de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
Fluturii reci m-au întâmpinat, m-au întâmpinat, iar eu nu știam dacă iarna asta iese din mine sau e anotimpul rânduit la vremea lui. ... frumoase versuri, Călin. pentru ele cât și pentru altele, la fel de reușite: … și pe garduri se prelinge lumina ca o miere albă. ... ai un timbru relaxant și plăcut, un ceva ce trece în cititor liniștind și bucurând. din cauza asta...
Iti dau eu 100 EU (ca $ s-a devalorizat) daca nu mai lansezi „concursuri”. Ultimul concurs pe care l-am dat si chiar l-am luat, era unul de sefuț pe undeva. Si m-am injurat ne asteprand s-o faca alții (ca tot au facut-o). Cu prietenie, Gorun
numai în subterane se poate vedea clar ca lumina zilei în dimineața ei somnolentă într-un interval de milisecunde și-o zăpăceală din aia browniană cum lucrurile se precipită să existe de parcă s-ar teme vezi doamne să le surprinzi în lumea goală aici mă hrănește aerul aici mă încălzește pămîntul în rest orice amintire se face trup se face suflet o lumește cosmic cu o grabă mai degrabă comică ah mîinile mele sunt drăgăstos de vii și sunt cea mai regală cea mai dumnezeiască dintre cerșetorii
îmi place poemul, găsesc evocare mohorâtă mixată cu un prezent difuz, semisenzual.
probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te
porțiunea asta îmi pare ireproșabilă, de aceea poate m-aș fi oprit aici.
las și semnul meu de apreciere pentru ea.
Gorune, la ce conchizi tu nu pot să zic decât un 'yeap!' iar despre mila creștină îți voi aminti de bancul cu omul care se duce la preot și cere o confesiune la care acesta îi răspunde 'nu e nevoie, ți-am citit blogul'.
Sper pe viitor la confruntări mai consistente dpdv conținut ideatic și la participanți mai răsăriți decât acești cocalari ai literaturii române care semnează cu titluri de membri sau membre sau mădulare mă rog ale defunctului organism numit cândva uniunea scriitorilor din românia.
Eu despre tine sincer am o părere în general pozitivă, te consider un exemplar uman evoluat însă un pic prea plin de sine față de ceea ce este în fapt și, cel mai important, ți-am mai spus-o, te percep ca pe un gerontocrat.
Însă dacă ai intenția serioasă să stăm de vorbă dă-mi un semn pe aici sau aiurea, pe lithera eventual ar fi o idee, și asta dincolo de fumurile din capul tău.
Că altfel revenim aici, adică de unde nici măcar nu am plecat.
Mersi,
Andu
Exemple bobadil...:) altfel cum ai vrea să corectăm explicațiile? fi necruțător nu știai că rana trebuie arsă cu feru roșu? sau o parfumăm ca religia cu tămîie? glumesc da să ști că pot recunoaște amiciția și în "răutate"...:) cu speranța unor explicații pe text, amical, de cursă lungă, ști tu...;)
Frumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
Închegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
alma, mi-a plăcut poezia dar nu titlul. Argument: e banal, un truism! Fă-l pe măsura poeziei:)))! sunt obiectiv, Observi. cu sympatheia, yester p.s. autor, vreau să ajung maestru și de aceea sfaturile tale mi-ar prinde bine... să nu ajung novice:))!
Așa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?
există tragedii despre care se spune că nu le dorești nimănui, de care nu te poți ascunde, îți tatuează pielea gândurile inima; tragedii mute, profunde. există cruci inevitabile pe care nu le poți duce; nimeni nu urcă de bunăvoie. există bufoni care plâng pe dinăuntru chiar și atunci când publicul este în delir. sufletul bufonului nu e o marotă. text cu mesaj de forță, impact scontat, la purtător.
Simpatic ultimul haiku.Acesta o fi motivul pentru care în alte părți ale lumii vaca e considerată sfântă... M-am poticnit în versul "apa o filtrez". Înțeleg că ai recurs la asta din cauza numărului de silabe. Eu mi l-am citit în gând "Filtrez apele" /O\
paule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
Multumesc de raspunsul tau Vladimir si de confirmarea ca, asa cum spun unii prin media "premiile mele chiar se dau" :-) Tocmai am ticluit un nou concurs (de asemenea cu premiu) pe care sper sa-l pot definitiva diseara (de fapt, mai la noapte). Ideea insa este ca as dori macar un semn din partea Consiliului Hermeneia ca e ok sa continui seria acestor concursuri poetice, eventual chiar aici, in subsolul acestui text, ca sa nu inteleaga cineva altceva decat ca imi doresc sa rasplatesc, in masura posibilitatilor mele, talentul si lectura adevarata. Andu.
prima jumătate a textului pare destul de interesantă. și ar fi fost bine dacă s-ar fi oprit acolo. în partea a doua se alunecă în tot felul de onirisme care mai degrabă par aiurisme și care nu spun nimic, sau dacă spun, o fac într-un mod absolut neinteligibil.
remarc: „să mă îndrăgească ziua întreagă
cu toţi graurii şi toate vrăbiile din lume”
"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți" - poate prea retoric "fără tine e ca și cum ai dormi noaptea cu ușa deschisă și dimineața te trezești gripat sau ca și cum realizezi..." - probabil as fi preferat folosirea persoanei intii "zilele mele încep cu accidente niște tineri s-au făcut zob pe dn nu știu care dau fuga la hartă să văd dacă e drumul tău de întoarcere mă rog să ajungi acasă cu bine" - relativ melodramatic in umila mea opinie (mai ales finalul) "ca să exist nu trebuie să vorbesc să mănînc să să mă spăl pe față nu trebuie să am dantura completă trebuie doar să mă rog să-ți fie bine într-o zi vei fi pregătită vei ști că eu am făcut toate minunile din viața ta" - am inteles ca acesta este intr-un fel un poem de dragoste dar versurile de mai sus mi se par simplute si mai degraba "emotionalitati" decit poezie. "de nu m-ai crede ți-aș spune că-l am pe dumnezeu la degetul mic e topit după mine nu am făcut lumea dar am crescut oameni cum am știut mai bine" - putin cam copilareasca strofa asta "de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă moartea e ca un mijloc de transport în comun mergi două trei stații și ai ajuns" - textul asta incepe sa semene cu o colectie de cimilituri sau ziceri mai mult sau mai putin batrinesti, si tot mai putin cu poezie. Finalul e la fel de simplut.
parerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.
eu sincer sa fiu nu prea inteleg ce inseamna "timp sporadic". cum poate fi timpul... sporadic? evident nu este singura "aberatie" din textele Madalinei Maroga. uneori chiar as fi inclinat sa privesc poezia ei ca pe un fel de incursiune in aberant. si fiind un tip destul de rational as putea spune ca uneori ma enerveaza asta. dar in acelasi timp nu pot nega ca are un anumit farmec aberatia asta
:) mi-a placut foarte. o combinatie excelenta intre dramatic/ metafora/ dark
plus ca e ca o invitatie. ca tot suntem pe partea engleza - your poem lures the reader -
in seara asta am obosit sa ma tot explic. oricum... nu pot sa nu dau penita. s-a mulat perfect pe gustrile mele. cu tot subiectivismul de care sunt capabile, iti spun ca poezia asta trebuie citita :)
Titlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Corect. Exact aşa gândesc şi eu :) Mulţumesc, Virgil. Îmi place că ai început să înţelegi şi tu mai mult despre haiku. Şi eu mai învăţ încă.
pentru textul : de Anul Nou dede acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
pentru textul : Măști ale dragostei deFluturii reci m-au întâmpinat, m-au întâmpinat, iar eu nu știam dacă iarna asta iese din mine sau e anotimpul rânduit la vremea lui. ... frumoase versuri, Călin. pentru ele cât și pentru altele, la fel de reușite: … și pe garduri se prelinge lumina ca o miere albă. ... ai un timbru relaxant și plăcut, un ceva ce trece în cititor liniștind și bucurând. din cauza asta...
pentru textul : Reîntoarcere de:)) daca esti cumva plin de verva, promit ca n-am sa-ti spun niciun cuvant
pentru textul : epitaful unei zile deaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! am uitat penita!
pentru textul : plâns acaju deSi eu iti multumesc. Intr-adevar, strofa 3 e cheia. as fi putut sa scriu textul intr-un stil mai aproape de ce se scrie azi. Poate am sa-l rescriu
pentru textul : Copacul (Psalm) deIti dau eu 100 EU (ca $ s-a devalorizat) daca nu mai lansezi „concursuri”. Ultimul concurs pe care l-am dat si chiar l-am luat, era unul de sefuț pe undeva. Si m-am injurat ne asteprand s-o faca alții (ca tot au facut-o). Cu prietenie, Gorun
pentru textul : poezia mea de azi deam gustat din plin această parodie, o replică mai bună nici că se putea:)
pentru textul : autumn sîc delas un semn de apreciere.
numai în subterane se poate vedea clar ca lumina zilei în dimineața ei somnolentă într-un interval de milisecunde și-o zăpăceală din aia browniană cum lucrurile se precipită să existe de parcă s-ar teme vezi doamne să le surprinzi în lumea goală aici mă hrănește aerul aici mă încălzește pămîntul în rest orice amintire se face trup se face suflet o lumește cosmic cu o grabă mai degrabă comică ah mîinile mele sunt drăgăstos de vii și sunt cea mai regală cea mai dumnezeiască dintre cerșetorii
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deMircea iti multumesc mult, dar pe viitor te rog sa nu ma mai faci sa ma simt asa de batran :-) Sa auzim numai de bine, Andu
pentru textul : note deîmi place poemul, găsesc evocare mohorâtă mixată cu un prezent difuz, semisenzual.
probabil nu vor ieși niciodată oameni din noi
spuneau bătrînii de cînepă adormind
în carapacea lor curați și simpli
ca niște fluturi străvezii în noapte
iar tu mă-ntrebi acum tolănită
peste toate altarele inhibării
dacă am o definiție pentru dragoste
îți zic doar irosește-te
porțiunea asta îmi pare ireproșabilă, de aceea poate m-aș fi oprit aici.
pentru textul : spuneau bătrînii de cînepă delas și semnul meu de apreciere pentru ea.
Gorune, la ce conchizi tu nu pot să zic decât un 'yeap!' iar despre mila creștină îți voi aminti de bancul cu omul care se duce la preot și cere o confesiune la care acesta îi răspunde 'nu e nevoie, ți-am citit blogul'.
pentru textul : octopus deSper pe viitor la confruntări mai consistente dpdv conținut ideatic și la participanți mai răsăriți decât acești cocalari ai literaturii române care semnează cu titluri de membri sau membre sau mădulare mă rog ale defunctului organism numit cândva uniunea scriitorilor din românia.
Eu despre tine sincer am o părere în general pozitivă, te consider un exemplar uman evoluat însă un pic prea plin de sine față de ceea ce este în fapt și, cel mai important, ți-am mai spus-o, te percep ca pe un gerontocrat.
Însă dacă ai intenția serioasă să stăm de vorbă dă-mi un semn pe aici sau aiurea, pe lithera eventual ar fi o idee, și asta dincolo de fumurile din capul tău.
Că altfel revenim aici, adică de unde nici măcar nu am plecat.
Mersi,
Andu
Exemple bobadil...:) altfel cum ai vrea să corectăm explicațiile? fi necruțător nu știai că rana trebuie arsă cu feru roșu? sau o parfumăm ca religia cu tămîie? glumesc da să ști că pot recunoaște amiciția și în "răutate"...:) cu speranța unor explicații pe text, amical, de cursă lungă, ști tu...;)
pentru textul : Fotografii nonexplicite deFrumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
pentru textul : fade out hotel deÎnchegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
alma, mi-a plăcut poezia dar nu titlul. Argument: e banal, un truism! Fă-l pe măsura poeziei:)))! sunt obiectiv, Observi. cu sympatheia, yester p.s. autor, vreau să ajung maestru și de aceea sfaturile tale mi-ar prinde bine... să nu ajung novice:))!
pentru textul : lucruri care nu-mi plac deAșa cum am mai spus și altă dată, eu mă cam joc cu poezia și, în consecință, nici ea nu mă prea ia în serios. Aici am încercat un experiment. Să introduc în „prozodie” unii termeni „matematici” , adică „topologie” și treaba cu „întregul și părțile”, despre care se știe că într-o ‚mulțime”, numărul „părților” sale este mai mare decȃt numărul elementelor mulțimii. Și am vrut ca, fără să schimb prea mult sensul „matematic”, să-l fac să „sune” și „liric”. Mai amintesc că „topologia” are de-a face cu „mulțimi deschise” (nu intru în amănunte) iar „topologia morții” mi s-a părut o alăturare sugestivă. Prin urmare, atȃta timp cȃt „jocul” meu poetic nu a distonat, după părerea celui care a trimis mesajului anterior, e O.K.. Un astfel de „mod” de a scrie poezie, se dorește și o replică pentru Luminița Suse și pentru Doru Lubov, pe care, în comentarii anterioare, i-am criticat, pe prima: că introduce, numai uneori e drept, în poezie noțiuni „matematice” care nu se integrează în text; iar pe al doilea că face același lucru cu niscai noțiuni „filosofice” care, deși par a se integra, dau textului o anumită tentă prea abstractă, „tăind” din „lirism”. M-ar interesa o discuție pe astfel de teme. Cine răspunde la apel?
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste dema tem ca ai putea inscrie textele acestea la Note. Mi-e greu sa vad in ele elementul de jurnal Parerea mea
pentru textul : Faber est suae quisque fortunae deexistă tragedii despre care se spune că nu le dorești nimănui, de care nu te poți ascunde, îți tatuează pielea gândurile inima; tragedii mute, profunde. există cruci inevitabile pe care nu le poți duce; nimeni nu urcă de bunăvoie. există bufoni care plâng pe dinăuntru chiar și atunci când publicul este în delir. sufletul bufonului nu e o marotă. text cu mesaj de forță, impact scontat, la purtător.
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deSimpatic ultimul haiku.Acesta o fi motivul pentru care în alte părți ale lumii vaca e considerată sfântă... M-am poticnit în versul "apa o filtrez". Înțeleg că ai recurs la asta din cauza numărului de silabe. Eu mi l-am citit în gând "Filtrez apele" /O\
pentru textul : Secvență senryu* depaule, e adevărat, așa am spus și uite acum am mi-am călcat cuvântul. rușine să-mi fie! dar nu pot să te văd că scrii prost! când scrii bine ai văzut vreun com de la mine?
pentru textul : văd cireși de smoală de'memorabil' nu știu dacă aș putea fi, eu am scris odată 'aud câinii niște stafii cumsecade lustruite pe bombeu', deși mai corect ar fi să ne amintim acum împreună de nichita 'tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră' (din memorie). tu auzi 'câinii cum latră'? sau mărăie mă rog sau poate că îi auzi și cum fac când se împerechează... ce îmi spune mie cititor asta în afara faptului că nu ești surd? mai bine ai argumenta ceva serios aici dacă ai chef desigur, dacă nu ok o lăsăm, nu de altceva dar ne-au mirosit (vezi mai sus) și au început să apară mașinăriile alea din matrix.
andu
Multumesc de raspunsul tau Vladimir si de confirmarea ca, asa cum spun unii prin media "premiile mele chiar se dau" :-) Tocmai am ticluit un nou concurs (de asemenea cu premiu) pe care sper sa-l pot definitiva diseara (de fapt, mai la noapte). Ideea insa este ca as dori macar un semn din partea Consiliului Hermeneia ca e ok sa continui seria acestor concursuri poetice, eventual chiar aici, in subsolul acestui text, ca sa nu inteleaga cineva altceva decat ca imi doresc sa rasplatesc, in masura posibilitatilor mele, talentul si lectura adevarata. Andu.
pentru textul : poezia mea de azi deprima jumătate a textului pare destul de interesantă. și ar fi fost bine dacă s-ar fi oprit acolo. în partea a doua se alunecă în tot felul de onirisme care mai degrabă par aiurisme și care nu spun nimic, sau dacă spun, o fac într-un mod absolut neinteligibil.
remarc: „să mă îndrăgească ziua întreagă
pentru textul : soirée decu toţi graurii şi toate vrăbiile din lume”
Ce seamana directorul cu Brad Pitt din Sapte ani in Tibet :)).
pentru textul : Hermeneia în presa de azi de"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți" - poate prea retoric "fără tine e ca și cum ai dormi noaptea cu ușa deschisă și dimineața te trezești gripat sau ca și cum realizezi..." - probabil as fi preferat folosirea persoanei intii "zilele mele încep cu accidente niște tineri s-au făcut zob pe dn nu știu care dau fuga la hartă să văd dacă e drumul tău de întoarcere mă rog să ajungi acasă cu bine" - relativ melodramatic in umila mea opinie (mai ales finalul) "ca să exist nu trebuie să vorbesc să mănînc să să mă spăl pe față nu trebuie să am dantura completă trebuie doar să mă rog să-ți fie bine într-o zi vei fi pregătită vei ști că eu am făcut toate minunile din viața ta" - am inteles ca acesta este intr-un fel un poem de dragoste dar versurile de mai sus mi se par simplute si mai degraba "emotionalitati" decit poezie. "de nu m-ai crede ți-aș spune că-l am pe dumnezeu la degetul mic e topit după mine nu am făcut lumea dar am crescut oameni cum am știut mai bine" - putin cam copilareasca strofa asta "de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă moartea e ca un mijloc de transport în comun mergi două trei stații și ai ajuns" - textul asta incepe sa semene cu o colectie de cimilituri sau ziceri mai mult sau mai putin batrinesti, si tot mai putin cu poezie. Finalul e la fel de simplut.
pentru textul : lonesome deparerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.
pentru textul : yerba maté III ▒ deeu sincer sa fiu nu prea inteleg ce inseamna "timp sporadic". cum poate fi timpul... sporadic? evident nu este singura "aberatie" din textele Madalinei Maroga. uneori chiar as fi inclinat sa privesc poezia ei ca pe un fel de incursiune in aberant. si fiind un tip destul de rational as putea spune ca uneori ma enerveaza asta. dar in acelasi timp nu pot nega ca are un anumit farmec aberatia asta
pentru textul : Timp sporadic de:) mi-a placut foarte. o combinatie excelenta intre dramatic/ metafora/ dark
plus ca e ca o invitatie. ca tot suntem pe partea engleza - your poem lures the reader -
in seara asta am obosit sa ma tot explic. oricum... nu pot sa nu dau penita. s-a mulat perfect pe gustrile mele. cu tot subiectivismul de care sunt capabile, iti spun ca poezia asta trebuie citita :)
pentru textul : dusk till dawn till dusk demultumesc pentru apreciere
pentru textul : Cât să nu ne sfârşim deLabis cu majuscula pentru ca sa nu se confunde l mic cu I mare.
pentru textul : domnule Labiș deTitlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
Peniţa de aur e la tine!
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici dePagini