prezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
cel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.
Revin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
desi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
vai, vai, ce mi-i frică să stau singurică între coperțile istoriei. mai ieri parleam cu greierasu invizibil despre incomensurabilitatea paradigmelor kuhniene și mi faceam cruce cand orlau frunzulitele prin vii. vai, vai, mi-am zis: ce bunicuta sadica au, sa se ia la toartă cu moartea?! dar, uite, uite, cetitoriule, afara ninge, ninge peste castel si papusi, peste coperțile istoriei, fix in scafarlia ei. cat as vrea sa ma ascund undeva, dar, nu, nu, infinitul cuneiform al neputintei striveste crud si magar respirarea lucrușoarelor! ce bine c-am gasit acest galbenuș pe care-l pictez ca un subret bancar cu bagheta creditelor! și ce m-am bulverse cand vazui atatea ouă primordiale! și ce de-a ouă, ce de-a ouăăă!...
Despre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
Dacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
Ghilimelele sunt la afirmația ta transcrisă cu verbul la afirmativ. :) Ipoteza nulă scrisă ca ipoteză alternativă. Însemnările sunt proiecții și cred că, mai degrabă, așa decât regăsiri, asemănări. Poate la secțiunea "Interactiv" să "explicăm" poeziile?
Virgil, eu când ți-am reproșat câte ceva a fost mereu pentru că am crezut în arta reproșului adresat de cel care reproșează celui talentat, un fel de artă a spadasinului care habar n-are să se dueleze și deci e menit să moară în duel, dar ce vorbesc eu aici? tu știi asta demult doar că te faci că plouă, uneori îți iese
Mariana, argumentația ta nu m-a convins deloc și știi de ce?
Multumesc pentru prima sugestie, voi incerca sa modific, am nevoie de putin timp sa vad cum. Legat de partea a doua a comentariului... nu inteleg de ce va macina atata ca nu vreau sa scriu in vers alb. V-am comunicat deja ca nu am vreo pretentie mai mult sau mai putin literara, stiti bine cum scriu, daca nu va convine nu intrati pe textele mele. Ialin
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
Dincolo de exercițiul stilistic bine realizat, apreciez accentul liric acordat subiectului ce poartă un bagaj lingvistic deosebit, tipic Dedal. Mă bucură reîntâlnirea cu toată această panoplie poetică atât de greu de confundat.
Ora redactarii e de vina...am remediat cuvintele...cat dspre " greșeli de exprimare, formulări artificiale" nu prea le pot altera, deoarece schimb sensurile si structura initiala (daca acele " greșeli de exprimare, formulări artificiale" intra sub aceeasi incidentza sfanta a Regulamentului, atunci nu am nimic impotriva in a sterge textul).
bobadileeee te-ai intrecut pe tine insuti! era sa pic pe jos de ras la poemul de mai sus. daca penitele se dau pt textele iesite din comun, apai cu siguranta al tau merita macar una! si ca totul sa fie "legal", respectand toate paragrafele si alineatele Regulamentului ( cu care Sefu' ma trimite iarasi la rehab, am eu o presimtire), produc si argumentatia necesara acestei valorizari literare (cah cah! parca scuip calti, dar tre sa vorbesc pe inteles tuturor, mai ales a inginerilor eunuci la imaginatie :). deci... cu un incipit pretentios (din adâncul timpului cineva), care plonjeaza oracularul hard in microtopul bahizat al crasmei (the place 2 meet your pals), poemul alterneaza elementele grotesti (un grotesc cald, as adauga, a carui tensiune intestinala poate degaja clipa de gratie, o relaxare placuta, ludic-sonora) cu starile congestionate de abstinenta impuse de anaerobia respectuoasa a -era sa zic scolareste "eului liric"; ptiu drace!- instantei poetice. in cele din urma "bum bumul" nu se mai produce (cel putin in aceasta poezie; asteptam infrigurati sequelurile!!), instanta poetica observand ea insasi carevasazica (virgile alerteaza gramaticii: am scris legat carevasazica!) lipsa de oxigen din preajma si pericolul devastator al repetarii auschwitz-ului. "și încep să dau din cur la semnal la crucea sf. andrei tic-tac tic-tac ca o piază-rea" andule, esti o bomba cu ceas. Dumnezeu sa ne fereasca!
Iată poemul zilei, cu crucile lui cu tot, care intră, intră în suflet :)
În acelaşi timp am senzaţia că ai deschis tu o uşă, ba nu, toate uşile şi toate ferestrele gândului tău şi e atât de bine să îi auzim cugetările, ofurile, spovedania.
Un poem exemplu de eliminare a granitelor dintre proză şi poezie şi de armonizare a acestora.
Am citit şi recitit cu mare plăcere!
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
Eu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!
Un discurs închegat, cursiv, care nu se abate nici stilistic şi nici ideatic de la traiectoria sa confesivă; e matur, autentic şi, cel mai important, conectează cititorul. Avem aici simplitatea gândurilor/ ideilor/ fenomenelor complexe. Poate că ar mai fi de curăţat pe ici-colo, dar chiar şi aşa, rămâne ce e: o poezie intrinsecă. Nu mai fac alte incursiuni.
(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
E greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
uite clona nu e clona!
am deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
Marina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.
Ok, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
prezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
pentru textul : ţel decel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.
Revin pt ca datorez o lamurire: Virgil, este vorba despre acel 'inner eye', acel ochi ce ne permite sa 'focus' daca vrei - ca atunci cind tragi cu pusca si nu ai decit un singur cartus ramas :p.
pentru textul : Control Panel.Test 01 dedesi se poate interpreta de catre cititor si dpdv estetic ori -de ce nu - socio-politic (i.e. de ce sa excludem ciclopii?:p)
mulțumesc mult, Virgil! semnul tău și opinia ta contează!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate devai, vai, ce mi-i frică să stau singurică între coperțile istoriei. mai ieri parleam cu greierasu invizibil despre incomensurabilitatea paradigmelor kuhniene și mi faceam cruce cand orlau frunzulitele prin vii. vai, vai, mi-am zis: ce bunicuta sadica au, sa se ia la toartă cu moartea?! dar, uite, uite, cetitoriule, afara ninge, ninge peste castel si papusi, peste coperțile istoriei, fix in scafarlia ei. cat as vrea sa ma ascund undeva, dar, nu, nu, infinitul cuneiform al neputintei striveste crud si magar respirarea lucrușoarelor! ce bine c-am gasit acest galbenuș pe care-l pictez ca un subret bancar cu bagheta creditelor! și ce m-am bulverse cand vazui atatea ouă primordiale! și ce de-a ouă, ce de-a ouăăă!...
pentru textul : tăceri deDespre Bucureşti este posibil să ai dreptate. Parţial, desigur. Despre Ceauşescu (şi despre epoca lui, în general), mai puţin, pentru că devii prizonierul de voie al schemelor de gândire (şi de propagandă) curente.
pentru textul : sunt român deDacă Ceauşescu nu construia cutiile alea de chibrituri (în Capitală, dar şi în alte câteva sute de oraşe), dormeai şi acum pe rogojină, ca personajele din "Desculţ".
Atenţie! Cu zece miliarde de dolari împrumutaţi (pentru care a restituit, cu impunerea unor sacrificii insuportabile populaţiei, douăzeci şi şapte de miliarde), acest individ, cu execuţia căruia am fost aproape toţi de acord, ba chiar l-am fi împuşcat chiar noi), a făcut extrem de multe lucruri. În 24 de ani. În 20, cei care i-au urmat (şi în special cei care conduc de vreo doi ani) au ajuns să vândă viitorul naţiei. Avem (noi şi urmaşii urmaşilor noştri - vorba dramaturgului) o sută de miliarde de euro datorie - bani din care nu s-a făcut nimic. Exceptând conturile şi palatele celor care au reuşit să fure o parte din ei.
Ce vreau să spun? Vreau să spun că e riscant să facem literatură pe tema abordată aici.
Ghilimelele sunt la afirmația ta transcrisă cu verbul la afirmativ. :) Ipoteza nulă scrisă ca ipoteză alternativă. Însemnările sunt proiecții și cred că, mai degrabă, așa decât regăsiri, asemănări. Poate la secțiunea "Interactiv" să "explicăm" poeziile?
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările deSperam ca acest text sa fie recomandat.
pentru textul : Căsuțe umblătoare demulţam şi mulţam, Otilia, Silviu. fără alte cuvinte, înapoi la treabă.
pentru textul : transfigurare deStiu ca altceva nu te intereseaza decat sa fii citita in tacere, aratand dincolo de cuvinte
pentru textul : plânsul salcâmilor deVirgil, eu când ți-am reproșat câte ceva a fost mereu pentru că am crezut în arta reproșului adresat de cel care reproșează celui talentat, un fel de artă a spadasinului care habar n-are să se dueleze și deci e menit să moară în duel, dar ce vorbesc eu aici? tu știi asta demult doar că te faci că plouă, uneori îți iese
pentru textul : 100% safe deMariana, argumentația ta nu m-a convins deloc și știi de ce?
succes! şi dacă pot face ceva în afară de urări, voi face.
pentru textul : hermeneia 3.0-a deMultumesc pentru prima sugestie, voi incerca sa modific, am nevoie de putin timp sa vad cum. Legat de partea a doua a comentariului... nu inteleg de ce va macina atata ca nu vreau sa scriu in vers alb. V-am comunicat deja ca nu am vreo pretentie mai mult sau mai putin literara, stiti bine cum scriu, daca nu va convine nu intrati pe textele mele. Ialin
pentru textul : Ison dete rog să corectezi textul ca să nu fim nevoiți să îl facem invizibil
pentru textul : 99 deCristina
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
pentru textul : de dincolo deDincolo de exercițiul stilistic bine realizat, apreciez accentul liric acordat subiectului ce poartă un bagaj lingvistic deosebit, tipic Dedal. Mă bucură reîntâlnirea cu toată această panoplie poetică atât de greu de confundat.
pentru textul : ultimul flașnetar deAndu, am reținut! Poate n-a fost cea mai inspirată replică a mea.
pentru textul : ... și au numit-o carte deOra redactarii e de vina...am remediat cuvintele...cat dspre " greșeli de exprimare, formulări artificiale" nu prea le pot altera, deoarece schimb sensurile si structura initiala (daca acele " greșeli de exprimare, formulări artificiale" intra sub aceeasi incidentza sfanta a Regulamentului, atunci nu am nimic impotriva in a sterge textul).
pentru textul : Kneel down... deinteresantă incursiune în ludic, dar mai merită lucrată! La urma urmei, că e limbă că sunt dinți... ce mai contează dacă toată lumea se simte bine?
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii debobadileeee te-ai intrecut pe tine insuti! era sa pic pe jos de ras la poemul de mai sus. daca penitele se dau pt textele iesite din comun, apai cu siguranta al tau merita macar una! si ca totul sa fie "legal", respectand toate paragrafele si alineatele Regulamentului ( cu care Sefu' ma trimite iarasi la rehab, am eu o presimtire), produc si argumentatia necesara acestei valorizari literare (cah cah! parca scuip calti, dar tre sa vorbesc pe inteles tuturor, mai ales a inginerilor eunuci la imaginatie :). deci... cu un incipit pretentios (din adâncul timpului cineva), care plonjeaza oracularul hard in microtopul bahizat al crasmei (the place 2 meet your pals), poemul alterneaza elementele grotesti (un grotesc cald, as adauga, a carui tensiune intestinala poate degaja clipa de gratie, o relaxare placuta, ludic-sonora) cu starile congestionate de abstinenta impuse de anaerobia respectuoasa a -era sa zic scolareste "eului liric"; ptiu drace!- instantei poetice. in cele din urma "bum bumul" nu se mai produce (cel putin in aceasta poezie; asteptam infrigurati sequelurile!!), instanta poetica observand ea insasi carevasazica (virgile alerteaza gramaticii: am scris legat carevasazica!) lipsa de oxigen din preajma si pericolul devastator al repetarii auschwitz-ului. "și încep să dau din cur la semnal la crucea sf. andrei tic-tac tic-tac ca o piază-rea" andule, esti o bomba cu ceas. Dumnezeu sa ne fereasca!
pentru textul : no satisfaction deI think you are right about the abruptness, it needs some kind of bridge. I will come back over the poem when time permits. Thanks.
pentru textul : poem written with closed eyes deIată poemul zilei, cu crucile lui cu tot, care intră, intră în suflet :)
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deÎn acelaşi timp am senzaţia că ai deschis tu o uşă, ba nu, toate uşile şi toate ferestrele gândului tău şi e atât de bine să îi auzim cugetările, ofurile, spovedania.
Un poem exemplu de eliminare a granitelor dintre proză şi poezie şi de armonizare a acestora.
Am citit şi recitit cu mare plăcere!
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
pentru textul : Mitul lui Sisif deEu m-am oprit la fraza "condorii nu au frigul vrăbiilor", mă gîndesc că nu se știe niciodată, dacă mănîncă vrăbii care posedă astfel de friguri se pot îmbolnăvi și ei. Brrr!!! De cînd se află în vecinătate un cordon de carantină m-am contaminat și eu de claustrofobie și tare aș vrea să fiu acolo unde ești tu acum Anca, les beaux etrangers en passage, dar mă reține fraza cu condorii. De fapt am reținut întreaga poezie, lirismul acesteia, care nu vindecă acea boală teribilă, dorul de ducă, doar răscolește. Răscolește profund!
pentru textul : Ruines de Rome deUn discurs închegat, cursiv, care nu se abate nici stilistic şi nici ideatic de la traiectoria sa confesivă; e matur, autentic şi, cel mai important, conectează cititorul. Avem aici simplitatea gândurilor/ ideilor/ fenomenelor complexe. Poate că ar mai fi de curăţat pe ici-colo, dar chiar şi aşa, rămâne ce e: o poezie intrinsecă. Nu mai fac alte incursiuni.
Felicitări!
pentru textul : consiliere cu freud de(exercițiu literar) În piața gândurilor revoluționare Vindeam lei, elefanți, urși și câțiva cerbi. Taraba era ascunsă sub diferite bolți: De piatră, de cer, de ochi, de biserici… Stăteam cu toate amintirile alandala. Cele mai clare erau din copilărie. Mi-aș fi dorit să le pot pune la tarabă. Mai ales propriul chip de copil. Erau însă prea multe culori pe fond. Peste toate nevăzuta boltă de lemn, Cu colțuri, gheare interpretate de flaute. De niciunde treceau mașini străine.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 deE greu sa treci peste acest text. E si mai greu sa-i descifrezi pluralitatea de sensuri. Prin urmare, nu o voi face. Raman numai cu impresia adanca care mi-a provocat-o. Cu riscul de a fi taxat de editori, acord o "penita".
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deuite clona nu e clona!
pentru textul : elephant&castel deam deschis pagina cu textul lui emilian şi nu-mi vine a crede ce citesc.
margas, cred că ar trebui să îţi fie mare ruşine pentru acuzaţiile nefondate aduse lui emilian pal! emilian pal-omul şi emilian pal-autorul sunt una. cred că fiecare avem libertatea de a pune omul înaintea autorului sau invers, după cum ne tună.
ia-ţi calmantele şi roagă-te lui Dumnezeu. poate vei primi de la El măcar îngăduinţă dacă nu dragoste pentru aproapele tău.
giotto are o serie alegorică de reprezentare a calităţilor şi defectelor omeneşti. ţin să îţi spun că reprezintă invidia astfel:un şarpe care, odată ieşit din ochiul invidiosului se întoarce şi îl muşcă pe acesta de ochi.
in rest despre text, numai de bine. frumos, cursiv, inteligent.
Marina, multumesc pentru lectura constanta, conteaza mult. Sunt constient ca de multe ori, din punct de vedere critic, am scapari. Poate si pentru ca, scrisul pentru mine reprezinta cu totul altceva. De cele mai multe ori, eu nu ma consider poet, ci un mut care comunica. E felul meu de a vorbi. Sunt constient ca am pasaje bine cizelate pe care le alternez cu o relaxare voita, pentru a nu solicita prea mult cititorul. Oricum, nu scriu pentru a publica, scriu pentru a ma cunoaste si a cunoaste. Multumesc de semn.
pentru textul : pârâul lui iov deAş reface primele două versuri.
pentru textul : singurul motiv pentru care nu mă sinucid deOk, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
pentru textul : all the way home dePagini