poem pentru ploaie

imaginea utilizatorului nicodem

ca luptătorii de sumo paştele românesc se
ia la trântă cu cinco de mayo unul îngrăşat
cu răchie celălalt cu tequila

ploaia mă convinge să mă agăţ de ceaiul
tai ping hou kui să nu fac pneumonie
vântul roboteşte toată ziua prin părul meu

uneori se mai ascunde pe sub o fustă
dacă nu aş privi drept / lumea ar crede că sînt
imaginea ei sau creangă ieşită din ea

pe pagina asta cresc ochi îmi place să mă joc
cu privirile acum mă joc o partidă de şah cu un
şoarece cine pierde moare

fiecare cuvânt pe care-l scriu sau rostesc
e un cal troian după ce spun tot ce-i de spus îmi
pun în gură o ghilotină să separe limba de gînd

Comentarii

teribil

Teribil de teribilist și de subțire acest poem.
Ca și cum dacă știm să scriem, apoi să articulăm ce să vezi? scriem și publicăm un text ca acesta
Și apoi ne-o furăm
Pluralul e de majestate!

zi-o mai pre şleau

monsieur, că dacă nu, am să mă bag eu pe pagina mneatale, la aşa zisu' poem mihai viteazu şi să vezi ce luptă paşoptistă o să iasă. ia să vedem:

"credința-n sceptre ni s-a preschimbat

azvârlite către fața obosit-a Lunii
ochiul ne-a rămas închis
peste secvența de final

doi bătrâni reprezentați schematic
cu niște bărbi întunecate
pe sub un surâs
parcă desprins de față

luminat într-un suprareal"

ce gângăveală teribilă, incoeribilă, a/poetibilă, etcetera, etcetera mai poate gângăvi un om bătrân ca 'mneata. şi nimeni nu se dă cu spusu şi cu atelieru literar după acel text de mi-mi-mi-minor.