Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
Ok, Matei. Am înţeles. A fost o confuzie. Alma a înţeles greşit textul. Asta nu înseamnă că nu l-a citit. Şi asta nu înseamnă că eşti justificat să o numeşti agramată. Nu cred că te admiră nimeni pentru asta. Ea trebuia să îşi păstreze părerile pentru ea. Şi bineînţeles să renunţe la atitudinea războinică prin care a stîrnit spiritele. Şi dacă avea o nedumenrire, să întrebe. Ceea ce nu a făcut. Din nou, vechea problemă a manierelor.
Tot cu manierele ai şi tu probleme vorbind în felul în care vorbeşti despre ea.
Mai este oare nevoie să vă spun că am oroare să fac educaţie şi să fiu pe post de sectorist?!
Cred că am descoperi mult mai multe şi am fi mult mai productivi dacă:
1. am asculta şi am căuta să înţelegem ce vrea să spună celălalt
2. şi dacă ne-am concentra pe texte, aspecte, lucruri, şi mai puţin pe oameni. Oameni pe care ar trebui să nu îi jignim.
Adriana, vreau să-ţi mulţumesc tare de tot pt. acest comentariu elaborat şi o spun fără nici o umbră de ironie. Nu sunt dintre cei ce se pierd cu firea, în consecinţă comentariile negative, ironice şi sau depreciative nu mă demoralizează ci mă fortifică şi mă ambiţionează să mă autodepăşesc. Acest text, ca şi cel postat înainte sunt texte mai vechi; de mult nu mai scriu în această manieră. Dar am vrut să aud în legătură cu ele câteva păreri. Sînt de acord cu tine când spui că există anumite stângăcii în exprimare. L-am revizuit de mai multe ori şi nu am mai putut să introduc nici un fel de modificări.
Am încercat pe cât posibil să evit rima facilă(Verb-verb; adjectiv-adjectiv), dar şi pe cea artificială sau căutată şi cred că mi-a reuşit într-o oarecare măsură.
Totuşi miza nu a fost pusă pe rimă, ci pe conţinut. Scriu din plăcere şi pun suflet în ceea ce scriu.
Îmi pare nespus de rău că textul nu îţi transmite nimic. În schimb mie, când mă gândesc la perioada în care a fost conceput, îmi transmite multe lucruri.
Oricum, sper ca următoarele texte să îţi transmită măcar un dram de emoţie.
eu imi cer scuze de intirzierea reacţiei. am rectifictat doar acum. nu eram acasă cînd am postat textul, ci chiar în zona de pericol. apoi am uitat pur şi simplu de text. totul e ok acum. mulţumesc de păreri.
Dincolo de umorul textului, aici e, de fapt, o dramă. A săteanului, a românului, a mioriței, a americanului, a ploii, a vremurilor, singurul care rămâne la toate rece e Dumnezeu care se pare că nu pricepe vorbele huțule. Eu te descopăr abia acum, ca prozator. Am citit haiku-urile și celelalte, și mereu m-am întors la ele, cu bucuria găsirii unui priceput în domeniu. Scrii bine proză și, citind fragmentul de mai sus, am crezut că e scris de vreun consacrat. E bine scris. Sunt unii oameni care ar trebui doar asta să facă: să scrie. Au cuvântul scris lipit de degete. Iar tu ești unul dintre ei. Dacă vreodată vei ajunge și prin Iașiul Moldovei, fii invitatul nostru special la Cenaclul Virtualia.
Emile, ai perfecta dreptate, iar textul tau eu cred ca l-am remarcat o data , nu? :-) Discutiile acestea mie nu mi se par sterile, eu invat multe din ele, chiar daca Virgil imi zice ca mie imi place doar "sa vorbesc". Nu, imi place deopotriva sa si ascult, uneori vorbesc doar pentru a rupe tacerea apasatoare. Tie Virgile ti-ar placea sa traiesti intr-o lume a tacerii oare? Imi cer scuze ca am deviat discutia de la text si va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Cu drag, Bobadil.
Dorin, mă bucur mult că ți-a plăcut prima strofă.Poezia a suferit mai multe transformări până la această formă.Pentru mine debutul pe Hermeneia constituie un prim pas cu dreptul, datorită semnului de apreciere lăsat de tine. Aștept și amendamentele. Cu stimă, Laurențiu
Ce să spun, Virgile?! Pui o mulțime de întrebări, la unele dintre ele găsind singur un posibil răspuns. Ce vreau să subliniez este că textul meu, extrem de scurt, am fost obligat, într-un fel, să-l concentrez pentru a fi expus pe un interval de 10 minute, timp care mi-a fost acordat de organizatori pentru întȃlnirea anunțată în subtitlu. Și aceasta, tocmai pt. a da posibilitatea unor discuții care să nu epuizeze nici ele tema ci să deschidă noi posibilități de continuare interactivă prin prezentări și discuții pe această temă. (Sper că voi reuși să mai prezint și aici unele texte despre Budism, acesta fiind doar un început. Pt. că el, Budismul, mă preocupă de mai bine de 30 de ani și, pȃnă acum am ezitat să vorbesc despre el. Dar toate trebuie să aibă și un început. Mai prost sau mai bun.) Voi răspunde, totuși la o obiecție a ta. Cea legată de compararea „merelor cu perele”. După știința mea, este în neregulă să adunăm, de exemplu, caii cu măgarii. Și nu numai matematic, ci și în realitate. Pentru că rezultă catȃrii. Care sunt un accident genetic, ei ne reproducȃndu-se. Pe cȃnd o comparare a „merelor” cu „perele” nu mi se pare deloc nepermisă sau inutilă. Asta e o obsevație de principiu. Este, într-adevăr, greu, aproape imposibil, să vorbești despre două contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcȃnd tu însuți parte. Fără a mai face alte considerații, vreau să spun că, pe timpuri, instructorul meu de yoga îmi spunea că noi, eoropenii, postulăm, de exemplu, existența tahionilor (particule elementare care ar permite întoarcerea în timp); în schimb, extrem orientalii „experimentează” interior o astfel de întoarcere. (Nu mai vorbesc de conceptul de „Moarte”; care, ca un concept abstract ce se află, ne este forte ușor să-l aplicăm altora, dar ne vine foarte greu, dacă nu imposibil, să-l experimentăm pe propria piele). Un sens similar se poate desprinde și din următoarea povestire Zen. Care spune că la un Maestru al Maeștrilor (i.e. un „iluminat”) tot veneau unii și alții pentru a pune tot soiul de întrebări. El, de obicei, tăcea. Dar avea alături, tot timpul, un anumit discipol, foarte doct, care dădea răspunsuri, extrem de documentate, din diverse Scripturi. La un moment dat, unul dintre vizitatori, după ce primise un astfel de răspuns, s-a adresat Maestrului: Extraordinar, discipolul tău trebuie să fie foarte aproape de iluminare! Răspunsul Maestrului: Fii serios, citește prea mult! Cred că noi, într-adevăr, citim prea mult și experimentăm, în interior, prea puțin. Bazȃndu-ne prea mult pe o exprimare cȃt mai „logică” pentru a ne transmite unul altuia ce gȃndim. Și, mai ales, ce gȃndim despre ce a spus unul și altul și nu despre ceea ce „experimentăm” noi înșine. Dacă vei urmări istoria filosofiei după Platon și pȃnă în zilele noastre, cred că vei putea observa că ea este un șir întreg de comentarii la comentarii, chiar dacă unele dintre ele încearcă să le contrazică, cu „argumente logice” pe unele precedente. (Se pare că numai presocraticii și, cel mult, Platon, au „experimentat” filosofia). Și te voi întreba: care „logică”? Pentru că, într-un eseu precedent, postat prima dată pe Hermeneia și care văd ca a ajuns la peste 6oo de „citiri” (ceea ce, trebuie să recunoști, cu nu este o cifră nesmnificativă) arătam, vorbind despre ce se întȃmplă azi prin domeniul „logicii” că acest domeniu s-a fărȃmițat și procesul continuă, într-o puzderie de „logici”, absolut disjuncte, o dată cu apariția „paraconsistenței”. Dar ajunge… (deocamdată)
nu e greu. eu sunt norul. am plouat. şi acum mereu curcubesc...:)
fain poem mi ciudă că nu se dau peniţe steluţe ursuleţi de plush ceva...:)
felicitări Katy. mai vin. cross my heart!...:)
chill out, Corina! uite cu citatele acestea: caut bărbat cu intenții serioase de a schimba lumea(Blind date) femeia mea de fapt cauta un 'one night stand' eu ca bărbat cu intenții serioase, mă declar onorat să schimb lumea într-o noapte:) bună definiția asta a ta sui generis a bărbatului...:) again, chill out!:)
Virgile, daca spui tu asta, chiar ca sunt vremuri ciudate :-) Poate ca ar trebui si tu sa lasi subconstientul sa lucreze mai cu sarg. Mai fa o autoexilare in somn (vorbeste cu Ghilea, el e maestru), apoi daca nici kama sutra nu merge, daca incinerarea volumelor de versuri ramase nevandute nu duce decat la o reclamatie la pompieri, atunci se mai poate incerca un sepuku cu cutitul de taiat hartia (mai ai unul din astea pe acasa?) Bobadil
Te felicit pentru premiu Mariana, mă bucur mult. Sunt de acord cu tine, nu poţi oricum să îl modifici. În plus ştiu că pentru a ilustra o fotografie haiku-ul poate să fie altfel, să răspundă altor cerinţe estetice decât cele cunoscute de noi pentru haiku-ul de sine stătător.
Mailul meu este [email protected]. Îmi pare bine că nu te-ai supărat pe mine :), nu trebuia să îţi ceri scuze.
este un fragment din ceva mai mare? daca da, ok...
Daca nu.. e bai. In sensul ca nu se intampla nimic, e o asteptare nerezolvata si putin incalcita, uneori e greu sa sesizezi a cui e cartea, mainile verucoase la laptop, etc. Emotional da, e credibil, jena, curiozitatea. E parte din ceva mai mare, nu?:)
lucian - multumesc de apreciere! am scris si poezie religioasa, imi place sa scriu poezie religioasa, iar in saptamana aceasta sufletul meu a cautat aceea impacare cu sine...
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
Snowdon King, uite care este treaba. Pe Hermeneia nu se amenință. Și nu are importanță ce ai vrut să spui cu amenințarea ci faptul că ai făcut-o. Consideră-te avertizat. La următoarea încălcare a regulamentului sau manifestare violentă vei avea contul suspendat pentru o perioadă pe care o va stabili Consiliul Hermeneia.
Iubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
bun textul. Ai ajuns la un standard propriu. Se inscrie in acest standard. Cand il depasesti, apare si penita. Acum nu e cazul. P.S. Multumesc pt. reactia la textul pe care ti l-am trimis. In urma altor reactii, el este in curs de a capata alte re-scrieri. Cand va fi gata (sper ca nu peste mult timp) s-ar putea sa iti provoc surprize. Nu stiu daca placute sau nu.
ai dreptate, mai marele nostru! asta tot incerc sa spun si eu, desi uneori ma ia valul. multumesc de trecere! te astept cu drag de fiecare data. cu reverenta.
pai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deSau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
Ok, Matei. Am înţeles. A fost o confuzie. Alma a înţeles greşit textul. Asta nu înseamnă că nu l-a citit. Şi asta nu înseamnă că eşti justificat să o numeşti agramată. Nu cred că te admiră nimeni pentru asta. Ea trebuia să îşi păstreze părerile pentru ea. Şi bineînţeles să renunţe la atitudinea războinică prin care a stîrnit spiritele. Şi dacă avea o nedumenrire, să întrebe. Ceea ce nu a făcut. Din nou, vechea problemă a manierelor.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deTot cu manierele ai şi tu probleme vorbind în felul în care vorbeşti despre ea.
Mai este oare nevoie să vă spun că am oroare să fac educaţie şi să fiu pe post de sectorist?!
Cred că am descoperi mult mai multe şi am fi mult mai productivi dacă:
1. am asculta şi am căuta să înţelegem ce vrea să spună celălalt
2. şi dacă ne-am concentra pe texte, aspecte, lucruri, şi mai puţin pe oameni. Oameni pe care ar trebui să nu îi jignim.
Adriana, vreau să-ţi mulţumesc tare de tot pt. acest comentariu elaborat şi o spun fără nici o umbră de ironie. Nu sunt dintre cei ce se pierd cu firea, în consecinţă comentariile negative, ironice şi sau depreciative nu mă demoralizează ci mă fortifică şi mă ambiţionează să mă autodepăşesc. Acest text, ca şi cel postat înainte sunt texte mai vechi; de mult nu mai scriu în această manieră. Dar am vrut să aud în legătură cu ele câteva păreri. Sînt de acord cu tine când spui că există anumite stângăcii în exprimare. L-am revizuit de mai multe ori şi nu am mai putut să introduc nici un fel de modificări.
Am încercat pe cât posibil să evit rima facilă(Verb-verb; adjectiv-adjectiv), dar şi pe cea artificială sau căutată şi cred că mi-a reuşit într-o oarecare măsură.
Totuşi miza nu a fost pusă pe rimă, ci pe conţinut. Scriu din plăcere şi pun suflet în ceea ce scriu.
Îmi pare nespus de rău că textul nu îţi transmite nimic. În schimb mie, când mă gândesc la perioada în care a fost conceput, îmi transmite multe lucruri.
Oricum, sper ca următoarele texte să îţi transmită măcar un dram de emoţie.
Cu stimă şi prietenie,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
eu imi cer scuze de intirzierea reacţiei. am rectifictat doar acum. nu eram acasă cînd am postat textul, ci chiar în zona de pericol. apoi am uitat pur şi simplu de text. totul e ok acum. mulţumesc de păreri.
pentru textul : scrisoare deDincolo de umorul textului, aici e, de fapt, o dramă. A săteanului, a românului, a mioriței, a americanului, a ploii, a vremurilor, singurul care rămâne la toate rece e Dumnezeu care se pare că nu pricepe vorbele huțule. Eu te descopăr abia acum, ca prozator. Am citit haiku-urile și celelalte, și mereu m-am întors la ele, cu bucuria găsirii unui priceput în domeniu. Scrii bine proză și, citind fragmentul de mai sus, am crezut că e scris de vreun consacrat. E bine scris. Sunt unii oameni care ar trebui doar asta să facă: să scrie. Au cuvântul scris lipit de degete. Iar tu ești unul dintre ei. Dacă vreodată vei ajunge și prin Iașiul Moldovei, fii invitatul nostru special la Cenaclul Virtualia.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deEmile, ai perfecta dreptate, iar textul tau eu cred ca l-am remarcat o data , nu? :-) Discutiile acestea mie nu mi se par sterile, eu invat multe din ele, chiar daca Virgil imi zice ca mie imi place doar "sa vorbesc". Nu, imi place deopotriva sa si ascult, uneori vorbesc doar pentru a rupe tacerea apasatoare. Tie Virgile ti-ar placea sa traiesti intr-o lume a tacerii oare? Imi cer scuze ca am deviat discutia de la text si va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Cu drag, Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine deîn atenția lui Virgil!
încerc să las un comentariu la ultimul text al Annei („dând bice nimicului”) și nu reușesc, nu trece nicicum de previzualizare.
Virgil, s-a mai întâmplat asta până acum?
pentru textul : numărătoare inversă denu trebuia sa precizez si care cuvintel, nu? :)
pentru textul : Drumul Damascului deDorin, mă bucur mult că ți-a plăcut prima strofă.Poezia a suferit mai multe transformări până la această formă.Pentru mine debutul pe Hermeneia constituie un prim pas cu dreptul, datorită semnului de apreciere lăsat de tine. Aștept și amendamentele. Cu stimă, Laurențiu
pentru textul : Licuriciul din amforă deCe să spun, Virgile?! Pui o mulțime de întrebări, la unele dintre ele găsind singur un posibil răspuns. Ce vreau să subliniez este că textul meu, extrem de scurt, am fost obligat, într-un fel, să-l concentrez pentru a fi expus pe un interval de 10 minute, timp care mi-a fost acordat de organizatori pentru întȃlnirea anunțată în subtitlu. Și aceasta, tocmai pt. a da posibilitatea unor discuții care să nu epuizeze nici ele tema ci să deschidă noi posibilități de continuare interactivă prin prezentări și discuții pe această temă. (Sper că voi reuși să mai prezint și aici unele texte despre Budism, acesta fiind doar un început. Pt. că el, Budismul, mă preocupă de mai bine de 30 de ani și, pȃnă acum am ezitat să vorbesc despre el. Dar toate trebuie să aibă și un început. Mai prost sau mai bun.) Voi răspunde, totuși la o obiecție a ta. Cea legată de compararea „merelor cu perele”. După știința mea, este în neregulă să adunăm, de exemplu, caii cu măgarii. Și nu numai matematic, ci și în realitate. Pentru că rezultă catȃrii. Care sunt un accident genetic, ei ne reproducȃndu-se. Pe cȃnd o comparare a „merelor” cu „perele” nu mi se pare deloc nepermisă sau inutilă. Asta e o obsevație de principiu. Este, într-adevăr, greu, aproape imposibil, să vorbești despre două contexte culturale extrem de diferite, dintr-unul făcȃnd tu însuți parte. Fără a mai face alte considerații, vreau să spun că, pe timpuri, instructorul meu de yoga îmi spunea că noi, eoropenii, postulăm, de exemplu, existența tahionilor (particule elementare care ar permite întoarcerea în timp); în schimb, extrem orientalii „experimentează” interior o astfel de întoarcere. (Nu mai vorbesc de conceptul de „Moarte”; care, ca un concept abstract ce se află, ne este forte ușor să-l aplicăm altora, dar ne vine foarte greu, dacă nu imposibil, să-l experimentăm pe propria piele). Un sens similar se poate desprinde și din următoarea povestire Zen. Care spune că la un Maestru al Maeștrilor (i.e. un „iluminat”) tot veneau unii și alții pentru a pune tot soiul de întrebări. El, de obicei, tăcea. Dar avea alături, tot timpul, un anumit discipol, foarte doct, care dădea răspunsuri, extrem de documentate, din diverse Scripturi. La un moment dat, unul dintre vizitatori, după ce primise un astfel de răspuns, s-a adresat Maestrului: Extraordinar, discipolul tău trebuie să fie foarte aproape de iluminare! Răspunsul Maestrului: Fii serios, citește prea mult! Cred că noi, într-adevăr, citim prea mult și experimentăm, în interior, prea puțin. Bazȃndu-ne prea mult pe o exprimare cȃt mai „logică” pentru a ne transmite unul altuia ce gȃndim. Și, mai ales, ce gȃndim despre ce a spus unul și altul și nu despre ceea ce „experimentăm” noi înșine. Dacă vei urmări istoria filosofiei după Platon și pȃnă în zilele noastre, cred că vei putea observa că ea este un șir întreg de comentarii la comentarii, chiar dacă unele dintre ele încearcă să le contrazică, cu „argumente logice” pe unele precedente. (Se pare că numai presocraticii și, cel mult, Platon, au „experimentat” filosofia). Și te voi întreba: care „logică”? Pentru că, într-un eseu precedent, postat prima dată pe Hermeneia și care văd ca a ajuns la peste 6oo de „citiri” (ceea ce, trebuie să recunoști, cu nu este o cifră nesmnificativă) arătam, vorbind despre ce se întȃmplă azi prin domeniul „logicii” că acest domeniu s-a fărȃmițat și procesul continuă, într-o puzderie de „logici”, absolut disjuncte, o dată cu apariția „paraconsistenței”. Dar ajunge… (deocamdată)
pentru textul : Budismul și psihiatria deD-le Barb felicitari pentru un text percutant, frumos curgator si expresiv.
pentru textul : amintirea denu e greu. eu sunt norul. am plouat. şi acum mereu curcubesc...:)
pentru textul : ai plîns şi cerul s-a înseninat defain poem mi ciudă că nu se dau peniţe steluţe ursuleţi de plush ceva...:)
felicitări Katy. mai vin. cross my heart!...:)
într-un poem ca acesta, expresia peiorativă "chinezoi" deranjează. și e păcat...
pentru textul : Poem dechill out, Corina! uite cu citatele acestea: caut bărbat cu intenții serioase de a schimba lumea(Blind date) femeia mea de fapt cauta un 'one night stand' eu ca bărbat cu intenții serioase, mă declar onorat să schimb lumea într-o noapte:) bună definiția asta a ta sui generis a bărbatului...:) again, chill out!:)
pentru textul : caut femeie deVirgile, daca spui tu asta, chiar ca sunt vremuri ciudate :-) Poate ca ar trebui si tu sa lasi subconstientul sa lucreze mai cu sarg. Mai fa o autoexilare in somn (vorbeste cu Ghilea, el e maestru), apoi daca nici kama sutra nu merge, daca incinerarea volumelor de versuri ramase nevandute nu duce decat la o reclamatie la pompieri, atunci se mai poate incerca un sepuku cu cutitul de taiat hartia (mai ai unul din astea pe acasa?) Bobadil
pentru textul : 3:59 a.m. deTe felicit pentru premiu Mariana, mă bucur mult. Sunt de acord cu tine, nu poţi oricum să îl modifici. În plus ştiu că pentru a ilustra o fotografie haiku-ul poate să fie altfel, să răspundă altor cerinţe estetice decât cele cunoscute de noi pentru haiku-ul de sine stătător.
pentru textul : Haiku - (M) deMailul meu este [email protected]. Îmi pare bine că nu te-ai supărat pe mine :), nu trebuia să îţi ceri scuze.
este un fragment din ceva mai mare? daca da, ok...
pentru textul : Popas deDaca nu.. e bai. In sensul ca nu se intampla nimic, e o asteptare nerezolvata si putin incalcita, uneori e greu sa sesizezi a cui e cartea, mainile verucoase la laptop, etc. Emotional da, e credibil, jena, curiozitatea. E parte din ceva mai mare, nu?:)
lucian - multumesc de apreciere! am scris si poezie religioasa, imi place sa scriu poezie religioasa, iar in saptamana aceasta sufletul meu a cautat aceea impacare cu sine...
pentru textul : mâna mea oarbă de"iar eu nu pot învia nici mere nici
pentru textul : autumn music 2 detrotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
multumesc!
pentru textul : The river I denu stiu de ce nu mi-a publicat celalalt commentariu...
Snowdon King, uite care este treaba. Pe Hermeneia nu se amenință. Și nu are importanță ce ai vrut să spui cu amenințarea ci faptul că ai făcut-o. Consideră-te avertizat. La următoarea încălcare a regulamentului sau manifestare violentă vei avea contul suspendat pentru o perioadă pe care o va stabili Consiliul Hermeneia.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deIubirea ca un sunet de corn pe strada pustie te cheamă. Norii vișinii, jumătate vis, jumătate realitate fac imposibilă plecarea. Frumoasă poezia ta de dragoste. Ca întotdeauna!
pentru textul : tablou cu două siluete deinjumatatirea notelor pare a fi, pentru autoare, injumatatirea existentei... un poem patimas, fiintial.
pentru textul : Alunecând din bemol în bemol debun textul. Ai ajuns la un standard propriu. Se inscrie in acest standard. Cand il depasesti, apare si penita. Acum nu e cazul. P.S. Multumesc pt. reactia la textul pe care ti l-am trimis. In urma altor reactii, el este in curs de a capata alte re-scrieri. Cand va fi gata (sper ca nu peste mult timp) s-ar putea sa iti provoc surprize. Nu stiu daca placute sau nu.
pentru textul : purgatoriu deai dreptate, mai marele nostru! asta tot incerc sa spun si eu, desi uneori ma ia valul. multumesc de trecere! te astept cu drag de fiecare data. cu reverenta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual decorectează textul.
pentru textul : vid fără ceas deîntre mișcare și mișcare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 14 deochii inrositi de lumina
parul impletit cocon
metamorfoza mai indelungata
decat libertatea fluturelui
scurtă şi la obiect.
pentru textul : family life dedulcele vieţii este doar la suprafaţă.
bine. mi-a plăcut!
pai, nu stiu. cred ca semnele de punctuatie te incurca sa vezi aici poezie. eu am combinat 2 monologuri aici ca sa scriu cuvint dupa ptr volum, postfata, cun ii zice, nu mai stiu. timp ce inseamna? timpit?
pentru textul : primul monolog de„zvonuri pline”, ai dreptate, probabil că am pierdut un cuvânt la tastare.
pentru textul : poem pentru dobrogea dePagini