er... "neica" Gorune

Multumesc Adriana, uite ca nu stiu ce o fi, toamna nu cred, pisica insa sigur! Hai sa-ti spun de ce e asa de ciudat titlul, si desigur, la o aplecare ulterioara asupra textului (cand va fi asta, nu stiu dar va fi candva sper) acesta va suferi o operatie estetica radicala :-) Este asa pentru ca eu i-am remarcat (si de aici a pornit totul) "pisica cu ochii verzi" si am primit o palmitza mica peste gura mea literara "vezi ca e o cacofonie" si atunci eu i-am spus " da, asta e cacofonia sentimentului". In poem am eliminat, however, aceasta cacofonie :-) Inca o data iti multumesc pentru felul in care ma faci sa te simt prin preajma. Andu

Da, are sens, (bine, nu vazusem chiar in forma aceasta, dar vazusem reintoarcerea la acel "prezent" al povestirii, din basme), cum iti spuneam, mi-am dat seama de liantul dintre primele si ultimele doua versuri, dar e numai ideatic, nesustinut ca exprimare! Daca in prima parte a poeziei trecerea este facuta lent, in ultima parte totul e prea brusc si mie mi se pare ca nu suna deloc bine. Nu e suficient sa inteleaga cititorul, trebuie sa si sune cumva... nu crezi? stii cum cred ca ai putea "repara"? Prin introducerea inca a unui vers intre cele doua, cel care sa aiba menirea de a face in egala masura trimitere la prezentul cu care ai inceput si la trecutul din "corpul" poeziei... Te las pe tine sa-ti dai seama ce ar merge acolo...

Queen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.

Clopotele ce se aud la răstimpuri îmi par două inimi bătând una pentru cealaltă, chiar și fără ca fețele celor ce le poartă să știe, dar le- a" fost dată simțirea în cercuri ". Foarte bine ales simbolul cercului:) Penultima strofă este deosebită prin imaginea îngerului care " ne visează o singură dată ":) Este interesantă din acest punct de vedere alegerea titlului, "marginea ochiului care visează"...

Frumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă bine' acolo, dar poate merge mai bine pe altă cărare.
Una peste alta, un poem care delimitează metafora de sentiment la fiecare pas și asta mi-a plăcut foarte mult. Cine spunea că nu mai este loc pentru inovație valoroasă în poezie?
Margas

Paul,

„este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!”
Paul Blaj

Televizorul, care ne-a înnebunit pe toţi, mi-a atras atenţia asupra unui anunţ al Ambasadei Ruse (se regăseşte la http://www.romania.mid.ru/actual_rom.htm), anunţ de care nu ştiam până acum. El m-a scos din «cămaşa de forţă» şi m-a convins definitiv să aleg, cu orice risc, Europa şi NATO şi nu Rusia. Şi m-a lecuit de „o naivitate (de a fi) naţionalist într-o manieră moderată”. Şi îmi mai aduc aminte (lucru pe care în nebunia de azi îl uitasem) de cele spuse de ministrului nostru actual de Externe, prof. Marga, care afirma la audierile din Parlament înainte de numire, că (citez din memorie) trebuie să ne apropiem de Rusia, Papa şi Putin fiind singurii oameni importanţi ai planetei. Acum nu mai e vorba de Băsescu sau Antonescu. E vorba de ceva infinit mai periculos pentru noi.

Şi acum, anunţul.

„Recepţia la Ambasada Rusiei în România cu ocazia Zilei Naţionale a Federaţiei Ruse
Pe data de 14 iunie 2012 E.S. O.S.Malghinov, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România a organizat la Ambasada recepţia cu prilejul sărbătorii naţionale – Ziua Rusiei.
Dl. V. Ponta, Prim-ministru al României era principalul invitat la acest eveniment. De asemenea au fost prezenţi şi înalţii reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale a României, Aparatului Guvernului, Parlamentului României, precum şi ai MAE, Ministerului Apărării Naţionale şi altor minestere şi instituţii. La recepţie au participat şi veteranii războiului, Preşedintele Academiei de Ştiinţe ale României, oamenii de ştiinţă, artă şi cultură, precum şi reprezentanţii cercurilor de afaceri, corpului diplomatic, conaţionalii şi prieteni ai Rusiei, jurnalişti.
Au fost intonate Imnurile Rusiei şi al României, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Rusiei în România Dl. O.S.Malghinov, şi Dl. V.Ponta, Prim-ministru al României, adresându-se oaspeţilor.
Dl. O.S.Malghinov a menţionat că Ziua Rusiei este cea mai recentă sărbătoare de stat de 12 iunie 1990 când Sovietul Suprem al RSFSR a adoptat Declaraţia cu privire la suveranitatea de stat. Acest document a pus bazele moderne a statalităţii ruse, a stabilit direcţii cheie de dezvoltare a Rusiei contemporane, a marcat succesiunea generaţiilor, a tras linie sub contradicţiile de clasă şi cele civice.

Obiectivele politicii noastre externe continuă să aibă un caracter strategic, şi nu de conjunctură. Principalele priorităţi rămân pragmatismul, deschiderea, multivectorialitatea, promovarea consecventă a intereselor noastre în lumea policentrică în curs de formare. Rusia urmăreşte întărirea securităţii la nivel mondial, renunţarea la confruntare, contracararea eficientă a proliferării armelor nucleare, a terorismului, ameninţării drogurilor, creşterea eficienţei acţiunilor colective convenite, bazate pe inviolabilitatea normelor fundamentale ale dreptului internaţional, în primul rând Carta ONU. Federaţia Rusă se pronunţă pentru construirea unei asemenea arhitecturi moderne de securitate şi stabilitate, unde fiecare membru al comunităţii internaţionale să se simtă confortabil, fiind sigur că celelalte state nu-şi vor construi capacităţi de apărare subminând securitatea vecinilor şi a partenerilor lor.
Rusia este deschisă unei cooperări amicale strânse şi multilaterale cu România. Acum ne concentrăm pe viitor, ne străduim să elaborăm o agendă pozitivă, printre priorităţile căreia se află şi completarea cunoştinţelor insuficiente despre ţările noastre la generaţiile tinere de români şi ruşi, depăşirea stereotipurilor şi divergenţelor, elaborarea unui program de măsuri concrete şi punerea lor planificată în aplicare. Rezultatul tuturor acestor eforturi va fi cu siguranţă şi intensificarea dialogului dintre ţările noastre. Noi credem că a venit timpul ca Rusia şi România - două ţări puternice, având interese în regiunea Mării Negre, să-şi intensifice eforturile de a construi relaţii moderne, independente, care să se bazeze pe priorităţile reale naţionale ale ambelor ţări.
Prim-ministrul V.Ponta a transmis cele mai sincere felicitări Federaţiei Ruse şi poporului rus, exprimând o dorinţă sinceră de a dezvolta relaţii şi cooperare intre România şi Rusia. A subliniat că prezenţa lui în Ambasada nu este doar un gest de curtoazie şi un mesaj asumat menit să arate dorinţa Guvernului României că relaţii dintre România şi Federaţia Rusă să meargă pe un drum pozitiv în viitor. Dl. Ponta a zis că face parte dintr-o generaţie de politicieni care se uită foarte mult în viitor şi foarte puţin în trecut. A exprimat convingerea că prin dialog şi încredere România şi Federaţia Rusă pot să aibă o colaborare politică şi economică mult mai bună decât până în prezent. Dl. Prim-ministru a înaintat Federaţiei Ruse cele mai bune gânduri şi cele mai bune urări pentru viitor, exprimând speranţa că în viitor înalţi reprezentanţi ai României să fie mereu prezenţi la evenimente importante pentru Federaţia Rusă.
Au fost exprimate cele mai bune gânduri în ceea ce priveşte Rusia şi dezvoltare în continuare a relaţiilor ruso-române spre binele popoarelor celor două ţări prieteneşti.
Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă de prietenie.”

ai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.

Multumesc de raspunsul tau Vladimir si de confirmarea ca, asa cum spun unii prin media "premiile mele chiar se dau" :-) Tocmai am ticluit un nou concurs (de asemenea cu premiu) pe care sper sa-l pot definitiva diseara (de fapt, mai la noapte). Ideea insa este ca as dori macar un semn din partea Consiliului Hermeneia ca e ok sa continui seria acestor concursuri poetice, eventual chiar aici, in subsolul acestui text, ca sa nu inteleaga cineva altceva decat ca imi doresc sa rasplatesc, in masura posibilitatilor mele, talentul si lectura adevarata. Andu.

imi place aceasta sentinta aparare. cum sa infrangi privirea care se toarna in tine, fara a rupe contactul privirii?

râd, recitind partea mijlocie a comentariului meu... :))

Nu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.

Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.

Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:

Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...

Cu respect,
Gorun Manolescu”

Cristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu

cumva aceasta fragmentare a fost voita, masurata in temporal. ma bucur ca ai venit si ai mai legat din umbre.