"şi spaime de ce scap printre degete"
"respirăm cu toţii porii clipele uitării"
"ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
ca o noapte pe ferestrele blocurilor"
niste formulari asupra carora ar fi bine sa reveniti.
ela, tu CHIAR esti generoasa! fara legatura, azi am luat o palma peste fata de mi-au sarit dintii din gura. nici de sasait nu mai sasai. nu cred ca mai ies din casa curand. macar pana la prima furtuna. poate da fulgerul peste mine si imi mai creste un rand... :( mi-ar placea sa vorbim (ioanabaracgrigore)
Nu ai pentru ce. Imi face placere sa ajut membrii sensibili si cu bun simt de pe Hermeneia. Scrisul tau a evoluat foarte mult, ca o consecinta fireasca a lucrurilor pe care le traiesti.
interesantă interpretarea cu generația beat:) probabil că ar fi trebuit să insist dacă aveam vârsta respectivă:) la partea cu lacrimi îți spun doar atât: am vrut să subliniez nocivul pentru mai mulți și în același timp elementul străin, impropriu unor lacrimi. care ar fi acestea, e mai intim de explicat:) îți mulțumesc pentru popas, Raluca!
imi amintesc privirea interogativa a doamnei Baetica, profa mea de romana din liceu, cand a rostit fix aceeasi intrebare retorica la ce-i dusesem eu de citit. mi-am amintit si atat, este doar o coincidenta. te-am citit si te citesc in ultima vreme, de cate ori am ocazia. se simte la tine in poeme ceva ce abia azi am reusit sa-mi clarifric: o oboseala a sentimentului, o dramatica si neputincioasa cautare a ferestrei intr-un cub ermetic inchis.
ar fi interesant de citit un astfel de poem al tau, cu un astfel de titlu.
Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) (ultimele zile) ...se pierde in Porto Ercole, unde face escala in drum spre Roma acolo este inchis din greseala doua zile se imbolnaveste se rataceste pe plaja cautindu-si corabia soarta iertarea moare in conditii neelucidate, citeva zile mai tirziu. ...si totusi, ultima lui lucrare e "Martiriul sf. Ursula", pe marginea careia am putea vorbi, inr-o zi... remarcabil in opera lui Caravaggio este tratarea clarobscurului. cat despre erotismul personajelor sale, e mult de discutat, poate in fata uneia din variantele "Amor divin" sau "Amor profan", iata inca un subiect fascinant, noteaza-l. Arrivederci!
Cred ca unele idei va scapa, din varii motive, poate o dorinta de epatare ? De exemplu acel "anacronic", care strica naturaletea limbajului de la inceputul textului inainte de a intra in acel amalgam. Anacronismul ar trebui sa fie sugerat de context, pare denotativ.
Sunt pasaje care capata o profunzime aparte. Mi-au placut:
"eşti pasăre pom victimă clown
câteodată zbori ca un fulg de zăpadă
alteori simţi că ai picioarele în butuci"
"percepţia de frumos ciopârţită
ca hiroshima în ziua fatidică"
si pasaje care pica in banal, aproape plictis
"deunăzi mă culcasem flămând
anticipând o plimbare prin restaurantul golden corral
- all you can eat -
m-am trezit undeva pe champs elysees"
"soldaţi roboţi beau hennessy sub un arbore ciung
câteva divizii blindate se îndreptau spre megiddo" (inteleg intentia, dar pare ca e pus acolo, negandit... doar sa se ajunga mai repede la final- pare fortat)
Mi-ar fi placut ca textul sa fie putin mai "concentrat", ma rog, parerea mea...
Știința umană a pus acolo un scaun, ”o măsură elementară de siguranță”. Poezia mini-busolei (așa ceva plutește acolo în aer; 1:13) arată ”adevărul” și ”realitatea”.
2:41 - 3:30 ”Some celestial event. No, no words to describe it. Poetry! They should have sent a poet. So beautiful! So Beautiful! So beautiful!... I have no idea.
Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
Dar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Și mie mi-a plăcut acest poem. L-am reținut încă de la data postării. Așteptam o reacție și iată că Bobadil punctează. Obs. Cred că se mizează prea mult pe naivitatea cititorului în versurile cu majuscule. Preferam șoapta și nu țipătul.
...deci, carevasăzică a doua parte pare mai reușită. Mie nu-mi place nici aia. Era un poem-antifrază. Dar... ce-ar fi să îl facem să pară tot reușit. Ce zici? Îmi dai o variantă?
aproape un scenariu. foarte fain și dens. nu insiști pe nici una din imagini. finalul nu mă încîntă prea tare dar totuși nu prea putea fi altul. în opinia mea e un poem foarte bun. iată a patra peniță a mea pe 2010
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
"cand calul troian a intrat in cetate", dincolo de prozodie si oarecum simpla cursivitate, poate insemna ceva diferit pentru fiecare cititor. mie doua lucruri, la prima citire, mi-a sugerat:
1. poezia, in intrusivitatea ei in viata, in bagajul sufletesc al unei persoane, cum am fi noi, poetii, cautatorii de sensuri, de arta, etc. poate deveni un cal troian. cineva poate sa strige: hei, poezia e zeul nostru, si toata hoarda asta de destepti literari sa cada in genunchi si sa zica amin, poezia e vrednica de inchinare.
2. actualul presedinte al americii, cu aura sa de superstar, de fornaitoare mesianitate, nimeni nestiind de unde vine si unde se duce, in jurul caruia lumea se strange ca la urs, ca la o aratare cazuta din cer, maine, poimaine declarandu-l salvatorul ei, dumnezeul ei...
"numai el se intreba
de ce avea atîta ură și tristețe pentru ei
și mai ales
de ce simțea
cum trupul i se schimbă
într-un trup inert
din lemn"
aceste lucruri stupide mi-au trecut mie prin cap citind "cand calul troian a intrat in cetate". scuzati!
iarta-mă doamnă, margo, dacă ţi-am produs vreo migrenă. n-a fost cu nici o intenţie. păcat că ai tras cu praştia într-un om nevinovat. se zice că dacă ştii să faci un bine şi nu-l faci, săvârşeşti un păcat. comentariul d-tale e absolut pe langă text. am putea să agreem că e un fel de comentariu la comentariu? drept să-ţi spun în săptămâna în care am părăsit România, acum 33 de ani, mi s-a anulat dreptul de a fi român, şi din 84 încoa' sînt american. vrei să-ţi trimit copii de pe acte?
sînt un pic dezamăgit de atacul d-tale, mai cu seamă că n-am îndrăznit să păşesc prin urechile acului dvs. eşti tu Christosul? a fost întrebat Mântuitorul odată. Da sînt! a răspuns El. ei bine şi eu o spun pe şleau: sînt american. cât despre text, atât cuprinde!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Typo versus agramatism, ma surpinde ca "matale" nu-ti dai seama de diferenta. Dar sa corectam pentru binele pe termen lung al penitaresei:
Asta asa ca dovada de cat de mult poti epata si de cat de mult te poti ridica in slavi. in caz ca nu intelesesei ideea :)
pentru textul : timidă umbra ta de fată de"şi spaime de ce scap printre degete"
"respirăm cu toţii porii clipele uitării"
"ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
ca o noapte pe ferestrele blocurilor"
niste formulari asupra carora ar fi bine sa reveniti.
pentru textul : Cu o durere de moarte demulțumesc, anna.
pentru textul : poem pentru mine deela, tu CHIAR esti generoasa! fara legatura, azi am luat o palma peste fata de mi-au sarit dintii din gura. nici de sasait nu mai sasai. nu cred ca mai ies din casa curand. macar pana la prima furtuna. poate da fulgerul peste mine si imi mai creste un rand... :( mi-ar placea sa vorbim (ioanabaracgrigore)
pentru textul : Cutremur deare aer de poezie de liceu. vazusem pe pagina ta scrieri mai bune si o intrebare: de ce tot iti scoti textele? ametesti asa. uite textul, nu e textul
pentru textul : port curajul demulțumesc pentru observații și pentru evidențiere. recunosc, și eu prefer ultimul vers.
pentru textul : absint de noiembrie II deNu ai pentru ce. Imi face placere sa ajut membrii sensibili si cu bun simt de pe Hermeneia. Scrisul tau a evoluat foarte mult, ca o consecinta fireasca a lucrurilor pe care le traiesti.
pentru textul : tăiș deinteresantă interpretarea cu generația beat:) probabil că ar fi trebuit să insist dacă aveam vârsta respectivă:) la partea cu lacrimi îți spun doar atât: am vrut să subliniez nocivul pentru mai mulți și în același timp elementul străin, impropriu unor lacrimi. care ar fi acestea, e mai intim de explicat:) îți mulțumesc pentru popas, Raluca!
pentru textul : i-am pus numele studenție deimi amintesc privirea interogativa a doamnei Baetica, profa mea de romana din liceu, cand a rostit fix aceeasi intrebare retorica la ce-i dusesem eu de citit. mi-am amintit si atat, este doar o coincidenta. te-am citit si te citesc in ultima vreme, de cate ori am ocazia. se simte la tine in poeme ceva ce abia azi am reusit sa-mi clarifric: o oboseala a sentimentului, o dramatica si neputincioasa cautare a ferestrei intr-un cub ermetic inchis.
pentru textul : un cavaler pentru milady dear fi interesant de citit un astfel de poem al tau, cu un astfel de titlu.
Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) (ultimele zile) ...se pierde in Porto Ercole, unde face escala in drum spre Roma acolo este inchis din greseala doua zile se imbolnaveste se rataceste pe plaja cautindu-si corabia soarta iertarea moare in conditii neelucidate, citeva zile mai tirziu. ...si totusi, ultima lui lucrare e "Martiriul sf. Ursula", pe marginea careia am putea vorbi, inr-o zi... remarcabil in opera lui Caravaggio este tratarea clarobscurului. cat despre erotismul personajelor sale, e mult de discutat, poate in fata uneia din variantele "Amor divin" sau "Amor profan", iata inca un subiect fascinant, noteaza-l. Arrivederci!
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani deCred ca unele idei va scapa, din varii motive, poate o dorinta de epatare ? De exemplu acel "anacronic", care strica naturaletea limbajului de la inceputul textului inainte de a intra in acel amalgam. Anacronismul ar trebui sa fie sugerat de context, pare denotativ.
Sunt pasaje care capata o profunzime aparte. Mi-au placut:
"eşti pasăre pom victimă clown
câteodată zbori ca un fulg de zăpadă
alteori simţi că ai picioarele în butuci"
"percepţia de frumos ciopârţită
ca hiroshima în ziua fatidică"
si pasaje care pica in banal, aproape plictis
"deunăzi mă culcasem flămând
anticipând o plimbare prin restaurantul golden corral
- all you can eat -
m-am trezit undeva pe champs elysees"
"soldaţi roboţi beau hennessy sub un arbore ciung
câteva divizii blindate se îndreptau spre megiddo" (inteleg intentia, dar pare ca e pus acolo, negandit... doar sa se ajunga mai repede la final- pare fortat)
Mi-ar fi placut ca textul sa fie putin mai "concentrat", ma rog, parerea mea...
ialin
pentru textul : în limba surdo-muţilor deÎmi place siguranța scrisului, ironia și asumarea. Fără falsitate recunosc senzația, e un poem în care mă simt bine.
pentru textul : sînt un incult deo nedumerire am si eu: de ce nu utilizezi semne de punctuație?!
pentru textul : Între două tăceri deȘtiința umană a pus acolo un scaun, ”o măsură elementară de siguranță”. Poezia mini-busolei (așa ceva plutește acolo în aer; 1:13) arată ”adevărul” și ”realitatea”.
2:41 - 3:30 ”Some celestial event. No, no words to describe it. Poetry! They should have sent a poet. So beautiful! So Beautiful! So beautiful!... I have no idea.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deDragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Adrian, multumesc pentru lectura si pentru comentariu...
Cristi
pentru textul : Sonet 223 denu, cred ca poza este de pe Cheile Bicazului. septembrie- octombrie 2008
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? deȘi mie mi-a plăcut acest poem. L-am reținut încă de la data postării. Așteptam o reacție și iată că Bobadil punctează. Obs. Cred că se mizează prea mult pe naivitatea cititorului în versurile cu majuscule. Preferam șoapta și nu țipătul.
pentru textul : Temă cu variațiuni de...deci, carevasăzică a doua parte pare mai reușită. Mie nu-mi place nici aia. Era un poem-antifrază. Dar... ce-ar fi să îl facem să pară tot reușit. Ce zici? Îmi dai o variantă?
pentru textul : parodie obligatorie 2, după un trubadur tânăr și tecucean demultumesc pentru aprecieri, madim! trecerea ta este o mangaiere pentru mine.
pentru textul : Poem despre o vrajă deaproape un scenariu. foarte fain și dens. nu insiști pe nici una din imagini. finalul nu mă încîntă prea tare dar totuși nu prea putea fi altul. în opinia mea e un poem foarte bun. iată a patra peniță a mea pe 2010
pentru textul : numele meu este diana deîn atenția lui Virgil!
încerc să las un comentariu la ultimul text al Annei („dând bice nimicului”) și nu reușesc, nu trece nicicum de previzualizare.
Virgil, s-a mai întâmplat asta până acum?
pentru textul : numărătoare inversă deam rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie derectificare: 'să decină "armonică" ' se va citi ' să devină "armonică" '
pentru textul : at least we tried dePersonal mie imi place, poate doar putina coerenta, un liant care sa lege ideile. Aki niste pasaje reusite, cum e finalul sau partea cu scaietii.
pentru textul : mama de"cand calul troian a intrat in cetate", dincolo de prozodie si oarecum simpla cursivitate, poate insemna ceva diferit pentru fiecare cititor. mie doua lucruri, la prima citire, mi-a sugerat:
1. poezia, in intrusivitatea ei in viata, in bagajul sufletesc al unei persoane, cum am fi noi, poetii, cautatorii de sensuri, de arta, etc. poate deveni un cal troian. cineva poate sa strige: hei, poezia e zeul nostru, si toata hoarda asta de destepti literari sa cada in genunchi si sa zica amin, poezia e vrednica de inchinare.
2. actualul presedinte al americii, cu aura sa de superstar, de fornaitoare mesianitate, nimeni nestiind de unde vine si unde se duce, in jurul caruia lumea se strange ca la urs, ca la o aratare cazuta din cer, maine, poimaine declarandu-l salvatorul ei, dumnezeul ei...
"numai el se intreba
de ce avea atîta ură și tristețe pentru ei
și mai ales
de ce simțea
cum trupul i se schimbă
într-un trup inert
din lemn"
aceste lucruri stupide mi-au trecut mie prin cap citind "cand calul troian a intrat in cetate". scuzati!
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deEste un site de poezie .Am lasat un astfel de comentariu si pe alt site unde activezi si unde sigur ai citit poezia fara a cunoaste autorul.
pentru textul : Cântec dePetre, ma bucur ca ai perceput corect poemul. Nu am vrut nimic complicat, doar o degajare. Multumesc
pentru textul : caramel deiarta-mă doamnă, margo, dacă ţi-am produs vreo migrenă. n-a fost cu nici o intenţie. păcat că ai tras cu praştia într-un om nevinovat. se zice că dacă ştii să faci un bine şi nu-l faci, săvârşeşti un păcat. comentariul d-tale e absolut pe langă text. am putea să agreem că e un fel de comentariu la comentariu? drept să-ţi spun în săptămâna în care am părăsit România, acum 33 de ani, mi s-a anulat dreptul de a fi român, şi din 84 încoa' sînt american. vrei să-ţi trimit copii de pe acte?
pentru textul : semper idem desînt un pic dezamăgit de atacul d-tale, mai cu seamă că n-am îndrăznit să păşesc prin urechile acului dvs. eşti tu Christosul? a fost întrebat Mântuitorul odată. Da sînt! a răspuns El. ei bine şi eu o spun pe şleau: sînt american. cât despre text, atât cuprinde!
interesant. vezi ca pe ici pe colo mai ai erori de tiparire si e pacat
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj dePagini