauna e loc pentru mai bine.
mi-a plăcut și mie partea deja subliniată.
Îmi face o deosebită plăcere să recitesc acest poem care vine până la cititor de departe şi totuşi... parcă de aproape. Îmi sună ca un reproş, citind acest poem, răstignirea pe care fiecare ar trebui să o avem în noi. Mi s-a părut interesantă, ireală, chemarea la ordin a strămoşilor, de pe poziţia celui ce priveşte în gol prin liniile nesfârşite ale ploii. Mă surprinde plăcut că trec prin acest poem fără să mă împiedic în metafore, la sfârşitul lecturii nu respir uşurat ca după un drum lung, ci, pe bune, chiar doresc să îl mai citesc încă odată. Chiar dacă, ca o arătare, sub o Golgotă îndepărtată nu zăresc din prima, un mănunchi de spini pe fruntea fiecărei îndoieli.
amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
Marina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
Prieten la toartă c-un crin
Umblam prin bogate ţinuturi;
Pitacii în pungă puţini
Dar inima plină de fluturi!
La cîte un han mai adînc
Ne-opream: el, să beie o rază
Spirtoasă de după-amiază,
Eu roua din blid s-o mănînc.
Apoi o porneam iar la drum
Cu vîntul roşindu-ne faţa
Şi adesea nici nu ştiam cum
Pe cîmp ne-apuca dimineaţa
Mergînd şi mergînd în pas lin
Şi-abia respirînd, oh, abia
Ci de la o vreme-acel crin
În urmă mereu rămînea...
Emil Brumaru are aici simboluri, ba chiar cuvântul: rouă. Dar la salvat frumos prin context.
Cât despre generația '60... de la Maria Banuș până la Alexandru Lungu este tributară simbolismului.
Am venit cu exemplul, deși cred că m-ai înțeles din prima:)
Călin, prefer un moment - două de neliniște, pentru că intenția nu ar trebui să fie, de obicei, de a mulțumi pe cineva, ci de a-l edifica și instrui. Cam asta se face pe un portal de literatură. Nu e nimeni “miezul din fanta”. Și dacă ai înțeles că m-ai deranjat, atunci mai deranjează-mă! Dar din câte se vede lucrurile stau viceversa. Îți mulțumesc ție, cât și Luminiței, pentru sinceritatea opiniei.
n-am inteles de ce americanii au "stilul lor mult prea exuberant de a-și exprima emoțiile și neplăcerile". nu recunosc deloc descrierea, mi-a last gustul unor observatii de genul "moldovenii sunt puturosi si regatenii sunt imputiti", cu variatiuni in functie de convingere, varsta si alte nise.
in rest, sunt cateva constructii interesante dar textul e in ansamblu fad, n-are niciun twist care sa-i justifice existenta. puerile frazele de genul "În privirea lui se întindeau alte cărări, care aminteau de bezna cutiilor. Loc în care ascunsese durerile. Le acoperea de fața lumii. A plâns isteric. A râs isteric". durerile, isteriile, bezna. aproape ca enumerate asa simplu suna mai bine.
se intampla rar sa critic texte, chiar mi s-a parut naiv, scris parca de un adolescent care inca n-a trait niciun eveniment demn de povestit. probabil ca iti trebuie sute de lecturi ca sa poti gasi exact contextul in care sa intre un "plans" sau o "durere" fara sa sune a soap opera, sau sa realizezi ca fara un eveniment care sa capteze interesul, relatarea oricat de priceputa a unei zi de nastere ramane doar o promisiune frustranta pentru cititor.
cu toate astea am incredere in Paul, sunt parti (inceputul, de pilda) care m-au prins si m-au facut sa citesc pana la capat. voi mai citi, te asigur ca am lasat mesajul cu buna credinta.
Andu, nu știu dacă e o modă cu link-urile pe you tube. Eu l-am pus din dorința de a împărtăși ceva care mi-a plăcut sau m-a inspirat. Nu e nimeni însă obligat să dea click pe link. Textul e gândit să stea în picioare și fără videoclip.
Virgil, nu știu ce treabă au oamenii aici. Pur și simplu mi-a plăcut cum sună aceste cuvinte în germană și așa am vrut eu să conturez atmosfera. Dacă nu ți-a plăcut poemul, abordarea, e ok, pot să înțeleg asta.
Totuși, îmi pare rău să spun, dar nu voi mai posta aici. Mulțumesc Hermeneiei că m-a suportat , găzduit.
probabil ca nu mai aceea este "tot ce poti sa iei" pentru ca te-ai lipit de rasina. dar in orice caz, tot e bine daca s-a lipit ceva. m-ai amuzat teribil cu chestia asta "penticostalismul in poezie". asta ma face sa inteleg ca nu prea pricepi probabil nici ce este penticostalismul si nici poezia. dar e ok, nimeni nu le stie chiar pe toate. chiar daca uneori vorbeste despre ele. si nu, textul nu este indecis cu privire la limba pe care vrea s-o foloseasca. are insa probleme cu obtuzitatea unor cititori. ca tine. atita tot. dar am sa ii spun sa nu o puna la inima. ca nu se merita. o zi buna.
Pentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.
nici nu mai era nevoie de ultimul vers. ai scris suficient despre starea de păianjen, despre singurătate în starea acesta de a ţese ceva spre a uita de substituiri, linişte şi alte dovezi de însingurare...
Francisc, eu aș spune că aș face asta doar dacă aș fi Pavel. Asta dacă nu cumva era doar o întrebare retorică. Curgerea de pe cruce e oricum în sus, nu-i așa? Și nu am spus că nu-i susținută deschiderea, ci doar că e mai întunecată și că transmite pe altă intensitate partea a doua. Desigur, sunt doar percepțiile mele subiective, poezia este foarte frumoasă așa cum este.
Câteva amănunte: la țară în România puțin probabil să se spună "Luați loc, doamna Maier!" sau să vină la cabinetul medical vreo femeie, fie și de 19 ani, cu "sarcină de 5 săptămâni în evoluție", mai degrabă de "5 luni". Textul îmi pare neautentic, dar asta nu înseamnă că nu este bine scris. (Un sfat în afara textului: un medic nu discută niciodată în public, de rău, despre un alt medic.)
aranca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
Roxana, e bun textul, ca o radiografie a unei zone bolnave ;-). Poate puțin cam exagerat pe alocuri, nu în sensul că este exagerată anamneza, ci în sensul că tu simți nevoia să insiști pe anumite aspecte, pentru a le accentua. Uite doar un exemplu: cred că era suficient dacă nu mai pomeneai de ceas decât la final, după scena din cofetărie. Suficient de sugestiv, așa una dintre accentuări pare în plus. Plăcut.
Am înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Maria, ai incercat sa asezi textul (strofele) exaact invers? uite: Să ne imaginăm cu toții o mare iubire... Lumea i-a vindecat întotdeauna greu pe cei care au rămas iubind. E ca și cum o poveste săracă nu a putut să își plătească la timp chiria. Cei doi locatari ai săi au fost evacuați din orice dragoste posibilă și de aici înainte, de aici înapoi toate îi vor ploua separat. Unul singur va lua umbrela sub care nu te ajunge din urmă nici o durere. Celălalt va achita uitat datoriile firești ale unui deznodământ. Să ne imaginăm cu toții un om care pleacă. Să ne imaginăm un drum strâns în pumnul drept, o palmă stângă întinsă goală, un pantof cărunt fără talpă...
pentru textul : Radical din doi dePoate ar trebui să desparți prima strofă în două ca să nu se citească dintr-o suflare, cam lungă și deci obositoare. Îmi plac imaginile "undeva într-un ochi spart/ un păianjen își face veacul înfometat", "lumină pâlpâie și lasă umbre în patul meu/ catedrală unde privighetorile nu pot cânta" și finalul. Aș fi vrut să spun "frumos poem, Laurențiu" dar nu mai sunt sigură cui mă adresez de fapt având sub ochi femininul din versul #15.
pentru textul : arabescurile dorului deSapphire daca scriu si eu un text cu pathos, fara sa respir intre strofe, furios si nervos, cu mana dreapta ca sa am "dexteritare" ma recomanzi si pe mine?
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deîn engleză unanswered prayers e corect spus, în limba română rugăciuni nerăspunse nu prea, rugăciunile fără răspuns (dar e ră ră-ul), rugăciunile neajunse la tine, da...
oamenii dau buzna în magazine, se îmbulzesc. anul trecut, după Thanksgiving, aici în Atlanta, oamenii au dat buzna într-un Wall-Mart, dimineața la deschidere, și ca pe stadion la un meci cu miză, s-au călcat în picioare unii pe alții, unul trezindu-se la ușa raiului...
alegerea de cuvinte, ce să zic, e personală, întotdeauna e loc pentru mai bine.
pentru textul : zăpadă și soare demi-a plăcut și mie partea deja subliniată.
nu exista cumva o greseala in titlu? amuzant finalul
pentru textul : story of a city deNu se văd pozele. În rest, remarc finalul pentru care am lăsat aceste câteva cuvinte, aici.
pentru textul : O vizită la muzeu deam făcut corectarea, n-am observat şi gata!
mulţumesc!
pentru textul : iarnă deÎmi face o deosebită plăcere să recitesc acest poem care vine până la cititor de departe şi totuşi... parcă de aproape. Îmi sună ca un reproş, citind acest poem, răstignirea pe care fiecare ar trebui să o avem în noi. Mi s-a părut interesantă, ireală, chemarea la ordin a strămoşilor, de pe poziţia celui ce priveşte în gol prin liniile nesfârşite ale ploii. Mă surprinde plăcut că trec prin acest poem fără să mă împiedic în metafore, la sfârşitul lecturii nu respir uşurat ca după un drum lung, ci, pe bune, chiar doresc să îl mai citesc încă odată. Chiar dacă, ca o arătare, sub o Golgotă îndepărtată nu zăresc din prima, un mănunchi de spini pe fruntea fiecărei îndoieli.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deamuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera deMarina, Emilian ma inclin. Ma bucura semnele voastre cu atat mai mult cu cat am revenit cu textul de mai sus dupa o perioada in care nu mai publicasem nimic aici aleks
pentru textul : fractal deuite ce vreau, Adriana, dar poate cer prea mult:)
Prieten la toartă c-un crin
Umblam prin bogate ţinuturi;
Pitacii în pungă puţini
Dar inima plină de fluturi!
La cîte un han mai adînc
Ne-opream: el, să beie o rază
Spirtoasă de după-amiază,
Eu roua din blid s-o mănînc.
Apoi o porneam iar la drum
Cu vîntul roşindu-ne faţa
Şi adesea nici nu ştiam cum
Pe cîmp ne-apuca dimineaţa
Mergînd şi mergînd în pas lin
Şi-abia respirînd, oh, abia
Ci de la o vreme-acel crin
În urmă mereu rămînea...
Emil Brumaru are aici simboluri, ba chiar cuvântul: rouă. Dar la salvat frumos prin context.
pentru textul : în ultima cameră, el deCât despre generația '60... de la Maria Banuș până la Alexandru Lungu este tributară simbolismului.
Am venit cu exemplul, deși cred că m-ai înțeles din prima:)
foarte frumos poemul, a road poem, initiatic, onest, portrete cu gust si miros, o privire peste umar de nota zece. congrat.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară deCălin, prefer un moment - două de neliniște, pentru că intenția nu ar trebui să fie, de obicei, de a mulțumi pe cineva, ci de a-l edifica și instrui. Cam asta se face pe un portal de literatură. Nu e nimeni “miezul din fanta”. Și dacă ai înțeles că m-ai deranjat, atunci mai deranjează-mă! Dar din câte se vede lucrurile stau viceversa. Îți mulțumesc ție, cât și Luminiței, pentru sinceritatea opiniei.
pentru textul : poem cu palmele fine deP1. Propoziţia P2 este adevărată
P2. Firică, Boba & Gorun se ţin de sofisme
P3. Propoziţia P1 e parţial adevărată (că d-aia există terţul inclus)
Secetă Ploioasă, dever slab, criză mare monsericilor…
pentru textul : Săgeata 2 den-am inteles de ce americanii au "stilul lor mult prea exuberant de a-și exprima emoțiile și neplăcerile". nu recunosc deloc descrierea, mi-a last gustul unor observatii de genul "moldovenii sunt puturosi si regatenii sunt imputiti", cu variatiuni in functie de convingere, varsta si alte nise.
pentru textul : Between the bars dein rest, sunt cateva constructii interesante dar textul e in ansamblu fad, n-are niciun twist care sa-i justifice existenta. puerile frazele de genul "În privirea lui se întindeau alte cărări, care aminteau de bezna cutiilor. Loc în care ascunsese durerile. Le acoperea de fața lumii. A plâns isteric. A râs isteric". durerile, isteriile, bezna. aproape ca enumerate asa simplu suna mai bine.
se intampla rar sa critic texte, chiar mi s-a parut naiv, scris parca de un adolescent care inca n-a trait niciun eveniment demn de povestit. probabil ca iti trebuie sute de lecturi ca sa poti gasi exact contextul in care sa intre un "plans" sau o "durere" fara sa sune a soap opera, sau sa realizezi ca fara un eveniment care sa capteze interesul, relatarea oricat de priceputa a unei zi de nastere ramane doar o promisiune frustranta pentru cititor.
cu toate astea am incredere in Paul, sunt parti (inceputul, de pilda) care m-au prins si m-au facut sa citesc pana la capat. voi mai citi, te asigur ca am lasat mesajul cu buna credinta.
Andu, nu știu dacă e o modă cu link-urile pe you tube. Eu l-am pus din dorința de a împărtăși ceva care mi-a plăcut sau m-a inspirat. Nu e nimeni însă obligat să dea click pe link. Textul e gândit să stea în picioare și fără videoclip.
Virgil, nu știu ce treabă au oamenii aici. Pur și simplu mi-a plăcut cum sună aceste cuvinte în germană și așa am vrut eu să conturez atmosfera. Dacă nu ți-a plăcut poemul, abordarea, e ok, pot să înțeleg asta.
Totuși, îmi pare rău să spun, dar nu voi mai posta aici. Mulțumesc Hermeneiei că m-a suportat , găzduit.
pentru textul : eine kleine musik deprobabil ca nu mai aceea este "tot ce poti sa iei" pentru ca te-ai lipit de rasina. dar in orice caz, tot e bine daca s-a lipit ceva. m-ai amuzat teribil cu chestia asta "penticostalismul in poezie". asta ma face sa inteleg ca nu prea pricepi probabil nici ce este penticostalismul si nici poezia. dar e ok, nimeni nu le stie chiar pe toate. chiar daca uneori vorbeste despre ele. si nu, textul nu este indecis cu privire la limba pe care vrea s-o foloseasca. are insa probleme cu obtuzitatea unor cititori. ca tine. atita tot. dar am sa ii spun sa nu o puna la inima. ca nu se merita. o zi buna.
pentru textul : december blues dePentru că într-o sîmbătă care îmi poartă sîmbetele, iată –trufie sau singurătate!- îndrăznesc să iau cu mine acest jurnal întru odihna și liniștea mea.
pentru textul : Scrisori aproapelui meu deerr. koala nu coala :P
pentru textul : vals pentru masha depentru înţelegere, lectură şi semn. Sunt convins că o să ne mai întâlnim.Poate vom discuta mai multe.
pentru textul : Nici prostia nu mai e ce-a fost odată! decu stimă, I.P.V.
nici nu mai era nevoie de ultimul vers. ai scris suficient despre starea de păianjen, despre singurătate în starea acesta de a ţese ceva spre a uita de substituiri, linişte şi alte dovezi de însingurare...
pentru textul : păianjen debună dimineaţa
pentru textul : cînd nu ne mai simţim frumoase denu am pretenţia de scris impecabil, nici pe departe
Îmi pare prea poetizat acest text...
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deFrancisc, eu aș spune că aș face asta doar dacă aș fi Pavel. Asta dacă nu cumva era doar o întrebare retorică. Curgerea de pe cruce e oricum în sus, nu-i așa? Și nu am spus că nu-i susținută deschiderea, ci doar că e mai întunecată și că transmite pe altă intensitate partea a doua. Desigur, sunt doar percepțiile mele subiective, poezia este foarte frumoasă așa cum este.
pentru textul : crucile deCâteva amănunte: la țară în România puțin probabil să se spună "Luați loc, doamna Maier!" sau să vină la cabinetul medical vreo femeie, fie și de 19 ani, cu "sarcină de 5 săptămâni în evoluție", mai degrabă de "5 luni". Textul îmi pare neautentic, dar asta nu înseamnă că nu este bine scris. (Un sfat în afara textului: un medic nu discută niciodată în public, de rău, despre un alt medic.)
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine dearanca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
pentru textul : Ruines de Rome deRoxana, e bun textul, ca o radiografie a unei zone bolnave ;-). Poate puțin cam exagerat pe alocuri, nu în sensul că este exagerată anamneza, ci în sensul că tu simți nevoia să insiști pe anumite aspecte, pentru a le accentua. Uite doar un exemplu: cred că era suficient dacă nu mai pomeneai de ceas decât la final, după scena din cofetărie. Suficient de sugestiv, așa una dintre accentuări pare în plus. Plăcut.
pentru textul : Anywhere but here de"peste lume s-a lăsat tristeţea.
pentru textul : s-a rătăcit tristețea degrea ca mirosul unei cârciumi de gară" + finalul, şi mi-a fost de-ajuns. Restul îmi par accente inutile.
corectie "nu srie" se va citi "nu stie"
pentru textul : carnețel deAm înțeles, și dintr-un comentariu anterior al tău, că a reposta texte vechi este pentru că e nevoie de critică. Am citit tot ce ai postat pe agonia.ro, de când te-ai înscris acolo (motivul, probabil și o simplă curiozitate mai mult profesională). Am înțeles că și alții au citit textele tale. Sunt de acord cu tine privind așteptarea unor critici noi sau alte critici pe un site nou. Desigur că acest fapt ajută în evoluția literară. Desigur că postarea de texte vechi de mai bine de 2 luni respectă Regulamentul. Dar nu la aceste lucruri mă refeream. Personal, aștept să citesc texte noi în paginile autorilor de pe Hermeneia. Sper să se considere această așteptare a mea o provocare pozitivă întru scris și literatură. Voi reveni.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? dePagini